NURSING IN BOLI ALE APARATULUI EXCRETOR

Biopsia renala

Biopsia renala este o procedura medicala efectuata in scop diagnostic ce presupune

introducerea unui ac de punctie ( trocar ) prin flancuri - drept sau stang, cu scopul recoltarii
unui fragment tisular din parenchimul renal. Aceasta este varianta percutana a procedurii, in
care abordul este facut prin piele. Dupa recoltarea mostrei de tesut, aceasta este trimisa
laboratorului de anatomie patologie, unde medicii il vor investiga la miscroscop si vor
stabili daca rinichiul are vreo afectiune.

Biopsia este una din cele mai precise explorari diagnostice, cea care poate ajuta mult
medicul in stabilirea unui diagnostic de certitudine. Spectrul bolilor care pot fi diagnosticate
prin biopsie este foarte variat si complex, si include printre altele afectiuni inflamatorii,
infectioase, degenerative si chiar genetice sau congenitale.
Biopsia renala, chiar daca este exacta si poate stabili relativ rapid un diagnostic de
certitudine, nu este o investigatie de prima intentie, datorita caracterului sau invaziv (sau
miniinvaziv). Ea se efectueaza de cele mai multe ori dupa alte teste paraclinic, mai ales
dupa ce investigatiile imagistice (ecografie, tomografie computerizata, rezonanta magnetica
nucleara) au fost epuizate si diagnosticul tot nu poate fi stabilit cu precizie. In plus, biopsia
nu este recomandata pacientilor cu cancer renal deoarece exista riscul de insamantare cu
celule neoplazice a tesuturilor si structurilor pe care le traverseaza acul de punctie la
retragerea din parenchimul renal.

Indicatii
- Descoperirea cauzei unei proteinurii (prezenta de proteine in urina) sau hematurii
(prezenta de hematii in urina) micro sau macroscopice;
- Investigarea renala amanuntita cand exista semne paraclinice (hematologice, urinare, ale
ehilibrului acido-bazic) de functionare inadecvata;
- Investigarea unor afectiuni evidentiate la CT sau RMN, care insa nu au o cauza evidenta si
nici rasunet sistemic sugestiv;
- Monitorizarea evolutiei sub tratament a anumitor afectiuni renale precum si stabilirea
prognosticului bolii respective;
- Evaluarea periodica a starii rinichiului in cazul in care pacientul este sub tratament pentru

1
alte boli (in cele mai multe cazuri patologie autoimuna si reumatica) cu medicatie ce poate
fi nefrotoxica;
- Evaluarea rinichiului in cazul in care se intentioneaza transplantarea lui altui pacient.

Pregatirea pacientului

Pacientii sunt sfatuiti sa isi anunte medicul, anterior efectuarii bipsiei, daca:
- prezinta anumite boli sistemice,
- Se afla in tratament de fond cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau cu
anticoagulante, fibrinolitice, antiplachetare, sau orice alte medicamente care influenteaza
coagularea sangelui. - - Exista posibilitatea ca medicul sa recomande sistarea periodica a
tratamentului, cu cateva zile inaintea procedurii, pentru a reduce riscul de aparitie a unor
reactii adverse de natura hemoragica;
- Sunt alergici la anumite medicamente sau anestezice (atat de uz local cat si general) si
daca au existat astfel de episoade alergice in antecedentele medicale;
- Au probleme de coagulare (afectiuni diagnosticate sau banuite) - daca observa ca se
invinetesc mai repede, chiar si in urma unor traumatisme de slaba intensitate, daca le
sangereaza gingiile la periajul zilnic;
- Exista posibilitatea (in cazul pacientelor) de a fi insarcinate.
Pacientii sunt sfatuiti sa evite consumul de lichide cu minim 6 - 8 ore inainte de
efectuarea biopsii si sa isi goleasca vezica in dimineata efectuarii investigatiei. In cazul in
care se decide, sau se doreste externarea pacientului in aceeasi zi (la cateva ore dupa
incheierea procedurii), cel mai sigur ar fi ca pacientul sa vina insotit la spital, pentru ca
insotiorul sa il poata acompania acasa.
Pentru ca biopsia are anumite riscuri, medicul va efectua o serie de teste pacientului
anterior realizarii acestei proceduri, teste care sa il ajute sa realizeze un tablou paraclinic al
starii de sanatate a intregului organism :HLG, TS, TC, grup sanguine +Rh,glicemie, EKG.
Medicul are datoria de a discuta cu pacientul indicatiile realizarii unei astfel de investigatii,
trebuie sa ii explice cat mai clar in ce consta aceasta, care sunt posibilele incidente si
accidente (precum si frecventa lor de aparitie). Pacientului i se pot expune si posibilele
rezultate, sau patologii pe care medicul le banuieste. Dupa aceasta discutie, pacientul este
rugat sa completeze un formular si sa isi dea consimtamantul cu privire la efectuarea
analizei, in care trebuie precizat ca a inteles riscurile investigatiile.

Tehnica
2
 Biopsia renala este efectuata de cele mai multe ori de catre un medic cu experienta, fie
un nefrolog, un urolog (chirurg) sau un radiolog. Echipa care asista la realizarea acestei
investigatii este foarte complexa si cuprinde de cele mai multe ori si un radiolog (chiar daca
acesta nu este cel care efectueaza procedura in sine) deoarece biopsia este orientata pe cale
imagistica: prin CT, ecografie sau RMN, pentru ca medicul sa nu intre din greseala cu acul
in alte structuri vecine rinichilor.
- Inainte de intrarea in sala de operatie , pacientului i se vor schimba hainele cu un halat
steril; se vor administra substante sedative (pe cale intravenoasa), care sa il linisteasca si sa
ii reduca stressul la care este supus;
Odata intrat in sala, pacientul va fi asezat pe masa de biopsie. Pozitia de electie este
cea in care bolnavul sta in decubit ventral (pe burta) pe masa. Sub abdomen i se poate plasa
un saculet cu nisip sau un cearsaf rulat, astfel incat sa existe ceva ferm care sa sustina
regiunea respectiva. Este foarte important ca pacientul sa fie compliant la recomandarile
medicului cu privire la respiratie si sa incerce sa nu se miste cat timp procedura este
efectuata. Astfel este sporit confortul personal, dar se reduce semnificativ si riscul de
aparitie a unor incidente de punctie.
Dupa ce pacientul este corect pozitionat pe masa, medicul va palpa lombele (sau poate
folosi un ecograf) pentru a stabili care este zona cea mai indicata de introducere a acului.
Locul va fi marcat, apoi dezinfectat cu betadina. Urmeaza efectuarea anesteziei locale,
printr-o injectie subcutanata ( Xilina 1%) pentru ca durerea resimtita sa fie minima.
In timp ce pozitia rinichiul este monitorizata ecografic, medicul va introduce acul de
punctie prin tegument, strabatand structurile anatomice subiacente pielii, pana va ajunge la
parenchimul renal. Cat timp acul este introdus, pacientul trebuie sa nu se miste.
Aceasta recomandare este foarte importanta, pentru ca sa nu apare modificari de
pozitie ale rinichiului, pentru ca acul sa nu loveasca alte structuri si pentru ca procedura sa
se termine cat mai repede. Daca medicul observa ca rinichii si-au modificat pozitia, acul
poate fi retras si apoi reintrodus, sau poate dura mult mai mult pana cand vor fi relocalizati,
timp in care disconfortul pacientului se va accentua. Este de preferat ca pacientul sa isi tina
respiratia cat timp se efectueaza procedura. Dupa ce s-a ajuns cu acul in zona interesata, se
retrage mandrenul, se ataseaza o seringa si se aspira fragment de tesut tisular.

Dupa ce fragmentul tisular necesar este recoltat, acul se retrage usor, si se aplica o
usoara presiune pe zona respectiva pentru cateva minute, pentru a se limita hemoragia.
Dupa aceea se poate aplica un bandaj local, pentru mai multa siguranta.

3
 Fragmentul recoltat, va fi transferat intr-un recipient steril cu formol si transportat in
laboratorul de anatomie patologica , unde va fi examinat la microscop.
Intreaga procedura dureaza intre 15-30 de minute (incluzand aici si timpul necesar
localizarii rinichilor, dezinfectarea zonei si pregatirea punctiei), recoltarea in sine
efectuandu-se in doar cateva minute.
Transportul pacientului, la pat se va efectua cu carutul sau brancarda.
Pacientul este tinut sub supraveghere pentru inca 24 de ore, timp in care i se vor recolta
analize si i se va monitoriza permanent temperatura, diureza, tensiunea arteriala, pulsul,
frecventa respiratorie , aspectul pansamentului si tegumentului la locul punctiei. Daca nu
apar complicatii si starea de sanatate se mentine in parametri normali (sau nu declina fata
de starea initiala), pacientul poate fi externat.
Pentru a preveni riscul de aparitie a unor complicatii de natura hemoragica, cel mai
bine ar fi ca in acest timp (12- 24 de ore), pana la externare, pacientii sa stea linistiti pe
spate si sa evite sa se miste prea mult. Nu exista restrictii alimentare corelate cu realizarea
biopsiei, insa daca anterior pacientul avea un anumit regim (impus de probleme generale de
sanatate), se recomanda pastrarea acestuia.

Atentie!

Pacientii care au tulburari de coagulare nu trebuie supusi unei biopsii percutane. Recoltarea
unui fragment tisular se poate realiza doar dupa ce starea de coagulare este stabilizata,
printr-o interventie chirugicala deschisa, in care sa se poata asigura o hemostaza foarte
riguroasa.
Specialistii nu recomanda administrarea aspirinei (sau a altor antiinflamatoare
nesteroidiene) si nici a anticoagulantelor sau fibrinoliticelor timp de 7 - 10 zile post
interventie, pentru a nu stimula sau agrava hemoragiile.

Recomandarile speciale asociate biopsiei renale (care ar trebui respectate minim 2

saptamani dupa realizarea investigatiei) includ:
- Evitarea efectuarii unor activitati fizice intense (de tipul ridicarii greutatilor);
- Evitarea exercitiilor fizice de intretinere (jogging, aerobic);
- Evitarea practicarii sporturilor de contact sau a diverselor altercatii finalizate cu contact
fizic, pentru ca rinichiul poate fi usor lezat;
- Consumarea unor cantitati cat mai mari de lichide pentru a se evita aparitia deshidratarilor

4
si complicatiilor sistemice induse de acestea, mai ales pe fondul unei patologii renale
active.
Hematuria macroscopica dispare insa dupa prima zi. Persistenta ei trebuie anuntata
medicului, pentru a fi investigata suplimentar. Hematuria poate fi un semn important de
afectare renala.

Incidente si accidente

Daca pacientii respecta recomandarile medicul si nu se agita in timpul efectuarii biopsiei,

incidentele si accidentele sunt rare. Totusi, in anumite cazuri, poate sa apara:
- Hemoragie intramusculara, care se complica cu aparitia unui hematom local si dezvoltarea
durerii;

- Hemoragie intrarenala exteriorizata uneori ca hematurie macroscopica;

- Infectie tegumentara sau a tesuturilor subiacente la locul de efectuare a punctiei;
- Punctionarea unui vas mare din abdomen, situatia care necesita tratament de urgenta,
transfuzie sangvina pentru evitarea socului hipovolemic sau interventie chirugicala pentru
realizarea hemostazei si corectarea integritatii vasului afectat.

Recomandari post-biopsie

Dupa realizarea biopsiei, pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze unui serviciu de urgenta, sa se
prezinte la spital, sau sa isi anunte medicul in cazul in care apar:
- Semne si simptome de soc: tegumente transpirate, reci, puls slab, abia perceptibil,
tahicardie, tahipnee, afectarea starii de constienta, dezorientare temporo-spatiala;
- Dureri intense localizate la nivel toracic, abdominal sau lombar, in jurul zonei punctionate
sau nu;
- Dispnee de intensitate medie-severa;
- Hematurie care nu dispare dupa primele 24 de ore dupa efectuarea punctiei.
Medicul trebuie consultat imediat in cazul in care la cateva ore dupa biopsie pacientul
observa:
- Aparitia unor dureri acute in regiunea lombara, abdominala sau inghinala;
- Hemoragii intense la locul punctiei;
- Aparitia febrei;
- Aparitia puroiului la locul punctiei;

5
- Tumefactia, inrosirea zonei punctionate;
- Aparitia hipotensiunii ortostatice manifestata ca ameteli la schimbarea pozitiei (din
clinostatism in ortostatism)

Rezultatele biopsiei

Dupa ce tesutul este scos, acesta este trimis laboratorului de anatomopatologie pentru a fi
analizat microscopic si a fi interpretat, stabilindu-se ulterior starea rinichilor si punandu-se
un diagnostic de certitudine. In cazul in care este suspectata o afectiune de etiologie
infectioasa, o parte din mostra tisulara poate fi trimisa si unui laborator de microbiologie,
pentru a se stabili germenele implicat in infectie.

Rezultatele biopsiei sunt valabile de obicei in 2- 4 zile, insa daca investigatiile sunt mai
complexe (imunohistochimie sau microbiologie) poate dura mai mult (chiar si o saptamana)
pana cand se poate stabili un diagnostic de certitudine.
Rezultate normale: fragmentul investigat are aspect normal, arhitectura tisulara integra, fara
semne de inflamatie, infectie, transformare neoplazica.

Rezultate anormale: mostra analizata poate prezenta semne de cicatrizare si fibrozare ca

urmare a unor procese infectioase, ischemice, glomerulonefrite, pielonefrite sau afectiuni
sistemice de tipul lupusului eritematos sistemic.
La biopsie se pot evidentia si modificari sugestive pentru degenerare neoplazica (cancer
renal) sau pentru afectiuni ereditare.
Cele mai frecvente cauze care interfera cu biopsia renala includ:
- Existenta unei tulburari cronice care afecteaza coagularea;
- Imposibilitatea pacientului de a sta intins;
- Existenta unei afectiuni renale cronice foarte evaluate (in stadiu final de evolutie), a
hipertensiunii arteriale;
- Existenta unui rinichi unic;
- Obezitatea;
- Coloana vertebrala profund deformata;
- Existenta unei infectii urinare inalte active.

