STRATEGIA DE VALORIFICARE A SURSELOR

REGENERABILE DE ENERGIE DIN ROMÂNIA

1. Introducere
Strategia nationala de dezvoltare energetica a României urmareste cresterea sigurantei în
alimentarea cu energie si limitarea importului de resurse energetice, în conditiile unei dezvoltari
economice accelerate. Aceasta cerinta se poate realiza atât prin implementarea unor politici sustinute
de conservare a energiei si crestere a eficientei energetice, cât si prin cresterea gradului de
valorificare a surselor regenerabile de energie.
Oportunitatea punerii în practica a unei Strategii energetice pentru valorificarea potentialului
surselor regenerabile de energie se înscrie în coordonatele Strategiei de dezvoltare energetica a
Romaniei pe termen lung si ofera cadrul adecvat pentru adoptarea unor decizii referitoare la
alternativele energetice si înscrierea în acquis-ul comunitar în domeniu.
Unele dintre sursele regenerabile de energie (ex.: biomasa) pot contribui la
satisfacerea nevoilor curente de încalzire în anumite zone (rurale) defavorizate. Pentru valorificarea
potentialului economic al surselor regenerabile de energie, în conditiile pietei concurentiale de
energie, este necesara adoptarea si punerea în practica a unor politici, instrumente si resurse
specifice.
Câteva dintre avantajele utilizării energiilor regenerabile sunt următoarele:
- Sunt ecologice;
- Nu generează emisii de CO2;
- Sunt disponibile în cantităţi teoretic nelimitate;
- Pot fi utilizate local;
- Reprezintă soluţii pentru toate nevoile.
2. Definitii, concepte si notiuni de specialitate
(a) sursele regenerabile de energie se refera la categoria de surse energetice nefosile cum sunt:
eoliana, solara, geotermala, a valurilor, a mareelor, energia hidro, biomasa, gaz de fermentare a
deseurilor, denumit si gaz de depozit, gaz de fermentare a namolurilor din instalatiile de epurare a
apelor uzate si biogaz
(b) energia solara se regaseste în radiatia solara, care se poate transforma în energie electrica sau
energie termica;
(c) energia eoliana sau energia vântului se poate valorifica prin transformarea în energie mecanica
sau electrica livrata în sistemul energetic sau direct consumatorilor locali;
(d) energia furnizata de unitatile hidroenergetice de mica, medie sau mare putere; în studiile si
lucrarile de specialitate s-a agreat formularea ca o unitate hidroenergetica cu puterea instalata mai
mica sau egala cu 10 MW intra în categoria ’hidroenergie mica’, iar unitatile cu puterea instalata
mai mare de 10 MW se includ în ’hidroenergia mare’;
(e) biomasa reprezinta fractiunea biodegradabila a produselor, deseurilor si reziduurilor agricole,
inclusiv substantele vegetale si animale, silvicultura si industriile conexe, precum si fractiunea
biodegradabila a deseurilor industriale si urbane;
(f) energia geotermala rezulta din energia înmagazinata în depozite si zacaminte hidrogeotermale
subterane, exploatabila în conditii de eficienta economica, cu echipamente si tehnologii de foraj si
extractie;
(g) energia electrica obtinuta din surse regenerabile de energie se produce în capacitati energetice
specializate care utilizeaza exclusiv combustibili energetici non-fosili;
(h) consumul de electricitate reprezinta cantitatea de energie electrica produsa în unitati energetice
specializate, la care se adauga importul, din care se scade exportul si este destinata consumului
curent de energie electrica.
În conditiile din România, pe termen mediu si lung, in balanta energetica se iau în
considerare urmatoarele tipuri de surse regenerabile de energie:
- energia solara
- energia eoliana
- hidroenergia
- biomasa
- energia geotermala
3. Evolutia procesului de valorificare a surselor regenerabile de energie în Europa
În sectorul energetic din majoritatea statelor europene s-au produs transformari majore
determinate de necesitatea cresterii sigurantei în alimentarea cu energie a consumatorilor, iar în
cadrul acestei cerinte, sursele regenerabile de energie ofera o solutie viabila, inclusiv aceea de
protectie a mediului înconjurator.
Siguranta alimentarii cu energie a consumatorilor din statele membere ale Uniunii Europene
este asigurata prin importuri, în conditiile liberalizarii pietei de energie si în conformitate cu nevoia
stringenta de atenuare a impactului asupra mediului climatic planetar.
Obiectivul strategic propus în Cartea Alba pentru o Strategie Comunitara consta în dublarea, pâna în
anul 2010, a aportului surselor regenerabile de energie al tarilor membre ale
Uniunii Europene, care trebuie sa creasca de la 6% (1995) la 12% din consumul total de
resurse primare.

În România, ponderea surselor regenerabile de energie în consumul total de resurse primare,

în anul 2010, urmeaza sa reprezinte circa 11%, iar în anul 2015 de 11,2% (vezi tabelul 8).
Totodata, în Cartea Alba pentru o Strategie Comunitara si Planul de actiune “Energie pentru viitor:
sursele regenerabile", elaborata în anul 1997 în cadrul Uniunii Europene, este conturata strategia
"Campaniei de demarare a investitiilor”. Obiectivele "Campaniei de demarare a investitiilor”
stabilesc, pentru statele membre UE, realizarea pâna în anul 2003 a urmatoarelor tinte principale:
_ 1 milion unitati energetice de tip fotovoltaic;
_ 15 milioane m2 colectoare solare pentru producerea de apa calda;
_ 10.000 MW în instalatii eoliene;
_ 10.000 MWt în instalatii energetice de cogenerare cu combusibil biomasa;
_ 1 milion gospodarii individuale cu încalzire asigurata din resurse energetice pe baza de biomasa;
_ 1.000 MW în instalatii energetice cu producere de biogaz;
_ 5 milioane tone bio-combustibili lichizi;
_ 100 comunitati umane izolate (asezari locale) al caror necesar de energie se asigura din surse
regenerabile.
În Cartea Verde "Spre o Strategie europeana pentru siguranta în alimentarea cu energie" se
precizeaza ca sursele regenerabile de energie pot contribui efectiv la cresterea resurselor interne,
ceea ce le confera o anumita prioritate în politica energetica.
Rolul Programului de actiune “Energie inteligenta pentru Europa” consta în promovarea
implementarii Strategiei înscrise în Cartea Verde. În cadrul acestei initiative, Programul
‘ALTENER’ ( cu un buget estimat de circa 86 milioane EURO) urmareste accelerarea procesului de
valorificare a surselor regenerabile de energie.
În “Directiva 2001/77/EC”, din 27 septembrie 2001, privind “Promovarea energiei
electrice produsa din surse regenerabile, pe piata unica de energie”,se stabileste obiectivul
strategic privind aportul surselor regenerabile în consumul total de resurse energetice primare, care
trebuie sa fie de 11%, în anul 2010.
Principalele directii de actiune înscrise în “Directiva 2001/77/EC” constau în:
- cresterea gradului de valorificare a surselor regenerabile de energie în nivelul
productiei de energie electrica si termica;
- stabilirea unei cote-tinta pentru fiecare tara privind consumul de energie electrica
produsa din surse regenerabile de energie;
- adoptarea de proceduri adecvate pentru asigurarea finantarii investitiilor în domeniul
surselor regenerabile de energie;
- simplificarea procedurilor administrative de implementare a proiectelor de valorificare
a surselor regenerabile ;
- accesul garantat si prioritar la retelele de transport si distributie a energiei electrice;
- garantarea originii energiei electrice produse pe baza de surse regenerabile de energie.
Nota: 1) SRE – Surse Regenerabile de Energie.
2) Este inclusa si energia electrica produsa în centralele hidro de mare putere.
3) Sursa: anexa la Directiva 77/2001(fara pozitia România).
4) Referinta de 30% pentru România este stabilita prin HG 433/2003.
În cadrul Uniunii Europene schemele suport utilizate pentru promovarea energiei electrice
din surse regenerabile de energie cuprind doua modele reprezentative, si anume:
a. pretul energiei produse din surse regenerabile se determina pe cale administrativa, iar cantitatea
de energie produsa este stabilita de piata energiei;
b. cantitatea de energie electrica din surse regenerabile de energie (‘energie verde’) produsa sau
consumata se determinata pe cale administrativa, iar nivelul pretului certificatelor de ’energie verde’
este stabilit de piata energiei.
Utilizarea surselor regenerabile de energie se înscrie în cerintele de mediu asumate prin
Protocolul de la Kyoto ratificat de Uniunea Europeana (la 5 martie 2002) si de România (Legea nr.
3/2001). Indeplinirea angajamentelor asumate prin Protocolul de la Kyoto se poate realiza prin
aplicarea unor proceduri si mecanisme specifice finantarii investitiilor necesare promovarii surselor
regenerabile de energie.
În tabelul 5 este prezentat sintetic, pe tipuri de surse, potentialul energetic al surselor
regenerabile de energie din România.

