Sunteți pe pagina 1din 25

PRIMUL AJUTOR ÎN ACCIDENTELE RUTIERE

CAUZELE CE GENEREAZĂ ACCIDENTELE DE CIRCULAłIE

Omul 85% prin: viteza excesivă, neatenŃie în conducere,


neîndemânare , oboseală , consumul de alcool, teribilism ş.a.
Drumul 10% datorită carosabilului alunecos, cu polei, mâzgă, zăpadă,
sau necorespunzător; vizibilitate redusă
Maşina 5% datorită pneurilor uzate , defecŃiuni tehnice, viciu de
fabricaŃie, încărcare neuniformă

PREVENIREA ACCIDENTELOR

Starea de sănătate : controlul medical periodic


Maşina : efectuarea verificărilor periodice – menŃinerea în bunăstare a
tuturor sistemelor şi mecanismelor ce concură la siguranŃa rutieră

1
Drumul : adaptarea vitezei la condiŃiile de drum
Primul ajutor reprezintă un complex de măsuri de urgenŃă şi se aplică în
cazul accidentelor înainte de intervenŃia cadrelor medicale.
Pentru obŃinerea rezultatelor dorite în acordarea primului ajutor,
salvatorul trebuie:
- să cunoască toate regulile de acordare a primului ajutor;
- să-şi păstreze calmul, să fie eficace şi rapid în luarea deciziilor şi
măsurilor de acordare a primului ajutor.
Starea de sănătate a conducătorului auto are un rol important în
producerea accidentelor rutiere. ExperienŃa a demonstrat că s-au petrecut
accidente grave şi foarte grave din cauza unor afecŃiuni cardio- vasculare,
diabetului, afecŃiunilor nervoase, etc.
ORDIN Nr. 678 din 26 aprilie 2002 pentru aprobarea InstrucŃiunilor privind
examinarea medicală şi psihologică a personalului din transporturi cu
responsabilităŃi în siguranŃa circulaŃiei şi a navigaŃiei, precum şi
organizarea, funcŃionarea şi componenŃa comisiilor medicale şi psihologice
de siguranŃa circulaŃiei, stabileşte obligativitatea efectuării examinării
medicale şi psihologice a personalului din transporturi, cu responsabilităŃi în
siguranŃa circulaŃiei, diferenŃiat în raport cu :
- funcŃia deŃinută în domeniul transporturilor;
- tipul de transport.
După aceste criterii, vă prezentăm mai jos lista funcŃiilor cu
responsabilităŃi în siguranŃa circulaŃiei şi condiŃiile de examinare medicală şi
psihologică.
Penrtu grupele de vârstă cuprinse între 18 şi 45 ani
Nr. Denumirea funcŃiei Ex. Medical Ex.
Crt. Periodicitate Psihologic
Periodicitate
1 Persoana desemnată să conducă 2 ani 5 ani
permanent şi efectiv activitatea
de transport rutier
2 Conducător auto transport intern 1 an 3 ani
de persoane în interes public
3 Conducător auto transport intern 1 an 4 ani
de marfă
4 Conducător auto transport 1 an 3 ani
internaŃional de persoane şi
marfă

2
5 Conducător auto transporturi 1 an 3 ani
speciale interne şi internaŃionale
(mărfuri periculoase, transport
agabariric, transport de valori,
etc.)
6 Instructor de conducere auto 1 an 3 ani
Penrtu grupele de vârstă cuprinse peste 45 ani controlul periodic
medical se va face la un interval de 1 an şi psihologic la 3 ani.

În cadrul factorilor de influenŃă asupra capacităŃii de conducere, am


analizat legătura dintre stările de boală şi producerea accidentelor. Facem
totodată recomandarea că în urma recoltării de sânge, în primele ore după
donare, conducătorii auto donatori să evite conducerea autovehiculelor.
Recomandarea este necesară ca urmare a faptului că apar fenomene ca:
- ameŃeli;
- cefalee;
- hipotensiune;
- tranpiraŃie rece;
- tulburări de vedere.

PRINCIPII GENERALE DE ACORDARE A PRIMULUI AJUTOR

Evaluarea primara:

SiguranŃa salvatorului:
Salvatorul evaluează situaŃia generala asigurându-se de lipsa oricărui
pericol.
AsiguraŃi-va ca nici victima si nici dvs. nu sunteŃi în pericol. Riscurile
majore pentru salvator pot fi: trafic intens, curentul electric, structuri
instabile în care sau sub care se afla victima, substanŃe toxice, gaze, boli
transmisibile care necesita o protecŃie speciala în timpul efectuării
ventilaŃiei artificiale.

Nivelul de conştienŃă:
Se evaluează starea victimei: este conştient sau inconştient?
Îl scuturam cu grija si îl întrebăm cu voce tare: “Ce s-a întâmplat? Va
simŃiŃi bine?” sau încercam sa-l determinam să răspundă la comenzi ca de
exemplu: “DeschideŃi ochii.”
Daca răspunde sau se mişca, se lasă în poziŃia în care a fost găsită.