De retinut!
In unele situatii exista posibilitatea ca la biopsie sa nu fie diagnosticat un posibil cancer
6
renal, deoarece acul recolteaza tesut doar dintr-o mica parte a rinichiului si nu poate acoperi
zone mari ,datorita faptului ca este o procedura relativ traumatica.
Exista si alte doua metode prin care se poate obtine un fragment de tesut renal, nu doar
biopsia percutana. Ele sunt reprezentate de biopsia renala deschisa si uretroscopia.
Complexitatea acestor proceduri este insa mai crescuta iar pacientul trebuie sa fie internat
in spital pentru a i se putea realiza astfel de investigatii.

Biopsia deschisa consta de fapt in realizarea unei interventii chirugicale, pacientul fiind sub
anestezie generala. Chirurgul va efectua o incizie in flanc si va lua cu o pensa un fragment
de tesut. Acest tip de biopsie este recomandat in cazurile in care se suspicioneaza o tumora,
sau daca pacientul are un rinichi unic functional. Procedura este considerata ca fiind mai
sigura comparativ cu biopsia percutana, insa mai traumatica si mai stresanta pentru pacient
datorita anesteziei generale.

Ureteroscopia cu biopsie se realizeaza daca la CT sau RMN a fost identificata o masa

inlocuitoare de spatiu in cadrul parenchimului renal. Se poate realiza cu anestezie generala
sau cu anestezie spinala. Pacientului i se va introduce o sonda flexibila (ureteroscop) prin
uretra, vezica, ureter, spre pelvisul renal. Dupa ce masa tumorala este localizata, se extrage
un fragment din aceasta, urmand a se stabili originea si natura ei.

7
 DIAGNOSTICUL RADIOIMAGISTIC AL AFECTIUNILOR APARATULUI
EXCRETOR

ECOGRAFIA ABDOMINALA
Este o explorare a rinichilor cu ajutorul ultrasunetelor
Scop: diagnostic; aprecierea dimensiunilor, conturului, arhitecturii intrarenale si
spatiului retroperitoneal
Indicatii :
Procese expansive renale
Chisturi renale
Rinichi mut urografic
Suspiciuni de colectie lichidiana perirenala (hematom, abcces etc)
Litiaza renala
Evaluarea traumatismelor
Urmarirea evolutiei unor boli renale
Diagnosticul unor complicatii ale rinichiului transplantat , rejetul de grefa
Dirijarea unor punctii diagnostice
Examinarea la femeia gravida, la bolnavii cu intoleranta la iod, insuficienta renala.
Materiale necesare
Ecograf
Gel
Pregatirea pacientului
Psihica : se explica necesitatea efectuarii tehnicii care nu e dureroasa sau neplacuta
Fizica: pozitie- decubit dorsal; pe nemancate (post alimentar 6-8 ore );+/- carbune
medicinal.
Tehnica
Efectuata de medic
Se aplica gel pe tegument – pentru a face contrast cu transductorul
Imaginile sunt in timp real
Rezultatul se primeste pe loc, scris in FO
Ingrijiri ulterioare – stergerea gelului
Incidente si accidente : incapacitatea de a pune in evidenta rinichii datorita aerocoliei
Atentie !
- Se poate face in urgenta, fara pregatire prealabila !

1
 RADIOGRAFIA RENALA SIMPLA
Este explorarea radiologica a aparatulu excretor, fara substanta de contrast.
Scop = diagnostic
Indicatii : evidentierea formei, conturului si pozitiei rinichilor si cailor urinare, litiaza
renala, tumori, manifestari renale.
Materiale necesare:
Carbune animal
Triferment
Ulei de ricin
Materiale pentru clisma evacuatorie
Pregatirea pacientului
Psihica:
-I se explica inofensivitatea tehnicii si necesitatea acesteia, in termeni adecvati nivelului
fiecarui pacient
- Pacientul este calmat si linistit, fiind asigurat ca va fi insotit in permanenta
Fizica :
Incepe cu 3 zile inainte , cand se instituie un regim alimentar fara alimente ce contin
celuloza sau care dau reziduuri multe: legume, fructe, zarzavaturi, fainoase
I se administreaza triferment si carbune, 3 x2tb /zi
In ziua precedenta – se instituie un regim alimentar hidric, seara ceai = paine prajita
In seara precedenta se administreaza 1 -2 linguri de ulei de ricin
In dimineata examinarii – clisma evacuatorie
Tehnica
Pacientul va fi ajutat sa se dezbrace si sa se aseze in decubit dorsal, pe masa radiologica
Se noteaza in FO
Ingrijiri ulterioare
Pacientul va fi ajutat sa se imbrace, dupa expunere
Va fi insotit la pat si ajutat sa se aseze comod
Nu sunt necesare ingrijiri deosedite
Incidente si accidente – nu au fost descrise
ATENTIE !
In urgenta, radiografia poate fi facuta fara pregatirea prealabila
Criterii de pozitionare corecta, pe filmul radiologic se vizualizeaza :
superior – cele doua perechi de coasteXI si XII

2
 Inferior – simfiza pubiana
Muschii psoas
UROGRAFIA
DEFINITIE= investigatie radiologica a aparatului renal realizata cu ajutorul unei
substante de contranst iodate, administrata intravenos.
Presupune efectuarea de RRS +urografie iv +cistografie +cistometrografia mictionala
+cistografia postmictionala.
SCOP = diagnostic
INDICATII : litiaza renala, malformatii renale, ale cailor urinare, obstructii pielo-
uretrale intrinseci sau extrinseci
CONTRAINDICATII:
Insuficienta renala si hepatica
Boala Basedow
Alergii, anemii hemolitice
TBC pulmonara evolutiva
MATERIALE NECESARE
Materiale pentru radiografia renala simpla
Materiale pentru injectare intravenoasa
Substanta de contranst iodata: OMNIPAQUE, IOPAMIRO, ULTRAVIST ;
antihistaminice
Trusa de urgenta ( adrenalina, HHC)
PREGATIREA PACIENTULUI
Psihica – este aceeasi ca si la radiografia renala simpla
Fizica – medicamentoasa:antialgice, antihistaminice, sedative, cortizon.
- dieta: fara alimente ce provoaca flatulenta( dulciuri, lactate, fructe, legume,
bauturi dulci, carbogazoase )- cu 3 zile inainte; restrangerea consumului de apa cu 12
ore inainte de urografie, este benefica concentrarii substantei de contranst.
In dimineata interventiei :
- se asigura abordul venos
Se face clisma evacuatorie
Se face testarea la iod
SUBSTANTA DE CONTRANST
- Cu osmolaritate scazuta, nonionice: IOPAMIRO, OMNIPAQUE, ULTRAVIST

3
 - Reactiile alergice pot merge de la forme moderate ( greturi, caldura, roseata locala la
locul injectarii , urticarie ) pana la reactii generale severe ( stare lipotimica, dispnee
expiratorie, bronhospasm )
TEHNICA
Se va efectua o radiografie renala simpla
Se injecteaza foarte lent substanta de contrast iodata, intravenos, pe masa radiologica
Se vor efectua radiografii renale succesive – se urmareste radiografic eliminarea de
substanta de contrast prin rinichi.
- la 5 minute = testul functional – eliminarea simetrica, bilaterala, egala
- la 20 minute – film morfologic – pielocaliceal si ureteral
- cistografia – repletie mictionala, postmictionala.
MANEVRE DIN TIMPUL EXAMENULUI ;
Urografia IV in decubit ventral – pungile stagnate se opacifiaza mai bine
Compresinea uretrala Colez – compresiune la nivelul stramtorii superioare a pelvisului.
Contraindicatii :persoane in varsta, afectiuni obstructive reno-ureterale sau vezicale
Reinjectarea in cursul aceluiasi examen a unei noi doze pentru ameliorarea imaginii
Clisee tardive – la 1h, 2h, sau mai mult ( 24 h – rinichi mut urografic )
MANEVRE DIN TIMPUL EXAMENULUI :
- Urografia in perfuzie - se utilizeaza la pacientii cu uremie moderata, injectandu-se
2ml/Kg corp substanta radioopaca 60% diluata in dextroza 5 %;
Administrarea de diuretic iv,(Furosemid ) – dupa filmul de 20 minute se injecteaza IV, 2
fiole Furosemid 1% si se fac clisee din 2 in 2 minute timp de 10 minute. Este indicata in
diagnosticul functionala al hidronefrozei
Urografia minutata – test Ravasini – utilizata in studiul tensiunii renovasculare; consta
in efectuarea de filme din minut in minut , incepand de la sfarsitul administrarii substantei de
contrast.
Ingrijirea pacientului dupa examen
Transportul pacientului la pat, cu carutul sau brancarda
Consumul de lichide, pentru fortarea diurezei si eliminarea substantei de contrast
ATENTIE !!!
Substanta de contrast trebuie tinuta intrun loc intunecos, la 15-25ᵒC
Substanta de contrast poate da reactii alergice

4
 Reactii alergice moderate : greturi, caldura, stranut, acufene, prurit in gat. Tratament:

linistirea pacientului, O䔖 Diazepam 5-10 mg lent IV, doar daca pacientul este agitat

Reactii alergice cutanate: roseata locala la locul injectarii, urticarie, rash cutanat.
Tratament: antihistaminic, derivati de cortizon
Reactii generale severe : roseata fetei si trunchiului, senzatie de anxietate, agitatie,
urticarie generalizata cu prurit, dureri de spate, varsaturi, paliditate, transpiratii reci, pierderea
cunostintei, stare lipotimica; simptome respiratorii : tahipnee, dispnee expiratorie, tuse
spastica, bronhospasm;semne cardiovasculare : tahicardie, scaderea tensiunii arteriale, soc.
Tratament: se anunta medicul ATI, adrenalina IV 1ml ( 0,1 mg ) diluata 1: 9 cu ser fiziologic,
monitorizare cardiaca ( risc de aritmii ), corticoizi IV, oxigen, la nevoie – resuscitare !

INTERVENTII RADIOLOGICE RETROGRADE ALE APARATULUI

EXCRETOR
Opacifierea unor segmen te ale aparatului excretor, in scop diagnostic, atunci cand
examenul urografic nu furnizeaza date suficiente de diagnostic: uretrografia retrograda,
uretropielografia, pielografia anterograda.
URETROGRAFIA RETROGRADA
Este tehnica radiologică de vizualizare a uretrei.
Constă în opacifierea uretrei cu substanţă de contrast retrograd, prin cateterizarea uretrei
şi introducerea substanţei de contrast. Sonda se plasează de principiu cu vârful la nivelul fosei
naviculare.
Indicații ale uretrografiei retrograde sunt în:
- stenozele uretrale
- traumatisme uretrale
-diverticul uretral la femeie
- pentru evidenţierea unor fistule la nivel uretral
- cancere uretrale.
Efectuare a uretrografiei retrograde: se introduce o sondă Foley în uretra anterioară şi se
umflă balonaşul cu 2 ml în fosa naviculară; se introduce lent, cu presiune scăzută, substanţa
de contrast nediluată.
Constă în cateterizarea ureterului pe cale cistoscopică cu introducerea consecutivă a
substanţei de contrast direct în ureter şi vizualizarea retrogradă a ureterului şi SPC.

5
 Se efectuează sub anestezie cel mai des rahidiană şi se poate însoţi de reflux de tip
pielotubar, pielosinusal, pielolimfatic, pielovenos
. Indicaţii ale ureteropielografiei retrograde şi ale pielografiei retrograde sunt:
- Rinichiul “mut” UIV
- Tumori uroteliale înalte
- Obstrucţie ureterală de cauză neprecizată
- Hematurie cu origine înaltă (evidenţierea urinei hematurice pe un orificiu ureteral la
cistoscopie).
Litiaza renotransparenta
Tromboza de artera renala
URETROPIELOGRAFIA SI PIELOGRAFIA ANTEROGRADA SE
REALIZEAZA DUPA CISTOSCOPIE
- Se cateterizeaza orificiul ureteral cu o sonda Chevassu, se injecteaza substanta de
contrast, obtinandu-se opacifierea ureteropielocaliceala
- Sub fluoroscopie, imaginea este dinamica, poate fi amplificata, prelucrata, inregistrata
dinamic sau static, contribuind la stabilirea diagnosticului.
CISTOGRAFIA RETROGRADA
Se realizează prin umplerea directă a vezicii urinare cu substanţă de contrast pe cale
retrogradă pe sondă uretrală sau sondă de cisto-stomie.
Indicații principale în :
 Traumatismele vezicale
 Fistulele urinare după interveții chirurgicale
COMPUTER TOMOGRAFIA
Metodă radiologică de investigaţie prin utilizarea radiaţiei ionizante, care realizează o imagine
radiologică sintetică a corpului uman, pe secțiune, cu o fiabilitate anatomică aproape perfectă.
Fiecare imagine fiind generată de computer prin analiza-sinteza datelor transmisiei razelor X,
date obţinute în multiple direcţii diferite dintr-un plan dat. Secvenţele de imagini TC arată atât
structurile osoase cât şi ţesuturile moi, inclusiv organe interne, muşchi, tumori. Computer
tomograful este folosit în principal atunci când dorim să evidențiem prezenţa calcificărilor
(densitate peste 100 UH) şi a calculilor, în evaluarea traumatismelor renale (evidenţierea
hematomului recent: densitate cuprinsă între 60 şi 80 UH) şi în evaluarea leziunilor cu
componentă aerică inclusă (aerul: densitate de – 1000 UH).
Principalele indicaţii CT în patologia aparatului renourinar sunt reprezentate de:
 suspiciunea de tumori: excluderea sau confirmarea unei mase tumorale renale