4. Obiectivele Strategiei de valorificare a surselor regenerabile de energie, în contextul

integrarii României în Uniunea Europeana
Obiective generale
Obiectivele generale ale Strategiei de valorificare a surselor regenerabile de energie constau
în:
 integrarea surselor regenerabile în structura sistemului energetic national (pe baza de resurse
conventionale);
 eliminarea barierelor tehnico-functionale si psiho-sociale din procesul de valorificare a
surselor regenerabile de energie si încadrarea în limitele elementelor de cost si eficienta
economica;
 promovarea investitiilor private si crearea conditiilor de facilitare a accesului capitalului
strain pe piata surselor regenerabile;
 diminuarea gradului de dependenta al economiei nationale de importurile de energie;
  asigurarea alimentarii cu energie în comunitatile izolate prin valorificarea potentialului
resurselor de energie locale;
 asigurarea conditiilor de participare a României la piata europeana de "certificate verzi"
pentru energia din surse regenerabile.
Obiective specifice
În vederea valorificarii intensive a surselor regenerabile de energie se propune realizarea
unor obiective specifice pentru sursele regenerabile din România.
a) Energie solara:
Obiectivele privind aplicatiile solar-termale se pot atinge prin realizarea de instalatii noi cu
captatori solari (incluzând si componentele auxiliare), însumând o suprafata de circa 150.000 m².
Referitor la sistemele solar-termale existente, se propune întocmirea unui program de masuri
în scopul reabilitarii acestora (unde este cazul) si facilitarea accesului în circuitul de exploatare
curenta a energiei termice. În ceea ce priveste aplicatiile solar-electrice, implementarea unor sisteme
fotovoltaice poate asigura, pentru numeroase situatii punctuale, necesarul de energie în zone
geografice izolate sau cu posibilitati limitate de acces la retelele electrice.
În aplicatiile fotovoltaice se disting mai multe tipuri de proiecte:
 in domeniul electrificarii rurale, cu sisteme fotovoltaice autonome, exista o necesitate reala
in special in zona Muntilor Apuseni,Carpati, Nordul Moldovei si Parcuri naturale inclusiv
Delta Dunarii;
 in domeniul sistemelor fotovoltaice conectate la retea se disting doua tipuri de aplicatii cu
impact important:
- mini-centrale fotovoltaice, de ordinul a sute de kW, pana intr-un MW, in special
inzona litoralului Marii Negre unde exista un potential solar semnificativ si suprafete
potential utilizabile. Impactul major ar fi compensarea consumului sezonier
suplimentar pe timp de vara rezultat din turism precum si compensarea retelelor slabe/capete
de retea din zona Deltei Dunarii.
- sisteme fotovoltaice de 1-5 kW, conectate la retea, integrate in cladiri. Ca zone de
aplicativitate sunt orasele mari din sudul tarii, zona litorala, case de vacanta.
De asemenea, ca urmare a diminuarii costurilor specifice la modulele fotovoltaice,
realizarea, pe termen lung, de centrale fotovoltaice conectate la retelele electrice poate
reprezenta o solutie viabila pentru numeroase aplicatii specifice (irigatii etc.).
b) Energie eoliana:
Studii si analize de specialitate privind sursele energetice eoliene exploatabile demonstreaza
ca în România exista un potential de circa 14.000 MW (putere instalata) ceea ce înseamna o
cantitate medie de energie livrabila anual de 23.000 GWh/an;
Analiza datelor meteoclimatice si investigatiile în teren au condus la identificarea
unor aplasamente cu potential eolian favorabil care permit realizarea unor centrale eoliene cu
performante tehnico-economice ridicate.
În zona platoului continental al Mãrii Negre (‘off-shore’), studiile întreprinse evidentiaza
posibilitatea realizarii unor instalatii eoliene însumând o putere de circa 2.000 MW.
Amplasamentele off-shore, de la 3 km pâna la 5 km pe platoul continental (la adâncimea maximã de
5 m), se considera eficiente pe termen lung (20 de ani).
Aplicatiile în zone cu potential energetic eolian de nivel mai redus (unde sunt necesare
turbine eoliene cu oputere mai redusa, pâna la 50 kW), pot fi destinate, in principal, electrificarii
rurale, ofera oportunitati imediate de punere în practica.
c). Energie hidro (unitati hidro sub 10 MW)
 În studiul privind valorificarea potentialului hidroenergetic prin realizarea de
microhidrocentrale (cu puteri mai mici sau egale cu 10 MW) se releva posibilitatea executiei
productie anuala de energie electrica de 6.000 GWh.
Pe termen lung, se estimeaza ca puterea instalata în amenajari hidroenergetice noi, realizate
în conditii de eficienta economica, va avea un nivel de circa 840 MW din care 240 MW în centrale
hidro de mica putere .
Prin programele de valorificare a potentialului energetic din surse hidro, în unitati cu putere
instalata mica, se ofera posibilitati de transfer tehnologic din state europene avansate în domeniul
microcentralelor hidroelectrice. Aceste programe se refera la lucrari noi, si de retehnologizare a unor
amenajari si investitii hidroenergetice nefinalizate.
Pentru realizarea unor proiecte atractive pentru investitori, in sectorul public sau privat, se
pot crea o serie de facilitati privind posibilitatile de acces în zone destinate investitiei, scutiri sau
reduceri de taxe si impozite în conditiile respectarii termenelor planificate de punere în functiune.
d). Biomasa
Aproximativ 70% din angajamentele României privind valorificarea surselor regenerabile se
pot îndeplini prin valorificarea potentialului biomasei, tinând seama de ponderea acestei surse
energetice regenerabile în potentialul exploatabil la nivel national.
În anul 2010, principalul obiectiv privind utilizarea biomasei, în conditii de eficienta
economica , consta în obtinerea unui consum total de circa 3.347,3 tep, cu o productie medie anuala
echivalenta de energie electrica de 97,5 tep (1.134 GWh).
Pe termen mediu si lung, sporirea potentialului exploatabil al biomasei se asigura prin
plantatii (arbori si arbusti cu perioada redusa de crestere) pe suprafete degradate, terenuri agricole
dezafectate sau scoase din circuitul agricol.
La realizarea acestor obiective trebuie sa se acorde prioritate pentru:
 reactualizarea potentialului de biomasa disponibila pentru producerea de energie;
 stabilirea celor mai adecvate tipuri de biomasa si testarea în unitati pilot a potentialului
energetic al acestora pentru evaluarea prin ardere/gazificare;
 promovarea unor solutii tehnice de ardere combinata de carbune/biomasa, si identificarea de
solutii adecvate conditiilor locale si de retehnologizare a capacitatilor existente.
 organizarea de campanii promotionale privind avantajele obtinerii de energie din biomasa cu
consecinte directe asupra mediului inconjurator si restructurarea economiei rurale/locale;
e). Energia geotermala
Obiectivele programului de valorificare eficienta a potentialului hidrogeotermal din România
constau în:
 efectuarea de studii de fezabilitate si consultanta pentru identificarea de solutii si asimilarea
de tehnologii si echipamente performante;
 realizarea de proiecte (aplicatii) demonstrative de valorificare complexa a potentialului
hidro-geotermal din România;
 diseminarea si valorificarea datelor si informatiilor aferente programelor de tehnologizare si
implementare curenta;
 elaborarea si adoptarea de norme legislative care sa asigure cadrul legislativ si facilitati de
punere în practica, a acestui tip de aplicatii specifice.
4. Structura productiei de energie electrica si termica din surse regenerabile pâna
în anul 2010, respectiv 2015 (scenariu de baza)
Prin punerea în practica a Strategiei în domeniul energiilor regenerabile este preconizazat sa
se obtina urmatoarele rezultate:
 Punerea în functiune a unor capacitati noi de productie a energiei electrice si termice din
surse regenerabile de energie care vor însuma: 431,5 MW-energie electrica si 3274,64 mii
 tep – energie termica în perioada 2003-2010, respectiv 789 MW – energie electrica si 3527,7
mii tep-energie termica în perioada 2011-2015. Distributia pe tipuri de resurse regenerabile a
capacitatilor noi puse în functiune in perioadele 2003 -2010 respectiv 2011-2015 precum si
costurile investitionale aferente ( costuri totale: 887,5 mil. Euro pentru perioada 2003-2010
si 1153 mil. Euro pentru perioada 2011 - 2015) sunt prezentate în tabelul 6.
 Productia de energie electrica din surse regenerabile prognozata pentru 2010, respectiv 2015
va fi de circa 19,650 TWh, respectiv 23,367 TWh (vezi tabel 7). Având ca valoare de
referinta consumul brut actualizat estimat pentru anii 2010 si 2015, rezulta ca sursele
regenerabile de energie vor avea un aport la producerea de energie electrica de circa 30,0 %
în anul 2010 si de 30,4% în anul 2015.

Ponderea surselor regenerabile de energie, pe tipuri de surse în consumul total din resurse
primare în România este prezentata pe tipuri de surse in tabelul 8. La nivelul anului 2010 aportul
surselor regenerabile de energie va fi de 4.964,50 mii tep (pondere de 11%), iar la nivelul anului
2015 de 5.537,20 mii tep (pondere de 11,2%).

Valorificarea resurselor regenerabile va asigura, la nivelul anului 2010, reducerea

importurilor de surse energetice cu echivalentul a 19,65 TWh energie electrica si 3274,64 mii tep
energie termica. Pentru anul 2015, se poate realiza o economie de circa 23,37 TWh la energia
electrica, respectiv de 3527,7 mii tep la energia termica.
Cresterea gradului de ocupare a fortei de munca, simultan cu diversificarea ofertei pe piata
muncii prin deschiderea unor obiective noi de investitii în diferite zone ale tarii. Asigurarea
dezvoltarii mediului de afaceri prin atragerea de societati cu capital privat autohtone si straine,
împreuna cu autoritatile publice centrale si locale, în activitati de dezvoltare durabila pe termen
mediu si lung.
Introducerea în fabricatie si comercializarea de produse si tehnologii moderne în domeniul
surselor regenerabile. Cuantificarea efectelor benefice asupra mediului ambiant prin punerea în
valoare a resurselor locale si prin reducerea emisiilor de noxe din combustia resurselor fosile.

Conversia fotovoltaica a energiei solare

Introducere
Efectul fotovoltaic consta în producerea unui curent electric ca urmare a absorbtiei radiatiei
electromagnetice (fotoni). Acest efect cunoaste aplicatii importante în semiconductori, unde
generarea de purtatori de sarcina liberi (electroni, goluri) este semnificativa în raport cu numarul
purtatorilor generati termic. Daca în semiconductor exista un cîmp electric intens (ca în cazul
jonctiunilor n-p în siliciu) atunci electronii generati ca urmare a absorbtiei radiatiei (fotoelectroni)
vor fi condusi într-un circuit exterior, generînduse, astfel, energie electrica.
Efectul fotovoltaic a fost descoperit în anul 1839 de catre A. E. Becquerel, la iradierea unor
electrozi de argint în electrolit, si descris de W. Adams si R. Day pentru electrozi de seleniu în 1877.
Tîrziu, dupa descoperirea tranzistorului (1948) si elaborarea teoriei Shockley (1949), s-a realizat
prima celula solara cu randament de 6% (D.M. Chapin, C.S. Fuller si G.L.
Pearson, de la Bell Laboratories – SUA, 1954). Pîna în anul 1973 (prima criza a petrolului)
celulele solare s-au utilizat mai mult în aplicatii spatiale. Pîna la începutul anilor ’90 productia
mondiala de celule solare (aproximativ 50 MW/an) era complet nesemnificativa la nivelul
consumului de electricitate global.

Sursele regenerabile de energie, si în particular energia solara fotovoltaica, au primit un

