UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR” DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

Programul de studii universitare de licență: DREPT

REFERAT
Disciplina: DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL
TEMA: CONTRACTUL DE AGENTIE

Cadru didactic titular:

Lect. univ. dr. BOGDAN RADU

Student: Mincu Gabriela

Nr. Matricol: 20375
Anul: IV
Forma de învățământ: IFR
Grupa: 2404

- 12 februarie 2022 -
Cuprins:
1. Notiunea contractului de agentie
2. Domeniul de aplicare
3. Caracterele juridice ale contractului de agenţie
4. Particularităţile contractului de agenţie
5. Părţile contractului de agenţie
6. Remuneraţia agentului
7. Încetarea contractului de agenţie
Bibliografie

1. NOTIUNEA CONTRACTULUI DE AGENTIE

Prin contractul de agenţie comitentul îl împuterniceşte în mod statornic pe agent fie să negocieze,
fie atât să negocieze, cât şi să încheie contracte, în numele şi pe seama comitentului, în schimbul
unei remuneraţii, în una sau în mai multe regiuni determinate.
Agentul este un intermediar independent care acţionează cu titlu profesional. El nu poate fi în
acelaşi timp prepusul comitentului.
In doctrina de specialitate, contractul de agentie este definit ca fiind “contractul prin care o parte,
denumita comitent, imputerniceste in mod statornic cealalta parte, denumita agent, sa negocieze
afaceri sau sa negocieze si sa incheie afaceri in numele si pe seama comitentului, in una sau mai
multe regiuni determinate, in schimbul unei remuneratii”.
Intr-adevar, contractul de agentie nu este un simplu contract de intermediere, ci este instrumentul
juridic pus la dispozitia intermediarului profesionist, care joaca un rol important in lumea
afacerilor.

2. DOMENIUL DE APLICARE
Dispoziţiile prezentului capitol nu se aplică activităţii persoanelor care:
a) acţionează ca intermediar în cadrul burselor de valori şi al pieţelor reglementate de mărfuri şi
instrumente financiare derivate;
b) au calitatea de agent sau broker de asigurări şi reasigurări;
c) prestează un serviciu neremunerat în calitate de agent.
Nu constituie agent, în înţelesul prezentului capitol, persoana care:
a) are calitatea de organ legal sau statutar al unei persoane juridice, având drept de reprezentare a
acesteia;
b) este asociat ori acţionar şi este împuternicită în mod legal să îi reprezinte pe ceilalţi asociaţi
sau acţionari;
c) are calitatea de administrator judiciar, lichidator, tutore, curator, custode sau administrator-
sechestru în raport cu comitentul.

3. CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE AGENTIE

Contractul de agenţie are trasaturi generale prin care se aseamana cu contractul de mandat ori cu
cele derivate din mandat, dar si anumite particularitati, care il deosebesc de toate celelalte
contracte derivate din contractul de mandate si care justifica reglementarea sa separata in cadrul
Codului civil.
Astfel, contractul de agenţie are urmatoarele caractere juridice generale:
este un contract bilateral, dand nastere la drepturi si obligatii in sarcina ambelor parti
contractante
este un contract cu titlu oneros, ambele parti urmarind sa realizeze unele foloase patrimoniale
este comutativ, partile cunoscand existenta si intinderea obligatiilor asumate chiar de la
momentul incheierii contractului
este un contract cu executare succesiva deoarece drepturile si obligatiile partilor se executa in
timp
este un contract consensual, fiind valabil incheiat prin simplul acord de vointa al partilor;
forma scrisa a contractului – inscris sub semnatura private sau inscris autentic – este necesara
pentru proba contractului, respectiv ad probationem, iar nu ad validitatem.

4. PARTICULARITATILE CONTRACTULUI DE AGENTIE

Asa cum am mentionat anterior, contractul de agenţie prezinta si anumite particularitati, care il
diferentiaza de celelalte contracte derivate din contractul de mandat, conferindu-i caracterul
special. Aceste particularitati ale contractului de agenţie privesc exclusivitatea si clauza de
neconcurenta si sunt prevazute de art. 2.074 si respectiv art. 2.075 Cod civil.

