Universitatea de stat ,,Ion Creanga ,, Chisinau

Legea RM nr. 140 din 14.06.2013 privind protecția copiilor aflați în

situații de risc și a copiilor separați de părinți
1 Puncte forte
2 Puncte slabe
3Concluzii si recomandari
1 Punctele forte
din aceasta lege sunt ca pot avea un impact pozitiv asupra copilului care ese dintrun
mediu negativ si pot avea schimbari de perspectiva in viitor.
Conform Capitolului I din Legea RM nr. 140 din 14.06.2013 privind protecția copiilor
aflați în situații de risc și a copiilor separați de părinți
În condiţiile prezentei legi, copiii beneficiază de protecţie fără nicio discriminare,
indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinii politice sau de altă natură, de
cetăţenie, apartenenţa etnică sau originea socială, de statutul obținut prin naştere,
de situaţia materială, de gradul şi tipul de dizabilitate, de aspectele specifice de
creştere şi educaţie a copiilor, a părinţilor lor ori a altor reprezentanţi legali ai
acestora, de locul aflării lor (familie, instituţie educaţională, serviciu social, instituţie
medicală, comunitate etc.).
2 Puncte slabe
În acest context, menționăm Legea RM nr. 140 din 14.06.2013 privind protecția
copiilor aflați în situații de risc și a copiilor separați de părinți, care considerăm că a
fost adoptată în urma precedentelor create în țară, și anume, situații legate de
plecarea părinților peste hotarele țării și lăsarea copilului cu alte persoane (rude,
vecini, prieteni), precum și ridicarea catastrofală a numărului de familii în care copiii
se află în situație de risc, cum ar fi părinți care consumă substanțe narcotice, băuturi
alcoolice, care rezultă cu neglijarea copiilor în totalitate și/sau aplicarea violenței
asupra acestora, fie fizică, fie morală, care se soldează cu urmări foarte grave asupra
copilului.
Legea nominalizată reglementează, conform art. 1, procedurile de identificare,
evaluare, asistență, referire, monitorizare și evidență a copiilor aflați în situație de
risc și a copiilor separați de părinți, precum și autoritățile și structurile responsabile
de aplicarea procedurilor respective.
Conform Legii1 , copil este persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nu are
capacitate de exercițiu deplină, iar Codul Familiei al RM definește la art. 51, alin. (1)
ca fiind copil persoana care nu a atins vârsta de 18 ani (majoratul). Observăm că în
lege, pe lângă criteriului de vârstă, se adaugă și criteriul capacității de exercițiu -
deplină. Considerăm că această suplinire din partea legiuitorului nu este una
necesară, luând în considerație că indiferent de capacitatea sa de exercițiu, oricum,
copilul își v-a menține acest statut până la vârsta de 18 ani, așa cum o prevede și
Codul Familiei ca normă generală.
La art. 6 și art. 7 din Lege sunt prevăzute atribuțiile instituțiilor responsabile de
protecția drepturilor copiilor în raza teritorială în care activează, și anume al:
autorităților tutelare locale (care sunt primăriile) și autoritățile tutelare teritoriale
(care sunt secțiile/direcțiile de asistență socială și protecție a familiei).
Deci, primii sunt responsabili de: recepţionarea şi înregistrarea sesizărilor privind
încălcarea drepturilor copilului, se autosesizează în cazul identificării unor copii aflaţi
în situaţie de risc; coordonează examinarea sesizărilor privind încălcarea drepturilor
copilului; în limita atribuţiilor sale şi în cooperare cu autoritatea tutelară teritorială,
întreprinde acţiunile necesare pentru prevenirea separării copilului de mediul
familial sau pentru (re)integrarea copilului în familie; asigură evaluarea familiilor cu
copii aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi; asigură luarea copilului
de la părinţi sau de la persoanele în grija cărora se află acesta în cazul existenţei unui
pericol iminent pentru viaţa sau sănătatea lui; asigură plasamentul de urgenţă al
copiilor separaţi de părinţi; asigură instituirea tutelei/curatelei asupra copiilor ai
căror părinţi sînt plecaţi peste hotare; asigură luarea şi scoaterea de la evidenţă a
familiilor cu copii aflaţi în situaţie de risccopiilor separaţi de părinţi; participă la
procedura de luare a copilului de la părinţi;
    j) eliberează şi transmite autorităţii tutelare teritoriale avize privind plasamentul
planificat al copiilor;  cooperează, la nivel local, cu instituţiile, structurile şi serviciile
cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului; coordonează procesul de monitorizare a
situaţiei familiilor cu copii aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi;
coordonează procesul de analiză a situaţiei la nivel local privind protecţia copiilor
aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi; planifică şi decide realizarea
măsurilor de informare a populaţiei privind drepturile copilului; în limita atribuţiilor
sale, întreprinde măsurile necesare pentru respectarea drepturilor patrimoniale ale