impuls puternic în urma summit-ului de la Kyoto (1997) privind starea surselor de poluare ale
planetei. Ca urmare a acestui summit, s-a stabilit o reducere a emisiilor de CO2 (principala cauza a
efectului de sera) cu 15% pîna în anul 2010 si, implicit, sprijinirea dezvoltarii accentuate a surselor
regenerabile de energie, în particular a aplicatiilor fotovoltaice. Astfel, în anul 1997 a fost lansat în
SUA programul intitulat “1 Milion de acoperisuri”, ce anticipeaza o productei de 1,5 GW în anul
2010. In Japonia, Programul sustinut de guvern prevede o productie de 4,6 GW pe an în 2010.
Estimari realiste prevad o crestere minima a productiei anuale de la 130 MW în 1997 la 5 GW în
2010. Parlamentul European îsi propune finantarea realizarii unui milion de acoperisuri fotovoltaice
pîna în anul 2010. In aceste conditii, productia fotovoltaia mondiala va creste la 20 GWP în acelasi
an.
 Avînd în vedere ca productia medie anuala va fi de 2GW în perioada 2000 – 2010, strategia
de dezvoltare a celulelor solare treuie adaptata acestei cereri. Se stie ca pentru realizarea unei
productii de 100 MW/an sunt necesare 1000 t de siliciu. In perspectiva anului 2010 siliciul va
ramîne cu o pondere de aproximativ 70% în piata celulelor solare, fata de 95% cît reprezinta
actualmente, iar pentru o productie de 1400 MW la nivelul anului 2010 vor fi necesare ca. 14000 t
de siliciu pe an, cantitate apropiata de productia mondiala. In aceasta situatie, cercetarile pentru
cresterea randamentului celulelor solare, cît si pentru utilizarea siliciului “grad solar” vor fi absolut
necesare.
Materialele semiconductoare policristaline cu structura calcopiritica au o larga utilizare în
heterojonctiuni pentru fabricarea celulelor solare. Interesul pentru acest tip de materiale a aparut
datorita proprietatilor lor optice - în special absorbtia optica – astfel încît, grosimi de strat de ordinul
a 1 µm sunt suficiente pentru absorbtia eficienta a luminii solare si pentru obtinerea unor eficiente
de conversie comparabile cu cele ale celulelor solare cu siliciu monocristalin. Economia de material
ce rezulta de aici, combinata cu procedee tehnologice pretabile la obtinerea de suprafete mari, duc la
reduceri esentiale ale costurilor de fabricatie pentru celulele si modulele solare, conditie obligatorie
pentru aplicarea pe scara larga a conversiei fotovoltaice a energiei solare.
Studiile s-au realizat in cadrul ICPE- Laboratorului de Surse Noi,unde s-au realizat de-a
lungul anilor din 1980 si pana in prezent module, sisteme utilizate în toate aplicatiile fotovoltaice
realizate în acesti ani (ceasuri si lampi fotoovltaice, centrale fotovoltaice independente si conectate
la retea, balize marine, etc.)
In prima parte se prezinta aspecte legate de functionarea celulelor solare. Apoi sunt
prezentate rezultatele obtinute la realizarea celulelor solare pe baza de siliciu, utilizînd tehnologii
pentru optimizarea performantelor celulelor:
S-au experimentat si elaborat metodele de optimizare a performantelor celulelor solare
obtinute prin tehnologia serigrafica integrala. Cu ajutorul acestei tehnologii au fost realizate prima
data în tara celule solare de dimensiuni mari (pe plachete de Si de diametru = 4 inch), cu eficiente de
conversie > 13%. Aceasta tehnologie a fost pusa la punct de catre autor integral în cadrul
Laboratorului de Surse Noi de Energie al ICPE – S.A. Optimizarea acestei tehnologii este înca
obiect de studiu pe plan mondial, grupuri de cercetatori din Europa, SUA si Japonia participînd la
programe multinationale pe aceasta tema. sunt prezentate aspecte tehnologiile specifice de realizare
a structurilor fotovoltaice cu straturi subtiri pe baza de CIS. Sunt prezentate apoi sistemele
fotovoltaice realizate in Laborator.
1. PREZENTAREA INSTALATIEI PENTRU PRODUCEREA
ENERGIEI ELECTRICE
Sistemul fotovoltaic prezentat în continuare este format din 66 de module fotovoltaice Optisol SFM 72
Bx produse de Pilkington Solar International si 24 module
ST40 - produse de Siemens. Aceste module sunt conectate conform schemelor prezentate în figura 1, la
invertoare Sunny Boy cu puteri cuprinse intre 700W si 2500 W, întregul sistem
fiind monitorizat de un controler Sunny Boy Control cu ajutorul softului de
achizitii de date Sunny Data Control.
Sistemul fotovoltaic este format din 15 subsiruri de panouri conectate la rândul lor la reteaua de curent
alternativ trifazat.
Schema de conectare a fost realizata pe baza caracteristicilor panourilor ( curent de
scurtcircuit, tensiune de mers în gol ) si a caracteristicilor de intrare ale invertoarelor
(figura 2).
Invertoarele utilizate trebuie sa îndeplineasca urmatoarele cerinte:
eficienta ridicata;
control de operare dotat cu microprocesor pentru optimizarea automata a
punctului de functionare al generatorului solar;
protectia personalului în timpul instalarii si operarii;
instalare simpla;
modularitate pentru extinderi ulterioare;
informarea utilizatorului privind etapa de operare;
diagnosticare si indicare a defectelor;
transmiterea valorilor masurate si a starilor de operare la un calculator.
Invertoarele SWR 700, SWR 1100, SWR 2000, SWR 2500, realizeaza conversia
energiei de curent continuu în energie de curent alternativ, cu ajutorul unui circuit
intermediar realizat cu tranzistoare MOSFET. Schema bloc a invertorului SWR 700 este
prezentata în figura 3. Invertoarele sunt prevazute cu filtre si circuite de protectie la
supratensiuni, atât la intrare cât si la iesire. Pentru a evita functionarea incorecta a
invertoarelor, acestea sunt prevazute cu blocuri de comanda, care urmaresc variatiile
tensiunii retelei de curent alternativ ( -15% ? +10%), frecventei (?0,2%), impedantei
retelei (0,5 ? ? 1,75 ? ) si intensitatii curentului electric ( I ? IN – specific fiecarui tip de
invertor).

Sistemul de conversie energie solara si achizitie date consta din:

panouri fotovoltaice de putere P= 9100 W;
invertoare energie electrica tip Sunny Boy;
228
1 controller pentru gestiune invertoare si achizitie date tip Sunny Boy
Control+;
1 calculator personal cu software Sunny Data Control si LabView;
conductoare de legatura, sigurante, cabluri de comunicatie.
Fig.4. Schema sistemului de conversie energie si achzitie date
a) b)
Fig. 5.
Amortizarea energetică este momentul în care energia consumată pentru fabricarea celulei fotovoltaice
este egalată de cea produsă în timpul exploatării. Cel mai bine se prezintă din acest punct de vedere
celulele cu strat subţire. Un panou solar (fără cadru) cu astfel de celule se amortizează în 2-3 ani.
Celulele policristaline necesită până la amortizare cca 3-5 ani, pe când cele monocristaline 4-6 ani.
Deoarece un sistem cu panouri solare include şi suporţii de montare, invertor etc. , durata de amortizare
energetică se măreşte cu cca 1 an.
Construcţia şi principiul de funcţionare. Celula fotovoltaică este un dispozitiv optoelectronic, a cărui
funcţionare se datorează efectului generării de către lumină a purtătorilor de sarcină liberi şi separarea
lor de către câmpul electric intern al joncţiunilor p-n,MOS sau Schottky. Ca material iniţial pentru
fabricare se utilizează siliciu cristalin sau policristalin, în care prin diverse metode tehnologice se
formează straturi cu diverse conductibilităţi pentru a obţine joncţiunea p-n. Materialul semiconductor de
bază ce se foloseşte pentru producerea celulelor PV este siliciul. În tabel se prezintă randamentul
conversiei PV bazate pe 3 tipuri de materiale fotovoltaice: siliciu cristalin, siliciu policristalin şi siliciu
amorf.
Tehnologia siliciului policristalin şi cristalin este cea mai avansată, asigură pro-ducerea de module PV la
scară industrială cu un randament de 14-17% şi cu o durată de viaţă a modulelor de 30 de ani. Această
tehnologie are un dezavantaj: potenţial limitat de scădere în viitor a costurilor de producere a celulelor
PV. Tehnologia siliciului amorf şi a siliciului în straturi subţiri are perspectivă. Costurile unui watt
produs cu aceste tehnologii va scădea până la 1-€ - cost limită la care energia electrică PV devine mai
ieftină decât energia electrică produsă din surse fosile.
In fig. 4 este prezentată schema constructivă simplificată a celulei PV având la bază material
semiconductor de tip p. Analizăm fenomenele care au loc în cazul când celula PV este expusă unei
radiaţii incidente . Această radiaţie poate fi echivalată cu un flux de fotoni, care au energia E=hv ,unde h
este constanta lui Planck, iar v este frecvenţa fotonilor. Dacă energia fotonului este mai mare ca energia
benzii energetice interzise a semiconductorului, atunci, în urma interacţiunii fotonului cu un atom,
electronul din banda de valenţă va trece în banda de conducţie şi, deci, o energie mai mică. iar fotonul B
are o frecvenţă mai mare şi, corespunzător, o energie mai mare (unda electromagnetică cu frecvenţă
mică pătrunde în material la adâncimi mai mari şi invers). Purtătorii de sarcină liberi sunt separaţi de
câmpul electric al joncţiunii p-n, caracterizat prin potenţialul de barieră U0 şi care, în funcţie de tipul
semiconductorului folosit, este de circa 0,2 - 0,7 V.

Aici, câmpul electric va avea rolul de separator de sarcini libere - perechi electroni-goluri. Electronii vor
fi dirijaţi spre zona n. golurile - spre zona p a celulei. Acesta este motivul pentru care, sub influenţa
luminii, zona p se încarcă pozitiv, iar zona n se încarcă negativ, ceea ce conduce la apariţia unui curent
electric prin circuitul extern, determinat de conversia fotovoltaică a radiaţiei solare. Acest curent, (fig. 4-
A ), duce la o cădere de tensiune U pe sarcina externă R. conectată la contactele din spate şi contactul-
grilă frontal (fig. 4.B). Tensiunea U, în raport eu joncţiunea p-n acţionează în sens direct şi, la rândul
său, va determina prin joncţiune curentul diodei Id de sens opus curentului fotovoltaic Is care se
determină din expresia cunoscută:
Caracteristicile celulei fotovoltaice. Caracteristicile principale ale celulei PV sunt: caracteristica
amper-volt I(U) sau volt-amper U(I) şi caracteristica de putere P(U). Curentul în circuitul exterior I se
determină ca diferenţă dintre curentul fotovoltaic Is şi curentul diodei Id :

Structura unui sistem fotovoltaic. Celulele sau modulele PV nu sunt unicele componente ale unui
sistem. Pentru asigurarea continuă a consumatorului cu energie electrică, multe sisteme PV conţin
acumulatoare de energie electrică. Modulul PV prezintă un generator de curent continuu (c.c.), dar
adesea consumatorul de energie este de curent alternativ. Energia electrică a unui panou voltaic-PV- are
un caracter variabil, alternanţa zi/noapte, cer senin/cer acoperit provoacă variaţia într-o gamă largă a
fluxului de energie şi a tensiunii generate de modulul PV.
Astfel, apare necesitatea condiţionării fluxului de energie, folosind convertoare electronice: c.c./c.a., cart
îndeplinesc şi funcţia de monitorizare a procesului încărcare descărcare a acuniti latorului. c.c./c.a-
pentru transformarea curentului continuu în curent alternativ . Pentru a evita supradimensionarea
sistemului fotovoltaic adesea se foloseşte o sursă auxiliară de energie, fie un grup electrogen, fie un
generator eolian sau chiar reţeaua electrică publică.
Toate aceste componente trebuie să fie interconectate, dimensionale şi specificate pentru a funcţiona
într-un sistem unic, numit sistem fotovoltaic.
În fig.1 este prezentată structura unui sistem PV .Componentele principale sunt:
• modulul, panoul, câmpul de module sau, altfel spus, generatorul fotovoltaic;
• bateria de acumulatoare;
• subsistemul pentru condiţionarea energiei electrice care includ şi elementele de măsurare,monitorizare
şi proiectare.
• sursa auxiliară de energie, de exemplu, un grup electrogen care funcţionează cu benzină sau motorină.
În acest caz, sistemul PV se mai numeşte sistem PV hibrid.