Clauza de exclusivitate poate fi stabilita, dupa caz, in interesul comitentului si in sarcina

agentului sau in interesul agentului, atunci cand comitentul isi limiteaza dreptul sau de a fi
reprezentat de mai multi agenti.
Astfel, prin intermediul unei clauze de exclusivitate, părţile pot stabili ca agentul să nu poată
încheia, pe seama sa ori pe seama altora, contracte privind bunuri/servicii similare cu cele
furnizate de comitent pentru o regiune predeterminată.
Din redactarea art. 2.074 alin.1 Cod civil intelegem faptul ca exclusivitatea inseamna, in concret,
faptul ca agentul nu poate lucra in numele si in interesul sau propriu, atata vreme cat are calitatea
de agent al unui comitent, in baza unui contract valabil incheiat.
Clauza de neconcurenta contine , in opinia mea, o interdicite a agentului de actiona in interes
propriu, incheind contracte privind bunuri/servicii similare cu cele furnizate de comitent pentru o
regiune predeterminată.
Cu toate acestea insa agentul poate reprezenta mai mulţi comitenţi, iar comitentul poate să
contracteze cu mai mulţi agenţi, în aceeaşi regiune şi pentru acelaşi tip de contracte, daca nu se
prevede altfel in contract (in lipsă de stipulaţie contrară).
In sprijinul opiniei mele sta si alin.3 al art. 2.074, potrivit caruia, mai mult decat a reprezenta mai
multi comitenti, agentul poate chiar reprezenta mai mulţi comitenţi concurenţi, pentru aceeaşi
regiune şi pentru acelaşi tip de contracte, toate acestea insa numai dacă se stipulează expres în
acest sens.
Pe cale de consecinta, exclusivitatea prevede ca activitatile agentului sa nu se desfasoare in
interes propriu, adica sa incheie contracte privind bunuri/servicii similare cu cele furnizate de
comitent pentru o regiune predeterminată, dar nu exclude activitatea agentului in folosul mai
multor comitenti. Interdicitia trebuind sa fie expresa, negociata, acceptata si cuprinsa intr-o
clauza contractuala. In plus, daca partile convin, agentul poate chiar sa isi ofere serviciile chiar si
unor comitenti concurenti, operand pe aceeasi piata si ofeind aceleasi bunuri si servicii.
În mod similar, părţile pot limita printr-o clauză de exclusivitate dreptul comitentului de a apela
la mai mulţi agenţi pentru încheierea aceloraşi tipuri de contracte într-o regiune determinată
deoarece, avand in vedere principiul libertatii contractuale, partile pot deroga de la prevederile
legale care nu au caracter imperativ, putand statua, in cuprinsul unei clauze de neconcurenta,
dupa caz, urmatoarele obligatii, in sarcina agentului sau in sarcina comitentului:
– agentul sa se oblige să nu încheie contracte de agenţie comercială cu alţi comitenţi care îşi
desfăşoară activitatea pe teritoriul său
– agentul sa se oblige să nu promoveze pentru vânzare în afara acelui teritoriu şi să nu vândă
produse identice şi/sau similare cu cele care fac obiectul contractului
– comientul sa se oblige să nu încheie contracte de agenţie comercială cu alţi agenţi care îşi
desfăşoară activitatea pe teritoriul agentului
– comitentul sa se oblige să nu vândă produse ale sale, în teritoriul stabilit, singur
sau/şi prin alţi agenţi.
Clauza de neconcurenţă
Părţile pot, de asemenea, să includă în contract o clauză de neconcurenţă prin care să limiteze
activitatea agentului pe parcursul executării contractului şi/sau după încetarea acestuia pentru o
perioadă de maxim doi ani. Clauza de neconcurenţă este aplicabilă doar pentru regiunile şi
grupurile de persoane expres prevăzute în contract. De asemenea, această clauză poate avea ca
obiect doar bunurile şi serviciile pentru care agentul a fost autorizat să negocieze şi, eventual, să
încheie contracte în numele comitentului.
Noul Cod civil a perfectionat regimul juridic al clauzei de neconcurenţă, definită de art. 2.075
alin. 1 ca fiind ” acea stipulaţie contractuală al cărei efect constă în restrângerea activităţii
profesionale a agentului pe perioada contractului de agenţie sau ulterior încetării sale„.
Legiuitorul prevede expres sancţiunea nulităţii absolute pentru nerespectarea formei scrise a
clauzei de neconcurenţă. Practic, această clauză nu se prezumă şi validitatea sa este condiţionată
de forma sa scrisă.
Totodată, Noul Cod civil stabileşte că această clauză se aplică în mod limitat[5], respectiv:
doar pentru regiunea geografică sau pentru grupul de persoane şi regiunea geografică la care
se referă contractul de agenţie şi
doar pentru bunurile şi serviciile în legătură cu care agentul este împuternicit să negocieze şi
să încheie contracte
Extinderea sferei de aplicabilitate a clauzei de neconcurenţă (dincolo de regiunea geografică sau
grupul de persoane şi regiunea geografică la care se referă contractul de agenţie şi de bunurile şi
serviciile în legatură cu care agentul este împuternicit să negocieze şi să încheie contracte) este
considerată nescrisă. Practic, orice limitare suplimentară a clauzei de neconcurenţă nu va fi luată
în considerare şi nu va produce efecte juridice.
Anterior, Legea nr. 509/2002 prevedea, în art. 4 alin. (3) teza a II-a, sancţiunea nulităţii relative
pentru extinderea sferei de aplicabilitate a clauzei de neconcurenţă.
Aşadar, dacă în reglemetarea anterioară era necesară o cerere a agentului prin care să solicite
anularea clauzei de neconcurenţă şi, implicit, dovedirea unei vătămări, în prezent aceste elemente
nu mai sunt necesare, iar instanţa, chemată să analizeze contractul de agent, va considera
nescrisă, deci inexistentă şi lipsită de efecte juridice orice clauză de neconcurenţă având un
conţinut extins celei prevăzute la art. 2.075 alin 3 Cod civil.
Restrângerea activităţii prin clauza de neconcurenţă nu se poate întinde pe o perioadă mai mare
de 2 ani de la data încetării contractului de agenţie. Dacă s-a stabilit un termen mai lung de 2 ani,
acesta se va reduce de drept la termenul maxim de 2 ani.
Chiar daca, fiind o obligatie stabilita in sarcina agentului, aceasta profita, implicit, comitentului,
exista si situatii in care comitentul nu se poate prevala de clauza de neconcurenta, in ipoteza
incetarii contractului de agenţie, iar o eventuala clauza de neconcurenta, daca a existat in
contract, va deveni ineficienta.
Aceste cazuri de ineficacitate ale clauzei de neconcurenţă sunt:
a)atunci cand, fără a fi aplicabile prevederile 2.090, comitentul denunţă unilateral contractul de
agenţie cu nerespectarea termenului de preaviz, legal sau convenţional, şi fără a exista un motiv
grav pentru care nu respectă preavizul, pe care comitentul să îl fi comunicat de îndată agentului;
b)atunci cand contractul de agenţie este reziliat ca urmare a culpei comitentului.
Elementul de noutate in acest sens este reprezentat, asadar, de posibilitatea comitentului,
prevazuta implicit, de a se prevala de clauza de neconcurenta stipulata in favoarea sa atunci cand
denunta unilateral contractul din cauza unor circumstante exceptionale, altele decat forta majora
ori cazul fortuit, care fac imposibila continuarea colaborarii dintre comitent si agent, caz in care
nu ii mai revine obligatia de a respecta termenul de preaviz.
Noul Cod civil nu defineste ce se intelege prin notiunea de „circumstante exceptionale”,
prevazand insa numai faptul ca sunt excluse forta majora si cazul fortuit, dupa cum nu defineste
nici notiunea de „motive grave” care ar justifica nerespectarea termenului de preaviz, aspect
susceptibil din punct de vedere practic sa antreneze dificultati de stabilire a situatiilor care ar
corespunde acestor notiuni si, desigur, solutii jurisprudentiale diferite.
Noul Cod civil confera posibilitatea instantei de judecata ca, la cererea agentului, atunci cand,
ţinând seama şi de interesele legitime ale comitentului, să înlăture sau să limiteze efectele clauzei
de neconcurenţă, atunci când consecinţele prejudiciabile ale acesteia pentru agent sunt grave şi
vădit inechitabile. (art. 2.093 alin. (2) NCC).
Art. 1.541 NCC reglementeaza, cu titlu general, faptul ca instanta poate reduce clauza penala,
insa la o valoare superioara obligatiei principale, atunci cand: (a) obligatia principala a fost
executata in parte si aceasta executare a profitat creditorului si (b) clauza penala este vadit
excesiva fata de prejudiciul ce putea fi prevazut de parti la incheierea contractului.
O altă dispozitie în favoarea agentului este reprezentată de cea privind reducerea de drept la 2 ani
a termenului in care poate fi restransa activitatea prin clauza de neconcurenta, in cazul in care
prin contract se prevede un termen mai lung (art. 2.075 alin. (4) teza a II-a Noul Cod civil).