6
  stadializarea tumorilor renale: carcinomul renal, carcinomul cu celule tranziţionale,
nefroblastomul, limfomul
 diagnosticul durerii abdominale sau pelvine
 evaluarea traumatismelor abdomino-pelvine ( evidențiază locul și amploarea leziunii,
eventualul hematom și leziunile asociate)
 colica renală: litiaza renală
 hidronefroza: diferenţierea între calculi, tumoră urotelială, compresie extrinsecă
 evaluarea unor anomalii viscerale congenitale
 inflamaţii/infecţii: abcese, pielonefrite
 ghidarea şi controlul unor manevre (diagnostice sau terapeutice) minim invazive:
puncţia-biopsie renală, drenaj extern
Pregătirea pacientului
Este indicată suprimarea alimentaţiei orale şi a ingestiei de lichide din seara ce precede
examenul sau mai multe ore înaintea TC. Înaintea examinării pacientelor de vârstă fertilă,
datorită riscului radic, se indică clarificarea existenţei unei posibile sarcini. Pacientul va fi
întrebat de existenţa unor antecedente de tip alergie medicamentoasă. Se vor îndepărta
înaintea începerii examenului, accesorile metalice care pot interfera cu calitatea imaginilor
(fermoar metalic, capse metalice, clame pentru păr, ochelari, aparate auditive, punţi dentare
mobile).
Principiu de funcţionare
Tomograful computerizat se compune din următoarele părti:
 generator de înaltă tensiune
 sursă de raze “X”
 sistem de detectare, ce transformă radiațiile X detectate în impulsuri electrice
 un calculator de mare capacitate pentru prelucrarea și sinteza datelor
 sistem de stocare a datelor imagistice.
În timpul examinării unei secțiuni din corp, tubul de raze X cuplat cu sistemul de
detectare se rotește în jurul pacientului în sens circular sau spiral. Tubul eminte în acest timp
raze X, recepționate de sistemul de detectare și transformate în impulsuri electrice, care sunt
trasmise spre un sistem dedicat de computere care reconstruieşte imaginile secţiunii de corp
scanate în imagini bidimensionale
Cu fiecare rotaţie, detectorul înregistreză 1000 de imagini. Tomografia computerizată
oferă urologului servicii inegalabile în explorarea întregului corp uman dar îndeosebi în
explorarea retro-peritoneului și a micului bazin. Examinarea CT, în mod spiral, beneficiază de

7
achiziţia mult mai rapidă a unor imagini de calitate superioară, datorită perfecţionării
tehnologiei detectorului, oferind informaţiile necesare pentru stabilirea protocoului operator.
Tehnica CT multislice a îmbunătăţit detecţia şi caracterizarea leziunior tumorale de mici
dimensiuni, cu toate că pentru tumorile cu dimensiuni sub 1 cm este practic imposibil să
diferenţiem un nodul solid malign de unul benign. O scanare spirală face posibilă scanarea
toracelui sau a abdomenului în cca 10 secunde. O astfel de viteză de examinare este foarte
utilă în situaţia pacienţilor ce nu pot suporta un examen prelungit (vârstnici, pacienţi pediatrici
sau pacienţi în condiţie critică).
Desfăsurarea examinării
 înainte de administrarea intravenoasă a substanţei de contrast pacientul este întrebat
obligatoriu de existenţa unor antecedente de tip alergie medicamentoasă.
 Prezența unor patologii asociate ca insuficienţă cardiacă, insuficienţă renală, astm
bronşic, diabet zaharat, tiroidopatii care favorizează eliminarea întârziată a substanței de
contrast sau aparitia unor reacții adverse la aceasta.
 Pacientul este poziționat pe masa de examinare. Pe măsură ce explorarea progresează,
masa va avansa încet către tunelul scanner al TC.
COMPUTER TOMOGRAFIA
Avantajele examenului TC
 investigație cu caracter neinvaziv
 nedureroasă
 examinare rapidă şi simplă
 acuratețe diagnostică mare, evită astfel alte explorări diagnostice suplimentare mai
invazive (operaţii exploratorii, biopsii operatorii)
 în ghidarea puncţiei-biopsie şi a altor procedee minim invazive, precum şi în ghidarea
radioterapiei.

Dezavantajele și riscurile examenului TC

 examinare iradiantă, prin expunere la raze X, doza efectivă de iradiere este apreciată la
10 mSv, adică echivalentul expunerii la iradierea ambientală pe o perioadă de 3 ani
 se folosesc mijloace de protecţie a zonelor vulnerabile la radiaţii (gonade, oasele
implicate în hematopoieză, tiroida, globul ocular) şi mijloace de contenţie specifice.
 risc de reacţii alergice majore la substanţele de contrast iodate

8
  în cazul gravidelor acestea vor trebui să amâne reluarea alăptării 24 ore pentru
eliminarea contrastului iodat.
REZONANTA NUCLEAR MAGNETICA
Este un procedeu neinvaziv, ce furnizează secţiuni la orice nivel și în orice plan (sagital,
transversal și frontal), ale organelor interne, ţesuturilor, oaselor şi altor structuri din corpul
uman, reconstruite de computer prin prelucrarea informaţiilor obţinute în urma expunerii
corpului la unde radio într-un câmp magnetic foarte puternic.
Principiul metodei Atomii de hidrogen au propietatea nucleară ca într-un camp magnetic
puternic să se alinieze la forțele magnetice.La o radiofrecvență scurtă pulsațiile ei absorb
energia și își inversează orientarea cu diverse viteze,în funcție de fiecare țesut.
Indicaţiile RMN în patologia renală
  anomaliile congenitale renale
  nefropatiile obstructive
  tumorile benigne şi maligne parenchimatoase
  tumorile uroteliale
  patologia pediculului renal (tromboza venei renale, obstrucţii ale arterei renale)
  bolile chistice renale: caracterizarea superioară a chisturilor renale
  evaluarea grefonului renal
  cancer prostatic şi de vezicii urinară (stadiere locală)  adenopatii retroperitoneale
şi pelvine
Examinarea RMN
Examenul nu necesită o pregătire specială (teste, dietă, medicaţie). Pacientul este aşezat
în decubit dorsal pe o masă îngustă care glisează într-un tunel cilindric din interiorul
scannerului O linie venoasă va fi montată pentru a permite o eventuală administrare
intravenoasă a unei substanţe de contrast în cursul examinării.
De regulă sunt achiziţionate câteva seturi de imagini, fiecare set durând de la 2- 15
minute. Pacientul trebuie să stea nemişcat în cursul achiziţiei imaginilor. O scanare completă
poate dura o oră, depinzând de numărul secvenţelor efectuate şi nevoia suplimentării
examinării cu secvenţe cu substanţă de contrast. Examinarea prostatei necesită plasarea
suplimentară, în imediata vecinătate, a unei spirale (introduse într-un balon intrarectal
gonflabil) pentru a creşte calitatea imaginilor culese.
Beneficiile metodei:
 este o metodă neinvazivă

9
  este o metodă fără risc radic deoarece nu utilizează radiaţii ionizante (raze X)
 reprezintă un excelent mijloc de investigare a sistemului vascular
 riscul de reacţii alergice al substanţei de contrast este mai redus comparativ cu a celor
utilizate în CT.
Riscurile metodei:
 examenul RMN necesită îndepărtarea unor obiecte metalice (ace de păr, agrafe,
bijuterii, ochelari, ceasuri, aparate auditive, fermoare), datorită utilizării unor magneţi foarte
puternici.
 Sunt excluți pacienţii purtători de pace-makere cardiace, defibrilatoare, implante
cohleare, clipuri hemostatice cerebrale, valve cardiace, stenturi vasculare, proteze articulare
recente
 risc redus de reacţii alergice în cazul utilizării substanţei de contrast
Contraindicaţii
 explorarea RMN nu se indică la gravidă.
Avantaje RMN față de CT:
 RMN este de ales la pacienţii cu insuficienţă renală sau intoleranţă la substanţele de
contrast iodate.
 Absenta la examinarea RMN a radiațiilor ionizante fără implicații genetice sau
somatice
 O rezolutie spațială superioară
SCINTIGRAFIA RENALA
Investigatie de diagnostic de inalta performanta
Reprezinta explorarea radioizotopica a aparatului urinar, cu ajutorul izotopilor
radioactivi
Se realizeaza cu aparatura de ultima generatie: SPECT / CT
Utilizeaza substante marcate radioactiv – radiotrasori ;Izotopii radioactivi folositi sunt
Technetiul (99mTc) si Iodul radioactiv (131I )
Aceste preparate sunt sigure, se administreaza in doze mici, iradierea fiind mai redusa ca
la procedurile radiologice; se administreaza intravenos si urmarit la nivelul rinichilor, ureter si
vezica urinara.
Indicatii :
Evaluarea functiei renale la pacientii cu insuficienta renala
Diagnosticarea rinichilor ectopici ( defect de pozitionare )
La persopanele alergice la substante de contranst iodate

10
 In torsiunea de testicul
Pregatirea pacientului
Psihica – explicarea procedurii, dureaza 30-45 minute;
Obtinerea in scris a consintamantului
Fizica :
Alimentare si hidratare normala in ziua explorarii
Cu 30 minute inainte, se consuma 0,5 l apa plata
Se urineaza chiar inainte de inceperea explorarii
Tehnica
Se efectueaza de medic specialist radiolog
Dupa injectarea IV , cu ajutorul unei camere de scintilatie, se inregistreaza curbele de
tranzit ale trasorului radioactiv pentru fiecare rinichi in parte si cuprinde 3 segmente :
Segmentul vascular : corespunde patrunderii sangelui radioactiv in rinichi si are aspectul
unei pante ascendente abrupte
Segmentul tubular sau secretor : corespunde acumularii trasorului radioactiv si are
aspect ascendent cu panta lina
Segmentul excretor : corespunde eliminarii radiotrasorului prin sistemul colector in
ureter si vezica urinara; are panta descendenta, variabila ca aspect, in functie de gradul de
hidratare al pacientului si de diureza din timpul examinarii
ATENTIE !
Deshidratarea poate genera curbe asemanatoare obstructiei – se administreaza inainte
diuretic. Daca excretia creste- aspectul patologic se datoreaza deshidratarii, daca ramane
nemodificat = uropatie obstructiva
Pentru determinarea functionalitarii renale, se folosesc teste de clerance; se injecteaza
doze unice de radiotrasor si urmarirea descresterii radioactivitatii sanguine .
Izotopii radioactivi sunt depozitati in butoaie de plumb, departe de saloane, sala mese,
Personalul va purta dozimetre, ce vor fi verificate periodic
Dejectiile pacietului vor fi colectate separat, depozitate separat, conform indicatiilor CE
ale Uniunii Europene.

11
 INGRIJIREA PACIENTULUI CU CATETERISM VEZICAL SAU SONDA “A
DEMEURE”

CATETERISM – introducerea unei sonde prin uretra in vezica

SCOP
 Golirea vezicii – cind golirea spontana este imposibila
 Prelevarea urinei sterile pentru analize de laborator
 Efectuarea unor procedee de tratament prin sonda
 Golirea vezicii inaintea unor operatii sau postoperator
 Bilantul hidric la bolnavii fara control sfincterian
 Masurarea cantitatii urinei reziduale ramasa in vezica dupa mictiune
 Uneori cateterismul vezical este necesar pentru instalarea unei sonde a demeure
(sonda permanenta)
 Dupa interventii chirurgicale asupra perineului
 Histerectomie pe cale vaginala
 Pentru a preintimpina o obstructie sau pentru a asigura un drenaj in
urma unei operatii asupra vezicii urinare
 Interventii chirurgicale ale prostatei
 Retentie acuta sau cronica de urina
 Stricturi ale uretrei
 Paraplegii
 Come
 La arsi pentru a masura diureza

MATERIALE NECESARE
Se pregatesc materiale sterile :
- sonde
- tampoane
- pense
- manusi
- solutii dezinfectante o tavita renala

1
- aleza
- musama
 pentru sonda a demeure se pregatesc in plus
mandren metallic
stilet butonat
sonda canelata
leucoplast, ace , comprese

REGULI PENTRU PROTECTIA PACIENTULUI

respectarea unei asepsii rigurase, fiecare tampon se foloseste o data adica o singura
stergere
dezinfectia organelor genitale externe si a meatului uretral
la femei dezinfectia se face de sus in jos
atentie la grosimea cateteruli care trebuie sa fie mai mica decit meatul uretral pentru a
nu produce rani
lubrefierea cateterului
introducerea delicata a cateterului dar cu siguranta
a nu se goli vezica dintr-o data si nu mai mult de 500 ml

PROBLEME
 sentimentul de jena din cauza expunerii organelor genitale externe
 frica de durere
 nelinistea pacientului
 frica de neadaptare la cateter permanent
 frica de infectii a cailor urinare
 frica de iritare sau lezare

OBIECTIVE
o menajarea psihicului pacientului
o adaptarea pacientului la sonda
o absenta complicatiilor
o absenta ranilor
o intretinerea constanta a sistemului de drenaj

2
INTERVENTII
 informarea pacientului
 se va explica tehnica
 se va tine cont de pudoarea pacientului
 pentru prevenirea contaminarii sistemului de drenaj
 sacul colector sa fie intotdeauna sub nivelul vezicii urinare
 se urmareste permeabilitatea tubulaturii
 se supravegheaza pozitia corecta a pacientului
 se goleste punga la 6-8 ore, se fixeaza sonda de coapsa cu leucoplast
 educarea pacientului pentru evitarea infectiei
 se va explica ca microbii ajung in sonda prin miini, haine, cearceaf o se invata cum sa
foloseaca instalatia acasa
 se descrie aspectul urinei
 se explica legature intre consumul de lichide si eliminare
 se invata sa masoare zilnic urina pe 24 ore
 se recomanda consumul abundant de lichide pentru a impiedica colmatarea sondei
 se va schimba sonda cu regularitate , dupa 3(maxim 4 )saptamani; sondele mentinute
mai mult timp se pot pietrifica , prin depunerea de saruri din urina, facand schimbarea
sondei un chin.