Sistemele PV se divizează în două categorii principale: conectate la reţea sau care funcţionează în
paralel cu reţeaua electrică publică şi sisteme PV autonome
Funcţionarea în sarcină a modulului PV. Celula PV, respectiv modulul PV, are cele mai bune
performanţe în punctul unde puterea debitată pe sarcină este maximă. Totodată,variaţia radiaţiei globale
şi a temperaturii provoacă modificarea caracteristicii I-V a modulului PV.
În cosecinţă punctul de funcţionare a subsistemului modul PV - sarcină (punctul de intersecţie al
caracteristicilor I-V ale modulului şi sarcinii) nu va coincide cu punctul unde puterea debitată pe sarcină
este maximă . În fig. 2 sunt prezentate caracteristicile I-V a trei dintre cei mai răspândiţi consumatori:
rezistor, motor de c.c. cu magneţi permanenţi şi un acumulator. Se prezintă şi caracteristica unui
consumator ideal, pentru care punctul de funcţionare coincide întotdeauna cu punctul optim M
Caracteristicile I-V se descriu cu următoarele expresii analitice:
Radiatia solara
Soarele este o sursa complexa de radiatii cu o distributie spectrala terestra ce poate fi
aproximata cu distributia spectrala a unui corp negru la temperatura de 5900 K. Aceasta distributie a
radiatiei emise de corpul negru este însa modificata în cazul radiatiei solare datorita variatiei de
temperatura pe suprafata discului solar, efectelor ce au loc în atmosfera solara, precum si datorita
liniilor de absorbtie Fraunhofer.
Fig.1.1 descrie distributia spectrala a radiatiei solare în afara atmosferei terestre, descrie
distributia spectrala a radiatiei solare comparate cu distributia spectrala a radiatiei emise de corpul
negru temperatura respectiva.
 In spatiul exterior atmosferei terestre 98% din totalul energiei emise de Soare este dat de
radiatia cu lungimi de unda cuprinse între 0,25 si 3,0 μm. Se defineste intensitatea radiatiei solare
ca fiind puterea totala data de o sursa radianta pe unitatea de suprafata [W/m2]. Astfel, în afara
atmosferei terestre, radiatia solara directa pe un plan normal pe directia soarelui are intensitatea de
1350 W/m2 ±3,4%.
 Intensitatea si distributia spectrala a radiatiei ce ajunge la suprafata Pamîntului depind de
compozitia atmosferei precum si de lungimea drumului parcurs de lumina prin atmosfera. Cei mai
importanti parametri ce caracterizeaza compozitia spectrala a radiatiei care ajunge la suprafata
Pamîntului sunt:
 continutul în vapori de apa al atmosferei
 coeficientul de turbiditate, exprimînd efectul cetii si al împrastierii
 continutul de ozon
 nebulozitatea
 reflexia pe suprafata Pamîntului.
Intrucît radiatia solara ce ajunge la marginea atmosferei terestre, normal pe directia Soarelui,
depinde numai de distanta Pamînt-Soare, celelalte efecte geometrice se manifesta în primul rînd prin
variatia drumului optic prin atmosfera. Daca luam în considerare numai radiatia directa, aceste
efecte geometrice pot fi aproape complet descrise specificînd unghiul zenit al Soarelui, "z", dat de
unghiul dintre directia Pamînt-Soare si normala la planul ce contine cercul orizontului, Fig.1.2.
Acest unghi zenit depinde de ora zilei, de anotimp, de latitudine si de longitudine.

Se introduce o marime numita masa aerului (Air Mass) si notata AM. Masa aerului, AM
defineste cantitativ gradul în care atmosfera afecteaza radiatia solara primita de suprafata
Pamîntului. Lungimea drumului optic pentru un unghi zenit z este egala cu secanta unghiului z
înmultita cu lungimea drumului optic pentru z=0. Aceasta valoare, mr =1/cos z se numeste masa de
aer relativa. Spectrele solare specifice se exprima în functie de acest mr. De exemplu, AM0
corespunde spatiului exterior atmosferei terestre (masa de aer zero - "air mass zero"), iar atmosferei
terestre îi corespund AM1, AM2, etc. Spectrele AM0 si AM1 sunt comparate în Fig.1.1, unde se
poate observa ca deosebirea între cele doua spectre este mai puternica în domeniile IR si UV.
Aceasta deosebire apare deoarece radiatia IR este absorbita de catre vaporii de H2O si CO2, iar
radiatia UV este absorbita cu precadere de ozon în straturile superioare ale atmosferei.
 Lumina solara este modificata în drumul sau prin atmosfera de urmatoarele procese:
 procesul de împastiere Rayleigh a luminii (datorita caruia se vede cerul albastru)
 absorbtia în benzi electronice: în O2, N2 si ozon (aproape toate radiatiile cu λ< 0,29 μm sunt
absorbite de ozon)
 absorbtia în benzi moleculare de rotatie si vibratie în H2O si CO2
 împrastierea pe particule de aerosoli si pe particule materiale (mai puternica pentru lungimile
de unda mai mici ale radiatiei)
 reflexia si turbulenta datorita variatiei indicelui de refractie cu temperatura si cu presiunea.
In concluzie se poate spune ca radiatia incidenta este modificata prin adaugarea unei
componente difuze a radiatiei (provenita din împrastieri pe particule de aerosoli), fiind puternic
dependenta de concentratia aerosolilor, nebulozitate, precum si de reflexia locala la suprafata
Pamîntului.
Radiatia difuza prezinta un maxim puternic în portiunea albastra a spectrului si contribuie, astfel
cu 8-10% la radiatia totala pentru o zi senina, la amiaza si, în special, pentru unghiuri zenit mai
mari. Suma dintre radiatia directa si radiatia difuza reprezinta radiatia globala. In timpul unei variatii
diurne, unghiul zenit si deci masa aerului sunt în continua schimbare. Se obtine astfel o continua
variatie a intensitatii si a distributiei spectrale a radiatiei la suprafata Pamîntului. Prin medierea pe
24 de ore se obtine valoarea intensitatii radiatiei ca fiind aproximativ egala cu 0,2 din valoarea
maxima a intensitatii (dar aceasta valoare este variabila, depinzînd de latitudine si de alti factori).
Calculul în detaliu al radiatiei solare fiind complex, se recurge la o serie de aproximari. De
exemplu, prin modelarea numerica a proceselor de absorbtie care au loc în ozon, în vaporii de apa,
etc. se obtine un "spectru standard" idealizat al radiatiei solare. Un asemenea spectru folosit la
calculul eficientei de conversie a celulelor solare este "spectrul standard AM1,5", ilustrat în
Fig.1.3.
In conditiile tarii noastre, intensitatea totala a radiatiei solare (directa + dirfuza) pentru o zi
de vara fara nori, la nivelul marii si Soarele la zenit poate atinge 1000 W/m2. Pe vreme noroasa
valoarea radiatiei poate sa scada cu un ordin de marime.
Fizica celulei solare
Benzi de energie în semiconductori
Structura de banda a unui solid cristalin, respectiv relatia energie-impuls, se obtine din
solutia ecuatiei Scrödinger în aproximatia unielectronica.
Benzile de energie în solide au fost studiate teoretic utilizînd diferite metode de calcul.
Pentru semiconductori sunt mai cunoscute doua asemenea metode: metoda undelor plane ortogonale
si metoda pseudopotentialului.
Pentru orice semiconductor exista o regiune (banda) de energie interzisa, în care nu sunt
permise stari energetice. Deasupra si dedesubtul acestei benzi interzise se afla regiuni permise sau
benzi de energie permise. Benzile superioare (de deasupra benzii interzise) se numesc benzi de
conductie, iar cele de sub banda interzisa se numesc benzi de valenta. Separarea dintre energia celei
mai joase benzi de conductie si a celei mai înalte benzi de valeta se numeste banda interzisa a
semiconductorului, Eg si este unul dintre cei mai importanti parametri în fizica semiconductorilor.
La temperatura camerei si în conditii normale de presiune, banda interzisa a siliciului este de
1,12 eV în cazul materialului de înalta puritate. Rezultatele exeperimentale arata ca largimea benzii
interzise pentru majoritatea semiconductorilor descreste cu cresterea temperaturii (la 0 K banda
interzisa a siliciului este de 1,16 eV).
 Concentratia purtatorilor la echilibru termic
Exista trei posibilitati de obtinere a unui material semiconductor, ca de exemplu siliciu:
1. Si-intrinsec, material extrem de pur, cu o cantitate neglijabila de impuritati; fiecare atom
de siliciu este legat prin cei patru electroni de valenta de patru atomi învecinati, formînd legaturi
covalente;
2. Si dopat de tip n - în care atomi de impuritati ai elementelor pentavalente, de exemplu
fosfor, sunt introdusi în reteaua cristalina a siliciului, unde al cincilea electron de valenta al
fosforului (impuritate donoare) ramas liber este donat benzii de conductie;
3. Si dopat de tip p - în care, în mod similar, prin doparea cu atomi trivalenti (cum ar fi bor -
impuritate acceptoare), un electron aditional este acceptat pentru a forma cele patru legaturi
covalente, ducînd la crearea unei sarcini pozitive libere - "golul" în banda de valenta.
Procese de generare si recombinare a purtatorilor de sarcina de neechilibru în
Semiconductori
 La iluminarea unui semiconductor cu fotoni de energie suficient de mare (h   Eg), se
creaza purtatori de sarcina în perechi, electroni si goluri (proces de foto-generare). Concentratia
purtatorilor este astfel mai mare la iluminare (stare de neechilibru), decît la întuneric (stare de
echilibru). La întreruperea iluminarii (a sursei perturbatoare), apar procese inverse prin care sistemul
tinde sa atinga starea de echilibru. Aceste procese se numesc procese de recombinare.
Exista mai multe tipuri de procese de recombinare în semiconductori:
 recombinare banda-banda, în care are loc tranzitia unui electron din banda de conductie în
banda de valenta însotita de emisia unui foton (proces radiativ), sau de transferul energiei
rezultate unui alt electron liber (proces Auger);
 recombinare pe trape (centri de captura), în care sunt prezente în interiorul benzii interzise a
semiconductorului, nivele de energie (trape) simple sau multiple.
Se pot stabili, în principiu, metodele de reducere a vitezei de recombinare la suprafata
semiconductorului, si anume:
- reducerea concentratiei trapelor, Nts, care se poate realiza prin doparea cu materiale
"pasivante"; pentru Siliciu cei mai buni candidati pentru pasivarea suprafetei sunt SiO2 si Si3N4; tot
asa de eficienta este si tratarea siliciului în lichide polare (ca de exemplu HF sau H2SO4), ceea ce
duce la reducerea valorii vitezei de recombinare de suprafata (< 1 cm/s);
- micsorarea concentratiei de electroni sau goluri la suprafata.
Intrucît procesele de tip SHR implica prezenta a doi parteneri, vitezele de recombinare maxime
se obtin cînd concentratiile electronilor si golurilor la suprafata sunt aproximativ egale. Daca se
reduce concentratia unuia dintre aceste tipuri de purtatori, se poate obtine, corespunzator, o
micsorare a vitezei de recombinare de suprafata. Din punct de vedere tehnologic aceasta se poate
realiza prin diferite metode, si anume:
- prin introducearea unui profil de dopare în apropierea suprafetei: prin dopare puternica se
reduce concentratia purtatorilor minoritari. Purtatorii minoritari fotogenerati vor fi "reflectati" de
cîmpul electric ("high-low junction") existent la suprafata. Acesta este principiul de realizare a
stratului BSF (Back-Surface-Field), avînd aceeasi polaritate ca si semiconductorul de baza, dar
nivele de dopare mult mai mari. Acest cîmp de suprafata se poate obtine cu aceleasi efecte de
pasivare si pe suprafata frontala a semiconductorului ("Front-Surface-Field");
 - pasivarea prin efect de cîmp: un cîmp electric extern sau generat de sarcini electrice întrun
izolator poate sa genereze o zona de sarcina spatiala de suprafata în care concentratia purtatorilor sa
varieze într-un domeniu foarte larg (de la acumulare la saracire, pîna la inversie). Pe aceasta se
bazeaza, în microeletronica, constructia dispozitivelor cu efect de cîmp (MOSFET).
Structura celulei solare
Fig.1.4 prezinta structura a patru tipuri conventionale de celule solare pe baza de siliciu.
Corelatia între eficienta de conversie a celulei si complexitatea procesului tehnologic de fabricatie a
acesteia este esentiala.