3
Se cheamă ajutor calificat anunŃând situaŃia la 112. Starea victimei se
reevaluează periodic până la sosirea echipei calificate.
Pentru a obŃine rezultatele dorite în acordarea primului ajutor,
salvatorul trebuie:
- să cunoască regulile de acordare a primului ajutor
- să-şi păstreze calmul, să fie energic şi rapid în luarea deciziilor şi
măsurilor.
Conducătorul auto angajat într-un accident soldat cu victime are
următoarele obligaŃii:
- să oprească imediat la locul accidentului;
- să îndepărteze persoanele curioase;
- să folosească trusa de prim ajutor;
- să aleagă 1- 3 ajutoare (dacă se află la faŃa locului, este de preferat o
persoană calificată);
- să debaraseze victima;
- să poziŃioneze victima în funcŃie de leziunile pe care le prezintă;
- să îndepărteze obiectele vestimentare (curele, cravate, bretele,
corsete) ce ar putea împiedica sau îngreuna respiraŃia şi circulaŃia
normală a sângelui;
- să stabilească priorităŃile de acordare a primului ajutor (stop cardio -
respirator, hemoragie, fracturi);
- să evite manevrele inutile ce pot agrava starea victimei;
- să apeleze la numărul de urgenŃă 112;
- să urmărească asigure funcŃiile respiratorie şi cardiacă ale victimei,
precum şi oprirea hemoragiilor;
- să comunice cadrelor medicale: ora producerii accidentului, ce
măsuri de prim ajutor s-au acordat, ora şi minutul aplicării garoului,
medicamentele administrate, dacă au apărut schimbări importante în
starea victimei, comparativ cu momentul producerii accidentului, dacă
s-a produs decesul şi ora la care a avut loc;
- să nu şteargă urmele existente, care pot constitui dovezi judiciare;
- să prezinte organelor de anchetă martorii prezenŃi în momentul
producerii accidentului.

TRUSA DE PRIM AJUTOR

Trusa de prim ajutor trebuie să conŃină minimum următoarele


produse:
- Foarfece - 1 buc.

4
- Ansamblu de respiraŃie gură la gură - 1 buc.
- Pipă Guedel pentru adult - 1 buc.
- Pipă Guedel pentru copil - 1 buc.
- Plasture - o rolă;
- Leucoplast - o rolă;
- Comprese de tifon sterilizate - 5 pachete;
- Faşă de tifon - 5 bucăŃi;
- Bandaj triunghiular din pânză - 1 buc.
- Vată medicinală sterilizată - 20 g
- Garou - 1 buc.
- Mănuşi de unică folosinŃă - două pereche
- SoluŃie dezinfectantă cu alcool sanitar - 1 buc.
- Pansament cu rivanol - 5 buc.
- Ace de siguranŃă - 6 buc.
- Broşură cu instrcŃiunile de prim ajutor - 1 buc.
Trusa poate fi completată, la nevoie, cu următoarele medicamente de
primă necesitate:
- analgezice (Algolcamin, Aspirină, Piafen);
- antispatice (Lizadon, Scobutil);
- antiinflamatorii (Paduden, Diclofenac, Indometacin)
Recomandări:
- să fie cunoscut conŃinutul trusei şi modul de folosire;
- să fie înlocuite materialele consumate;
- să fie înlocuite produsele cu termen de valabilitate expirat.

STOPUL CARDIO-RESPIRATOR

RespiraŃia şi circulaŃia sângelui prin vase reprezintă cele două funcŃii


vitale ale organismului. Stopul cardio-respirator reprezintă încetarea
acestor funcŃii.
Repunerea în activitate sau susŃinerea respiraŃiei şi a circulaŃiei
accidentatului se realizează prin manevrele de resuscitare cardio-
respiratorie. Reanimarea victimei trebuie să se facă rapid, eficient şi să fie
continuă, inclusiv pe timpul transportului, până la reluarea funcŃiilor vitale.
Prima măsură ce trebuie efectuată este asigurarea că victima poate
respira, iar în caz contrar, eliberarea căile respiratorii prin ridicarea bărbiei
si hiperextensia capului apăsând pe frunte. În cazul victimei inconştiente
este posibil ca limba sa-i cada în spate spre faringele posterior blocând
astfel căile aeriene superioare.

5
Stopul respirator reprezintă oprirea bruscă a activităŃii pulmonare.
Semne de recunoaştere:
• diminuarea sau oprirea mişcărilor respiratorii;
• învineŃirea tegumentelor, în special a feŃei;
• puls rapid;
• pierderea cunoştinŃei.

Resuscitarea respiratorie se poate efectua prin:


• metoda respiraŃiei artificiale gură la gură;
• metoda respiraŃiei artificiale gură la nas, dacă nu se poate deschide
gura victimei.

Primul ajutor în stopul respirator:


- scoaterea victimei din vehicul şi deplasarea într-un loc care să
permită acordarea
primului ajutor;

6
- poziŃionarea victimei pe spate, cu umerii ridicaŃi, folosind un material
moale rulat
sub omoplaŃi;
- poziŃionarea salvatorului este în genunchi, lateral dreapta de capul
victimei;
- hiperextensia capului;
- eliberarea căilor respiratorii de eventualii corpi străini cu ajutorul
indexului mâinii drepte, înfăşurat într-o bucată de tifon;
- împingerea mandibulei înainte pentru eliberarea orificiului glotic;
- aplicarea unui material de protecŃie (tifon) pe faŃa victimei;
- presarea nărilor (cu mâna stângă) pentru a împiedica refularea
aerului;
- efectuarea insuflaŃiei - salvatorul inspiră adânc, aplică gura peste
cea a victimei,
astfel încât să o cuprindă în totalitate şi insuflă aerul în plămânii acestuia,
apoi se
retrage şi eliberează gura şi nasul victimei, aşteptând ca aerul să iasă din
plămânii
victimei;
- controlul eficacităŃii manevrei se face prin observarea mişcărilor
cutiei toracice
repetarea insuflaŃiilor (14-16 pe minut la adult, 20 pe minut la copil);
Când nu se poate efectua metoda gură la gură, se recurge la metoda
respiraŃiei artificiale gură la nas. În acest caz, insuflaŃiile se vor face prin
nările victimei, gura acesteia rămânând închisă.