3
RECOLTAREA URINEI PENTRU EXAMENE DE LABORATOR

Urina este un lichid biologic de excretie, cu o compozitie chimica complexa,

care poate suferi modificari in anumite stari patologice.
Analiza urinei cuprinde :
- examenul macroscopic :volum,densitate,culoare,miros,aspect
- examenul microscopic :sediment-elemente figurate, celule epiteliale,cilindri
- examenul bacteriologic-urocultura-pune in evidenta germenii patogeni
- examenulchimic ph,proteine,bilirubina,urobilinogen,nitriti,uree,creatinina,electroliti(
clor,sodiu,potasiu,calciu),proteine

RECOLTAREA
- Examinări calitative-prima urină de dimineață
- Examinări cantitative-urina de pe parcursul a 24 h(excepție prima urinăcare
se aruncă)
- Pentru clearence creatinina urina de pe parcursul a 3h
- Pentru recoltarea la copii se folosesc pungi speciale pentru recoltare

Proprietăți fizice
1.Culoarea-normal galben pai
-hematurie roșu
hemoglobinurie-ca zeama de carne
melanurie-neagră
albastru de metilen-albastru
antipiretice-portocaliu
2.Transparența-normal-transparentă
aspect tulbure-fosfați-nor alb sau roz
filamente de mucus
bacteria
leucocite sau hematii
Aspect tulbure fosfati
3.Mirosul-normal-slab aromatic datorita acizilor volatile in prezenta bacteriilor-hidrogen
sulfurat in cetoacidoza-acetona
Acetone hidrogen

RECOLTAREA SUMARULUI DE URINA

Inainte de recoltare se efectueaza igiena regiunii genitale Se recolteaza prima urina de

dimineata Se urineaza in recipiente speciale pentru recoltarea probei de urina La femei se va
evita recoltarea urinei in perioada menstruala
Definitie
1
o recoltarea urinei pentru analize de rutina ce pot depista afectiuni renale,diabet zaharat prin
prezenta glucozei,elemente patologice,etc
Scop
-explorator-diagnosticul afectiunilor renale,dozarea glicozuriei,etc
Se recolteaza obligatoriu la toti bolnavii internati
Materiale necesare: urinar sau plosca , manusi ,recipient de unica folosinta curat si uscat,
etichete ,formular cerere analiza laborator, recipient pentru transportarea analizelor la
laborator
Pregatirea pacientului
- psihica-informare cu o seara inainte,explicarea tehnicii
-fizica –se efectueaza toaleta organelor genitale externe cu apa si sapun
Efectuarea tehnicii
- se recolteaza dimineata de la prima mictiune
- asigurarea intimitatii
- i se va explica pacientului imobilizat la pat ca va trebui sa urineze intr-o plosca/urinar;celui
care nu este imobilizat i se va explica faptul ca va trebui sa mearga la toaleta pentru a urina
-se pun manusile
- se spala si dezinfecteaza plosca/ urinarul
-pacientul este rugat sa urineze
- din plosca sau urinar se pun cel putin 10-20 ml urina in recipientul pentru recoltat si se
insurubeaza capacul; daca diureza pacientului trebuie monitorizata, restul de urina se va
masura cu ajutorul recipientului gradat
- daca accidental se pierde urina pe peretii exteriori ai recipientului se va spala si usca
- se eticheteaza recipientul cu numele pacientului, data si ora recoltarii si se va trimite imediat
la laborator insotit de formularul de cerere a analizei
- intarzierea trimiterii probei la laborator poate altera rezultatele finale ale probei
- se vor spala plosca/urinarul si recipientul gradat fiind inlaturate de la patul pacientului
- pacientii care nu sunt imobilizati vor merge la toaleta si vor urina in plosca sau urinar dupa
care se va proceda la fel ca mai sus

URINA DIN 24 ORE

Deoarece hormonii , proteinele si electrolitii sunt excretati in cantitati mici si variabile in
urina , probele trebuie recoltate pe o perioada extinsa de timp pentru a avea o valoare
diagnostica . Probele cerute din urina stransa pe 24 de ore sunt cele mai uzuale, deoarece sunt
semnificative pentru toate substantele eliminate in aceasta perioada.
Obiective
- obtinerea datelor privind starea morfofunctionala a aparatului renal si asupra altor
imbolnaviri
- cunoasterea volumului diurezei
- efectuarea unor analiza biochimice
- urmarirea bilantului lichidian(ingesta-excreta)
Materiale necesare: recipient de colectare a urinii cu capacitate de minim 2 litri,
manusi, plosca sau urinar ,daca este nevoie recipient gradat , etichete, formular de cerere
analize pentru laborator.
2
Pregatirea pacientului psihica si fizica
- se explica procedura pacientului si familiei pentru a ne asigura de cooperarea acestuia si
pentru a preveni pierderile accidentale de urina in timpul recoltarii
- se pot monta etichete la baie prin care pacientul sa-si reaminteasca ca nu trebuie sa arunce
urina, sau pe punga urinara daca pacientul este sondat
- se vor explica pacientului restrictiile alimentare si medicamentoase acolo unde este necesar
Recoltarea
- confirmarea si verificarea identitatii pacientului
- se cere pacientului sa urineze dimineata; aceasta urina se arunca
- in timpul zilei,al noptii si prima urina de a doua zi dimineata se colecteaza in recipientul de
colectare curat si uscat
- recipientul de colectare se pastreaza la rece pe perioada colectarii(se eticheteaza)
- a doua zi dimineata,se masoara exact cantitatea de urina colectata,se omogenizeaza si se
trimit la laborator un esantion de 100ml
- esantionul va fi pus intr-un recipient pentru sumar de urina pe eticheta caruia se va nota
numele si prenumele pacientului,volumul urinar/24h,analizele cerute
Consideratii speciale :
-daca pacientul are sonda urinara, se va mentine punga urinara pe toata periada recoltarii intr-
un recipient cu gheta pus sub patul bolnavului
- daca accidental se pierde una din probe, recoltarea trebuie sa fie reluata integral

Testul Addis Hamburger

Scop
- studiul cantitativ al elementelor figurate din urina hematiilor, leucocitelor si a cilindrilor din
urina .
Pregatirea bolnavului psihica si fizica
- informarea,explicarea necesitatii examenului ,obtinerea consimtamantului
- se anunta bolnavul cu o zi inainte de efectuarea probei
- dimineata bolnavul este rugat sa urineze,se noteaza ora ;aceasta urina se arunca
- din acest moment bolnavul este rugat sa ramana culcat timp de trei ore
- nu consuma lichide in tot acest timp
Pregatire materialelor
- se pregateste recipientul pentru recoltare
- se pregateste materialul necesar pentru toaleta organelor genitale externe
Recoltarea urinei
- dupa 3 ore se efectueaza toaleta organelor genitale externe cu apa si sapun
- se recolteaza intreaga cantitate de urina si se masoara volumul
- se trimite la laborator 50ml, intr-un recipient pentru sumar de urina pe eticheta caruia se va
nota numele si prenumele pacientului si volumul urinar colectat.
Interpretare

3
- normal se elimina 0-1000hematii/min si 1000-2000leucocite/min
- patologic –eliminare>100000elemente/min
- hematuria macroscopica apare cand se elimina>300000H/min

Urocultura

Cultura urinii este cel mai utilizitat test in diagnosticul infectiei urinare. Este important ca
recoltarea sa se faca inaintea administrarii de antibiotice ! Urocultura presupune izolarea si
identificarea microorganismelor responsabile pentru infectia tractului urinar.
Definitie
- examenul bacteriologic din urina pentru depistarea germenilor patogeni
Scop
diagnostic al infectiilor urinare, prin punera in evidenta a germenilor patogeni
Material necesare
-recipient steril de unica folosinta cu capac,materiale pentru toaleta organelor genitale externe
Pregatire pacient
-psihica-informare,explicarea tehnicii si necesitatea ei,consimtamant
-fizica-toaleta organelor genital externe cu apa si sapun inainte de recoltare

Tehnica recoltarii
- se recolteaza prima urina de dimineata sau dupa cel putin patru ore de la mictiunea
anterioara
- se recolteaza inainte de inceperea tratamentului cu antibiotic sau dupa intreruperea acestuia
cu cel putin 7zile inaintea recoltarii
- cu 12ore inainte nu va consuma lichide
- nu va urina cu 6 ore inainte
- se efectueaza obligatoriu toaleta riguroasa a organelor genitale externe cu apa si sapun
urmata de uscare prin tamponare cu tifon steril
- spalarea si stergerea se fac in sens unic,din fata in spate ;la barbat dinspre meatul urinar spre
santul balanopreputial(glandul fiind decalotat)
- stergerea se face c user fiziologic steril sau apa fiarta si racita
- la pacientele cu scurgeri vaginale se recomanda introducerea unui tampon steril in vagin si
apoi recoltarea probei
- la barbati se mentine si in timpul urinarii glandul decalotat
- la nou-nascuti si la sugari dupa spalarea organelor genitale externe se fixeaza in jurul
penisului sau vulvei
orificiul pungii speciale pentru recoltare
- la bolnavii cu retentie urinara recoltarea se poate face prin sondaj vezical sau punctie
suprapubiana
- se urineaza la toaleta primii 100ml urina si fara a intrerupe jetul de urina se recolteaza 5-
10ml din jetul mijlociu in urocultorul steril,cu grija pentru a nu atinge gura acestuia de
tegumente sau lenjerie
- restul urinei se evacueaza la toaleta

4
- recipientul se inchide cu capac ermetic,avand grija sa nu se atinga interiorul capacului sau
recipientului
- daca accidental urina s-a prelins pe peretii exteriori ai recipientului se vor spala si usca
- pacientului i se sugereaza sa se spele bine pe maini
- se va eticheta recipientul
- trebuie mentionat daca pacientul este sub antibioterapie si ce antibiotic i se administreaza
- se ataseaza formularul de cerere a analizei la recipient si proba se va trimite la laborator
imediat
Pentru sugari
- Se spală zona urogenitală cu apă şi săpun şi se tamponează cu comprese sterile pentru a se
usca.
- Se fixează punguţa sterilă prin intermediul benzilor adezive în jurul orificiului urinar.
- Punga este bine fixată dacă orificiul urinar se află în interiorul acesteia.
- Se verifică fermitatea aderării benzilor de fixare la tegumentul copilului pentru a se evita
scurgerea urinei pe lângă pungă şi contaminarea acesteia.
- După recoltare, punga se dezlipeşte de tegumentul copilului şi cele două benzi adezive se
lipesc între ele asigurându-se astfel închiderea pungii.

Interpretarea valorilor
- normal urocultura este negativa
- pathologic-prezenti germeni patogeni Germenii intalniti cel mai frecvent in bacteriurii
sunt cei din familia Enterobacteriaceae (Escherichia colli, Proteus, Klebsiella,
Enterobacter, Citrobacter, Providencia). Dar mai pot fi izolati din infectiile urinare si
germeni din alte grupe: Staphylococcus, Enterococcus, Pseudomonas, Acinetobacter,
Alcaligenes, Acromobacter, Haemophilus. dupa identificare se determina
antibiograma
In situatii speciale, urina se poate recolta direct din vezica prin punctie suprapubiana

Recoltarea uroculturii la pacientii cu sonda vezicala(« a demeure »)

- se clampeaza tubul atasat la sonda urinara cu 15min inainte de recoltarea probei

- se pun manusile;
- daca tubul de colectare atasat la sonda are montat un orificiu perpendicular, acesta se va
dezinfecta cu paduri cu alcool apoi se va aspira urina cu o seringa de 20 ml care se va goli in
recipientul steril
- daca nu exista acel orificiu si cateterul vezical este din cauciuc se va recolta proba din
cateter;
- se va dezinfecta cu paduri antiseptice o zona mica deasupra locului de insertie cu tubul de
drenaj;
- se lasa timp de 1minut,pentru ca antisepticul sa se usuce
-apoi , cu o seringa se va aspira 5 ml;
- se introduce in urocultor(recipient steril cu capac)

5
- recipientul se eticheteaza si se trimite la laborator imediat specificandu-se, daca este cazul,
tratamentul cu antibiotic pe care-l urmeaza pacientul
- nu se recolteaza din sacul colector
- nu se recolteaza prin deschiderea sistemului inchis

MASURAREA PH-ULUI URINAR

Materiale necesare :
- manusi
- recipient de recoltare
- benzi specifice pentru masurare ph-ului urinar
- cartela standard de citire
Masurare :
- confirmarea si verificarea identitatii pacientului
- se spala mainile si se pun manusile
- i se explica pacientului procedura
- i se da pacientului recipient si i se explica cum sa colecteze proba de urina
- se scufunda banda conform prospectului de utilizare si apoi se citeste .
Consideratii speciale
- se va utiliza o proba de urina recoltata in momentul efectuarii testului, nu cu mult inainte,
deoarece o proba stand la temperatura camerei isi modifica ph-ul .
- se va lua in considerare faptul ca de obicei noaptea ph-ul urinii este mai acid decat ph-ul
urinar diurn .