In principiu, celula solara este alcatuita din: baza - de grosime cuprinsa între 200 - 500 m,
emiter - foarte subtire, pe fata iluminata a celulei, un contact metalic frontal sub forma de grila si
unul sau mai multe straturi antireflectante depuse pe suprafata frontala, cu rol de a reduce
pierderile prin reflexie pe suprafata celulei. Curentul electric generat de celula solara este colectat
prin contactul metalic pe spatele celulei (contact ohmic). Dintre caracteristicile esentiale ale
acestui contact ohmic amintim:
• rezistenta de contact foarte scazuta între metal si semiconductor
• caracteristica curent-tensiune cît se poate de liniara.
Prezentam în cele de mai jos tipurile de celule din Fig.1.4:
−Celula solara standard prezinta pe fata posterioara un contact metalic ohmic sub forma de
strat subtire, obtinut de regula prin sinterizarea unei depuneri metalice la 300 - 500°C în atmosfera
de gaz inert (de regula azot);
−Celula solara cu "Back-Surface-Field" (BSF) contine pe spate un strat suplimentar avînd
aceeasi polaritate ca si baza si formînd cu aceasta o jonctiune "high-low" care actioneaza ca un
"reflector" (oglinda) electric pentru purtatorii de sarcina minoritari fotogenerati si, prin aceasta,
reducînd probabilitatea de recombinare pe spatele celulei;
−A treia structura prezentata contine, pe lînga stratul BSF, un strat pasivant (SiO2) pe fata
celulei, cu rol de reducere a pierderilor prin recombinare pe suprafata emiterului;
−A patra structura contine, în plus, pe spatele celulei un strat pasivant de SiO2 care, pe lînga
stratul BSF, reduce suplimentar viteza de recombinare a purtatorilor fotogenerati.
Parametri fundamentali ai unei celule solare sunt:
− eficienta de conversie, 
− curentul de scurt-circuit, ISC
− tensiunea de circuit deschis, VOC
− factorul de umplere, FF.
Pentru o buna eficienta de conversie este necesara reducerea pierderilor prin recombinarea
purtatorilor minoritari fotogenerati atît în celula, cît si pe fetele sale.
Pentru a avea un factor de umplere mare este necesar sa se mareasca dimensiunea
contactelor metalice pe emiter si pe spatele celulei. Aceasta însa este în contradictie cu necesitatea
de a obtine valori mari ale ISC si VOC, întrucît contactele metalice favorizeaza viteze mari de
recombinare a purtatorilor. Astfel, pentru obtinerea unei eficiente optime de conversie este necesar
sa se realizeze un compromis între diversii factori.
Parametri critici care influenteaza eficienta celulei solare cu siliciu, pentru fiecare din
componentele celulei (emiter, baza, contacte metalice) sunt prezentati mai jos:
Emiter:
- profil de dopare
- concentratia de dopare
- grosimea emiterului
- viteza de recombinare de suprafata pe fata celulei
- rezistenta stratului
- pasivarea suprafetei (de ex. SiO2, Si3N4)
- stratul antireflex (numarul de straturi, indicele de refractie, grosimea stratului)
- texturarea suprafetei
Baza:
- doparea initiala
- lungimea de difuzie a purtatorilor minoritari
- viteza de recombinare pe spatele celulei
- grosimea bazei
- rezistenta de suprafata
- existenta stratului BSF
Contacte metalice:
- materialul de contact (Ti - Pd - Ag sau Cr - Ni - Ag)
- rezistenta de contact metal-siliciu
- dimensiunile contactului
- distanta dintre contactele colactoare ale grilei si grosimea acestora
- aderenta la siliciu.
Descrierea electrica a celulei solare
Punctul de plecare pentru calculul caracteristicii curent-tensiune a unei celule solare este
dat de ecuatiile Shockley, care descriu complet comportarea purtatorilor de sarcina în
semiconductor .
Ecuatiile Shockley dau, astfel, un sistem de ecuatii diferentiale neliniare pentru care gasirea
unei solutii analitice în cazul general (existenta unui profil de dopare oarecare, a starilor de
neechilibru, etc.) nu este posibila. Cu metode numerice (exemplu - elemente finite) se pot gasi, în
cazul unidimensional, solutii aproximative. O alta cale de rezolvare a ecuatiilor Shockley consta în
gasirea unei solutii analitice aproximative pe baza unor ipoteze simplificatoare. Cea mai cunoscuta
dintre acestea este solutia gasita de Shockley - "ecuatia diodei ideale".

Variante actuale de realizare a celulelor solare pe baza de straturi subtiri

Cele mai promitatoare variante de dezvoltare a celulelor solare pe scara larga sunt cele pe
baza de straturi subtiri si dintre acestea trei primesc o atentie deosebita a unor colective de cercetare
reprezentative din Europa, SUA, Japonia: -Si (siliciu amorf), CdTe, CuIn(Ga)Se2 (CIGS)
Prima celula în strat subtire pe baza de: -Si, s-a realizat în anul 1976, randamentele actuale
pentru monojonctiune fiind de (6-8)% pentru celula si de (3-5)% pentru module comerciale. Prima
celula pe baza de CdTe a fost realizata în anul 1963, Cd Te fiind teoretic cel mai potrivit
semiconductor din punct de vedere al absorbtiei optice pentru conversia energiei solare, în timp ce
primele rezultate privind celule pe baza de CIS sunt publicate în 1976.
Cîteva din eficientele record pentru celule si module pe baza de straturi subtiri sunt
prezentate în Tabelul 1.1 Si Tabelul 1.2.
 In ceea ce priveste celula pe baza de CIGS, estimarile de pret arata ca, la o productie de 100
MW pe an, pretul de fabricatie ar putea fi de 0,33-0,5 $/Wp pentru randamente de conversie de 15%,
respectiv, 10%. Materialele directe reprezinta 56% din acest pret, substratul de sticla reprezinta
aproximativ 20% din costul materialelor iar Indiu, cel mai scump material din stratul subtire, 10%
din acest pret. Disponibilitatea materialelor permite realizarea unor productii de maxim 200 GWp,
(Tabelul 1.3). Limitarea apare datorita rezervelor reduse de Indiu. In aceste conditii reducerea
consumului (tehnologic) si reciclarea acestor materiale la sfîrsitul vietii modulelor devin niste
operatii si cercetari necesare.

Testele privind materialele cu risc efectuate în SUA si Germania, au aratat ca celulele pe

baza de CIS îndeplinesc normele de mediu atît la utilizarea materialelor (Cu,In, Se, Cd) în cadrul
fluxului tehnologic de productie, cît si la stocarea acestora. Concluzia acestui studiu este ca pentru
moment numai celulele pe baza de CIS satisfac toate normele OSHA (Occupational
Safety Health Administration) si nu depasesc limitele noxelor stabilite de EPA (Environmental
Protection Agency) - SUA si DEV (Deutches Einheitsverfahren) -Germania.
Astfel, celulele pe baza de:-Si prezinta înca unele riscuri ecologice la productie în timp ce
celulele pe baza de CdTe prezinta riscuri la stocare în zone neadecvate (poluare cu Cd). In ceea ce
priveste stabilitatea, modulele pe baza de CIS se dovedesc egale în rata de îmbatrînire cu celulele
bazate pe siliciu cristalin, dupa cum este prezentat în Tabelul 1.4.
.
Fig. 1.5. Caracteristica I – V a unei celule solare la iluminare

Fig. 1.6. Schema echivalenta a unei celule solare (modelul cu doua diode)
Cap.2. Energia eoliana

Elementele lanţului de conversie sunt: o turbină eoliană, un generator trifazat, un dispozitiv de

interconectare, ce realizează conectarea generatorului la reţeaua de distribuţie sau la o sarcină izolată -
fig.1
Fig.1 Structura generală a unui sistem de conversie a energiei eoliene
Maşinile cele mai utilizate pentru realizarea eolienelor sunt cele asincrone cu rotorul în
scurtcircuit.Generatoarele asincrone cu rotor bobinat s-au dezvoltat în ultimii ani.
Eoliene cu viteză fixă
În cazul maşinilor sincrone clasice şi asincrone cu rotorul în scurtcircuit, viteza de rotaţie depinde direct
şi strict de frecvenţa curenţilor ce parcurg înfăşurările statorice.
Maşina asincronă cu rotorul în scurtcircuit, având un număr fix de perechi de poli, poate funcţiona într-
un domeniu restrâns de viteze: alunecarea este de ordinul a câtorva procente.Maşina sincronă
funcţionează strict cu viteză fixă.
Funcţionarea în mod autonom
Eolienele neconectate la reţea funcţionează în mod autonom, alimentând sarcini izolate ce au unul sau
mai multe grupuri electrogene în tampon. Pentru acest tip de configuraţie, utilizarea unui sistem de
stocare prezintă un interes deosebit, mai ales în absenţa grupurilor electrogene, pentru situaţia când
vântul este slab(figura 2).
Utilizarea bateriilor de acumulatoare reprezintă o soluţie pentru stocarea pe o durată mai mare. Există
însă şi alte sisteme de stocare, cum ar fi cel inerţial, pentru stocarea pe durate scurte. Acest tip de stocare
evită utilizarea bateriilor de acumulatoare, care prezintă pentru mediu un caracter poluant.
Energia este stocată sub formă de energie cinetică a unui volant.
Generatorul poate fi o maşină sincronă cu magneţi permanenţi sau o maşină asincronă cu rotor în
scurtcircuit, prevăzută neapărat cu condensatoare necesare asigurării energiei reactive, de magnetizare.
Funcţionarea în mod reţea
În cazul în care eoliana este conectată la reţea, viteza de rotaţie a maşinii asincrone trebuie să rămână
practic constantă, apropiată de viteza de sincronism, pentru a asigura funcţionarea stabilă a
generatorului. Frecvenţa reţelei impune viteza de rotaţie a maşinii. Generatorul cu viteză fixă, conectat
direct la reţea, trebuie neapărat prevăzut cu un multiplicator de viteză.
Eoliana funcţionează la o anumită viteză de rotaţie, pentru un domeniu restrâns de viteze ale vântului.
Din acest motiv, aplicaţiile sunt limitate.
• Exemplu de montaj cu multiplicator şi maşină asincronă cu rotor în scurtcircuit conectată direct la
reţea.
Maşina asincronă cu rotor în scurtcircuit conectată direct la reţea + multiplicator
Pentru conectarea unei eoliene cu o astfel de structură la reţea, presupune două etape(figura 3):
O primă etapă constă în conectarea înfăşurării statorice la reţea cu rezistenţe înseriate, pentru a se reduce
curenţii statorici tranzitorii. Pe durata acestei etape, palele turbinei sunt orientate astfel încât cuplul
dezvoltat să fie nul.
După câteva secunde, rezistenţele din circuitul statoric sunt scurtcircuitate (eliminate), apoi sistemul de
reglare comandă orientarea palelor în scopul creşterii puterii.
Regimul tranzitoriu la conectare determină apariţia unor curenţi importanţi, ce sunt limitaţi de către
rezistenţe. Rezistenţele pot fi înlocuite cu variatoare de tensiune alternativă (VTA), prin modificarea
unghiului de comandă, reglându-se tensiunea de alimentare, astfel încât curentul să nu se atingă valori
periculoase pe durata etapei de conectare.
Maşină asincronă cu stator dublu
Această configuraţie oferă posibilitatea funcţionării eolienei cu două viteze(figura 4)..
Statorul este realizat din două bobinaje, care determină un număr variabil de poli şi deci domenii diferite
de viteză. Se pot impune două viteze de sincronism, prin schimbarea numărului de perechi de poli.
Pe de o parte, pe stator există un bobinaj de mică putere, dar care creează un număr mare de poli, care
este utilizat la viteze mici ale vântului.
Puterea debitată în reţea este:
(13.1) s t r P
în care:
- este puterea transmisă de generator în reţea t r P
- este cuplul electromagnetic
- este viteza de sincronism s
(13.2) p s
cu pulsaţia reţelei, iar p numărul de perechi de poli.
La viteze reduse ale vântului, puterea recuperată de eoliană este mică. De asemenea, datorită numărului
mare de poli, şi viteza de sincronism este mică, aşa cum evidenţiază relaţia de mai sus.
Pe de altă parte, statorul mai este dotat cu o înfăşurare de putere mai mare, dar cu număr mai mic de poli,
care este utilizată atunci când viteza vântului este suficient de mare. La viteze mari ale vântului, puterea
recuperată, ca şi viteza turbinei sunt mai mari.
Eoliene cu viteză variabilă
Pentru optimizarea puterii debitate în reţea, în funcţie de viteza vântului, este de dorit ca să se poată regla
viteza de rotaţie a eolienei. Pentru aceasta ne propunem să realizăm un generator cu frecvenţă fixă, dar
cu viteză variabilă. Generatorul cu viteză variabilă permite funcţionarea pentru o gamă largă a vitezei
vântului, deci recuperarea unei cantităţi mai mari din energia vântului, reducând în acelaşi timp
zgomotul pe durata intervalelor cu vânt slab. În cazul eolienelor cu viteză variabilă, sistemul este reglat
astfel încât, pentru fiecare viteză a vântului, eoliana să funcţioneze la puterea maximă - Maximum Power
Point Tracking (MPPT). Pentru o anumită viteză de rotaţie a eolienei, puterea maximă se obţine în
concordanţă cu caracteristica eolienei P(Q) (figura 1).
Maşină asincronă cu dublă alimentare (MADA)-maşină asincronă cu rotor bobinat, asociată cu un
convertor indirect de tensiune şi frecvenţă cu modulaţie în durată (structura Scherbius) cu tranzistoare
IGBT(figura 4).
Noţiunea de dublă alimentare se referă la faptul că statorul este conectat direct la reţea, iar rotorul este
conectat la convertorul static de tensiune şi frecvenţă.
Acest tip de structură se utilizează pentru eolienele de mare putere. Viteza de rotaţie se poate modifica în
gama destul de mare (de la simplu la dublu). Convertorul static de tensiune şi frecvenţă este
bidirecţional, putând asigura deci ambele sensuri de circulaţie a energiei în rotor. Prin comanda acestuia
se realizează reglajul de viteză şi controlul puterilor activă şi reactivă vehiculate între maşină şi reţea.
Fig.4 Schema de conectare la reţea a unei eoliene cu maşină asincronă cu dublă alimentare
În principiu, viteza se reglează prin intermediul frecvenţei de alimentare a înfăşurărilor statorice.
Bidirecţionalitatea CSTF asigură funcţionarea atât în zona hiposincronă (sub caracteristica mecanică
naturală), cât şi în cea hipersincronă (deasupra caracteristicii mecanice naturale) şi controlul energiei
reactive vehiculate cu reţeaua de distribuţie.
maşină asincronă (MAS) cu rotor în scurtcircuit
Maşină asincrona (MAS) cu rotor în scurtcircuit
asociată cu un convertor static de tensiune şi frecvenţă (CSTF) indirect(figura 5).