Stopul cardiac reprezintă întreruperea bruscă a activităŃii inimii.


Evaluarea acesteia se face prin verificarea pulsului. Pulsul se poate
simŃi cel mai bine pe artera carotidă care este situata în şanŃul format de
unul din muşchii gâtului si mărul lui Adam. Degetele arătător si mijlociu
localizează mărul lui Adam si vor aluneca lateral pe gât până se simte
bătaia în vârful acestora. Pulsul poate fi palpat pe ambele părŃi ale gâtului
dar niciodată în acelaşi timp. Această etapă poate fi executată simultan cu
verificarea respiraŃiei, de asemenea timp de 5-10 secunde

7
Semne de recunoaştere:
• puls slab sau absent la artera carotidă;
• relaxarea completă a musculaturii;
• pierderea reflexelor;
• mărirea pupilelor;
• transpiraŃii reci;
• greutate în respiraŃie;
• pierderea cunoştinŃei.
Resuscitarea în stopul cardiac se face prin masaj cardiac extern.
Verificarea activităŃii cardiace se face prin palparea pulsului la artera
gâtului sau prin ascultarea bătăilor inimii, punând urechea pe pieptul
bolnavului.

Primul ajutor în stopul cardio-respirator:


- scoaterea victimei din vehicul;
- poziŃionarea victimei pe spate, pe o suprafaŃă dreaptă şi dură;
- poziŃionarea salvatorului lateral stânga, în genunchi;
- efectuarea masajului cardiac se acŃionează pe treimea inferioară a
sternului, cu podul palmei stângi peste care se aplică podul palmei drepte;

8
Se execută scurt şi energic o presiune astfel încât sternul să coboare
cu 4-6 cm spre coloana vertebrală. Se lasă toracele să revină spontan la
normal, fără ca mâinile să se ridice de pe sternul accidentatului. Manevra
se repetă cu o frecvenŃă de 60/minut masajul cardiac extern se continuă
pană la reluarea bătăilor cardiace sau atâta timp cât rezistă salvatorul;
AnunŃăm la 112 solicitând ajutor medical calificat. Ne reîntoarcem
apoi la victima, reevaluăm situaŃia si supraveghem pacientul pâna la
sosirea echipajului medical.

HEMORAGIA

Hemoragiile reprezintă pierderea de sânge în afara sistemului vascular.


În funcŃie de tipul vasului din care curge sângele , hemoragiile pot fi:
• arteriale - sângele este roşu deschis şi curge ritmic în plagă;
• venoase - sângele este roşu închis şi curge în valuri;
• capilare - sângele musteşte în plagă.

După locul unde se scurge sângele, hemoragiile se împart în:


- interne - sângele se scurge într-o cavitate închisă;
- externe - sângele apare la suprafaŃa corpului în mod direct;
- exteriorizate - sângele se scurge într-un organ care comunică cu
exteriorul.

Gravitatea unei hemoragii se apreciază în funcŃie de cantitatea de sânge


pierdut.

9
Semnele de recunoaştere ale unei hemoragii interne sunt:
• ameŃeli;
• transpiraŃii reci;
• tensiune arterială scăzută;
• respiraŃie accelerată;
• puls rapid;
• frisoane;
• agitaŃie;
• convulsii;
• lipotimie;
• dilatarea pupilelor.

Primul ajutor în hemoragii:


• scoaterea victimei din vehicul;
• poziŃionarea victimei pe spate, cu capul mai jos decât nivelul trunchiului
şi cu picioarele ridicat e cu 20-30 cm, pentru a uşura irigarea cu sânge a
creierului;
• stabilirea tipului de hemoragie;
• efectuarea hemostazei:
- prin compresiune manuală la distanŃă, mai sus de plagă - este
corect efectuată atunci când face să dispară pulsul arterial de pe
artera pe care o comprimă;
- prin pansament compresiv, care se realizează prin aşezarea unor
comprese groase direct pe plaga sângerândă, aplicându-se apoi,
direct peste comprese, un bandaj de presiune, care nu trebuie
strâns prea tare, pentru a nu opri circulaŃia arterială;

- Aplicarea garoului este ultima varianta la care apelam. Garoul


poate fi improvizat folosind curea, cravata,fular, sfoara, etc. Se
foloseste doar în cazuri extreme si în situatia în care hemoragia nu