5. PARTILE CONTRACTULUI DE AGENTIE

Din definitia acestui contract (art. 20172 alin.1 Cod civil), precum si din restul reglementarii
acestei forme de contract, reiese ca partile sale sunt comitentul si agentul. In practica, contractul
de agent (sau agentie, in denumirea uzuala), se foloseste cu precadere in raporturile specifice
intreprinderilor.
De altfel, chiar art. art. 20172 alin.2 Cod civil prevede ca agentul este un intermediar
independent care acţionează cu titlu profesional. In cvasitotalitatea situatiilor, si comitentul are
calitatea de profesionist, in acceptiunea Codului civil. Conform art. 3 alin.2-3 din Noul Cod
Civil, profesionistul este cel care exploateaza o intreprindere, iar exploatarea unei intreprinderi
inseamna exercitiul sistematic al unei activitati de productie, comert sau prestari de servicii,
indiferent daca se urmareste sau nu un scop lucrativ. Profesionistul nu se confunda cu
comerciantul, acesta din urma fiind o specie de profesionist. Profesionist, in sensul art. 8 alin.1
din Legea de punere in aplicare a Codului civil, inseamna comerciant, intreprinzator, operator
economic, precum si orice alta persoana autorizata sa desfasoare activitati economice sau
profesionale (inclusiv profesii liberale).
In Codul civil regasim prevederi cu privire la statutul juridic al agentului. Conform art. 2.073
alin.2 Cod civil, nu constituie agent persoana care:
a)are calitatea de organ legal sau statutar al unei persoane juridice, având drept de reprezentare a
acesteia;
b)este asociat ori acţionar şi este împuternicită în mod legal să îi reprezinte pe ceilalţi asociaţi sau
acţionari;
c)are calitatea de administrator judiciar, lichidator, tutore, curator, custode sau administrator-
sechestru în raport cu comitentul.

Totodata, normele Codului civil referitoare la agentie nu se aplica activităţii persoanelor care:
a)acţionează ca intermediar în cadrul burselor de valori şi al pieţelor reglementate de mărfuri şi
instrumente financiare derivate;
b)au calitatea de agent sau broker de asigurări şi reasigurări;
c)prestează un serviciu neremunerat în calitate de agent.

6. REMUNERATIA AGENTULUI
Agentul are dreptul la o remuneraţie pentru toate contractele încheiate ca efect al intervenţiei
sale.
Remuneraţia poate fi exprimată în cuantum fix sau variabil, prin raportare la numărul
contractelor sau actelor de comerţ, ori la valoarea acestora, când se numeşte comision.
În lipsa unei stipulaţii exprese sau a unei prevederi legale, agentul are dreptul la o remuneraţie
stabilită potrivit uzanţelor aplicabile fie în locul în care agentul îşi desfăşoară activitatea, fie în
legătură cu bunurile care fac obiectul contractului de agenţie.
Dacă nu există astfel de uzanţe, agentul este îndreptăţit să primească o remuneraţie rezonabilă, în
funcţie de toate aspectele referitoare la contractele încheiate.
Dispoziţiile art. 2.083-2.087 Cod Civil sunt aplicabile numai în măsura în care agentul este
remunerat total sau parţial cu un comision.

