Tema de proiect:

Să se calculeze proiectarea ambreiajului automobilul indicat prin tema de proiect la

disciplina ” Autovehicule Rutiere “.

Automobilul proiectat are următoarele caracteristici:

-numar locuri pe scaune : 4
-moment maxim [Nm] : 97
-turatia corespunzatoare momentului maxim : 3000/min
-viteza maxima in palier [ Km/h] :152

Proiectul va cuprinde:

A.Memoriul de calcul
1.Studiul tehnico-economic al soluţiilor utilizate la autovehicule similare;
2.Alegerea justificată a soluţiei pentru care se optează;
3.Calcule propriu-zise (moment de calcul,forţă de apăsare,garnituri de frecare,
verificarea la încălzire,arcuri de presiune,arbore,discuri,mecanism de acţionare);

B.Materialul graphic (AutoCAD 2D)

1.Desen de ansamblu al ambreiajului în două proiecţii;
2.Schema sistemului de actionare a ambreiajului
 CALCULUL AMBREIAJULUI

1. Justificarea alegerii modelelor similare

Pentru realizarea proiectului este util să se studieze principalele caracteristici

constructive ale unor modele similare.
Alegerea modelelor similare este necesară deoarece nu există o documentaţie
completă cu privire la particularităţile constructive şi caracteristicile autovehiculului de
proiectat. Cu ajutorul acestor modele similare se pot observa elementele comune ale acestor
autovehicule şi tendinţa lor spre anumiţi parametri.
Prin analiza principalelor caracteristici ale acestor modele se obţin informaţii ce pot fi
folofite la proiectarea autovehiculului din tema de proiect. Aceste informaţii ne oferă o
imagine de ansamblu pentru autovehiculul deproiectat,nişte limite in care acesta trebuie să se
încadreze.
Alegerea şi analiza modelelor similare oferă astfel o documentaţie,o bază de plecare
pentru proiectarea autovehiculului primit prin tema de proiect.
Cele opt modele similare au fost alese pe baza cuplului maxim cu o eroare de aprox.
7%.
Tip Capacitate Cuplu Turatie cuplu Viteza
automobil motor(l) maxim(Nm) maxim(rpm) maxima(km/h) Nr.locuri Tip ambreiaj
Ford Ka 1.2l duratec 102 3200 160 4 mecanic
Hyundai I10 1.1 SOHC 99 2800 152 4 mecanic
Opel Corsa 1.0 ecotec 88 3800 150 4 hidraulic
Fiat 500 1.2 8v 102 3000 160 4 mecanic
Chevrolet 1.0 I SOHC
Spark 6v 91 4200 156 4 mecanic
Opel Agila 1.0 ecoflex 90 4800 160 4 mecanic
Renault
Twingo 1.2 16v 93 2500 167 4 mecanic
Kia Picanto 1.1 99 2800 154 4 mecanic

2. Studiul tehnico-economic al soluţiilor utilizate la autovehicule similare

Analizand modelele similare reiese faptul ca toate fac parte din clasa medie,a
automobilelor folosite cu precadere in traficul urban,avand motoare cu cilindree mici
de max 1200 cm cubi,avand 4 locuri pentru pasageri,iar ca solutie constructive pe
toate modelele se utilizeaza ambreiaje mecanice uscate cu un singur disc de frictiune
si arc diafragma,in afara de Opel Corsa 1.0 ecotec care are in dotare ambreiaj
hidraulic.
După cum se observă şi din tabelul de mai sus există o preferinţă pentru echiparea acestui
tip de autovehicul cu motor pe benzina. Avantajul acestei alegeri constă în obţinerea unei
viteze si unei acceleratii mai ridicate decât în cazul echipării cu motor diesel.Puterea
dezvoltată de motor la cele şase modele sinilare nu variază în limite foarte largi.
Din punct de vedere al momentului maxim transmis se observă că acesta variază în
limite relativ mici. Limita inferioară este de 88[Nm] obţinut la o turaţie de
3800[rot/min] la modelul 1 Opel Corsa 1.0,iar limita superioară 102Nm] obţinut la
3000[rot/min].
CALCULUL PROPRIU-ZIS AL AMBERIAJULUI MECANIC

La calculul ambreiajului se urmăreşte stabilirea dimensiunilor elementelor principale

ale acestuia, în raport cu valoarea momentului motor şi pe baza parametrilor constructivi ai
motorului şi autovehiculului.