EXAMENUL DE URINA cu stripuri

Se determina 10 parametri

Proprietăți fizice
- pH-ul-rinichiul elimină excesul de acizi din organism prin acidifierea urinii în tubul contort

6
proximal
pH-ul normal:5-7
Măsurarea-cu strip-uri
Intervalul de măsurare de la 5-9
Zona indicatoare conține 3 substanțe:albastru de bromtimol,fenolftaleina și roșu-metil

Culoarea virează de la galben portocaliu la albastru

pH alcalin-contaminarea urinii cu bacterii,leucocite
pH acid-cetoacidoza dar numai dacă rinichiul funcționează normal

DENSITATEA URINARĂ

Pentru evaluarea capacității de concentrare și diluție a rinichiului și starea de hidratare a

pacientului
Determinarea:-cu urodensitometrul , cu strip
Principiu-se determina concentrația ionică pe baza eliberării protonilor în prezența cationilor
cu care formează un complex care modifică culoarea indicatorului albastru de bromtimol de
la GALBEN la ALBASTRU
Normostenuria-1.015-1.025
Hiperstenuria-(>1.025)-diabet,proteinuria,transpirații abundente,aport lichidian scazut
Hipostenuria(<1.010)-diabet insipid,aport lichidian crescut
Izostenuria-densitatea urinilor emise în 24 h este egala și în jur de 1.010-arată incapacitatea
rinichiului de a concentra urina in IRC

GLUCOZA
Principiu:reacție specifică pentru glucoză(glucoxidaza) care nu identifica și alte
zaharuri.Oxigenul eliminat din reacție modifică culoarea tetrametilbenzidinei în albastru.
Glicozuria apare dacă:
-crește glicemia peste pragul renal de absorbție (170-180 mg/dl)
-scade pragul renal –sarcina
-în tulburari de transport a glucozei

-CORPII CETONICI
Principiu:identificarea se face cu nitroprusiatul de Na,prezența corpilor cetonici modifică
culoarea zonei indicatoare în VIOLET
În urina normal ABSENTI!!!!!
Prezenți-dacă sursa principala de energie sunt AG ,cetoacidoza,inaniție,vărsături
abundente,regim alimentar dezechilibrat,effort intens.

PROTEINELE
Principiu:determinarea pe strip se bazează pe eroarea proteică a indicatorilor de pH;culoarea
indicatorului vireazăde la galbenla albastru
În mod normal cantitatea de proteine eliminata este 0,03-0,20 g/24h și nu este detectată prin

7
această metodă

Proteinuria poate fi:

-selectivă-se eliminănumai proteine cu greutate moleculara mică
-semiselectivă-se adaugăIgA și G
-neselectivă-se pierd și proteine cu greutate moleculara mare

Cauzele proteinuriei:
o -prerenală-crește RFG
o renală-se elimină0,30-2 g/24h
o postrenală-1-2 g/24 h-proteine tubulare cu GM mică(beta 2 microglobulina)
Proteinele Bence-Jones-eliminare de lanțuri ușoare de Ig care precipită la încălzirea urinii la
70ºCși proteina precipitata dispare când se încălzește urina la 100ºC

UROBILINOGENUL
Principiu:reacția Ehrlich-sare de diazoniu care în prezența UBG în mediu acid formează un
compus ROȘU
În mod normal doar 1% din UBG ajunge în urină
Crește în:
-supraîncărcarea funcției hepatice
-anemii hemolitice,intoxicații,accidente transfuzionale
-alterarea funcției hepatice-hepatite acute și cronice,ciroză,tumori hepatice

BILIRUBINA
Normal nu apare în urină
dar daca este prezentăeste vorba de Bi conjugată(hidrosolubilă)
Principiu-identificarea cu o sare de diazoniu care în prezența Bi determină virarea culorii
indicatorului în VIOLET
Crește în obstrucția canalului biliar de către calculi,tumori,presiune canaliculara
extrahepatică, fibroza hepatica

ACIDUL ASCORBIC
Deși nu apare în mod normal în urină prezența lui interferăcu determinarea glucozei și
hematiilor fiind un puternic agent reducător
Pozitiv-la persoanele care consuma cantități mari de vit.C și poate arăta o predispoziție pentru
formarea calculilor

NITRIȚII
Principiu:în urina în care există bacterii, nitrații sunt transformați în nitriți, care împreună cu
o sare de diazoniu formeazăun derivat azo colorat în ROȘU
Intensitatea culorii este direct proporțională cu cantitatea de nitriți, dar nu și cu
severitatea infecției
8
 LEUCOCITELE
Principiu:esteraza leucocitară împreunăcu esterul indolic aflat pe zona de test și un derivat
diazo formează un compus VIOLET
Pozitiv în:
-inflamații ale căilor urinare datorită bacteriilor,levurilor,paraziților
-contaminare cu secreții genitale
-leucocituria abacteriană în pielonefrite cr.

HEMATIILE
Principiu:activitatea de tip pseudoperoxidazic a Hb și oxidarea substanței indicatoare de către
un hidroperoxid organic la un compus verde-albastru
Testul este pozitiv dacă exista Hb dar și hematii-diferențierea pe baza sedimentului cu
condiția să fie efectuat imediat
Hemoglobinuria-boli hematologice, hemoliza intravasculara, hemoglobinuria paroxistică
nocturnă
Hematuria-leziuni ale rinichilor si căilor urinare,calculi,infecții

Sediment urinar
Definitie
Sedimentul urinar este prezentat de componentele insolubile din urina, care se obtin prin
centrifugare.
Dintre aceste componente unele sunt pur chimice (acid uric, urati, carbonat sau oxalat de
calciu, fosfati alcalini sau amoniacomagnezemii), iar mai rar sunt prezente xantina si
aminoacizi de tipul cisteinei, tirozinei sau leucinei.
Aceste componente chimice sunt prezente in stare amorfa sau cristalizate in forme specifice,
usor de recunoscut la microscop.
- Sedimentul urinar calitativ
Examenul microscopic direct (intre lama si lamela) sau dupa colorare cu albastru de metilen,
eozina, violet de gentiana si Sudan III, reprezinta metoda de evaluare calitativa a
componentelor sedimentului urinar.

- Sedimentul urinar cantitativ

Este examenul care consta in determinarea cantitativa a elementelor formate din
sedimentul urinar dupa una din metodele uzuale: Addis, Hamburger, Stanfeld-Webb.
Se pot folosi pentru citirea sedimentului și cititoare automate care analizeazăîn timp mai scurt
un număr mai mare de probe și o cantitate mai mare de proba

LEUCOCITELE
Majoritatea sunt PMN dar pot fi și monocite,eozinofile,macrophage
Prezente în ITU,contaminare cu secreții genitale,pielonefrite cr.
Normal se admit 0 - 5 leucocite/câmp microscopic.

9
Patologic ( >5 l e u c o c i t e / c â mp ) : i n f e c ţ i i u r i n a r e j o a s e ( c i s t i t ă ,u r e t r i
t ă ) s a u î n a l t e (pielonefrită).

HEMATII
Prezente în :
-leziuni ale rinichilor sau căilor urinare
- calculi
- infecții urinare
Normal se admit 0 - 2 hematii /câmp microscopic.
Patologic : hematurie - microscopică,>3 hematii /câmp- macroscopică, camp plin de hematii

CELULE EPITELIALE
-scuamoase-din segmentele inferioare ale căilor urinare(nu au importanță patologică)
-epiteliale renale-din tubii renali,în afecțiuni ale parenchimului renal
-tranziționale renale-din uroteliu,apar în procese inflamatorii
Normal -se admit 3 – 4 celule epi tel iale plate/ câmp microscopic, provenite din
descuamarea epiteliului care tapetează tractul urinar.
Fiziologic : celule mari, plate, pavimentoase care provin din straturile superficiale alevezicii
urinare, celule cilindrice, alungite care provin din uretră şi uretere.
Patologic:c r e ş t e r e a n u mă r u l u i d e c e l u l e epi tel iale (5 – 10/câmp) în i n f l a ma ţ
i i l e tractului urinar.

- CILINDRI HIALINI
-formați din proteinele care trec membrana bazalăși coaguleazăla nivelul tubilor contorți
distali și proximali

- CILINDRI GRANULOȘI ȘI CEROȘI

Cilindri granuloși sunt considerați forma de degradare a cilindrilor hialini
Cilindri ceroși se formeaza dupa stagnarea îndelungata în tubi (afectare tubulara cr.)
-
CILINDRI CELULARI
Pot fi formați din leucocite,hematii,bacterii,levuri
Arata o afectare tubularăacută

- PARAZIȚI,LEVURI,BACTERII
Dintre paraziți cel mai frecvent apare Trichomonas vaginalis
Levuri-importanța patologică deosebită Candida
Bacterii-coci sau bacili mobili
coli trichomonas candida

- CRISTALE-ACID URIC
Cel mai frecvent întâlnite

- CRISTALE-OXALAT DE CALCIU
10
Pot fi sub formăde mono sau dihidrat,birefringente
Apar în hiperoxalurie,intoxicații cu polietilenglicol
Pot arăta un risc de nefrocalcinoză

- CRISTALE-FOSFAT AMONIACO-MAGNEZIAN
În urina depozitată necorespunzător sau asociat cu infecții urinare

- CRISTALE PATOLOGICE
TIROZINA
LEUCINA-în boli hepatice grave
CISTINA-în tulburări ale metabolismului proteic

- CRISTALE PATOLOGICE
-Prezenţa cristalelor de colesterol este în mod normal însoţită de o proteinurie masivă.
- Cristalele de colesterol sunt foarte rare.

DETERMINĂRI CANTITATIVE

- Ureea=15 - 35 g/24 ore

Patologic:
Valori crescute: - regim hiperproteic, diabet zaharat, hipertiroidism
Valori scăzute: - perioada de creştere rapidă, IRA faza de stare, IRC terminal

- Creatinina urinară
Valori normale : 0,8 - 2 g/24 ore
Patologic:
Valori crescute: - după efort fizic, acromegalie
Valori scăzute: - în imobilizări prelungite, IRA şi IRC.(insuficienta renala acuta si cronica)

- Acidul uric urinar

Valori normale 0,3 - 0,8 g/24 ore.
Patologic: Valori crescute: - gută, leucemii, tratament cu corticoizi.
Valori scăzute: - IRA şi IRC

Biochimie urina

Valori normale
albumina=absent
glucoza=absent
ph=5,5-6
densitate=1015-1025
corpi cetonici=absent
hematii=absent
11
leucocite=absent
nitriti=absent
bilirubuna=absent
urobilinogen=absent

Patologic
Prezenta albuminei-indica o afectiune renala
Prezenta glucozei—DZ
Elemente patologice in sediment :numeroase
leucocite,frcventehematii,cilindri,germeni,cristali,oxalati

Prezenta pigmentilor biliari indica o hepatita virala(urina are culoare brun inchisa ca Berea).

12
 PLAN DE ÎNGRIJIRE - stabilirea nevoilor fundamentale
Obţinerea de informaţii necesare stabilirii stării de independenţă/dependenţă a
bolnavului: interviul; profilul bolnavului.
Cadrul conceptual al Virginiei Henderson porneste de la existenta unor necesitati
fiziologice si aspiratii ale fiintei umane – numite nevoi fundamentale.
Acesta se bazeaza pe definirea celor 14 nevoi fundamentale, cu componente bio-psiho-
sociale, culturale si spirituale ale individului.
O nevoie fundamentala este o necesitate vitala, esentiala a fiintei umane pentru a-si
asigura starea de bine, in apararea fizica si mentala.
Cele 14 nevoi fundamentale sunt:
1. a respira şi a avea o bună circulaţie
2. a se alimenta si hidrata
3. a elimina
4. a se misca, a pastra o buna postura
5. a dormi, a se odihni
6. a se imbraca si dezbraca
7. a-si mentine temperatura corpului in limite normale
8. a fi curat, a-si proteja tegumentele
9. a evita pericolele
10. a comunica
11. a actiona dupa credintele si valorile sale
12. a se realiza
13. a se recrea
14. a invata cum sa-ti pastezi sanatatea.

CLASIFICAREA NEVOILOR UMANE

DUPA TEORIA LUI MASLOW

Abraham Maslow, psiholog si umanist american afirma ca exista cinci categorii de nevoi
umane, ierarhizate, in ordinea prioritatilor, astfel:
1. Nevoi fiziologice
2. Nevoi de siguranta
3. Nevoia de apartenenta

1
 4. Nevoia de recunoastere sociala (stima)
5. Nevoia de realizare (depasire)
Dupa aceasta teorie trebuie sa fie satisfacute intai nevoile de baza – fiziologice si de
securitate – pentru ca persoana sa poata tinde spre satisfacerea nevoilor de ordin superior –
apartenenta, stima, realizarea.
Fiecare din aceste nevoi comporta diferite dimensiuni ale finite umane anume:
 o dimensiune biologica (biofiziologica)
 o dimensiune psihologica
 o dimensiune sociologica
 o dimensiune culturala
 o dimensiune spirituala

Scopul ideal al profesiunii de asistenta este independenta persoanei satisfacerea celor 14

nevoi fundamentale.
Asistenta care vrea sa personalizeze ingrijirile trebuie deci sa tina seama de diversele
dimensiuni implicate si de interactiunea intre nevoi. Satisfacerea sau nesatisfacerea unei
nevoi are consecinte asupra satisfacerii sau nesatisfacerii celorlalte nevoi.

NEVOIA SI HOMEOSTAZIA
Satisfacerea in ansamblu a nevoilor unei personae permite conservarea in stare de
echilibru a diverselor sale procese fiziologice si psihologice.
Nevoia: stare care cere un aport, o usurare, lipsa unui lucru de necesitate, de dorinta, de
utilitate.

Homeostazia: este o stare de echilibru si de autoreglare care se instaleaza in diverse

procese fiziologice ale persoanei.
Azi se vorbeste de – homeostazie fiziologica
– homeostazie psiho-sociala a individului.