Condiţiile comisionului
Agentul este îndreptăţit la comision pentru contractele încheiate pe durata contractului de
agenţie, dacă acestea sunt încheiate:
a) ca urmare a intervenţiei sale;
b) fără intervenţia agentului, dar cu un client procurat anterior de acesta pentru contracte sau acte
de comerţ similare;
c)cu un client dintr-o regiune sau grup de persoane determinate, pentru care agentul a primit
împuternicire exclusivă.
Remunerarea după încetarea contractului
Agentul este îndreptăţit la comision pentru un contract încheiat ulterior încetării contractului de
agenţie, dacă:
a) acesta a fost încheiat în principal datorită intervenţiei agentului pe durata contractului de
agenţie şi încheierea a avut loc într-un termen rezonabil de la încetarea contractului de agenţie;
b) comanda emisă de terţ a fost primită de comitent sau de agent anterior încetării contractului de
agenţie, în cazurile prevăzute de dispoziţiile art. 2.083.
Agentul nu are dreptul la comisionul prevăzut la art. 2.083, dacă acesta este datorat agentului
precedent potrivit alin. (1), cu excepţia cazului în care rezultă din circumstanţe că este echitabil
ca agenţii să împartă acel comision.
Dreptul la commision
Dacă părţile nu convin altfel, dreptul la comision se naşte la data la care este îndeplinită una
dintre condiţiile următoare:
a) comitentul şi-a executat obligaţiile contractuale faţă de terţa persoană;
b) comitentul ar fi trebuit să îşi execute obligaţiile contractuale potrivit convenţiei sale cu terţul;
c) terţul şi-a executat obligaţiile contractuale.
Comisionul se plăteşte cel mai târziu în ultima zi a lunii care urmează trimestrului pentru care se
datorează.
Dreptul la comision în cazul contractelor neexecutate
Comisionul se datorează şi pentru contractele încheiate, dar la a căror executare părţile acestora
au renunţat, dacă agentul şi-a îndeplinit obligaţiile.
Atunci când contractul încheiat nu se execută de către părţi ca urmare a unor circumstanţe
imputabile agentului, dreptul la comision se stinge sau comisionul se reduce proporţional cu
neexecutarea, după caz.
În caz de executare parţială din partea terţului, agentul este îndreptăţit doar la plata unei părţi din
comisionul stipulat, proporţional cu executarea contractului încheiat între comitent şi terţ.
In lumina normelor mai sus analizate, in ipoteza denuntarii unilaterale a contractului de catre o
parte, partea denuntatoare nu va putea sub nicio forma penaliza pecuniar cocontractantul.
Asadar, penalizarea agentului poate interveni, cel mult, in limita neacordarii comisionului si doar
in cazurile in care, din motive ce ii sunt imputabile acestuia, tertii nu isi indeplinesc obligatiile.
In masura in care neindeplinirea obligatiilor de catre terti scapa oricarui control al agentului,
aceasta neindeplinire neputandu-i fi imputata in mod direct acestuia, comitentul nu va avea
dreptul de a retine indemnizatia pe care ar fi trebuit sa o achite agentului.
Consideram ca, in lumina acestor dispozitii legale, orice clauza contractuala care ar extinde
raspunderea agentului, fie in sensul privarii sale de dreptul de a incasa comisionul, fie in sensul
penalizarii sale in orice fel, prin obligarea sa la plata oricarei sume, in situatii neprevazute expres
de catre lege, reprezinta un abuz al comitentului, cu consecinta considerarii lor ca nescrise,
implicit cu inlocuirea acestora cu normele legale aplicabile.
7. INCETAREA CONTRACTULUI DE AGENTIE
Codul civil consacră anumite reguli speciale in ceea ce priveste incetarea contractului de agenţie.
Aceste reguli au in vedere, in principal, cazurile de incetare a contractului si plata unor
remuneratii si despagubiri, dupa caz.

