UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUŢIU”

BANEA VLADUT-IOAN
DREPT ID
GRUPA I

NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL

PROFESOR COORDONATOR:
MUNTEAN CORNELIA

L.Pop, Trat de drept civil, op. cit., vol II

M.Nicolae, Nulitatea contractului in noul Cod civil
C.Munteanu, Drept civil, partea generala
 CUPRINS

1. Evolutia conceptiei despre nulitate- pag 3

2. Delimitarea nulităţii faţă de alte cauze de ineficacitate a actelor
juridice civile- pag 4
- Nulitate-rezoluţiune- pag 4
- Nulitate-reziliere- pag 5
- Nulitate-revocare- pag 5
- Nulitate – caducitate- pag 5
- Nulitate – inopozabilitate- pag 6
- Nulitate-reducţiune- pag 6

L.Pop, Trat de drept civil, op. cit., vol II

M.Nicolae, Nulitatea contractului in noul Cod civil
C.Munteanu, Drept civil, partea generala
 Evoluţia concepţiei despre nulitate

Evoluţia concepţiei despre nulitatea actului juridic civil a cunoscut mai multe
etape. Astfel, într-un trecut mai îndepărtat s-a considerat că un act lovit de
nulitate nu poate produce nici un efect; cu alte cuvinte, nulitatea era totală şi
iremediabilă sau mai era cunoscută şi sub denumirea de concepţia actului-
organism, în sensul că nulitatea actului juridic civil era asemănătoare cu boala
organismului uman.
A urmat, apoi, concepţia potrivit căreia nulitatea este mijlocul juridic prin care
se restabileşte legalitatea încălcată la incheierea actului juridic, pe baza căreia s-
a emis concepţia proporţionalizării efectelor nulităţii în raport cu finalitatea
legii.
Potrivit acestei teze, trebuie înlăturate numai efectele care contravin legii, ceea
ce face ca nulitatea să nu mai fie totală şi iremediabilă, ci totală sau parţială. În
sprijinul acestei concepţii pot fi aduse şi două argumente de text – art.1008 Cod
civil şi art.1 alin.3 din Decretul nr.167/1958322 privind prescripţia extinctivă.
Problema concepţiei despre nulitatea actului juridic civil este considerată şi în
prezent actuală, mai ales cu privire la dispoziţiile legilor nr.58/1974 şi 59/1974,
abrogate după 1989, şi anume: actele încheiate anterior anului 1989
(decembrie), care, potrivit celor două legi citate, erau lovite de nulitate absolută,
pot fi valabile astăzi, în condiţiile în care cele două legi au fost abrogate ?
Răspunsurile la această întrebare sunt diferite:
- pornindu-se de la caracterul remediabil al nulităţii, asemenea acte sunt
considerate valabile;
- asemenea acte nu pot fi considerate valabile pentru că se opune principiul
neretroactivităţii legii, consacrat în dispoziţiile art.1 din Codul civil.
În ce ne priveşte, considerăm că cea de-a doua opinie poate constitui nucleul
unei concepţii corespunzătoare noilor cerinţe sociale.

L.Pop, Trat de drept civil, op. cit., vol II

M.Nicolae, Nulitatea contractului in noul Cod civil
C.Munteanu, Drept civil, partea generala
 Delimitarea nulităţii faţă de alte cauze de ineficacitate a actelor juridice
civile

Nulitatea poate fi delimitată de alte instituţii cu care se aseamănă în anumite

privinţe, prin evidenţierea deosebirilor esenţiale. Relevant este faptul că nu
numai nulitatea este cea care conduce la lipsirea actului juridic civil de efectele
în vederea cărora a fost încheiat, dar şi alte cauze ulterioare încheierii lui,
precum: rezoluţiunea, rezilierea, caducitatea, revocarea, inopozabilitatea.

Nulitate-rezoluţiune
Rezoluţiunea este sancţiunea ce constă în desfiinţarea unui contract
sinalagmatic cu executare dintr-o dată (uno ictu) pentru neexecutarea culpabilă
a obligaţiilor de către una din părţi.
Asemănări între nulitate şi rezoluţiune:
-ambele sunt cauze care atrag ineficacitatea actului juridic civil;
-atât rezoluţiunea, cât şi nulitatea produc efecte retroactiv; ambele presupun, în
principiu, o hotărâre a organului de jurisdicţie competent.
Deosebiri:
- nulitatea se aplică oricărui act juridic civil, pe câtă vreme rezoluţiunea
intervine numai în cazul contractelor inalagmatice cu executare dintr-o dată;
-nulitatea presupune un act juridic încheiat cu nerespectarea unei condiţii de
validitate, pe când rezoluţiunea presupune un act juridic valabil încheiat;
-rezoluţiunea intervine pentru cauze ulterioare încheierii valabile a actului –
neexecutarea culpabilă a obligaţiei uneia din părţi –, în timp ce nulitatea
intervine pentru cauze anterioare sau concomitente încheierii, constând în
nerespectarea condiţiilor cerute de lege pentru valabilitatea actului;
- în cazul rezoluţiunii – prin desfiinţarea actului –, avem de-a face cu o
răspundere contractuală, deoarece între părţi a existat un act valabil, pe când în
cazul nulităţii este vorba de o răspundere delictuală, deoarece actul este
desfiinţat datorită faptului că de la început el nu a fost valabil325.