SURSELE DE DIFICULTATE
Sursele de dificultate se definesc ca fiind cauza dependentei = orice obstacol major care
impiedica satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale, constituie o sursa de
dificultate.

2
 Sursele de dificultate pot fi cauzate de:
1. Factori de ordin fizic
2. factori de ordin psihologic
3. Factori de ordin social
4. Factori de ordin spiritual
5. Factori legati de insuficiente cunostinte

Factori de ordin fizic

Sursele de dificultate de ordin fizic cuprind toate obstacolele (piedicile) fizice de
natura intrinseca sau extrinseca ce influenteaza negative satisfacerea uneia sau mai multor
nevoi fundamentale.
Sursele de dificultate intrinseci provin de la individul insusi.(problema articulara,
paralizie, problema metabolica, infectie etc.)
Sursele de dificultate extrinseci cuprind agenti exteriori care in contact cu organismul
uman, impiedica functionarea normala.(o sonda nazo-gastrica, vezicala care provoaca iritatii ,
pansament compresiv, o imobilizare)

Factori de ordin psihologic

Sursele de dificultate de ordin psihologic cuprind sentimente si emotii – starile
sufletesti si intelectuale care pot influenta satisfacerea anumitor nevoi fundamentale(tulb. de
gandire, stress, situatii de criza, doliul etc.)
Manifestarile de dependenta la acest nivel pot afecta toate nevoile.

Factori de ordin social

Surse de dificultate de ordin social cuprind problemele generate persoanei in raport cu
anturajul sau, cu partenerul de viata, cu familia sa, cu prietenii, cu colegii de munca.
Se pot prezenta sub forma de modificare a rolului sau social, dificultati de comunicare,
probleme de adaptare la o cultura, sentiment de respingere etc. Asistenta nu poate intotdeauna
sa influenteze direct problemele generate de aceste surse de dificultate dar ea trebuie sa stie
sa le recunoasca si sa ajute pacientul. Asistentele trebuie sa deceleze nivelul igienei
locuintelor, salubritatea, aerul ambiant etc.

Factori de ordin spiritual

3
 Surse de dificultate de ordin spiritual
Este vorba de aspiratiile spirituale , revolta persoanei asupra sensului vietii , intrebari
religioase, filosofice
Au repercursiuni (mai ales) asupra persoanelor in varsta sau la muribunzi.

Factori lipsa de cunostinte

Surse de dificultate legate de lipsa de cunoastinte
Asistenta poate ajuta pacientul in castigarea unor cunostinte care sunt necesare pentru a-l
ajuta in satisfacerea nevoilor.(cunoasterea de sine, cunostinte despre sanatate si boala,
cunoasterea celeorlalte persoane, cunoasterea mediului social)
Interventia asistentei poate fi asupra sursei de dificultate direct sau asupra manifestarilor
de dependenta
Uneori asupra sursei de dificultate nu se poate actiona(deficit vizual sau intelectual,
retentie urinara datorita efectului anestezicului la un pac. operat)

PROCESUL DE INGRIJIRE
Procesul de ingrijire este:
 metoda organizata si sistematica, care permite acordarea de ingrijiri
individualizate. Demersul de ingrijire este centrat pe reactiile particulare ale fiecarui individ
(sau grupa de indivizi) la o modificare reala sau potentiala de sanatate.
 Demersul mai poate fi definit ca: un proces intelectual compus din diverse etape
logic ordonate, avand ca scop obtinerea unei mai bune stari a pacientului.
 Dupa Genevieve Dechanoz, procesul de ingrijire reprezinta aplicarea modului
stiintific de rezolvare a problemelor, a analizei situatiei, a ingrijirilor, pentru a
raspunde nevoilor fizice, psihosociale ale persoanei.

Etapele procesului de ingrijire

Procesul de ingrijire comporta 5 etape:
1. Culegerea de date
2. Analiza si interpretarea lor (probleme, diagnostic de ingrijire)
3. Planificarea ingrijirilor (obiective)
4. Realizarea interventiilor (aplicarea lor)
5. Evaluarea

4
 1. Culegerea datelor ne permite sa facem o inventariere a tuturor aspectelor privind
pacientul in globalitatea sa.
Identificarea problemelor de ingrijire a pacientului se bazeaza pe: cunoasterea
pacientului
- cunoasterea deficientelor pacientului
- cunoasterea asteptarilor acestuia in ce priveste:
- ingrijirea
- sanatatea
- spitalizarea sa
- cunoasterea propriilor resurse pentru a face fata nevoilor de sanatate

2. Analiza datelor se face prin:

Examinarea datelor
Clasificarea datelor: - date de independenta (acelea care permit satisfacerea autonoma a
nevoilor)
Date de dependenta
Stabilirea problemelor de ingrijire
Recunoasterea legaturilor si prioritatilor(problemelor)
Regruparea datelor la fiecare din cele 14 nevoi, si identificarea resurselor individuale

Dg. de ingrijire : Enuntul unei judecati clinice asupra reactiilor la problemele de

sanatate prezente sau potentiale , la evenimentele de viata ale unei persoane , ale unei familii
sau ale unei colectivitati.
Ele servesc ca baza ptr a alege interventiile de ingrijire vizand atingerea rezultatelor ptr
care asistenta este responsabila.
Componentele diagnosticului de ingrijire
Dg. de ingrijire este format din 2/3 parti:
Problema de dependenta a persoanei (P)
Se definesc in urma analizei si interpretarii datelor(a manifestarilor de dependenta)
Termenii folositi:
 Alterarea
 Deteriorarea
 Deficit

5
  Incapacitate
 Diminuare
 Dificultate
 Perturbare
Asistenta trebuie sa traga concluziile si sa le defineasca clar:
- alterarea / / / starii de constienta, integritatii pielii, mobilitatatii fizice, eliminarii
intestinale
Cauza
Cauza problemei de dependenta (E)
Cauza(etiologia) problemei, a sursei de dificultate ( def. sursei de dificultate: piedica/
obstacol major in satisfacerea uneia sau mai multor N.F.)

● In formularea dg. de ingrijire, etiologia(cauzele) se leaga de prima

componenta(problema) prin urmatoarele cuvinte:- legat de ; din cauza
●In cazul in care sursa nu este cunoscuta clar , asistenta va descrie doar problema
pacientului , sau specifica: sursa posibila.
Semne si simptome (S)
Semnele care se manifesta.
Exemplu: P- alterarea elim intestinale- constipatia
E- imobilitatea
S- scaune rare, dure, dureri abdominale
●Formularea dg. de ingrijire = problema +legat de... / din cauza... + etiologie ±
semne
3. Planificarea ingrijirilor ne permite:
a) determinarea scopurilor (obiectivelor) care trebuie urmarite
b) stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor
4. Executarea, aplicarea interventiilor
5. Evaluarea consta in analiza rezultatului obtinut si daca au aparut noi date in evolutia
starii pacientului, eventual, daca este necesare reajustarea interventiilor si obiectivelor.
Avantajul cel mai mare este legat de faptul ca demersul se sprijina pe datele
furnizate de pacient sau luate din alte surse singure.
Demersul constituie deci un instrument:
- de individualizare

6
 - de personalizare a ingrijirilor – ele concura la umanizare
O alta calitate a demersului consta in faptul ca informatiile constituie o resursa
foarte utila pentru controlul calitatii de ingrijire; pune la dispozitia intregii echipe de
ingrijire – detaliile planificarii ingrijirilor facand posibila rationalizarea ingrijirilor,
coordonarea si stabilirea prioritatii.
ATENŢIE!!!
Principii generale: Pentru a prioritiza nevoile fundamentale vom ţine cont întotdeuna
de parametrii funcţiilor vitale, nivelul de conştienţă, semne şi simptome.
Stabilizarea funcţiilor vitale are prioritate: dacă păcientul prezintă insuficienţă
respiratorie acută, prioritate are stabilizarea respiratorie, dacă valorile tensionale sunt
scăzute/crescute semnificativ ,puls/FC sunt scăzute/crescute semnificativ prioritate are
stabilizarea hemodinamică.
ATENŢIE! Nevoia de a evita pericolele nu este mai importantă decât stabilizarea
pacientului hemodinamic şi respirator. Pericolul major în cazul acestor pacienţi îl
constituie instabilitatea respiratorie şi hemodinamică.
Ex.: Dacă avem un pacient în şoc traumatic, hemoragic, neurogen, cardiogen, durerea
este factor decompensator, dar nu are prioritate "Nevoia de a evita pericolele", deşi
durerea îi pune viaţa în pericol, nu putem interveni pentru combaterea durerii înaintea
restabilirii circulatorii. Analgezia majoră are ca efect scăderea valorilor tensionale, deci,
se va administra după corectarea circulaţiei. Prioritate are în acest caz "Nevoia de a
respira şi a avea o bună circulaţie". La pacienţii cu hipotensiune arterială semnificativă
intervenim prin efectuarea a două aborduri venoase periferice/centrale şi instituirea soluţiilor
perfuzabile hipertone/izotone pentru reechilibrarea volemică. Obigatoriu intervenim
cu oxigenoterapia la pacienţii cu hTA, pentru că scăderea presiunii arteriale are ca efect şi
hipoxia cerebrală/generalizată. Sângele are proprietatea de a transporta oxigen la organe şi
ţesuturi, scăderea fluxului sanguin este urmat de desaturarea tesuturilor şi organelor.
La pacienţii care acuză durere paroxistică cu valori tensionale normale sau uşor
crescute (pe fondul stării de agitaţie) prioritate are "Nevoia de a evita pericolele",
intervenim cu analgezia pentru a reduce efectele negative ale DURERII (ex: scăderea
valorilor tensionale).
La pacienţii care prezintă hemoragii cu valori tensionale scăzute, nevoia
alterată prioritar rămâne "Nevoia de a avea o bună
respiraţie şi circulaţie", deci, prioritate are resuscitarea volemică concomitentă cu
realizarea hemostazei şi analgeziei, dacă taboul este însoţit şi de dureri. Excepţie fac
7
hemoragiile externe masive, care interesează un vas de sânge magistral, unde intervenim
efectuînd compresie manuală externă sau la pacienţii cu hemoragie exteriorizată intervenim
cu medicatia hemostatica, iar nevoia prioritară va fi:"Nevoia de a evita pericolele",
pierderea masivă de sânge având ca rezultat stopul cardiac determinat de insuficienţa/stop
circulator. Ex: P1: risc de complicaţii; E: hemoragia ; S: posibil şoc hemoragic, posibil stop
cardiac; La pacienţii care prezintă hemoragie externă/internă/exteriorizată cu valori
tensionale normale/ uşor scăzute/crescute, nevoia alterată prioritar va fi 1. "Nevoia de a
elimina", 2. "Nevoia de a evita pericolele", 3. "Nevoia de a respira şi a avea o bună
circulaţie".

Semne si simptome prezente in afectiunile renale

1. DUREREA
a. LOMBARA poate fi un simptom de debut a unei afectiuni renale. Poate fi:
 Unilaterala
 Bilaterala
durere de intensitate scazuta (durere surda) durere atroce (foarte puternica)
Este una din cauzele cele mai frecvente ale prezentarii bolnavului la medic. Poate fi
datorata majoritatii bolilor renale dar si altor cauze de vecinatate
Sediul durerii este important – durerea lombara probabil este de origine renala, dar poate
fi si durere de perete
Iradierea durerii este deosebit de importanta. Daca este in jos pe traiectul ureterului spre
organele genitale, cel mai probabil traduce o suferinta renala. Daca este spre membrul
inferior, spre musculatura lombara sau pe coloana, traduce o durere ce tine de afectiunile

8
Durerea lombara unilaterala este mai importanta si mai sugestiva pentru o afectiune urologica
decat cele bilaterale
Durerea din colica renala este caracteristica pentru bolile renale. Este data in mare parte
de litiaza. Se caracterizeaza prin violenta sa, prin sediul lombar si prin iradierea spre organele
genitale. Se insoteste de tulburari urinare: polakiurie, hematurie, precum si de reflexe
digestive: greata, varsatura
b. DUREREA HIPOGASTRICA
Sau durere de origine vezicala, este de intensitate variabila, iradiaza de multe ori spre
meatul ureteral si este accentuata de mictiune
Cel mai frecvent se datoreaza infectiei vezicii cu germeni patogeni. Daca este insotita de
polakiurie si urini tulburi, este caracteristic cistitei.
In retentia acuta de urina, durerea hipogastrica este mare, bolnavul agitat, se forteaza sa
urineze si reuseste uneori sa elimine cateva picaturi. La examen clinic vezica bombeaza in
hipogastru iar palparea ei este dureroasa (glob vezical). Se practitca sondaj vezical de urgenta
pe cale uretrala sau prin punctie suprapubiana
2. MODIFICARILE CALITATIVE ALE URINEI
Hematuria
Piuria
Pneumaturia
Chiluria

Hematuria este eliminarea urinei amestecate cu sange. Poate fi macroscopica sau

microscopica, insotita sau nu de durere.
Hematuria macroscopica este vizibila cu ochiul liber, cea microscopica necesita examen
cu bandeleta reactiva urinara sau sau examenul microscopic ce pune in evidenta hematii, dar
si cristale, leucocite sau cilindrii granulari
Unele medicamente pot determina colorarea urinii (nitrofurantoin) si altele pot determina
hematurie (anticoagulante orale). In afara de medicamente urina poate fi colorata de unii
produsi biologici ca pigmentii biliari in cursul icterelor, hemoglobina pusa in libertate in
hemolize (cauze toxice, infectioase, transfuzii)
Cand hematuria este insotita de colica renala, cauza poate fi litiaza Hematuria
nedureroasa este suspectata pentru un neoplasm in caile urinare
Tuseul rectal pune in evidenta adenomul sau cancerul de prostata si uneori o tumora
rectala ce poate infiltra peretele vezical
9
 La femei, tuseul rectal, tuseul vaginal si examenul cu valve va cauta un neoplasm de col
sau corp uterin sau neoplasm vaginal invadant in vezica