10
se putea controla prinalte metode (amputatie de membru).
Important este oprirea hemoragiei fara a comprima excesiv
tesuturile.Garoul, odata cu oprirea sângerarii, produce oprirea
circulatiei sângelui în portiunea de membru situatadedesubtul lui.
Din aceasta cauza mentinerea sa mai mult de 2 ore poate duce la
complicatii deosebit de grave. Totdeauna la montarea unui garou
trebuie atasat un bilet, care însoteste bolnavul, si pe care se
noteazaobligatoriu urmatoarele date: nume, prenume, ora exacta a
aplicarii garoului. Din 30 în 30 minute se slăbeşte putin garoul
pentru a permite irigarea segmentului de membru subiacent.
Ridicarea garoului se face doar în condiŃii de spital şi de personal
competent. În vederea transportării victimei la spital, aceasta va fi aşezată
cu capul mai jos decât nivelul corpului, lateral dreapta sau stânga pentru
inconştienŃi, iar membrele inferioare vor fi ridicat e la 30-45 grade. Pe
timpul transportului, victima va fi învelită, pentru evitarea frisoanelor şi,
dacă este conştientă va fi hidratată.
Dupa cantitatea de sânge pierdut, hemoaragia poate fi:
- mica: se pierde o cantitate de sânge pâna la 500 ml
- medie: se pierde 500-1000 ml de sânge si apar urmatoarele semne:
agitatie, ameteli în ortostatism;
- mari: cantitea de sânge pierduta 1000-1500 ml iar semnele clinice sunt
urmatoarele: paloare, tahicardie, transpiratii reci, hipotensiune arteriala;
- cataclismice: pierderi de sânge de peste 1500-2000 ml,

RANA (PLAGA)

Rana sau plaga reprezintă o întrerupere a continuităŃii tegumentului,


ca rezultat al unui traumatism, devenind astfel o poartă de intrare a
microbilor în organism.
În funcŃie de profunzimea lor, plăgile pot fi:
• excoriaŃii (zgârieturi);
• superficiale (interesează straturile pielii);
• profunde (sunt interesaŃi muşchii, vasele, nervii, diferite organe, oase).

Primul ajutor pentru răni:


• salvatorul se va spăla pe mâini cu apă şi săpun;
• curăŃirea, dezinfectarea şi pansarea rănii;
• se curăŃă şi se degresează tegumentele din jurul plăgii, întotdeauna de
la marginea ei către exterior, folosindu-se apă şi săpun;

11
• se dezinfectează rana cu antiseptice (alcool medicinal, alcool iodat, apă
oxigenată) În cazul rănilor profunde nu se vor folosi nici un fel de
substanŃe dezinfectante, care ar putea pătrunde în interior şi leza organele
interne;

• nu se îndepărtează nici un fel de corp străin care s-a înfipt adânc în


muşchi sau în alte Ńesuturi, deoarece se poate declanşa o hemoragie
gravă;
• peste plagă nu se aplică unguente, prafuri, spray-uri;
• deasupra plăgii se aplică comprese sterile (niciodată vată), care se
fixează cu feşi de tifon sau leucoplast;
• zona rănită se aşează în poziŃie de repaus;
• se transportă victima la spital.

ENTORSA, LUXAłIA ŞI FRACTURA

Entorsa reprezintă întinderea forŃată a ligamentelor şi capsulei


articulare, cu mici rupturi ale acestora, fără deplasarea oaselor din
articulaŃie. Cele mai des întâlnite sunt entorsele gleznei, cotului, umărului,
pumnului, degetelor.
Semne de recunoaştere:
• dureri la mobilizarea articulaŃiei;
• umflarea articulaŃiei;
• sensibilitatea zonei la atingere;
• modificări de culoare de la albastru până la negru.

Primul ajutor în entorse:


• peste articulaŃie se aplică comprese cu apă rece sau gheaŃă;
• se aplică bandaje cu scopul de a susŃine articulaŃia;
• victima nu trebuie lăsată să folosească articulaŃia respectivă;

12
• nu se va folosi căldura sau compresele cu apă caldă în perioada imediat
următoare traumatismului;
• transport la spital.

LuxaŃia reprezintă ruptura capsulei articulare, a ligamentelor, cu


dislocarea oaselor din articulaŃii. ArticulaŃiile cele mai afectate sunt: umărul,
şoldul, cotul, degetele, degetul mare de la mână şi genunchiul
Simptome de recunoaştere:
• deformarea articulaŃiei;
• dureri la mobilizarea articulaŃiei sau imposibilitatea de a o folosi;
• modificarea culorii pielii din jurul zonei traumatizate;
• sensibilitate la atingerea zonei.
Primul ajutor:
• nu se va încerca aşezarea osului la loc;
• zona lovită se imobilizează cu o atelă sau o eşarfă, în poziŃia în care a
fost găsit membrul;
• transportarea victimei la spital.

Fractura reprezintă întreruperea continuităŃii unui os.


Fracturile pot fi:
- închise (pielea rămâne intactă);
- deschise (există o rană deschisă până la nivelul osului rupt).
Semne de recunoaştere:
- durere vie, localizată într-un punct fix, care creşte în intensitate la orice
încercare de mobilizare a regiunii lezate;
- deformarea regiunii;
- echimoze;
- lipsa transmiterii mişcărilor;
- crepitaŃii osoase;
- impotenŃă funcŃională;
- întreruperea traiectului osului.

Primul ajutor în fracturi:


• dezangajarea victimei;
• poziŃionarea victimei în funcŃie de zona fracturată;
• în cazul fracturilor deschise, se face hemostază, iar rana se acoperă cu
o compresă sterilă mai mare, fără a se încerca să se împingă bucăŃile de
os ieşite în afară;

13
• imobilizarea provizorie a fracturii cu ajutorul alelelor, care trebuie să fie
suficient de lungi pentru a fixa atât articulaŃia de deasupra, cât şi cea de
dedesubtul osului rupt;
• nu se încearcă în vrun fel reducerea fracturii, adică aşezarea oaselor în
poziŃia lor normală;
• atelele vor fi capitonate cu bucăŃi de pânză, prosoape sau pături, ce
trebuie aşezate între atelă şi pielea zonei rănite;
• atelele nu se leagă prea strâns, astfel încât legătura să oprească
circulaŃia.