L.Pop, Trat de drept civil, op. cit., vol II

M.Nicolae, Nulitatea contractului in noul Cod civil
C.Munteanu, Drept civil, partea generala
Nulitate-reziliere
Rezilierea este sancţiunea civilă care constă în desfiinţarea pentru viitor a unui
contract sinalagmatic cu executare succesivă în timp, ca urmare a neexecutării
obligaţiei uneia din părţi din cauze imputabile acesteia. Rezilierea se deosebeşte
de rezoluţiune prin aceea că intervine în cazul contractelor sinalagmatice care se
execută prin prestaţii succesive şi operează numai pentru viitor. Totodată,
nulitatea şi rezoluţiunea prezintă numeroase puncte comune, ca şi în cazul
nulităţii şi rezilierii. Deşi efectele nulităţii se produc în principiu retroactiv, iar
rezilierea operează numai pentru viitor, totuşi, în cazul actelor juridice cu
executare succesivă, nici nulitatea nu produce efecte pentru trecut.

Nulitate-revocare
Revocarea, ca sancţiune civilă, constă în înlăturarea efectelor actului juridic
civil datorită ingratitudinii gratificatului ori neexecutării culpabile a sarcinii.
Între nulitate şi revocare există asemănare, în sensul că ambele sunt cauze de
ineficacitate a actului juridic civil.
În ce priveşte deosebirile, acestea sunt:
- revocarea presupune un act juridic valabil încheiat, pe când nulitatea
presupune un act juridic încheiat cu nerespectarea unei condiţii de validitate;
- de regulă, revocarea se aplică actelor cu titlu gratuit, iar nulitatea, oricărui act
juridic civil;
-cauzele de revocare sunt întotdeauna ulterioare încheierii actului juridic, în
timp ce nulitatea presupune cause concomitente încheierii actului.

Nulitate – caducitate
Caducitatea este acea cauză de ineficacitate care constă în lipsirea de efecte
juridice a unui act juridic datorită unui eveniment independent de voinţa sau de
culpa părţilor şi care survine ulterior încheierii valabile a actului. De exemplu,
legatul testamentar devine caduc dacă, la data deschiderii succesiunii, legatarul
instituit este predecedat testatorului.
Deosebiri între nulitate şi caducitate:
-caducitatea intervine pentru cauze ulterioare încheierii valabile a actului
juridic, pe când nulitatea intervine pentru cauze contemporane încheierii sale;

L.Pop, Trat de drept civil, op. cit., vol II

M.Nicolae, Nulitatea contractului in noul Cod civil
C.Munteanu, Drept civil, partea generala
-cauzele caducităţii sunt independente de voinţa părţilor, în timp ce acelea ale
nulităţii, de regulă, aparţin părţilor;
-efectele caducităţii nu retroactivează, deoarece pentru trecut nu s-a produs nici
un efect; efectele nulităţii retroactivează.

Nulitate – inopozabilitate
Inopozabilitatea este sancţiunea civilă care intervine în cazul nesocotirii unor
cerinţe de publicitate faţă de terţi, prevăzute de lege pentru anumite acte
juridice. Tot despre inopozabilitate se vorbeşte şi în cazul încheierii unui act
juridic prin procedeul reprezentării, însă cu lipsa sau depăşirea puterii de a
reprezenta.
Deosebiri între nulitate şi inopozabilitate:
-nulitatea presupune un act juridic nevalabil, în vreme ce inopozabilitatea
presupune un act juridic încheiat curespectarea dispoziţiilor legale referitoare la
condiţiile sale de validitate;
-în caz de nulitate, efectele privesc atât părţile actului juridic, cât şi terţii, iar în
caz de inopozabilitate, efectele actului juridic se produc faţă de părţi;
-cauzele de nulitate există în momentul încheierii actului juridic, pe când
inopozabilitatea presupune, de regulă, neîndeplinirea unor formalităţi ulterioare
încheierii actului juridic;
-nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare, în timp ce inopozabilitatea
poate fi înlăturată, prin ratificare, de către terţul îndreptăţit a-i opune sancţiunea.

Nulitate-reducţiune
Reducţiunea este sancţiunea civilă aplicabilă în cazul actelor juridice încheiate
cu nesocotirea unor interdicţii stabilite de lege pentru ocrotirea unor persoane
sau pentru restabilirea echilibrului contraprestaţiilor într-un contract cu titlu
oneros şi comutativ. Ceea ce aseamănă cele două sancţiuni civile este caracterul
retroactiv al desfiinţării actului.
Deosebirile dintre nulitate şi reducţiune:
-reducţiunea se aplică numai actelor civile cu titlu gratuity (donaţii, legate
testamentare), pe când nulitatea afectează orice fel de acte juridice;

L.Pop, Trat de drept civil, op. cit., vol II

M.Nicolae, Nulitatea contractului in noul Cod civil
C.Munteanu, Drept civil, partea generala
- legatele şi donaţiile sunt desfiinţate, total sau parţial, numai în măsura necesară
reîntregirii rezervei succesorale;
- reducţiunea poate fi cerută numai de moştenitorii rezervatari, pe când
nulitatea (relativă) poate fi invocată numai de cei ocrotiţi care sunt părţi în actul
juridic anulabil, în timp ce nulitatea absolută poate fi invocată de oricine;
-reducţiunea presupune un act juridic încheiat în mod valabil şi ea intervine
pentru o cauză ulterioară încheierii valabile a actului, pe când nulitatea intervine
întotdeauna pentru cauze anterioare sau concomitente încheierii actului.

L.Pop, Trat de drept civil, op. cit., vol II

M.Nicolae, Nulitatea contractului in noul Cod civil
C.Munteanu, Drept civil, partea generala
 BIBLIOGRAFIE

 L.Pop, Trat de drept civil, op. cit., vol II

 M.Nicolae, Nulitatea contractului in noul Cod civil
 C.Munteanu, Drept civil, partea generala
 C.T. Ungureanu, Drept civil

L.Pop, Trat de drept civil, op. cit., vol II

M.Nicolae, Nulitatea contractului in noul Cod civil
C.Munteanu, Drept civil, partea generala