1
Legea RM nr. 140 din 14.06.2013 privind protecția copiilor aflați în situații de risc și a copiilor separați de
părinți, art. 3.
copiilor rămaşi fără ocrotire părintească; colaborează cu autorităţile tutelare
teritoriale şi centrale în vederea protecţiei copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a
copiilor separaţi de părinţi, inclusiv prin informarea reciprocă pe probleme de
interes comun. 2
Autoritățile tutelare teritoriale sunt responsabile de: recepţionarea, înregistrarea
şi transmiterea, conform competenţei, sesizările privind încălcarea drepturilor
copilului; în limita atribuţiilor, acordă sprijin autorităţilor tutelare locale în procesul
de identificare, evaluare şi asistenţă a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor
separaţi de părinţi şi participă la acest proces în caz de necesitate;  întreprinde, în
colaborare cu autoritatea tutelară locală, acţiunile necesare privind prevenirea
separării copilului de mediul familial sau privind (re)integrarea lui în familie; asigură
plasamentul planificat al copiilor separaţi de părinţi; asigură stabilirea/retragerea
statutului de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau de copil rămas fără
ocrotire părintească; asigură stabilirea statutului de copil adoptabil; ţine evidenţa
copiilor rămaşi temporar fără ocrotire părintească şi a copiilor rămaşi fără ocrotire
părintească aflaţi în plasament planificat, recepţionează/sistematizează datele
privind copiii aflaţi în evidenţa autorităţilor tutelare locale; asigură reprezentarea
intereselor şi a drepturilor copiilor în instanţa de judecată; asigură, la nivel teritorial,
cooperarea dintre instituţiile, structurile şi serviciile cu atribuţii în domeniul
protecţiei copilului; determină necesităţile de formare profesională a specialiştilor
implicaţi în protecţia copilului în domeniul respectării drepturilor copilului;
efectuează analiza datelor privind situaţia copiilor din unitatea administrativ-
teritorială respectivă şi prezintă propuneri consiliului raional/ municipal privind
instituirea sau dezvoltarea serviciilor sociale în conformitate cu necesităţile
identificate;  întreprinde măsuri de informare a populaţiei privind drepturile
copilului; colaborează cu autorităţile tutelare locale, teritoriale şi centrale în vederea
protecţiei copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, inclusiv prin
informarea reciprocă pe probleme de interes comun. 3
Deci, atunci când vorbim de autoritățile tutelare și locale și teritoriale, identificăm
în primul rând colaborarea permanentă a acestor două instituții, luând în
considerare că la întocmirea actelor în vederea protejării copilului aflat în situație de
risc este obligatorie implicarea ambelor părți. De exemplu, atunci când sunt
identificate unul din situațiile de risc enumerate la art. 8 din Lege :  
a) copiii sînt supuşi violenţei; 
2
Legea RM nr. 140 din 14.06.2013 privind protecția copiilor aflați în situații de risc și a copiilor separați de
părinți, art. 6.
3
Legea RM nr. 140 din 14.06.2013 privind protecția copiilor aflați în situații de risc și a copiilor separați de
părinți, art. 7.
 b) copiii sînt neglijaţi;
c) copiii practică vagabondajul, cerşitul, prostituţia;
d) copiii sînt lipsiţi de îngrijire şi supraveghere din partea părinţilor din cauza
absenţei acestora de la domiciliu din motive necunoscute;
e) părinţii copiilor au decedat;
f) copiii trăiesc în stradă, au fugit ori au fost alungaţi de acasă;
g) părinţii copiilor refuză să-şi exercite obligaţiile părinteşti privind creşterea şi
îngrijirea copilului;
h) copiii au fost abandonaţi de părinţi;
i) părinţii copiilor au fost declaraţi ca fiind incapabili printr-o hotărîre
judecătorească.4, atunci sunt întocmite o serie de acte (precum sunt: evaluarea
condițiilor de trai a familiei copilului, întocmirea unui act de constatare cu privire la
un anumit fapt, ș.a.) de către asistenții sociali comunitari, care fac parte din
autoritatea tutelară teritorială, în prezența reprezentantului autorității tutelare
locale (a unui specialist din cadrul primăriei locale), și se practică și prezența
polițistului de sector, ca forță de constrângere, care asigură accesul legal în locuința
familiei copilului care se presupune că se află în situații de risc

3 Concluzii și recomandări.
Putem observa că, ca structură legea moldovenească este asemănătoare cu cea
românească, doar că ultima încadrează în sine mult mai multe aspecte, și implicarea
a mult mai multor persoane fizice și juridice din cadrul societății, pentru protecția
copilului. În așa mod se evidențiază, în ce măsură statul implică cetățenii în
probemele sociale în Republica Moldova, precum și în România.
Considerăm legea moldovenească, comparativ cu legea română, incompletă. Dar
sperăm ca pe parcurs, legislatorul moldav să se inspire câtuși de puțin de la statul
vecin, în aspectele pozitive.
De asemenea, putem menționa cu certitudine despre existența atribuțiilor
autorităților tutelare locale din RM în vederea protecției drepturilor copiilor, mai cu
seamă a celor aflați în situații de risc . Însă, insuficiența de specialiști în domeniu,
lipsa pârghiilor pentru autorități directe, legale, asupra situațiilor enunțate, de
obicei, poate duce la faptul că părinții, fie ei chiar cei care își neglijează grosolan
copiii, aplică violență, determină copiii să cerșească - dispun de mai multe drepturi
4
Legea RM nr. 140 din 14.06.2013 privind protecția copiilor aflați în situații de risc și a copiilor separați de
părinți, art. 8.
în astfel de situații de risc, decât autoritatea tutelară, care este cointeresată de
salvarea copilului din situația în care se află.