Urina tulbure sau piuria

Urina trebuie vazuta la emisie, daca este tulbure cu multa probabilitate este piurie Poate
avea diferite grade: urina fara luciu, cu filamente, mata sau intens tulbure, uneori cu grunji
care cad la fundul borcanului
Piuria poate fi un semn unic care arata existenta infectiei urinare, sau asociata cu alte
semne ca febra, hematuria, durerea, modificari ale mictiunii.
Urocultura este cel mai important examen paraclinic, el pune diagnosticul de infectie
urinara prin evidentierea germenului.
Pneumaturia reprezinta eliminare de gaze in timpul mictiunii. Simptom foarte rar si
traduce de cele mai multe ori o comunicare intre subul digestiv si vezica, iar in acest caz este
insotit de fecalurie

Chiluria
Foarte rar al noi, mai des in tarile tropicale care au filarioza. Urina este lactescenta. La
noi, chiluria poate aparea la bolnavii cu limfangioame
3. TULBURARILE DE MICTIUNE
Polakiuria
Disurie
Imperiozitate urinara
Nicturie
Incontinenta urinara
Retentia acuta de urina
Polakiuria – defineste mictiuni frecvente (>6/24 h) si putin abundente fara marirea
diurezei/24 h
Este important daca bolnavul urineaza des si isi goleste vezica sau nu, avand in acest caz
un reziduu vezical
Polakiuria trebuie deosebita de tenesmele vezicale (senzatia de a urina, vezica fiind
goala). Tenesmele vezicale asociata cu durere colicativa renala traduc de obicei existenta
unui calcul in ureterul pelvin
Disuria – dificultate de a urina, sau golirea vezicii cu efort

10
 Avand de invins un obstacol vezica in prima faza se hipertrofiaza (peretele este
ingrosat), apare “vezica de lupta”. Cu timpul vezica se decompenseaza, apare reziduu
postmictional care favorizeaza aparitia infectiilor, a litiazei vezicale si a diverticulilor
vezicali. Daca obstacolul persista apare distensia vezicala, bolnavul urineaza des cu eforturi
mari, sau, dimpotriva pierde urina involuntar, prin “prea plin” (realizand o falsa incontinenta)
In afara de rasunetul vezical, avem si rasunet asupra cailor urinare superioare si a
rinichiului :
- Dilatatie uretero-caliceala Reflux vezico-ureteral
- Episoade de nefrita interstitiala acuta Pielonefrita cronica
- Boala cronica de rinichi (sau insuficienta renala cronica)

Nicturia – necesitatea de a urina noaptea

Este cea mai frecventa cauza de intrerupere a somnului nocturn, lucru care nu este fara
consecinte asupra calitatii vietii
Retentia acuta de urina
Este vorba de o imposibilitatea totala si brutala de a urina Apare nevoia dureroasa de a
urina, glob vezical
Imperiozitate urinara – nevoia presanta de a urina imposibil de stapanit
Incontinenta urinara – pierdere involuntara de urina prin uretra in afara mictiunilor La
femeie - exista mai multe forme:
Incontinenta urinara de efort - a mai fost denumita si incontinenta urinara de stress
(cauze: traumatisme obstetricale, tulburari trofice de menopauza, patologie mecanica –
tuse cronica, constipatie cronica)
4. MODIFICARI ALE DIUREZEI

Poliuria – depasirea diurezei de 2000 ml/24 h

Oliguria – diureza sub 500 ml/24 h
Anuria – scaderea diurezei sub 50- 100 ml/24 h
Rinichiul se adapteaza la aportul lichidian, diureza fiind variabila. In caz de ingestie
scazuta de lichide, urina este concentrata si in cantitate mai mica deoarece rinichiul este
obligat sa elimine substantele dizolvate intr-o cantitate mai mica de apa.In caz de ingestie
crescuta de apa, urina este diluata si in cantitate mai mare
Poliuria poate fi: Fiziologica

11
 Patologica – tranzitorie sau permanenta Cauzele poliuriei pot fi:
Renale Extrarenale
Mecanisme implicate in producerea poliuriei: Absenta hormonului antidiuretic in diabet
insipid
Inhibarea secretiei hormonului antidiuretic prin ingestie crescuta de lichide Insuficienta
renala cronica indiferent de etiologie, ca un mecanism compensator Diureza osmotica – in
diabet zaharat
Oliguria poate fi:
Fiziologica: prin reducerea aportului de apa, transpiratii excesive Patologica: soc
hipovolemic, glomerulonefrita acuta, uropatie obstructiva
Poate avea un caracter tranzitor (oliguria fiziologica) sau ireversibil (stadiul final al
insuficientei renale cronice)
Anuria – este absenta urinii in vezica Trebuie diferentiata de retentia acuta de urina, cand
bolnavul nu poate urina din cauza unui obstacol subvezical, vezica fiind plina – examenul
clinic arata glob vesical. In anurie bolnavul nu urineaza, vezica este goala, sau cantitatea de
urina pe 24 ore este sub 50-100 ml.

Anuria poate fi:

 reversibilă (ex. în insuficienta renala acuta);
 ireversibilă (ex. în stadiul terminal al insuficientei renale cronice).
Cauzele anuriei pot fi:
 funcţionale: hipovolemie, hipotensiune arterială, pierderi electrolitice masive,
acidoză etc.
 organice: glomerulonefrite, nefropatii tubulo-interstiţiale acute, nefropatii vasculare.
Anuria se realizeaza prin unul sau mai multe din urmatoarele mecanisme:

- Mecanism prerenal: scaderea de durata a vascularizatiei renale (scaderea TA sub 80 mmHg)

cu realizarea ischemiei la nivelul nefronului;
- Mecanism renal: prin actiunea directa asupra nefronilor a unor agenti nefrotoxici Mecanism
postrenal: obstacol care survine brusc la nivelul cailor de excretie superioara (uretere) a
ambilor rinichi (foarte rar), sau de obicei a rinichiului unic ( congenital, chirurgical sau
functional).
In formele cu mecanism obstructiv gasim un rinichi sensibil, dureros si absenta mictiunilor

12
 NURSING IN BOLI ALE APARATULUI EXCRETOR

INGRIJIREA UROSTOMEI
Derivatia urinara reprezinta crearea, printro interventie chirurgicala, , a unei cai
alternative pentru drenajul urinar. Este necesara pentru a inlocui sau a sustine o portiune sever
afectata a tractului urinar , cu scop de a conserva functia renala.
Derivatiile urinare pot fi continente sau incontinente.
Cele mai cunoscute forme de derivatie urinara incontinenta sunt ureterostomiile
cutanate directe , transileale sau transcolice.

CLASIFICARE
Ureterostomiile cutanate directe presupun conectarea unuia sau ambelor uretere de
vezica urinara si reducerea lor la suprafata peretelui abdominal cu formarea unei stome prin
care dreneaza continuu urina.
Ureterostomiilor cutanate transileale sau transcolice , ureterele sunt deconectate de
vezica urinara si anastomozate la extremitatea proximala a unui segment intestinal izolat (
ileal sau colic ), a carui extremitate distala este adusa la suprafata abdomenului pentru a forma
stoma.

INDICATII
Principalele indicatii pentru efectuarea derivatiilor urinare sunt :
- tumorile vezicale infiltrative – dupa cistectomia radicala sau afectiuni
care afecteaza sever functia aparatului urinar inferior
- anomalii congenitale,
- traumatisme,
- cistita cronica,
- disfunctii neurologice etc.

Dispozitive pentru urostomie

Exista o gama larga de de sisteme de colectare pentru pacientii cu urostomie, dar toate
sunt impartite in doua categorii principale :
- in piesa unica
- cu doua piese.

Sistenul in piesa unica cuprinde atat punga colectoare cat si folia adeziva , este
flexibil si ocupa un volum mic.

1
 Sistemul in doua piese, cuprinde folia adeziva, la care se ataseaza flansa, care permite
cuplarea pungii colectoare.
Toate sistemele cuprind o valva antireflux, ce impiedica intoarcerea urinii catre stoma ,
si un robinet , ce permite golirea periodica a dispozitivului colector, a carui capacitate este 150
– 330 ml.
Deasemeni, se pot atasa pungi pentru drenaj nocturn, sau pungi , ce pot fi fixate la
nivelul unuia dintre membrele inferioare ( coapsa sau gamba ).

Ingrijirea urostomei

Consilierea preoperatorie , realizata de personal specializat – “stoma nurse “ , e foarte

importanta pentru pacientul ce urmeaza sa fie stomizat si aduce beneficii pe termen lung
pacientului. Consilierea se poate extinde si membrii apropiati ai familiei.
Se include :
- discutii legate despre interventia chirurgicala
- urostoma si rolul acesteia
- ingrijirea stomei si dispozitivelor utilizate
- vor fi invatati preoperator sa-si ingrijeasca stoma si sa schimbe
dispozitivul colector.

Postoperator stoma trebuie sa fie acoperita cu un dispozitiv de colectare transparent

pentru a putea permite supravegherea facila a acesteia.Inspectia stomei trebuie efectuata
frecvent, in perioada postoperatorie.
- Drenajul urinar trebuie sa fie continuu, iar sistemul de colectare trebuie
sa fie golit regulat.
- Inspectia stomei trebuie sa deceleze orice semn de ischemie.
- Stoma normala are culoarea roz sau rosu, similar mucoasei bucale ;
aspectul edematos initial va disparea in urmatoarele 2-6 luni, iar in urina si in jurul
stomei se observa acumulare de mucus.
- Pacientul va fi implicat in schimbarea sistemului colector .

Timpi in schimbarea sistemului de urostomie :

- suprimarea cu blandete a pungii si a foliei adezive
- inspectia stomei si a tegumentului din jurul acesteia
- spalarea tegumentului peristomal
- uscarea tegumentului peristomal

2
 - aplicarea de produse de ingrijire a tegumentului peristomal
- aplicarea atenta a noului system de urostomie, pentru a asigura
etansietatea acesteia.

● In timpul noptii se poate conecta o punga colectoare la sistemul de urostomie, pentru

a asigura drenajul continuu .

● Apa calda si tampoanele de bumbac sunt suficiente pentru spalarea tegumentului

peristomal ( se pot folosi servetele umede special concepute pentru curatarea tegumentului din
jurul stomei ).
● Folia adeziva trebuie sa fie précis decupata dupa marimea si forma stomei , pentru a
proteja tegumentul din jurul acesteia si a asigura etansietatea.
● Pilozitatea peristomala poate reduce aderenta dispozitivului collector sau poate
determina dureri la desprinderea foliei ,motiv pentru care se indica raderea saptamanala a
tegumentului respective.

● In urina drenata prin urostoma , se evidentiaza de obicei un numar semnificativ de

bacterii , dar tratamentul cu antibiotice nu este indicat la pacientii asimptomatici, chiar daca
uroculturile sunt pozitive.

● Aportul de lichide este esential pentru a reduce riscul de infectii urinare. Nu este
necesara evitarea vreunui aliment la pacientul cu urostomie.

Complicatii
◊Complicatiile derivatiilor urinare
- stenoza stomei
- hernia parastomala
- infectia tractului urinar superior
- formarea de calculi
- deteriorarea functiei renale.

◊ Complicatii legate de folosirea ileonului terminal

- acidoza metabolica hipercloremica
- hipokaliemia
- hipovitaminoza B12
- demineralizare osoasa

3
 - productie excesiva de mucus
- anomalii de metabolizare a medicamentelor.

◊ Alte complicatii :

- Iritatii ale tegumentului legate de contactul prelungit cu urina

- leziuni mecanice – produse de inlocuirea dispozitivului colector
- infectii – foliculite
- afectiuni dermatologice – psoriasis, dermatite
- afectiuni imunologice – dermatita de contact.

4
 INTRUMENTARUL ENDOSCOPIC
Urologii se mandresc ca au fost primii care au privit inauntrul corpului, folosiind caile
naturale – adica primii endoscopisti. Instrumentele endoscopice ofera posibilitatea
transmiterii imaginii interne printr-un sistem optic, la ochi. La baza endoscopiei urologice sta
cistoscopul (adica instrumentul de privit in vezica).

1. Cistoscopul.
El este format din urmatoarele
componente:
 Teaca de lucru la care se
ataseaza tubul de patrundere a
fluidului de lucru. Grosimea sa este
apreciata tot pe scara Charierre (Ch);
 Telescopul – un sistem de
prisme pentru transmiterea imaginii, la
care se ataseaza cablul de lumini de la
o sursa externa. Pentru a vedea
inauntru iti trebuie lumina si lichide de
umplere a vezicii. Telescoapele permit o vedere de la 0s la 120s in functie de scopul folosirii
lor.
Cistoscopul explorator contine elementele descrise anterior.

Cistoscopul operator mai contine o ramificatie externa numita car de cateterism format din
1 sau 2 canale de lucru prin care se pot introduce sonde ureterale sau pense.