Determinarea momentului de calcul

Pentru transmiterea de către ambreiaj a momentului motor maxim fără patinare,pe

toată durata de funcţionare este necesar ca momentul de frecare Ma al ambreiajului să fie mai
mare decăt momentul maxim al motorului. În acest scop se introduce în calcul un coeficient
de siguranţă β.
Momentul de calcul va fi:
M c = β ⋅ M max

La alegerea coeficientului β se ţine seama de tipul şi destinaţia autovehiculului precum

şi de particularităţile constructive ale ambreiajului.
Se alege β=1,5 pt autoturisme⇒ Mc=1,5.9,7=14,55 [daNm].

Determinarea momentului de frecare al ambreiajului

Pentru determinarea momentului de frecare al ambreiajului se consideră un coeficient

de frecare μ=0,28
Pentru momentul de frecare total avem:
2
M a = π ⋅ µ ⋅ p ( Re3 − Ri3 )
3
2
M a = π ⋅ 0,28 ⋅ p(3 −3 )
3
unde Re –raza exterioară a suprafeţei de frecare
RI - raza interioară a suprafeţei de frecare
352 ,3
F p=
Unde: p = π ( R 2 − R 2 ) π (85 2 − 62 ,5i2 )
e i

Observaţie:

Pentru ambreiaje prevăzute cu mai multe perechi de suprafeţe de frecare momentul

este:

2 R 3 − Ri3
M a = π ⋅ F e2
3 Re − Ri2

2 R 3 − Ri3
M a = π ⋅ F ⋅ i e2
3 Re − Ri2
unde i-reprezintă nr.de suprafeţe de frecare i= 2nd
nd- reprezintă nr. discurilor de frecare
Se alege ambreiaj monodisc uscat cu arcuri periferice datorită construcţiei simple şi
faptului că este un ambreiaj foarte întâlnit la modelele similare.
Raza exterioară este:

Ri
unde C = , C=(0,530,75)
Re
Se alege C=0,53 2
λ =(3040) [cm / daNm ] pentru ambreiaje monodisc uscat
Se alege λ =35
35 ⋅ 9,7
Re = ≈ 88[ mm ]
Deci π (1 − 0,55 2 ) 2
Ri = C ⋅ Re = 0,53 ⋅ 88 = 46[mm ]

Se alege din STAS 7793-67 De=180[mm]⇒Re=90[mm]

DI=125[mm] ⇒Ri=62,5[mm]

Re + Ri 90 + 62,5
Rm = = = 76,2[mm ]
2 2

Determinarea forţei de apăsare asupra discurilor ambreiajului

Se determină din condiţia ca momentul de frecare al ambreiajului să fie egal cu

momentul de calcul Mc
β ⋅ M m a x 1,5 ⋅ 9,7 ⋅ 1 0
3
F= = ≈ 3 4 ,09[d a N]
µ i Rm 0.2 8⋅ 2 ⋅ 7 6,2
Momentul de frecare al ambreiajului este:
2 Re3 − Ri3 2 93 − 6,253
Ma = µ ⋅ F ⋅i 2 = ⋅ 0,28 ⋅ 2 ⋅ 340,9 ⋅ 2 ⋅ 10− 3
3 Re − Ri 3
2
9 − 6,25 2

M a =1,47 [ daNm ]

Dacă se consideră forţa F uniform distribuită pe suprafeţele de frecare, presiunea p va

fi dată de relaţia: 340 ,9
p= = 2,58[ MPa ]
π(9 2 −6,25 2 )

Aria suprafeţei garniturilor de frecare este:

A =π(9 2 −6,25 2 )i = 263 ,38 [cm 2 ]
 Calculul arcurilor de presiune

Arcurile de presiune ale ambreiajului sunt solicitate după un ciclu asimetric.