Cazurile de incetare a contractului de agentie

Incetarea contractului de agentie se realizeaza in conditii diferite, dupa cum acesta este incheiat
pe durata determinnata sau nedeterminata. Contractul poate inceta prin ajungerea la termen, prin
denuntare unilaterala si prin reziliere.
Expirarea termenului va determina, la fel ca si in cazul altor contracte, incetarea efectelor
contractului la implinirea termenului pentru care a fost incheiat. Cu toate acestea, potrivit art.
2.088 Cod civil, contractul de agenţie încheiat pe durată determinată, care continuă să fie
executat de părţi după expirarea termenului, se consideră prelungit pe durată nedeterminată.
Partile pot sa prevada insa in mod expres in contractul de agentie o clauza prin care sa
stabileasca faptul ca incetarea contractului se va produce la ajungerea la termen, fara posibilitatea
de prelungire prin acord tacit.

Denuntarea unilaterala
Codul civil prevede aceasta modalitate de incetare a contractului cu caracter de principiu in ceea
ce priveste contractul de agenţie pe durată nedeterminată. Astfel, art. 2.089 alin1. stabileste :
contractul de agenţie pe durată nedeterminată poate fi denunţat unilateral de oricare dintre părţi,
cu un preaviz obligatoriu. Preavizul constituie, asadar, regula, respectiv o conditie sine qua non
pentru ca denuntarea unilaterala a contractului sa fie valabil realizata de catre oricare dintre
partile contractante.
Legiuitorul stabileste ca dispoziţiile privitoare la preaviz sunt aplicabile şi contractului de agenţie
pe durată determinată care prevede o clauză expresă privind posibilitatea denunţării unilaterale
anticipate. In acest sens, legea stabileste termenele minime de preaviz aplicabile denuntarii
contractului cu durata determinata:
în primul an de contract termenul de preaviz trebuie să aibă o durată de cel puţin o lună;
în cazul în care durata contractului este mai mare de un an, termenul minim de preaviz se
măreşte cu câte o lună pentru fiecare an suplimentar început, fără ca durata termenului de preaviz
să depăşească 6 luni.
Cu toate acestea, părţile pot sa convina termene de preaviz mai lungi decât cele prevăzute la alin.
(3) şi (4), dar prin contractul de agenţie nu se pot stabili în sarcina agentului termene de preaviz
mai lungi decât cele stabilite în sarcina comitentului.
Dispoziţiile mai sus aratate se aplică în mod egal contractului pe durată nedeterminată şi
contractului pe durată determinată care este prelungit pe durată nedeterminată potrivit
dispoziţiilor art. 2.088. În acest caz, la calculul termenului de preaviz se va ţine seama de
întreaga perioadă a contractului, cuprinzând atât durata determinată, cât şi perioada în care acesta
se consideră încheiat pe durată nedeterminată.
Daca, asa cum am aratat anterior, regula o constituie acordarea preavizului in cazul denuntarii
unilateral, totusi, în cazuri speciale, contractul de agenţie poate fi denunţat fără preaviz de oricare
dintre părţi, cu repararea prejudiciilor astfel cauzate celeilalte părţi. Art. 2.090 alin.1 nu defineste
cazurile care pot determina o astfel de incetare, insa precizeaza ca aceste cazuri sunt “altele decât
forţa majoră ori cazul fortuit” si ele “fac imposibilă continuarea colaborării dintre comitent şi
agent”.
In aceste cazuri speciale, contractul încetează la data primirii notificării scrise prin care acesta a
fost denunţat.

Rezilierea contractului
In virtutea principiului executarii obligatiilor cu loialitate si buna-credinta, oricare dintre partile
contractului de agentie il poate rezilia inainte de expirarea duratei, in cazul neindeplinirii
culpabile a obligatiilor celeilalte parti[7]. Rezilierea are loc in conditiile dreptului comun, este
ceruta de partea interesata si se pronunta de catre instanta judecatoreasca competenta.