O atenŃie deosebită trebuie acordată fracturilor de coloană vertebrală


şi în special fracturilor de la nivelul gâtului. În acest caz, victima nu trebuie
mişcată în absenŃa personalului calificat , decât dacă se află în pericol de
moarte (incendiu, explozie etc).
Orice mişcare a capului, în faŃă, în spate, la stânga sau la dreapta
poate avea drept consecinŃă paralizia totală sau moartea!
In cazul fracturilor cervicale, pot exista următoarele simptome:
• leziune la nivelul capului;
• dureri de cap;
• gât Ńeapăn;
• imposibilitatea de mişcare;
• imposibilitatea de a mişca anumite părŃi ale corpului;
• senzaŃii de furnicături în mâini sau picioare.

Dacă victima trebuie mişcată din pricina pericolului vital:


- imobilizaŃi gâtul cu un prosop rulat, cu diametru de aproximativ 10 cm,
strâns lejer în jurul gâtului, având grijă ca legătura să nu stânjenească
respiraŃia;
- victima va fi aşezată pe o targa tare (scândură, uşă), suficient de lungă şi
de lată, în aşa fel încât corpul să nu se îndoaie sau să se mişte lateral;
- dacă există posibilitatea, targa se leagă de corpul victimei la nivelul frunŃii
şi pe sub subsuori, iar pe laturile corpului se vor aşeza prosoape rulate,

14
pături, haine sau orice alt obiect potrivit, pentru a preîntâmpina orice fel de
mişcare laterală a capului sau gâtului.
Dacă victima trebuie transportată la spital de altcineva decât de
personal calificat :
- victima trebuie transportată întinsă la orizontală, cu faŃa în sus, pe o
suprafaŃă plană şi dură (vehicul cu platformă);
- corpul victimei trebuie mutat ca un tot imobil, susŃinând capul, gâtul
şi trunchiul în poziŃia în care a fost găsită victima;
- în jurul gâtului şi capului victimei se aşează prosoape rulate, pături
sau haine, pentru a preveni orice mişcare;
- dacă e posibil, corpul victimei se leagă de suport.

ARSURILE

AfecŃiunile cauzate de arsură întregului organism sunt determinate


direct de mărimea suprafeŃei arse, profunzimea arsurii şi modul de evoluŃie
a leziunii locale.

Clasificarea arsurilor

După felul agentului


Arsurile sunt accidente provocate de caldura sub diferite forme,
agenti chimici, electricitate si iradiatii.
- Arsurile termice se datoresc caldurii, care poate actiona prin:
flacara, lichide cu temperatura înalta, metaleîncalzite, gaze sau vapori
supraîncalziti, corpi solizi incandescenti.
- Arsurile chimice sunt produse de unii acizi ca: acid azotic, clorhidric,
sulfuric, oxalic, etc sau de substantealcaline: hidroxid de sodiu, de potasiu,
de calciu, amonia gazos, etc.
- Arsurile electrice se datoresc contactului cu un conductor electric
aflat sub tensiune.

- Arsurile prin radiatii - produse de razele solare, raze ultraviolete, etc.

În funcŃie de întinderea arsurii:


- arsuri uşoare, sub 15% din suprafaŃa corpului;
- arsuri între 15-30% din suprafaŃa corpului pot genera şoc;
- arsuri critice între 30-40% din suprafaŃa corpului;
- arsuri letale peste 40-50% din suprafaŃa corpului.

15
După profunzimea arsurii:

Arsura de grad I intereseaza numai stratul superficial al pielii,


epidermul. Se manifesta prin roseata pielii,edem local, durere, frisoane.
Arsura tipica de gradul I este eritemul solar, produs prin expunerea
îndelungatasi nerationala la soare. Dureaza 3-4 zile, dupa care roseata
scade fiind înlocuita de o pigmentatie bruna urmatade descoamatie.
Arsura de grad II intereseaza epidermul pe care-l decoleaza de derm
provocând aparitia
flictenelor,vezicule (basici) pline cu lichid galbui, care nu este altceva decât
plasma sangvina
extravazata. Acest tip dearsura este provocat de lichide fierbinti sau metale
incandescente, care au
actionat o durata scurta asupra pielii.Este cea mai dureroasa pentru ca
sunt atinse terminatiile nervoase de la acest nivel.
Arsura de grad III intereseaza dermul în totalitatea lui. Flictenele au
continut sangvinolent. Durerea nu maieste atât de intensa, poate sa si
lipseasca deoarece terminatiile nervoase pot fi sau sunt distruse complet.
Arsura de grad IV intereseaza toate straturile pielii, apare necroza
(moartea celulelor).

Primul ajutor în arsuri:

- scoaterea victimei de sub influenŃa agentului cauzal;


- stingerea flăcărilor prin învelirea victimei cu o pătură;
- nu se vor îndepărta resturile de haine de pe zonele arse;
- resuscitare cardio-respiraiorie, dacă e cazul;
- zonele arse se acoperă cu pansamente groase şi sterile (tifon);

16
- arsura va fi spălată cu apă din abundenŃă numai în cazul arsurilor
chimice;
- nu se aplică peste plagă dezinfectante, unguente, prafuri;
- pe timpul transportului, victima va fi învelită cu o haină sau o pătură,
pentru a se menŃine o temperatură confortabilă.