Arcurile periferice sunt în general arcuri cilindrice din sârmă trasă şi au o caracteristică liniară
Pentru determinarea diametrului sârmei şi a diametrului de înfăşurare trebuie să se
cunoască:- Fa=forţa totală ce trebuie dezvoltată de arcuri;
-na=nr. de arcuri;
-F’a=forţa pe care trebuie să o dezvolte un arc.
Avem relaţia: F’a= Fa/ na
Observaţie: na-se alege în general ca multiplu de 3 pentru a avea o apăsare uniformă a
arcurilor asupra discului de presiune.
Pentru microbuze F’a trebuie să se încadreze între 2060[daN].Pentru diametrul
exterior al garniturilor de frecare între 180[mm] se recomandă să se aleagă între (6-9
arcuri).Se aleg 6 arcuri , datorita momentului mic.

F + Fr
Fa =
cf

unde :Fr= forţa datorită arcurilor care ajută la obţinerea unei debreieri complete.
cf= coeficient care ţine seama de forţele de frecare.
Pentru ambreiaje monodisc cf=0,90,95. Se alege cf=0,9. Calculul se face pentru un ambreiaj
decuplat când fiecare arc dezvoltă forţa F’’a .
Pentru a rezulta un ambreiaj care se manevrează fără dificultate se recomandă ca la
decuplare creşterea forţei arcului să nu depăşească cu 1525% din valoarea ei iniţială.
F "a = (1.151,25) F ' a
Fr = na ( F "a − F ' a )

F "a =1,2 F 'a ⇒

Se alege:
Fr =6( 47 ,74 −39 ,78 ) =47 ,76 [ daN ]
F = c f Fa − Fr
F = c f Fa − 0,2 Fa
F 341
Fa = = = 238 ,7[daN ]
c f − 0,2 0,9 − 0,2
Fa 238 ,7
F 'a = = = 39 ,78[ daN ]
na 6

F "a =1,2 F ' a =47 ,74 [ daN ]

Calculul efortului unitar τ pentru solicitarea la torsiune

8k
F "a D
d =
unde D=diametrul mediu de înfăşurare al arcului;
D= diametrul sârmei arcului;
d ta πτ
k=coeficient de corecţie al arcului;

-unde se notează cu c=D/d.

τ =
8k
F "a D
d 3 π
Se recomandă : c=58. Se alege c=5.
Pentru arcurile de ambreiaj τta=7000[daN/cm2]
Coeficientul k se calculează cu relaţia:
4c − 1 0,615
k= +
4(c − 1) c
4 ⋅ 5 −1 0,615
k = + =1,3
4(5 −1) 5

Deci diametrul sârmei va fi:

8 ⋅ 1,3 ⋅106 ⋅10 2 ⋅ 5
d= = 5[ mm ]
π ⋅ 7000

Se alege din STAS 893-67 sârmă trasă din oţel carbon de calitate având d=5[mm].

Determinarea numărului de spire

Pentru determinarea numărului de spire ns se pleacă de la formula săgeţii:

8F ' a D 3 ns
f =
Gd 4
-unde f=săgeata arcului;
G=modul de elasticitate transversal .
G = 8 ⋅10 5 [daN / cm 2 ]

Gd 4 f
ns =
8F ' a D 3

D=c.d=5.5=25[mm]
Fa'
Se notează: k1 = -rigiditatea racului
f

Gd 4
ns =
8 D 3 k1
 Când ambreiajul este cuplat forţa dezvoltată de arc este F’a , deci vom avea:

F 'a F'
k1 = '
⇒ f1' = a
f1 k1

Când ambreiajul este decuplat forţa dezvoltată de arc este F”a ,deci avem:
Fa" Fa"
k1 = ⇒ f 1
"
=
f 1" k1

F " − F 'a
∆
f1 =f 1" −f 1' =a
k1

Fa" − F ' a
k1 =
∆f 1

Săgeata suplimentară Δf1 corespunzătoare deformării arcului la decuplare se poate

determina funcţie de jocul necesar între suprafeţele de frecare în poziţie decuplată. Δf1 se
determină cu relaţia: ∆f 1 = 2n d ⋅ j d
-unde nd= nr. discurilor conduse;
-jd= jocul dintre o pereche de suprafeţe de frecare pentru decuplarea completă a
ambreiajului.
Se recomandă pentru ambreiaje monodisc jd=0,50,7[mm].Se alege jd=0,7[mm].
Deci săgeata suplimentară Δf1 va fi:
∆f1 = 2 ⋅1 ⋅ 0,5 = 1[ mm ]