scurtcircuit
Pentru generatoarele sincrone:
maşină sincronă (MS) cu multiplicator şi convertor în stator

Maşină sincronă (MS) cu multiplicator şi convertor în stator

În cazul maşinii sincrone, amplitudinea şi frecvenţa tensiunii la borne, depind de viteză. Din acest motiv,
conectarea la reţea trebuie să se realizeze prin intermediul unui convertor static de tensiune şi frecvenţă
(CSTF) indirect, compus dintr-un redresor, un circuit intermediar de c.c. şi un invertor(figura 6).
Maşină sincronă cu rotorul bobinat
O maşină cu număr mare de poli (turaţie de sincronism redusă) implică un stator cu gabarit mare.
În aceasta variantă, nu se mai utilizează multiplicatorul de viteză, dar maşina este conectată la reţea prin
intermediul unui convertor static de tensiune şi frecvenţă, care transformă energia de c.a. de frecvenţă
variabilă, generată de maşina în energie de c.a. cu tensiunea şi frecvenţa reţelei de distribuţie.
rotorul cu magneţi permanenţi

Maşina sincronă cu rotor cu magneţi permanenţi

Rotorul este realizat cu magneţi permanenţi cu flux axial, rezultând o maşină compactă - Maşina
Sincronă cu Magneţi Permanenţi (MSMP).
În această variantă, nu se mai utilizează multiplicatorul de viteză, dar maşina este conectată la reţea prin
intermediul unui convertor static de tensiune şi frecvenţă, care transformă energia de c.a. de frecvenţă
variabilă, generată de maşină în energie de c.a. cu tensiunea şi frecvenţa reţelei de distribuţie.
Conectarea la reţea
Reţeaua de distribuţie impune stabilitatea tensiunii şi frecvenţei. Din acest motiv, trebuie luate măsuri
speciale în ceea ce priveşte etapele tranzitorii de funcţionare ale eolienelor, cum ar fi pornirea, oprirea
sau absorbţia rafalelor.
Pornirea se va realiză cu ajutorul unor variatoare de tensiune alternativ (VTA) cu tiristoare. Prin
modificarea unghiului de comandă ale acestora, se reglează tensiunea de alimentare a maşinilor, acestea
pornind pe caracteristici artificiale de tensiune.
Eolienele trebuie să genereze cât mai puţine armonici. Acestea sunt cauzate de convertoarele statice de
tensiune şi frecvenţă utilizate pentru conectarea generatoarelor la reţeaua de distribuţie. Pentru acest
lucru se urmăreşte ameliorarea acestora şi utilizarea filtrelor. Trebuie asigurată şi energia reactivă
necesară magnetizării maşinilor.
Stabilitatea parametrilor reţelei de distribuţie (frecvenţa, valoarea eficace) poate fi influenţată de eoliene,
care sunt de puteri din ce în ce mai mari.
Pentru a satisface exigenţele reţelei, trebuiesc instalate diferite echipamente care concură la conectarea
eolienei:
Transformatorul ridicător de tensiune
Generatoarele eolienelor au tensiunea nominală, în general, de ordinul a 690 V. Transformatoarele
asigură conectarea acestora la reţeaua de distribuţie, care de cele mai multe ori este de 20 kV. În prezent,
nu există nicio eoliană care să fie conectată direct la reţea, fără utilizarea unui transformator ridicător.
Bateriile de condensatoare
Pentru ameliorare factorului de putere al instalaţiei, se conectează baterii de condensatoare, ce sunt
constitute din trei baterii de condensatoare monofazate, conectate în triunghi.
Bateriile de condensatoare asigură şi compensarea puterii reactive consumate (ca o medie, ţinând cont de
neregularităţile vântului).
Energia reactivă este necesară maşinilor asincrone pentru magnetizare. Astfel, bateriile de condensatoare
(surse de energie reactivă) asigură local energia necesară magnetizării, ameliorând astfel factorul de
putere global al eolienei. În cazul funcţionării autonome a eolienelor, bateriile de condensatoare sunt
indispensabile pentru asigurarea energiei reactive necesare magnetizării maşinii.

Energia eoliana 2003 în context mondial si European

Cresterea utilizarii energiei electrice produse din surse regenerabile de energie constituie o
parte importanta a pachetului de masuri necesare pentru a îndeplini prevederile Protocolului de la
Kyoto a Convetiei Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice.
In cadrul surselor regenerabile, energia eoliana a conoscut in ultima perioada de timp o
preocupare constanta care s-a materializat intr-o crestere exploziva a numarului de unitati – turbine
de vant- instalate si o crestere masiva a energiei electrice produse.
Pe piata producatorilor de electicitate utilizînd energia eoliana cel mai important actor îl
reprezinta Europa. Politica Comunitatii Europene în domeniul energiei si a utlizarii surselor
regenerabile are un caracter coerent si cu obiective indraznete. Obiectivul strategic propus în Cartea
Alba pentru o Strategie Comunitara consta în dublarea, pîna în anul 2010, a aportului surselor
regenerabile de energie al tarilor membre ale Uniunii Europene, care trebuie sa creasca de la 6% la
12% din consumul total de resurse primare.
 Totodata, în Cartea Alba pentru o Strategie Comunitara si Planul de actiune " Energie pentru
viitor: sursele regenerabile ", elaborata în în cadrul Uniunii Europene, este conturata strategia "
Campaniei de demarare a investitiilor ".In " Campania de demarare a investitiilor " se urmareste
realizarea, pana în anul 2003, a unor obiective principale, astfel:
• 15 milioane m2 colectoare solare pentru producerea de apa calda;
• 1 milion unitati energetice de tip fotovoltaic;
• 10.000 MW în aerogeneratoare cu turbine eoliene;
• 10.000 MWt în instalatii energetice de cogenerare cu combustibil pe baza de biomasa;
• 1 milion gospodarii individuale cu încalzire asigurata din resurse energetice pe baza de
biomasa;
• 1.000 MW în instala tii energetice cu producere de biogaz;
• 5 milioane tone bio-combustibili lichizi;
• 100 comunitati umane izolate (asezari locale) al caror necesar de energie se asigura din surse
regenerabile.
In Cartea Verde " Spre o strategie europeana pentru siguranta în alimentarea cu energie " se
precizeaza ca sursele regenerabile de energie pot contribui efectiv la cresterea resurselor interne,
ceea ce confera acestora o anumita prioritate în politica energetica.
In "Directiva 2001/77/EC", din 27 septembrie 2001, privind "Promovarea energiei electrice
produsa din surse regenerabile, pe piata unica de energie", se stabile ste obiectivul strategic privind
aportul surselor regenerabile în consumul total de resurse energetice primare, care trebuie sa fie de
12%, în anul 2010.
Principalele directii de actiune înscrise în "Directiva 2001/77/EC" constau în:
 • cresterea gradului de valorificare a surselor regenerabile de energie în nivelul productiei de
energie electric a si termica;
• stabilirea unei cote -tinta pentru fiecare tara privind consumul de energie electrica produsa
din surse regenerabile de energie;
• adoptarea de proceduri adecvate pentru asigurarea finantarii investitiilor în domeniul surselor
regenerabile de energie;
• accesul garantat si prioritar la retelele de transport si distributie de energie;
• simplificarea si adecvarea procedurilor administrative de implementare a proiectelor de
exploatare a surselor regenerabile;
• garantarea originii energiei produse pe baza de surse regenerabile de energie.
Astfel, la sfîrsitul anului 2002 datele statistice cu privire la utilizarea energiei eoliene se
prezentau astfel:

