Sunteți pe pagina 1din 5

Referat

Conceptul de ideologie. Explicații, pe scurt, modul în care


diverse ideologii au influențat relațiile internaționale în
secolele al XIX-lea și al XX-lea.

Titlul disciplinei:

Teoria Relațiilor Internaționale

2022
“ Ideologia dominantă a fost întotdeauna ideologia clasei dominante. ”

Karl Marx

Conform dicționarului limbii române, ideologia este definită drept totalitatea ideilor și
concepțiilor filosofice, morale, religioase etc. care reflectă, într-o formă teoretică, interesele
și aspirațiile unor categorii într-o anumită epocă. Însă ar fi foarte simplu să ne raportăm doar
la o definiție, deoarece conceptul de ideologie are un areal mult mai mare de dezvoltare în
timp și spațiu, astfel, complexitatea acesteia poate fi remarcată doar dacă este analizată
minuțios în raport cu perioadele istorice în care și-a pus amprenta . Așadar, vreau să aduc în
evidență o personalitate remarcabilă, care a pus bazele unei ideologii ce a avut un impact
considerabil asupra relațiilor dintre state, Karl Marx economist politic, jurnalist și activist
prusac și autor al lucrărilor fundamentale, „Manifestul comunist” și „Das Kapital”, a
influențat generații de lideri politici și gânditori socioeconomici . Cunoscut și sub numele de
Tatăl comunismului, ideile lui Marx au dat naștere la revoluții furioase și sângeroase, au
introdus răsturnarea guvernelor vechi de secole și servesc drept fundament pentru sistemele
politice care încă stăpânesc peste  20% din populația lumii - sau una din cinci persoane de pe
planetă. „Columbia History of the World” a numit scrierile lui Marx „una dintre cele mai
remarcabile și originale sinteze din istoria intelectului uman”.  Potrivit lui Marx, ceea ce
transformă o idee în ideologie este conexiunea cu natura conflictuală a relațiilor economice și
sociale ce caracterizează procesul muncii. Doi factori stau la baza acestor conflicte: diviziunea
muncii și existența proprietății private. Existența acestor factori duce la lupta de clasă, care,
împreună cu baza ei economică, este factorul care conferă ideilor baza lor ideologică.
Societatea, fiind sfâșiată de conflicte de interese, își poate păstra integritatea și
funcționalitatea doar dacă toate contradicțiile sunt învelite într-un summum de idei care
încearcă să portretizeze societatea în manieră pozitivă și nu conflictuală. Dacă la început
Marx considera că ideile distorsionează realitatea fiindcă tocmai realitatea este distorsionată,
în scrierile de maturitate, și mai ales în Capitalul, el a accentuat ideea diferențelor
dintre formele fenomenale ale societății capitaliste și relațiile esențiale de producție care le
caracterizează. În aeasta lucrare, Marx concluzionează că ideologia derivă din relațiile de
suprafață ale societății capitaliste, relații care maschează relațiile de producție,
fundamentale. Astfel, ideologia este menită să disimuleze și să inverseze relațiile reale
existente între oameni. Concepția finală asupra ideologiei ar fi aceea din Prefața ediției din
1859 a Criticii economiei politice, în care scrie că toate ideile practice, inclusiv socialismul,
sunt ideologii.

1
Ceea ce se poate observa este că Marx nu face o distincție clară între determinarea socială a
ideilor și ideologie prin simplul fapt că nu indică în mod explicit care anume tip de
determinare socială conduce la gândirea ideologică. Engels a păstrat concepția negativă
despre ideologie, fiind creatorul sintagmei că ideologia este ”falsă conștiință”.1