TRANSPORTUL ACCIDENTAłILOR

Evacuarea persoanelor accidentate din/de sub autovehicul trebuie să


fie cât mai rapidă şi corect executată. Această acŃiune se va face prin
ridicare (nu tragere sau împingere), astfel încât capul, gâtul şi trunchiul
victimei să fie menŃinute, pe cât posibil, în acelaşi plan. Numai în acest
fel se va evita agravarea leziunilor existente sau/şi apariŃia altora.

Regulile pentru efectuarea unui transport corect sunt:


• degajarea victimei să se facă astfel încât capul gâtul şi trunchiul să se
menŃină în acelaşi plan;
• manevrele de resuscitare cardio-respiratorie vor fi continuate şi pe timpul
transportului;
• victima să fie transportată numai după ce a fost obŃinută redresarea
funcŃiilor vitale;
• poziŃia victimei pe timpul transportului va rămâne identică cu cea în care
i s-a acordat primul ajutor la locul accidentului;
• capul victimei va fi aşezat către direcŃia de deplasare;
• poziŃia tărgii va fi obligatoriu orizontală;
• şoferul autovehiculului care transportă victima va evita frânările şi
efectuarea virajelor bruşte.

PoziŃionarea victimei în funcŃie de starea generală şi rănile


existente:
• poziŃie de repaus (răniri, luxaŃii, entorse, fracturi închise);
• pe spate, cu capul mai jos decât nivelul trunchiului şi al membrelor
inferioare, care vor fi ridicat e la 30-45 grade (hemoragii mari);
• pe spate (stop cardio-respirator);
• şezând (fracturi de antebraŃ, mandibulă, maxilar);
• semişezând cu spatele sprijinit (fracturi de coastă când victima este
conştientă);
• lateral, pe partea bolnavă (victimă inconştientă cu fractură costală);
• orizontal, pe o parte (fractură craniană);

17
• pe spate cu corpul lateral (inconştient, cu fractură de coloană vertebrală);
• pe spate (fractură de coloană vertebrală).

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Prima intervenŃie la faŃa locului, pentru salvarea victimei, trebuie


să aibă în vedere:
a) îndepărtarea membrelor fracturate;
b) spălarea rănilor;
c) eliberarea şi degajarea căilor respiratorii.
2. La acordarea primului ajutor victimelor unui accident de
circulaŃie se impune să se respecte următoarea succesiune în
intervenŃii:
a) oprirea hemoragiilor, controlul şi restabilirea funcŃiilor căilor
respiratorii şi circulatorii, localizarea şi imobilizarea fracturilor;
b) controlul şi restabilirea funcŃiilor căilor respiratorii şi circulatorii,
oprirea hemoragiilor, localizarea şi imobilizarea fracturilor;
c) localizarea şi imobilizarea fracturilor, controlul şi restabilirea funcŃiilor
căilor respiratorii şi circulatorii, şi în cele din urmă oprirea
hemoragiilor.
3. Înaintea transportării victimei, trebuie să se aibă în vedere:
a) ca funcŃiile respiratorie şi circulatorie să fie asigurate;
b) ca victima să fie asistată, pe timpul deplasării, de o persoană
competentă;
c) ca autovehiculul cu care va fi transportată să se asigure confortul şi
viteza necesare.
4. Până la transportarea victimei la spital, poziŃia de aşteptare
poate fi:
a) cât mai comodă;
b) să permită o bună respiraŃie;
c) comodă pentru transport.
5. Când gura unui rănit rămâne încleştată, respiraŃia artificială se
poate face:

18
a) prin gura închisă a victimei;
b) prin nările victimei;
c) în acest caz nu se mai face respiraŃie artificială.
6. La rănile cu hemoragie se va avea în vedere, în faza iniŃială:
a) curăŃarea şi pansarea;
b) pansarea;
c) oprirea hemoragiei.
7. Oprirea hemoragiei arteriale se face prin legarea strânsă a
braŃului:
a) în dreptul rănii;
b) deasupra rănii;
c) sub rană.
8. În cazul plăgilor însoŃite de hemoragii arteriale, persoanelor
rănite trebuie să li se aplice un garou de cauciuc:
a) deasupra plăgii;
b) sub plagă;
c) peste plagă.
9. Ce trebuie să conŃină biletul care se prinde lângă garoul aplicat
unei persoane rănite?
a) datele de stare civilă ale persoanei;
b) poziŃia în care a fost găsită victima;
c) ora şi minutul aplicării garoului.
10. Cu ce se imobilizează temporar braŃul sau piciorul fracturat al
unei victime?
a) numai cu aparat gipsat;
b) cu ajutorul pansamentului steril;
c) cu ajutorul atelelor provizorii şi a feşelor
11. La plăgile cauzate de accident, dezinfecŃia se face cu:
a) praf de sulfamidă;
b) iod sau alcool medicinal;
c) apă distilată.
12. SubstanŃele antiseptice se folosesc pentru:
a) dezinfectarea rănilor;
b) calmarea durerilor;
c) oprirea hemoragiei.