111 ,12 −92 ,6

k1 = =18 ,52[ daN / mm ]
1
8 ⋅10 5 ⋅10 −2 ⋅ 54
ns = = 2,15 ≈ 3[ spire ]
8 ⋅ 25 3 ⋅18 ,52

Deoarece spirele de la capetele arcului nu sunt active, numărul total de spire nt

Se determină cu relaţia:
nt = ns + 2 = 3 + 2 = 5[ spire ]

Determinarea lungimii arcului în stare liberă

Lungimea arcului în stare liberă se determină cu relaţia:

Lo = L1 + f 1
-unde Lo=lungimea arcului în stare liberă;
L1= lungimea arcului în poziţia decuplată a ambreiajului.
L1 = (n s + 2) d + j s ( n s +1)

-unde ns=nr. de spire active;

 js=distanţa minimă între spirele arcului în poziţia decuplată a ambreiajului.
j s ≥ 0,1d = 0,1 ⋅ 5 = 0,5[mm ]

Se alege js=1[mm]
L1 = (3 + 2) ⋅ 5 +1 ⋅ (3 + 1) = 29[mm ]

8 Fa" D 3 n s 8⋅ 1 11 ,1 2 ⋅2 5 3 ⋅4
f1 = = −
=8,3
3 [m
m ]
Gd 4
8 ⋅ 1 0 5
Deci lungimea arcului în stare liberă va fi: ⋅5 4
⋅
10 2

Lo = 29 +8,33 = 37 ,33[mm ]

Calculul arborelui ambreiajului

Arborele ambreiajului (care este şi arborele primar la schimbătorului de viteze) are o

porţiune canelată pe care se deplasează butucul discului condus. Arborele este solicitat la
torsiune de către momentul de calcul al ambreiajului Mc.

Diametrul interior se determină cu relaţia:

βM max di = 3
1,5 * 9,7 *1000
= 3 65 ,39 =18 ,7 mm
di = 3 0,2 ⋅1100 *10000
0,2 ⋅ τ at

Adoptam din STAS d=20mm

unde τat-solicitarea admisibilă la torsiune
τat=(10001200)[daN/cm2]
Diametrul interior al arborelui canelat se adoptă din STAS după care se adoptă şi
celelalte elemente ale canelurii.Se face verificarea la strivire şi la forfecare.
Forţa F care solicită canelurile se consideră că este aplicată la distanţa rm faţă de axul
arborelui şi se determină cu relaţia:
βM max 4 βM max 4 ⋅ 1,5 ⋅ 9,7
F= = = = 1265,21N
rm de + di 20 + 26

Unde rm-raza medie a arborelui canelat;

de-diametrul exterior al arborelui canelat;
dI- diametrul exterior al arborelui canelat;

1,7 ⋅ 9,7 *10 3

di = =18 ,7[ mm ]
0,2 ⋅1100

Se alege din STAS 1768-68 arbore canelat 8x20x26

4 ⋅1,7 ⋅ 48 ,1
F= = 1265 ,21[ daN ]
(34 + 28 ) ⋅10 −3
 Deci

Înălţimea danturii este: D − d 26 − 20

h= = = 3[mm ]
2 2

Calculul mecanismului de acţionare

Se urmăreşte ca parametrii determinaţi să se încadreze în limitele prescrise.Se

determină cursa totală a pedalei şi forţa la pedală.
Se alege mecanism de acţionare hidraulic

Conform principiului lui Pascal se poate scrie:

F1 d12
=
F2 d 22

unde d1-diametrul cilindrului de acţionare;

d2- diametrul cilindrului receptor.
Forţa F2 se determină funcţie de forţa de apăsare a discurilor:
d f
F2 = F ⋅ ⋅
c e
Forţa F1 se determină funcţie de forţa la pedală:
a
F1 = F p ⋅
b
Înlocuind F1 şi F2 rezultă:
F F
Fp = =
η a i a im ⋅ ih ⋅ η a

a c e
unde im= b ⋅ d ⋅ f raport de transmitere mecanic;
 d2 2
ih = ( ) raport de transmitere hidraulic;
d1
ηa=(0,950,98) randamentul de acţionare al mecanismului hidraulic.
Cursa totală a manşonului rulmentului de presiune (sm) se determină cu relaţia:
s m = sl + j d ⋅ i p ⋅ i

unde sl=cursa liberă a manşonului;

sl=(24)[mm]
se alege sl=3[mm]
jd=jocul ce trebuie realizat între fiecare pereche de suprafeţe de frecare pentru o
dcuplare completă a ambreiajului;
jd=0,7[mm]

i=numărul perechilor de suprafeţe de frecare;

i=2
ip=raportul de transmitere al pârghiilor de debreiere.
Se alege ip=1,5
Sm=3+0,71,52=5,1[mm]
Se determină cursa pistonului cilindrului receptor cu relaţia:
c
s2 = sm ⋅
c d
unde d = 2

Deci cursa pistonului cilindrului receptor va fi :

s2=5,12=10,2[mm]
Volumul de lichid activ în cilindrul receptor este :

πd 22 c
V2 = s m ⋅ ⋅
4 d

d2=30[mm]
π ⋅ 30 2
V2 = 5,1 ⋅ ⋅ 2 = 7,2[cm 2 ]
4
Datorită faptului că presiunea de lucru este redusă , iar conductele de legătură au o
lungime relativ mică, se poate neglija deformaţia conductei , iar volumul de lichid refulat din
cilindrul pompei centrale se poate considera egal cu volumul generat de pistonul pompei
receptoare (V1=V2).
Cursa pistonului pompei centrale se determină cu relaţia:
4 ⋅ V2 4 ⋅ 7,2 ⋅ 10 2
s1 = = = 4[cm] = 40[mm]
π ⋅ d 12 π ⋅ 15 2
d2 d 30
= 2 ⇒ d1 = 2 = = 15[mm ]
d1 2 2
Cursa totală a pedalei de ambreiaj este:
a
s p = s1 ⋅ = 40 ⋅ 3 = 120[ mm ]
b
 Forţa la pedală Fp se poate micşora prin mărirea randamentului mecanismului de
acţionare ηa .Forţa la pedală (la ambreiajele fără servomecanisme auxiliare) nu trebuie să
depăşească 15-25 [daN] deoarece consumul prea mare de effort fizic conduce la obosirea
excesivă a conducătorului auto.
Forţa la pedală se determină astfel:
a
F1 = F p
b
d2 2 a d
F2 = F1 ( ) = Fp ( 2 ) 2
d1 b d1

d f
F2 = F ⇒
c e
c e a c e d2 2
⇒ F = F2 = Fp ( )
d f b d f d1

F 600
Fp = = = 16,6[daN ]
a c e d 2 2 3 ⋅ 2 ⋅ 1,5 ⋅ 4
( )
b d f d1

Condiţii generale impuse ambreiajului

În afară de condiţiile impuse ambreiajului la decuplare şi cuplare, acesta trebuie să mai

îndeplinească următoarele:să aibă durata de serviciu şi rezistenţă la uzură cât mai mare;
să aibă o greutate proprie cât mai redusă ; să ofere siguranţă în funcţionare; să aibă o
construcţie simplă şi ieftină; parametrii de bază să varieze cât mai puţin în timpul exploatării;
să aibă dimensiuni reduse, dar să fie capabil să transmită un moment cât mai mare; să fie
echilibrat dinamic; să fie uşor de întreţinut.
Durata de funcţionare a ambreiajului depinde de numărul cuplărilor şi decuplărilor,
deoarece garniturile de frecare se uzează mai ales la patinarea ambreiajului. La fiecare cuplare
lucrul mecanic de frecare la patinare se transformă în căldură datorită căreia temperatura de
lucru a garniturilor de frecare creşte. Experimental s-a constatat că la creşterea temperaturii de
la 20C la 100C, uzura garniturilor de frecare se măreşte aproximativ de două ori.