Marx a vrut sã-l elibereze pe om de condiţia sa, dorind fericirea pentru cei mulţi, asemenea
unui Prometeu. Viziunea sa revoluţionară a dorit nu să schimbe o stare socială sau un regim,
ci politica însăşi, sã schimbe temeliile lumii din care trebuie sã disparã religia, statul, clasele,
omul depinzând doar de el însuşi şi de legile sociale pe care le va conştientiza. Paradoxal,
partidele şi statele socialiste care se revendică de la doctrina marxistă au produs un stat
omnipotent care a urmărit totala absorbţie a societãţii civile. Dupã cum îl descrie şi Orwell,
este sistemul capabil sã transforme oamenii în roboţi lipsiţi de doza minimalã de conştiinţã.
Este Marx autorul moral al experimentului înfiorãtor numit comunism? În aceeaşi mãsurã în
care Nietzsche este vinovat de genocidul nazist. Dintr-un punct de vedere am putea spune cã
ideile sale pericuoloase i-au fãcut pe mulţi sã creadã cã fenomenele sociale sunt perfect
determinabile prin prisma profeţiilor istorice. Prin faptul cã i-a negat omului orice altã
dimensiune în afara celei economice. Prin faptul cã introduce concepţia darwinistă în prim-
plan, susţinând conflictul ca singura cale de dezvoltare. Prin faptul cã absolutizează planul
cezarului şi nu atribuie omului niciun fel de aspiraţii morale sau spirituale. Prin faptul cã
sistemul sãu a fost izvor de argumentare şi credinţã oarbã pentru dictatori. Cu toate acestea,
Marx a rãmas un om al ideii. A căutat un adevăr în onestitate intelectuală, dupã cum
opineazã Karl Popper, iar ca savant a fost un economist remarcabil. În universitãţile
occidentale este vãzut ca unul dintre marii cugetãtori ai lumii, textele sale fiind recunoscute
ca parte din moştenirea noastrã culturalã. Poate chiar şi-a dorit fericirea semenilor, doar cã
utopia sa, numita de Popper romantism, nu a reuşit decât sã transforme raiul visat într-un iad
materializat. Dar materializat nu de Marx. La mijlocul secolului al XIX-lea, marxismul a
contribuit la consolidarea, inspirația și radicalizarea
elementelor mișcărilor muncitoare și socialiste din vestul Europei și a constituit ulterior
baza marxismului-leninismului și maoismului , doctrinele revoluționare dezvoltate
de Vladimir Lenin în Rusia și Mao Zedong în China, respectiv. De asemenea, a inspirat o formă
mai moderată de socialism în Germania, precursorul social democrației moderne.
În socialism , mijloacele de producție sunt deținute sau controlate de stat în beneficiul
tuturor, un aranjament care este compatibil cu democrația și o tranziție pașnică de
la capitalism . Marxismul justifică și prezice apariția unei societăți fără stat și fără clasă fără
proprietate privată. Cu toate acestea, societatea vag socialistă ar fi precedată de capturarea
violentă a statului și de mijloacele de producție de către proletariat , care ar domni într-
o dictatură provizorie . Marxismul a prezis o revoluție spontană de către proletariat ,
dar leninismul a insistat asupra necesității conducerii de către un partid de avangardă al
revoluționarilor profesioniști (precum Vladimir Lenin însuși). Marxismul a prezis
o dictatură temporară a proletariatului , în timp ce leninismul, în practică, a stabilit o

1
Suport de curs ,, Teoria Relațiilor Internaționale ,, Prof. Dr. Cătălin Turliuc

2
dictatură permanentă a Partidului Comunist . Marxismul a imaginat o revoluție a proletarilor
în țările industrializate, în timp ce leninismul a subliniat, de asemenea, potențialul
revoluționar al țăranilor în societăți în primul rând agrare (cum ar fi Rusia). 2