19
13. Dezinfectarea plăgilor ce necesită a fi pansate se face cu:
a) apă oxigenată sau iod;
b) ser fiziologic;
c) apă potabilă.
14. Gravitatea unei hemoragii se apreciază în funcŃie de:
a) cantitatea sângelui pierdut;
b) culoarea sângelui scurs;
c) fluiditatea sângelui scurs.
15. Hemoragiile la trunchi şi cap trebuie oprite prin:
a) aplicarea garoului;
b) aplicarea compreselor sterile şi a pansamentului compresiv;
c) aceste hemoragii nu pot fi oprite prin mijloace improvizate.
16. Pentru tratamentul de urgenŃă al unor plăgi se impune:
a) pansamentul provizoriu;
b) curăŃirea şi pansamentul;
c) curăŃirea, dezinfecŃia şi pansarea lor;.
17. Într-un pansament, pe plagă se aplică:
a) o compresă de vată sterilă;
b) o compresă de tifon steril;
c) o compresă oarecare.
18. Victima care a pierdut mult sânge trebuie să fie aşezată:
a) cu faŃa în sus;
b) cu faŃa în jos;
c) cu picioarele situate mai sus decât nivelul corpului.
19. Cum trebuie să fie atelele pentru imobilizarea unei fracturi?
a) suficient de lungi pentru a acoperi în întregime atât zona de
deasupra, cât şi cea de sub fractură;
b) rigide;
c) să nu fie prea grele.
20. Cum trebuie scoase dintr-un autovehicul persoanele rănite?
a) prin ridicare;
b) prin tragere;
c) prin împingere.
21. La scoaterea persoanelor accidentate din autovehicul, se are în
vedere ca:

20
a) să nu se agraveze leziunile sau să nu se producă altele;
b) operaŃiunea să se producă cât mai repede;
c) scoaterea să se facă prin tragere uşoară.
22. Imobilizarea unui braŃ fracturat se face:
a) în dreptul osului fracturat;
b) cuprinzând osul fracturat şi articulaŃia superioară;
c) cuprinzând osul fracturat şi cele două articulaŃii – superioară şi
inferioară.
23. Pentru evitarea complicaŃiilor în cazul unei fracturi, se impune:
a) pansamentul zonei fracturate;
b) repaus total;
c) imobilizarea zonei fracturate.
24. Transportul persoanelor accidentate având hemoragii externe
se va face:
a) imediat după sosirea unui mijloc de transport corespunzător;
b) imediat după oprirea hemoragiei;
c) imediat după ce s-a acordat asistenŃă medicală de către o persoană
calificată.
25. Cum trebuie aşezat un rănit care prezintă leziuni ale coloanei
vertebrale?
a) culcat pe o parte;
b) în poziŃie şezândă;
c) în această situaŃie, este recomandabil să nu fie mişcat până la
sosirea ambulanŃei.
26. Cum trebuie aşezată într-un mijloc de transport o persoană
rănită care prezintă leziuni ale coloanei vertebrale?
a) în poziŃie şezândă;
b) orizontal, cu faŃa în sus;
c) persoana nu trebuie mişcată până la sosirea ambulanŃei.
27. Cu ce vehicul se transportă rănitul care prezintă leziuni ale
coloanei vertebrale?
a) cu orice fel de vehicul;
b) cu targa până la ambulanŃă;
c) cu ambulanŃa până la spital.

21
28. O victimă care a suferit leziuni în zona toracelui trebuie
aşezată:
a) culcat pe o parte;
b) culcat pe spate, cu genunchii ridicaŃi;
c) în poziŃie semişezândă.
29. Pe lângă legislaŃia rutieră titularul permisului trebuie să posede
cunoştinŃe privind:
a) acordarea primului ajutor;
b) conŃinutul şi folosirea trusei medicale de prim-ajutor;
c) administrarea medicaŃiei la locul accidentului.

30. Ce i se cere conducătorului de vehicul cu privire la primul


ajutor medical?
a) să posede în autovehicul trusa medicală de prim-ajutor;
b) să ştie să acorde victimelor primul ajutor medical;
c) să cunoască şi să folosească trusa medicală de prim-ajutor.
31. Care este succesiunea urgenŃelor în tratarea şi evacuarea
persoanelor rănite din autovehiculul accidentat?
a) prima urgenŃă o reprezintă accidentaŃii în stare de comă;
b) a doua urgenŃă este reprezentată de accidentaŃii în stare de şoc;
c) a treia urgenŃă sunt accidentaŃii cu fracturi şi/sau hemoragii arteriale.
32. Cum salvaŃi răniŃii blocaŃi în vehicul sau prinşi în fiarele
contorsionate?
a) prin spargerea geamurilor şi tragerea lor afară;
b) folosind trusa medicală de prim-ajutor;
c) prin intervenŃia echipelor autorizate pentru descarcerare.
33. Ce măsuri urgente luaŃi în cazul unei persoane rănite într-un
accident de circulaŃie?
a) transportaŃi victima la prima unitate sanitară;
b) solicitaŃi ajutorul unei persoane calificate până la sosirea ambulanŃei;
c) îi acordaŃi primul ajutor, până la sosirea ambulanŃei.
34. Care este acŃiunea prioritară pentru salvarea victimei unui
accident de circulaŃie?
a) scoaterea rapidă a victimei din autovehiculul accidentat;
b) transportarea imediată a victimei la spital;