In Europa ultimul deceniu a prezentat a crestere exploziva a acestui gen de aplicatii.Locatiile

cu un potential eolian ridicat cum ar fi zona litorala a Marii Nordului (Germania, Danemarca,
Suedia, Olanda, Finlanda), litoralul Marii Mediterane si zonele insulare( Franta, Grecia, Italia,
Portugalia, Spania), tarmul Atlanticului (Irlanda, Marea Britanie) au contribuit din plin la o largire a
numarului de turbine de vant în tarile europene angreanate în reducerea poluarii.
In acest context peste 75% din puterea instalata se regaseste în tarile din Europa.
 In anul 2002 aproximativ 85% din puterea instalalata în toata lumea se regaseste de
asemenea pe continentul european. Cea mai spectaculoasa evolutie s-a produs în Germania, care este
liderul mondial al utilizarii energiei eoliene. Guvernul german si atins obiectivul propus pentru anul
2002 -12 GW instalati si pentru 2010 tendinta este catre 20 GW .
Energia produsa de centralele eoliene germane asigura aproape 4% din productia de
electricitate a tarii.
Un alt producator important de electricitate în centrale eoliene este Spania care în anul 2002
si-a sporit cu 42% puterea instalata în turbine de vant.
Danemarca, un alt producator important de “energie curata”, a realizat în anul 2002 o
crestere de 17%, acoperind cu energia produsa de turbinele eoliene un procent de 17% din
productia proprie de energie.
Din punct de vedere al solutiilor tehnologice si al experientei mondiale, cele mai indicate
instalatii de conversie eoliana sunt turbinele cu ax orizontal (acestea au cel mai bun
randament de conversie aerodinamica si cei mai buni indicatori specifici). Progresele tehnologice au
condus la realizarea unor turbine de vânt cu puteri unitare din ce în ce mai mari, ajungând în prezent
la 4,2 MW. Totusi, cele mai utilizate turbine au puteri cuprinse între 300 kW si 2 MW.
In topul producatorilor de turbine de vant se afla Danemarca, iar principalii furnizori de
echipamente de acest tip sunt: Bonus Energy A/S Borupvej 16:
Turbine în gama de puteri: 600 kW, 1000 kW, 1300 kW, 2000 kW, 2300 kW. NEG Micron
A/S:
Turbine în gama de puteri: 750 kW, 900 kW, 1000 kW, 1500 kW, 2000 kW, 2500 kW, 2750
kW.
Nordrex A/S Svindbaek: Turbine în gama de puteri: 600kW, 800kW, 1300 kW, 2300 kW,
2500 kW
. Vestas Wind Systems A/S:Turbine în gama de puteri: 660 kW, 850 kW, 1750 kW, 1800
kW, 2000 kW, 3000 kW
 Caracteristicile si performantele unei turbine de vant de 2000 kW produsa de firma NEG
Micron A/S: sunt prezentate în tabelule de mai jos:

Pe plan mondial trecerea la o utilizare pe scara larga a turbinelor de vant de mare putere 500-
2500 kW o dezvoltat o adevarat industrie orizontala. Devenind echipamente comerciale
perfectionarile continue au condus la randamente superioare si o functionare în conditii de perfecta
siguranta. Durata medie de viata a acestor echipamente a ajuns 25 de ani ceea ce confera
investitorilor un argument în asigurarea amortizarii investitiilor initiale.
Trebuie subliniat aspectul ca generatoarele eoliene produc electricitate grupate în centrale cu
puteri de ordinul megawatt în scopul reducerii cheltuielilor indirecte initiale precum si a celor de
exploatare.
In contrast cu dezvoltarea exploziva din Europa a energeticii eoliene, unde sunt instalati cca
23 500 MW, în România, tara care se pregateste sa adere la Uniunea Europeana, nu exista practic
aplicatii privind valorificarea energiei eoliene.
Hotararea de Guvern numarul 443 din 10 aprilie 2003 privind promovarea productiei de
energie electrica din surse regenerabile de energie, a constituit cadrul pentru promovarea pe piata
energetica a energiei produse din centrale eoliene. Cercetarea trebuie sa aiba o contributie cheie la
îndeplinirea noii strategii în România
Cercetari realizate în România si ICPE
Procesul de valorificare a superioara a surselor regenerabile de energie din România
contribuie la siguranta aprovizionarii cu energie, reducerea dependentei de importul de resurse
energetice primare si dezvoltarea durabila pe termen lung, cu îndeplinirea conditiilor de protectia
mediului si încadrarea în reglementarile în domeniu ale Uniunii Europene.
Obiectivele privind valorificarea surselor regenerabile de energie din România constau în:
• integrarea surselor regenerabile în structura sistemului energetic national (pe baza de resurse
conventionale);
• eliminarea barierelor tehnico-functionale si psiho-sociale din procesul de valorificare a
surselor regenerabile de energie si încadrarea în limitele elementelor de cost si eficienta
economica;
• promovarea investitiilor private si crearea conditiilor de facilitare a accesului capitalului
strain pe piata surselor regenerabile;
• diminuarea gradului de dependenta al economiei nationale de importurile de energie primara;
 • asigurarea alimentarii cu energie în comunitatile izolate prin valorificarea potentialului
resurselor de energie locale;
• asigurarea conditiilor de participare a Rmaniei la piata europeana de "Certificate verzi"
pentru energia din surse regenerabile.
Privind energia eoliana a Romaniei, s-au identificat cinci zone eoliene, în functie de
conditiile de mediu si topo-geografice, luand în considerare nivelul potentialului energetic al
resurselor de acest tip la înaltimea medie de 50 metri si peste.
Din rezultatele masuratorilor înregistrate reiese ca România se încadreaza într-un climat
continental temperat, cu un potential energetic ridicat, în special în zona litoralului si de coasta
(climat bland), precum si în zone alpine cu platouri si varfuri montane (climat sever).
Pe baza evaluarii si interpretarii datelor înregistrate rezulta ca, în România, potentialul
energetic eolian este cel mai favorabil pe litoralul Marii Negre, în zone montane si podisuri din
Moldova sau Dobrogea.
De asemenea, s-au identificat amplasamente favorabile în regiuni cu potential eolian relativ
bun, daca se urmareste exploatarea energetic a a efectului de curgere peste varfuri de deal, efectul de
canalizare al curentilor de aer s.a. Evaluari preliminare privind zona litoralului Marii Negre, inclusiv
în zona off-shore, demonstreaza ca potentialul eolian amenajabil pe termen scurt si mediu este
ridicat, cu posibilitati de obtinere a unei cantitati de energie de ordinul miilor de GWh/an.
Desi pe plan mondial energetica vantului se afla într-un stadiu avansat de maturitate
tehnologica, se poate aprecia ca în România ponderea energiei din surse eoliene în balanta
energetica, pe termen scurt, se situeaza sub posibilitatile reale de valorificare economica.
Obiectivele specifice care ar conduce la o valorificare intensiva a potentialului eolian
In vederea valorificarii intensive a surselor regenerabile de energie se propune realizarea
unor obiective specifice ce constau, în principal, în:
1. Energie solara: implementarea de proiecte demonstrative de sisteme solare fotovoltaice, în scopul
satisfacerii nevoilor de energie în zone geografice izolate sau cu posibilitati limitate de acces la
reteaua energetica.
2. Energie eoliana: studii si analize de specialitate privind sursele energetice eoliene exploatabile
demonstreaza ca în România are un potential ridicat, cu posibilitati de livrare a unei cantitati medii
de energie livrabila anuale, pe amplasamente cu potential energetic eolian favorabil si conditii
tehnico-economice de exploatare eficienta.
Principalele optiuni pe termen mediu si lung trebuie orientate catre:
• transferul de metodologii de aplicare si tehnologii neconventionale de la firme cu traditie si
experienta în domeniu, cu norme de aplicare, atestare si certificare, precum si standarde de
calitate la nivel international;
• elaborarea si implementarea cadrului legislative, institutional si organizatoric corespunzator;
• atragerea sectorului privat si public la finantarea, managementul si exploatarea în conditii de
eficienta a noilor tehnologii energetice;
• identificarea de surse de finantare pentru sustinerea si dezvoltarea aplicatiilor de valorificare
a surselor regenerabile de energie;
• stimularea constituirii de unitati tip joint-venture specializate în valorificarea surselor
regenerabile de energie;
• elaborarea de programe de cercetare-dezvoltare orientate catre accelerarea procesuluide
integrare a surselor regenerabile de energie în sistemul energetic national.
Pentru valorificarea potentialului de energie eoliana se pot realiza actiuni si proiecte
demonstrative, pentru:
• reevaluarea potentialului eolian si de eficienta energetica la nivel national;
 • relevarea performantelor tehnico-functionale ale turbinei eoliene cu posibilitati de conectare
la sistemul energetic national.
• crearea conditiilor pentru transferul de tehnologie si echipamente din statele membre ale UE
în România si din alte tari cu traditie în domeniu.
• implementarea de programe cu caracter demonstrativ, de management aplicativ si transfer de
tehnologie pentru instalatii aerogeneratoare, cu atragerea si implicarea economico-financiara
a sectorului privat;
• reabilitarea centralelor existente (daca este cazul) si proiectarea de unitati eoliene destinate
alimentarii zonelor rurale lipsite de electricitate, pe termen mediu si lung.
Pentru realizarea acestor proiecte propuse de investitori particulari se pot crea facilitati
privind extinderea posibilitatilor de acces în zone geografice alocate investitiei, scutiri sau reduceri
de taxe în conditiile respectarii termenelor planificate de punere în functiune.
In România dezvoltarea aplicatiilor eoliene a început dupa anul 1970. Sfera preocuparilor
specialistilor din ICPE a fost legata de sistemele de mica si medie putere (10 kW). Sau integrarea lor
în sisteme hibride Acest gen de aplicatii sau integrarea lor în sisteme hibride solare-eoliene
urmareste asigurarea cu energie a consumatorilor izolati care nu sunt racordati la reteaua energetica
nationala sau prin amplasament solicita surse nepoluante de energie (Delta Dunarii)
Cele mai reprezentative aplicatii eoliene realizate în cadrul Laboratorului Surse Noi de Energie - SC
ICPE SA Bucuresti :
• farul Sulina- sistem solar eolian pentru alimentare far (1000 W) compus din generator
fotovoltaic de 4 kWp, turbina de vant de 1500 W cu stocare în baterii de acumulatoare Pb-
acid.
• localitatea Costinesti jud Constanta sistem hibrid solar-eolian cu 300 Wp module
fotovoltaice si turbina de vant de 500W.
• localitatea Anghelus jud. Covasna sistem hibrid solar-eolian cu 480 Wp module fotovoltaice
si turbina de vant de 200W. cu stocare în baterii Pb-acid pentru iluminat. Sistem
demonstrativ la Statia de Cercetari ICPE SA
• localitatea Agigea jud Constanta sistem hibrid solar-eolian cu 480 Wp module fotovoltaice si
turbina de vant de 900W pentru utilitati casnice. Sistem demonstrativ la Statia de Cercetari
Solare si Eoliene ICPE SA.
Turbinele de vant si-au gasit aplicabilitate în zona litorala a Marii Negre. Laboratorul de
Surse Noi de Energie din cadrul SC ICPE SA Bucuresti si Statia de Cercetari Solare si Eoliene
Agigea ca si componenta a sa reprezinta unitatea de cercetare care a promovat cel mai mult la nivel
national acest gen de aplicatii.
In cadrul laboratorului se deruleaza diverse activitati de cercetare si proiectare în domeniul
surselor noi de energie, impreuna cu aplicatiile specifice. Acestea cuprind proiectarea de noi
echipamente de conversie, elaborarea de noi tehnologii, dimensionare de sisteme, studii de
amplasament, etc.
Participarea colectivului de cercetatori ai laboratorului la Planul National ORIZONT 2000
precum si la Planul National de Cercetare-Dezvoltare Inovare cu proiecte în domeniul surselor
regenerabile a creat o bogata experienta în domeniul cercetarii aplicative în sectorul energiei eoliene
privind:
• evaluari de potential energetic eolian si realizare de harti energetice locale si nationale;
• dezvoltare de noi profile aerodinamice de pale;
• proiectare de noi sisteme de orientare si reglare;
• generatoare electrice pentru regim variabil de turatie;
• componente electronice pentru sisteme eoliene;
• utilizarea bateriilor de acumulatori pentru stocarea energiei eoliene;
 • elaborarea de strategii de management pentru sisteme eoliene;
• tipuri noi de surse auxiliare de energie pentru sisteme eoliene hibride;
• electrificare rurala în zone neracordate la retea;
• noi aplicatii cu turbine de vant în conformitate cu cerintele pietei;
• simulare pe calculator;
• realizare de prototipuri.
Testare si servicii:
• evaluare de potentiale eoliene si dimensionare de sisteme;
• asistenta la montaj;
• - calificare de produse alimentate de la turbine de vant;
• achizitie de date si analiza a sistemelor eoliene;
• calibrare si caracterizare de anemometre si giruete;
• bilant energetic pentru sisteme alimentate de la turbine de vant pentru conditii realistice de
operare;
• testare de componente si sisteme;
• omologare, certificare;
• scolarizare si consultanta în domeniul energiei eoliene;
• evaluari, prognoze;
• demonstratii.
In cadrul statiei ICPE - Agigea exista cîmpuri de testare unde s-au amplasat, masurat si testat
diferite instalatii de conversie a energiei.
In domeniul conversiei energiei eoliene:
- EV 02, EV 04, EV 06 - turbine de vînt de 200, 400 si respectiv 600W pentru încarcarea
bateriilor;
- TVO 5 - turbina de vant de 1500 W cu pas variabil, pentru uz general;
- CVM 1,5; CVM 3 - turbine multipale de 1,5 kW si respectiv 3 kW destinate sa actioneze
diferite utilaje agricole (pompe de irigatie, tocatoare de nutret, etc.)
- SE 10 - turbina de vant de 7 kW utilizata pentru stocarea energiei în hidrogen;
- TDM 30 - turbina de vant cu ax vertical de 30 kW destinata sa debiteze energie în retea.
De asemenea exista standuri de încercare a componentelor acestora precum si un sistem de
achizitie si prelucrare a datelor meteo specifice surselor regenerabile de energie.
Activitatea de testare în domeniul eolian cuprinde:
- testari de turbine de vant în gama de puteri: 0,2 - 30 kW în conditii reale si trasarea
caracteristicilor de functionare;
- testari de turbine de vant pentru stabilirea comportarii în diferite aplicatii, individual sau în
sisteme hibride ( pompare apa, încarcarea bateriilor de acumulatori, alimentarea diversilor
consumatori, etc.);
- testari de subansamble (pale, generatoare electrice) pe stand si în conditii reale;
- testare în conditii extreme de functionare (viteze mari ale vantului, rafale, temperaturi
scazute, chiciura, etc.).
In urma testarilor efectuate s-au obtinut date necesare caracterizarii, certificarii, omologarii,
etc. diferitelor echipamente.
Datorita situarii în imediata vecinatate a marii, aici se pot efectua teste de anduranta în climat
marin pentru materiale, echipamente si instalatii.
In statia ICPE - Agigea pot fi testate în conditii reale diferite tipuri de generatoare eoliene, pe
amplasamentele deja existente, sau pe amplasamente noi, avand în vedere suprafata libera de care se
dispune. In acest sens trebuie mentionat ca exista cateva anemometre în spatiul statiei si ca se
dispune de o baza de date care cuprinde masuratori ale directiei si viteze vantului multianuale.
Estimari ale organizatiilor Europene privind dezvoltarea surselor eoliene
In cele ce urmeaza prezentam cateva aspecte relevate de raportul EWEA , “Wind Force 12”,
privind posibilitatea atingerii unei contributii a energiei eoliene de e 12% din productia totala de
energie
Acest raport arata ca nu exista nicio bariera tehnica economica sau de resurse, pentru a
sulimenta, pâna în anul 2020, la 12 % resursele de energie eoliana din necesarul energetic al lumii.
Industria eoliana, din ziua de azi, este capabila sa devina o afacere dinamica,
inovatoare, de 75 miliarde de EURO pîna în 2020, capabila sa multumeasca cerintele energetice
globale si sa deschida o noua era de crestere economica, progrese tehnologice si de protectie a
mediului în întreaga lume. Energia eoliana este o resursa importanta si puternica.
Este sigura, nepoluanta, din abundenta si fara limite, si produce o sursa de energie sigura si
fara sfîrsit. Industria eoliana este afacerea cu cea mai rapida crestere din lume si ofera cea mai buna
oportunalitate de a începe tranzitia spre o economie globla bazata pe energie sustinuta. Doua decenii
de progres tehnologic au avut ca rezultat turbinele eoliene actuale fiind stadiul tehnici moderne de
tehnologie – modular sau rapid de instalat. O singura turbina eoliana poate produce de 200 de ori
mai multa energie decît echivalentul ei acum doua decenii, cu diamere de rotor mai mari decît
avengura aripei unui avion de pasageri de mare capacitate. Fermele eoliene moderne furnizeaza
cantitatea de energie echivalenta cu energia unei centrale de energie conventionala si poate fi
construita în cîteva luni.
“Wind Force 12” este planul de executie plotic pentru a actiona Guvernele sa poata
implementa, si arata ce este posibil doar cu o tehnologie regenerabila. Energia eoliana este la nivel
mondial; ea ofera cantitatea ceruta pentru a satisface nevoile de energie si dezvoltare a lumii, fara a
o distruge.
Metodologie
Scopul acestui studiu este de a evalua daca este posibil ca energia eoliana sa ajunga sa
acopere 12 % din cererea de energie mondiala în 2020. În procesul de implicare, un numar de
tehnici, economice si de resurse trebuie sa fie examinate. Principalele concluzii ale acestui studiu au
fost:
• O evaluare a resurselor eoliene mondiale si distribuirea lor geografica
• Nivelul cerut de electricitate produsa si daca acesta poate fi potrivita în reteaua de distributie
• Starea actuala a pietei energiei eoliene si potentialul ratei de grstere
• Analiza tehnologiei energiei eoliene si profilul costului.
• O comparatie cu alte tehnologii curente folosind “teoria curbei de învatare”.
Acest studiu este cea mai noua actualizare a studiului original publicat în 1999 (Wind Force
10), care a fost actualizat în Wind Force 12 pubicat în Mai 2002. La fel ca predecesorul nu este o
previziune ci un studiu de fezabilitate a carui implementare va depinde dedeciziile luate de
guvernele din întreaga lume. Raportul original al Statutul Mondial Al Cercetarii
Energiei Vîntului a fost publicat, energia vîntului mentinîndu-si statutul de sursa de energie
cu cea mai rapida crestere. Capacitatea de instalare a contunuat sa creasca cu o rata anuala de 30%.
Doar pe parcursul anului 2002, mai mult de 7,000 MW au fost adaugate retelei electrice. Aceasta
investitie a costat mai mult de 7 miliarde de EURO. La începutul anului 2003 energia eoliana
mondiala instalata a ajuns la 32 000 MW. Acestea asigura energie suficienta pentru a satisface
nevoile aaproape 16 milioane de locuinte europene sau a 40 de milioane de cetateni. În întreaga
Europa bilantul este de 74% din capacitatea acesteia, celelalte regiuni începînd sa devina o piata de
desfacere substantiala. Aproape 50 de tari din întreaga lume contribuie la totalul mondial, numarul
de angajati de aceasta industrie fiind estimat la aproape 90 – 100 000.impulsul din spatele extinderii
energiei eoliene a devenit crescator datorita nevoilor urgente de a combate schimbarile climaterice
globale.
Multe tari accepta acum ca emisiile de gaze trebuie sa fie drastic scazute pentru a evita
catastrofe de mediu. Energia eoliana, pe lînga evitarea emisiilor de dioxid de carbon, cel mai
principal gaz poluant, nu produce alti poluanti. Energia eoliana poate oferi capacitate la scala
industriala de conectare la retea. Începînd din 1997, Protocolul Kyoto, o serie tinte de reducere a
gazelor poluante au fost propuse le nivel regional si national. Aceste tinte au fost transformate în
tinte pentru crestere procentului de energii neconventionale, incluzînd si enerdia eoliana.
Pentru a atinge aceste tine, tari din Europa si din alte regiuni au adoptat o serie de
mecanisme tactice.
Cum piata de vînzare a crescut, energia eoliana a aratat o cadere dramatica în pret. Costul de
producere a unui kilowatt ora de energie eoliana a scazut cu 20% în ultimi 5 ani. Turbinele eoliene
individuale au crescut de asemenea în capacitate, cu masini larg comercializate ajungînd la 2 500
kW si acum sunt construite prototipuri de peste 4 000 kW.
Resursele eoliene mondiale si cererea de electricitate
Un numar de aprecieri confirma ca resursele eoliene mondiale sunt foarte mari si bine
distribuite în aproape toate regiunile si tarile. Resursele totale disponibile care sunt tehnic
recuperabile sunt estimate sa a fi 53 000 Terawatt ora pe an. Aceastea sunt de doua ori mai mari
decît întreaga cerere de energie în 2020.
Cererea de electricitate viitoare este apreciata de Agentia Iternationala de Energie
(International Energy Agency). AIE apreciaza ca în 2020, cererea de energie va ajunge la 25 578
TWh. Pentru ca energia eoliana sa ajunga în 2020 la 12% din consumul mondial este necesar ca
productia de energie sa fie de 3 000 TW/h pe an pîna în 2020. 12% din electricitatea mondiala
pentru energia eoliana
 Pe baza recentelor studii, este posibil ca energia eoliana trebuie sa creasca cu o rata medie, la
instalatii noi anuale, cu 25% pîna în anul 2008. Aceasta crestere este cea mai mare, termîndu-se,
aceasta perioada, cu un total de 133 745 MW conectati.
Din 2009 pîna în 2014, rata de crestere scade la 20% pe an, rezultînd 426 253 MW din
capacitatea instalata pîna în 2013. Dupa aceast an, rata de crestere va scade la 15% si la 10% în
2018. Pîna la sfîrsitul anului 2020, scenariul arata ca energia eoliana va ajunge la o capacitate
instalata de aproape 1,2 milioane MW. Aceasta reprezinta o productie de 3 00 TWh, un nivel
echivalent cu 12% din cererile de energie mondiala.
Din 2020 rata anuala de instalare va avea un nivel de 151 490 MW pe an. Aceasta înseamna
ca pîna în 2040, energia eoliana mondiala va ajunge la 3 100 GW, ceea ce reprezinta 22% din
consumul mondial.
Principalele aprecieri sunt:
• Rata annual de crestere: rata de crestere de 20 – 25% este mare pentru echipamentele uriase
industriale. În ultimii 5 ani media anuala de crestere al turbinelor instalate s-a apropiat de
36%. Dupa 2013, rata de crestere scade la 15% si apoi la 10% în 2018.
• Progrsul ratei: teoria curbei de învatare industriala sugereaza ca costurile scad cu 20% de
fiecare data cînd numarul de unitati produse se dubleaza. Progresul ratei se presupune ca va
începe sa creasca la 0.85 pîna în 2010. Dupa aceasta, raportul se va reduce la 0.90 si apoi la
1.0 în 2026.
• Cresterea dimensiunii turbinelor: dimensiunea medie al noilor turbine ce încep sa se
instaleze este asteptata sa creasca în creasca în urmatoarea decada.
• Compararea cu alte tehnologii: energia nucleara a ajuns acum la un nivel de 16%, iar cea
hidro la 19%.