J. F. Revel susține că ”ideologia are o funcție cvadruplă: ea este instrument al puterii,


mecanism de apărare împotriva informației, pretext de a te sustrage moralei, abrogând răul
cu bună știință și mijloc de a anula criteriul experienței, adică de a elimina criteriile de reușită
și eșec”. Hannah Arendt va fi cea care va dezvolta, într-o manieră categorică, identificarea
dintre totalitarism și ideologie. În Originile totalitarismului, ea prezintă elementele
totalitariste ce caracterizează întreaga gândire ideologică:
▪ ”Ideologiile nu sunt atât interesate de problema în sine, cât de procesul apariției și
dispariției, cu alte cuvinte de explicarea totală a tuturor evenimentelor istorice. Ideologiile
insistă asupra unui adevăr aflat dincolo de perceperea simțurilor obișnuite, o realitate
accesibilă doar celor inițiați de către ea”;
▪ ”Gândirea logică sistematizează faptele într-o procedură perfect logică, pornind de la o
premisă acceptată ca axiomă și deducând totul pe baza ei; adică procedează cu o consecvență
care nu mai există nicăieri pe planul realității”;
▪ ”O ideologie este aproape literal ceea ce indică denumirea: logica unei idei. Subiectul ei
principal este istoria, căreia i se aplică «ideea»; rezultatul aplicării nu este un corpus de
afirmații despre ceva care există, ci desfășurarea unui proces aflat în permanentă
transformare. Ideologia tratează cursul evenimentelor ca și cum acesta a urmat aceeași
«lege» cu expunerea logică a ideii sale. Ideologiile pretind cunoașterea misterelor întregului
proces istoric – secretele trecutului, urzelile prezentului, nesiguranțele viitorului – datorită
logicii inerente în ideile acestora”.3

Pentru o analiză mai amplă, vreau să scot în evidență un eveniment istoric care a fost numit și
un război al ideologiilor, Războiul Rece. Este un eveniment care reflectă relațiile
internaționale destul de fragile, în urma celui deal doilea război mondial. În urma celui de-al
doilea război mondial, politica globală a ajuns să fie dominată de o luptă între două mari
puteri: Statele Unite și Uniunea Sovietică. Aceste două națiuni au definit cursul istoriei în a
doua jumătate a secolului al XX-lea, iar moștenirea Războiului Rece continuă până în prezent.
Aceste activități acoperă evenimente imediat după cel de-al doilea război mondial, până în
1962, când apare conflictul dintre SUA și Cuba. Până la sfârșitul celui de-al doilea război
mondial puterile aliate au rămas și au câștigat una dintre cele mai costisitoare războaie din
istorie. Zeci de milioane, atât combatanți cât și civili, au pierit, porțiuni mari din Europa au
fost ruinate și puterea armamentului atomic a fost dezlănțuită. Mulți au căutat pacea și
oportunitatea de a-și reconstrui casele, națiunile și viețile. Cu toate acestea, pacea viitoare ar
fi imperfectă.

Două țări ar urca să fie superputeri mondiale: Statele Unite și Uniunea Sovietică. Unul sa
bazat pe principiile democrației și capitalismului, celălalt, o națiune care a născut din

2
https://delphipages.live/ro/politica-drept-%C8%99i-guvernare/politica-%C8%99i-sisteme-politice/marxism

3
Suport de curs ,, Teoria Relațiilor Internaționale ,, Prof. Dr. Cătălin Turliuc

3
ideologiile lui Karl Marx și teoriile comuniste. Ambii ar putea trăi pentru puterea, poziția și
controlul afacerilor globale. Rezultatul a fost un război ideologic: Războiul Rece.

Fosti aliați împotriva Axei, SUA și URSS s-au găsit în conflict chiar înainte de finalul războiului.
Europa a fost coaptă pentru reformare, iar ambele țări au dorit să dicteze această
transformare. Rezultatul a fost deceniile de războaie procură, propagandă, spionaj, rase de
spațiu, de arme nucleare și convenționale și de neîncredere generală între Est și Vest.
Evenimentele care definesc Războiul Rece au lăsat o amprentă de neșters asupra afacerilor
globale de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, până la căderea Uniunii Sovietice în
1991.

În concluzie, pot afirma faptul că fiecare eveniment istoric are o legătură fină ce reunește
relațiile internaționele care într-o mică sau mare măsură, pot fi raportate la conceptele
ideologice adoptate de fiecare putere politică în parte. Istoria demonstrează că există ceva
mai presus de ideologie, că societatea poate fi influențată parțial, deoarece libertatea gândirii
o are fiecare, fiecare alege în ce să creadă. Astfel, Eugen Ionescu spunea : „ Ideologiile ne
separă, visele și suferințele ne alătură “.

S-ar putea să vă placă și