22
c) eliberarea, degajarea şi asigurarea funcŃiilor căilor respiratorii ale
victimei.
35. Cum se execută masajul cardiac la victima accidentată căreia i
s-au oprit bătăile inimii?
a) prin încrucişarea ritmică a braŃelor victimei;
b) prin apăsarea ritmică a toracelui victimei, în dreptul sternului;
c) prin lovirea cu palmele a obrajilor victimei.
36. În ce constau simptomele stopului cardiac?
a) în lipsa pulsului;
b) în oprirea respiraŃiei;
c) în starea comatoasă a victimei.
37. Ce măsuri întreprindeŃi când sosiŃi primul la locul în care un
autovehicul s-a răsturnat în afara drumului?
a) anunŃaŃi poliŃia, formând numărul naŃional unic pentru apeluri de
urgenŃă 112;
b) scoateŃi urgent şi cu atenŃie victimele din autoturism;
c) folosiŃi stingătorul pentru salvarea victimelor, dacă vehiculul a luat
foc.
38. Cum trebuie acŃionat pentru scoaterea răniŃilor din vehiculul
accidentat?
a) intervenŃia să se desfăşoare cu rapiditate;
b) intervenŃia să nu agraveze leziunile răniŃilor sau să provoace altele;
c) pe cât posibil, intervenŃia să fie făcută de personal calificat.
39. Cum trebuie procedat la ridicarea rănitului unui accident de
circulaŃie?
a) ridicarea se face prin Ńinerea victimei în poziŃie şezând;
b) victima se ridică menŃinându-i capul, gâtul şi toracele în plan
orizontal;
c) victima se ridică sprijinind-o de braŃele sale.
40. Cum aşezaŃi victima accidentului de circulaŃie pentru a-i
efectua respiraŃia artificială?
a) culcat pe spate cu capul înclinat către înapoi şi picioarele ridicate;
b) culcat pe spate cu picioarele întinse şi capul înclinat într-o parte;
c) culcat pe o parte cu capul înclinat în spate şi picioarele depărtate.

23
41. În ce poziŃie aşezaŃi victima unui accident până la sosirea
ambulanŃei?
a) culcat pe spate cu genunchii ridicaŃi;
b) şezând rezemat cu spatele;
c) în poziŃia care îi asigură o bună respiraŃie.
42. Cum trebuie aşezată victima accidentului care a pierdut mult
sânge?
a) culcată pe o parte;
b) culcată cu picioarele ridicate mai sus decât nivelul corpului;
c) culcată cu faŃa în sus.
43. Cum aşezaŃi victima unui accident de circulaŃie aflată în stare
de inconştienŃă?
a) culcat cu faŃa în jos şi capul pe spate;
b) culcat pe spate, cu capul înclinat într-o parte;
c) culcat pe o parte, cu capul înclinat în faŃă.
44. Ce condiŃii trebuie să-i asigure poziŃia victimei, pe durata
transportării la spital?
a) condiŃii de comoditate totală;
b) starea de conştienŃă a victimei;
c) menŃinerea funcŃiilor căilor respiratorii şi circulatorii.
45. Cât reprezintă volumul sanguin al unei persoane de 70 kg?
a) 8% din greutatea corporală;
b) peste 8% din greutatea corporală;
c) sub 8% din greutatea corporală.
46. În funcŃie de ce anume se apreciază gravitatea unei
hemoragii?
a) de culoarea sângelui scurs;
b) de cantitatea sângelui pierdut;
c) de viteza cu care curge sângele.
47. Cum opriŃi hemoragia la unul din membrele rănitului în
accident de circulaŃie?
a) aşezaŃi victima culcat pe spate şi îi ridicaŃi membrul rănit;
b) apăsaŃi asupra vasului lezat sau îl legaŃi strâns cu tifon ori garou;
c) perfuzaŃi victima cu sânge pentru a-i compensa hemoragia.

24
48. Care sunt substanŃele destinate dezinfectării plăgilor la locul
accidentului?
a) benzina sau motorina în lipsa substanŃelor dezinfectante;
b) alcoolul medicinal, tinctura de iod sau apa oxigenată;
c) apa plată sau distilată.
49. Ce influenŃă au compresele de tifon aplicate pe o rană
deschisă?
a) opresc hemoragia;
b) protejează infectarea rănii;
c) ameliorează durerea victimei.
50. Ce avantaj prezintă compresa sterilă într-un bandaj asupra
rănii?
a) nu lasă resturi textile la detaşarea sa de pe rană;
b) nu suprainfectează rana;
c) calmează durerile victimei.
51. În ce situaŃii se apreciază că victima accidentului prezintă
fracturi?
a) în cazul rănilor cu hemoragie;
b) când se constată deformări în regiunea membrelor;
c) în cazul plăgilor deschise.
52. Ce se impune pentru evitarea complicaŃiilor în cazul
fracturilor?
a) imobilizarea rănitului la pat;
b) imobilizarea provizorie a fracturii cu pansament;
c) imobilizarea zonei fracturate cu atele şi feşe.

RASPUNSURI

1-C; 2-B; 3-A; 4-B; 5-B; 6-C; 7-B; 8-A; 9-C; 10-C;
11-B; 12-A; 13-A; 14-A; 15-B; 16-C; 17-B; 18-C;19-ABC;
20-A; 21-A; 22-C; 23-C; 24-B; 25-C; 26-C; 27-B,C; 28-C; 29-A,B;
30-A,B,C; 31-A,B,C; 32-C; 33-C; 34-C; 35-B; 36-A,B,C; 37-A,B,C;
38-B,C; 39-B;
40-A; 41-C; 42-B; 43-B; 44-C; 45-A; 46-B,C; 47-B; 48-B; 49-A,B;
50-A,B; 51-B; 52-C;

25

S-ar putea să vă placă și