Indemnizaţia în caz de încetare a contractului

Cel de al doilea drept cu caracter material, banesc, al agentului il reprezinta indemnizatia in caz
de incetare a contractului. Codul civil stabileste in reglementarea art. 2.091 conditiile in care
aceasta indemnizatie este datorata de comitent si i se cuvine agentului. Cele doua conditii pentru
plata comisionului sunt urmatoarele:
agentul i-a procurat noi clienţi comitentului sau a sporit semnificativ volumul operaţiunilor cu
clienţii existenţi, iar comitentul obţine încă foloase substanţiale din operaţiunile cu aceşti clienţi;
şi
plata acestei indemnizaţii este echitabilă, având în vedere circumstanţele concrete, în special
comisioanele pe care agentul ar fi trebuit să le primească în urma operaţiunilor încheiate de
comitent cu clienţii prevăzuţi la lit. a), precum şi posibila restrângere a activităţii profesionale a
agentului din cauza existenţei în contractul de agenţie a unei clauze de neconcurenţă.
Legiuitorul prevede la alin.2 al aceluiasi articol si valoarea indemnizaţiei, care nu poate depăşi o
sumă echivalentă cuantumului unei remuneraţii anuale, calculată pe baza mediei anuale a
remuneraţiilor încasate de agent pe parcursul ultimilor 5 ani de contract. Dacă durata contractului
nu însumează 5 ani, remuneraţia anuală este calculată pe baza mediei remuneraţiilor încasate în
cursul perioadei respective.
Pentru a beneficia de acest drept, agentul trebuie sa il puna in intarziere pe comitent cu privire la
pretenţiile sale, într-un termen de un an de la data încetării contractului de agenţie. Asadar,
termenul de prescriptie a dreptului la aceasta indemnizatie este de un an de la data incetarii
contractului.
Acordarea indemnizaţiei prevăzute la alin. (1) nu aduce atingere dreptului agentului de a cere
despăgubiri, în condiţiile legii.
Chiar daca regmentarea dreptului la indemnizaţia are un caracter imperative si acordarea aceteia
la incetarea contractului constituie regula, art. 2.092 Cod civil prevede si exceptiile, respectiv
situatiile in care agentul nu are dreptul la indemnizaţia prevăzută la art. 2.091. Aceste exceptii
opereaza in următoarele situaţii:
a)comitentul reziliază contractul din cauza încălcării de către agent a obligaţiilor sale;
b)agentul denunţă unilateral contractul, cu excepţia cazului în care această denunţare este
motivată de circumstanţe precum vârsta, infirmitatea ori boala agentului, în considerarea cărora,
în mod rezonabil, nu i se poate cere acestuia continuarea activităţilor;
c)în cazul cesiunii contractului de agenţie prin înlocuirea agentului cu un terţ;
d)dacă nu se convine altfel de către părţile contractului de agenţie, în cazul novaţiei acestui
contract prin înlocuirea agentului cu un terţ.
Reglementarea dreptului la indemnizatie si a despagubirilor in cazul in care contractul de agent
inceteaza se regasea si in vechea reglementare a contractului de agent (Legea nr. 509/2002).
Preverile legale clare in materie nu au preintampinat insa situatiile conflictuale legate de
incetarea contractului, in care a fost necesara interventia instantei pentru a transa raportul juridic
dedus judecatii si, astfel, pentru a stabili daca si in ce masura i se cuvine agentului o
indemnizatie, cuantumul acesteia si maniera de calcul.

Bibliografie:
1. Gh.Piperea, Drept comercial, vol. 2, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2009
2. Florin Motiu, Contracte speciale. Curs universitar, Editura Universul Juridic, 2015.
3. Dreptul contractelor civile şi comerciale, Liviu Stănciulescu, Vasile Nemeş, Editura
Hamangiu, 2013
4. Noul Cod Civil
5. Legea nr. 509/2002