1
 Celelalte instrumente endoscopice deriva din cistoscop, continand si elemente de
lucru:
2. Uretrotomul contine:
 teaca de lucru (18-20Ch) cu canal de lucru de 5Ch pentru introducerea unui ghid;
 telescopul cu optica de 0s;
 elementul de lucru (partea mecanica) compus dintr-un maner ce transmite o
miscare inainte-inapoi unei lame aflate la capatul intern al dispozitivului.
Se foloseste pentru uretrotomia interna optica a stricturii de uretra si incizia stelata a
colului vezical.
3.Rezectoscopul contine:
 teaca de lucru (24-28Ch) la care se ataseaza tubul de intrare si iesire a lichidului
(dublu curent);
 telescopul, de obicei de 30s la care se ataseaza cablul de lumina;


elementul de lucru ce transmite miscarea inainte-inapoi unei anse de rezectie care la capatul
intern are o bucla. Se lucreaza cu curent electric de la o sursa externa, ce se ataseaza la
sistemul de lucru. Trecerea curentului prin bucla ansei va determina taierea sau coagularea
tesutului.
Se foloseste pentru rezectia tumorilor vezicale si a adenomului de prostata.
4.Litotritorul mecanic contine:
 teaca de lucru groasa (28Ch) cu tub de intrare si iesire a lichidului;
 telescopul, de obicei de 0s cu cablul de lumina;
 elementul de lucru ce transmite miscarea de strangere din exterior a unui maner
unei fante la capatul intern, care, cand marimea calculului o permite, il cuprinde, strange si
sparge.

2
Se foloseste pentru litotritia calculului vezical.
Instrumentele descrise se folosesc in endoscopia aparatului urinar inferior. Ele au
reprezentat modelul pentru fabricarea instrumentelor folosite in endourologia aparatului
urinar superior. Dupa endoscopia aparatului inferior, urologii au indraznit sa-l abordeze si pe
cel superior, adaptandu-si instrumentele.
5. Nefroscopul, permite vederea si actiunea intrarenala si a decurs, logic, din
cistoscop. Este format din:
 teaca nefroscopului la care se adapteaza tubul de intrare si iesire a fluidului de
lucru;
 optica, la care se ataseaza cablul de lumina. Ocularul nu se afla in axul
instrumentului, ci in diverse unghiuri, pentru a lasa zona axiala libera pentru:
 canalul de lucru prin care se poate introduce sonotrodul (cu care se fragmenteaza-
calculii) sau pense de extragere a calculilor intregi sau fragmentati (nefrolitotritie). Uneori se
introduce un cutit special pentru sectionarea jonctiunii pielo-ureterale (endopielotomie).

3
6. Ureteroscopul
Cel mai fragil dintre instrumente este ureteroscopul, fiind un instrument cu aceleasi
componente ca ale nefroscopului, dar subtire (Ch 8-10) si lung pentru a patrunde pe ureter.
Canalul sau de lucru permite introducerea unui sonotrod subtire sau a unei pense de
extragere a calculilor.
O sonda speciala folosita pentru extragerea de calculi (sau fragmente), este sonda
Dormia. Ea are in capat un cosulet format din 4-6 spire, care cand se strang cuprind calculul
pe care vrem sa-l extragem.
In afara de forma rigida a instrumentelor descrise (cistoscop, ureteroscop, nefroscop)
exista si variante flexibile, construite pe principiul fibroscoapelor. Ele sunt mult mai
sensibile, fiind mai des utilizate in explorare decat in interventia endoscopica.

4
 Toate instrumentele descrise trebuie vazute pentru a le intelege complet structura si
modul de functionare. Ele trebuie simtite pentru a le intelege simplitatea dar si complexitatea.
In mina unui endoscopist talentat ele pot realiza performante deosebite.

DE RETINUT:
 manevrarea sondelor si a instrumentelor trebuie facuta cu blandete, cu respectarea
stricta a regulilor de asepsie si antisepsie, sub protectie de antibiotice si antiseptice urinare;
 sondele tip Foley trebuie schimbate la intervale de 3 maxim 4 saptamani pentru a
evita calcificarea lor cu saruri de urina;
 cateterismul ureteral presupune dotarea cu un aparat Roentgen special (“C-arm”)
care sa permita vizualizarea ascensiunii sondei si a substantei de contrast injectate retrograd
si pozitionarea corecta;
 rezectia endoscopica permite realizarea unei hemostaze la vedere (tumora prostatica
sau vezicala);
 ureteroscopul permite vizualizarea intregii mucoase ureterale, a calculilor,
stenozelor sau eventualelor tumori ureterale;
 orice manevra fortata de introducere a unei sonde sau alt instrument poate provoca
leziuni ale mucoasei uretrale, vezicale, ureterale etc.

5
 NURSING IN BOLI ALE SANGELUI SI ORGANE HEMATOFORMATOARE
Mobilizarea bolnavului
Scop
mişcarea pacientului pentru a preveni complicaţiile ce pot apărea din cauza imobilizării
recâştigarea independenţei

Obiective
normalizarea tonusului muscular
menţinerea mobilităţii articulare
asigurarea stării de bine şi de independenţă a pacientului
stimularea metabolismului
favorizarea eliminărilor de urină şi fecale
stimularea circulaţiei sanguine pentru profilaxia trombozelor, pneumoniilor, escarelor,
contracturilor.

Principii de respectat
Mobilizarea se face în funcţie de:

 natura bolii
 starea generală
 tipul de reactivitate a pacientului
 perioada de exerciţii pasive şi active pentru refacerea condiţiei
musculare şi anvergura de mişcare trebuie începută încet, mărindu-se treptat, în
funcţie de răspunsul fiziologic al pacientului (creşterea frecvenţei pulsului, semne de
slăbiciune musculară, diaforeză)
 exerciţiile se fac înainte de mese
 pacientul trebuie învăţat să intercaleze exercitiile de mişcare cu
exercitii de repiratie
 momentul în care se încep mobilizarea şi scularea din pat, precum şi
ritmul vor fi hotărâte de medic

Pregatirea materialelor
În funcţie de tipul de mişcare impus se pregătesc

 halat ,
1
  papuci
 fotoliu,
 cârje.

Pregatirea pacientului
se informeaza pacientul despre procedeu, scop etc
se măsoara pulsul, TA, se observă starea pacientului, expresia feţei (coloraţia tegumentelor,
respiraţia).
se poate determina gradul de flexie a articulaţiei cu goniometrul.

Tipuri de miscari si modalitati de mobilizare

mobilizarea bolnavului se face progresiv,crescand treptat gama de miscari;se incepe cu:
mişcarea capului,
degetelor, articulatiilor(mainii,gleznei
mişcarea şi schimbarea de poziţie a membrelor superioare şi inferioare,miscari de flexie si
extensie,pacientul păstrând poziţia de decubit.

Tipuri de miscari
abductie-miscari de indepartare fata de axul median al corpului
adductie-miscare de apropiere fata de axul median al corpului
flexie/extensie-miscari de apropiere sau indepartare a doua segmente apropiate
rotatie-miscare realizata in jurul axului care trece prin lungul segmentului care se deplaseaza
pronatie-miscarea de rotatie a mainii,prin care palma priveste in jos;la picior marginea
externa a plantei ridicata
supinatie-miscare de rotatie a mainii prin care palma priveste in sus;la picior-marginea
interna,ridicata
circumductie-miscare complexa care totalizeaza flexia,extensia,abductia si le asociaza cu
rotatia
Urmează :
aşezarea în pozitie şezând, în mod pasiv la început
aşezarea în pozitie şezând – în mod activ, de mai multe ori /zi - crescându-se numarul de
minute
aşezarea în poziţie şezând la marginea patului, fotoliu în mod pasiv, apoi activ

2
aşezarea pacientului în poziţie ortostatică şi primii paşi
1.Mobilizarea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului
- asistenta se aşează la marginea patului cu picioarele depărtate şi cu genunchii flectaţi
- introduce o mână la spatele pacientului sub omoplat, iar cealaltă mână sub regiunea
poplitee
- bolnavul se poate ajuta, fie sprijinindu-se de marginea patului, fie îmbrăţişând gâtul
asistentei
- odată cu ridicarea pacientului în poziţie şezând, asistenta va roti picioarele bolnavului într-
un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei acestuia

2. În cazul pacienţilor care nu se pot sprijini sau prinde cu mâinile:

 asistenta aşează braţele pacientului peste abdomen

 membrul inferior dinspre asistentă îl trece peste celălalt din partea opus
asistenta aşează o mână sub omoplatul pacientului cu dosul palmei, iar cealaltă sub
genunchii acestuia

 ridică pacientul în poziţie şezând, rotindu-i în acelaşi timp picioarele

într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia
 bolnavul nu trebuie menţinut mult timp în această poziţie; prima
aşezare pe marginea patului să fie numai câteva minute
 dacă el devine palid sau cianotic sau se plânge că are ameţeli va fi
imediat aşezat înapoi în pat, controlându-i-se pulsul
 durata şederii la marginea patului în ziua următoare se poate prelungi
cu câteva minute.

Aşezarea în fotoliu

 asistenta aşează fotoliul cu marginea laterală lipită de marginea patului

 pune un pled pe fotoliu
 îmbracă pacientul cu halat şi ciorapi
 aduce pacientul în poziţie şezând la marginea patului
 se aşează în faţa pacientului şi introduce mâinile sub axilele acestuia
 pacientul se sprijină cu mâinile pe braţele sau umerii asistentei

3
  asistenta ridică pacientul în picioare şi, întorcându-l cu spatele către
fotoliu, îl aşează încet în fotoliu
 îl acoperă cu pledul
 sub picioare se poate aşeza un scăunel

Când aşezarea în fotoliu se face de către 2 asistente, acestea se aşează de o parte şi de alta a
pacientului care stă în poziţie şezând la marginea patului, introduc mâna de lângă pacient sub
axila acestuia şi-l ridică în picioare, apoi, rotindu-l îl aşează în fotoliu şi-l acoperă

Ridicarea în poziţie ortostatică

1. După ce pacientul este aşezat în poziţie şezând, pe marginea patului, asistenta de
lângă pacient stă cu spatele la pat, sprijină pacientul de sub ambele axile şi-l ridică.
Se poate menţine , la prima ridicare , câteva minute.
2. Asistenta se aşează în faţa pacientuluicare stă în poziţie şezând la marginea patului
-fixează cu genunchii ei genunchii pacientului, iar cu mâinile îl ţine de sub axile
-pacientul se prinde de umerii asistentei sau de gâtul acesteia
-prin împingere în genunchii pacientului, centrul de greutate al asistentei coboară, crescănd
astfel forţa de ridicare a pacientului

4
 NEFROLITOTRITIA PERCUTANA
(NLP)

Moda de indepartare a pietrelor de la rinichi.

Indicatiile NLP:

 Calcul bazinetal voluminous (peste 2,5-3 cm)sau litiaza multipla localizata in basinet
 Calcul coraliform
 Calcul anclavat de mult timp in joctiunea pielo-ureterala cu rinichi mut urografic
 Litiaza renala unica sau multipla,secundara stenozei congenitale sau castigate a
jonctiunii pielo-ureterala.

Contraindicatii:
a) Absolute
 Tulburari de coagulare – predispun la sangerari grave
 Pacientele insarcinate
 Pacientii necooperanti
 Pacientii in coma

b) Relative
 Diabetul zaharat decompensate
 Afectiuni cardio-respiratorii decompensate
 Ulcer duodenal in faza active
 Infectii urinare nespecificenetratate sau necunoscute anterior internarii
 Existenta unui process bacilar active
 Afectiuni cardio-vasculare aflate sub tratament cu anticoagulante (trombostop)
 Anomalii de forma si pozitionare a rinichilor ce pot fi insotite de anomalii de
vascularizatie
 Pacientii cu contraindicatii relative pot beneficia de tehnica dupa efectuarea
tratamentului si rezolvarea problemei .

Tehnica:

 Asezarea pacientului in pozitie ginecologica

 Uretrocistoscopia care va vizualiza orificiul ureteral de partea calculului

1
  Instalarea unei sonde ureterale simple (5-7 Ch) pana in bazinet si injectarea substantei de
contrast (amestecata cu albastru de metilen)pentru vizualizarea si destinderea sistemului pielo-
caliceal;
 Repozitionarea pacientului pe masa de operatie – decubit lateral de partea care se afla
calculul
 Dezinfectia cu betadina
 Asezarea campurilor sterile peste pacient
 Punctia caliceala – de obicei este punctionat un calice inferior ,dar daca situatia o
impune se poate aborda si calicele mijlociu.Punctia se face sub control radiologic si /sau
ecografic.La patrunderea in calice se scurge lichidul din sistemul pielo-caliceal (Solutia de
contrast si albastru de metilen.
 Introducerea firului ghid prin acul de punctie.Firul ghid este o “sarma “speciala cu capat
moale ,neagresiv si celalalt capat rigid.Se introduce prin lumenul acului iar partea moale se va
incolaci in basinet si /sau calice.
 Se incizeaza tegumentul pe langa ac aprox. 1 cm dar si in profunzime,daca este posibil
pana la aponevroza.
 Dilatarea traiectului de nefrostomie cu ajutorul unor dilatatoare coaxiale (primul
dilatator este introdus pe firul ghid).Ultimul dilatator este teaca nefroscopului
(26-28 Ch).
 Nefroscopia,care vizualizeaza,in conditii bune,calculul,jonctiunea pielo-ureterala ,sonda
ureterala.Hiperpresiunea prelungita poate duce la absorbtia crescuta de apa in circulatia
sanguine.
 Litotritia propriu-zisa poate fi executata ultrasonic,electrohydraulic sau ballistic
(litotritia intra-corporeala).De rutina se foloseste sonotropul care are multiple avantaje:
- Fragmenteaza bine
- Are un system de aspirare continua a fragmentelor
- Risc redus de lezare a peretelui caii urinare.
 Distrugerea calculului este urmata de aspirarea microfragmentelor sau extractia lor cu o
pensa rigida cu gheare (daca dimensiunile permit trecerea prin teaca nefroscopului)
 Litotritia se opreste cand calculul a fost distrus/extras complet,daca apare un incident
neprevazut (sangerare) sau daca,nu mai pot fi extrase celelalte fragmente restante prin acest
traiect.

2
  La final se instaleaza o sonda de nefrostomie prin teaca nefroscopului.Rolul
nefrostomiei este Acela de a asigura eliminarea micilor fragmente restante si a cheagurilor dupa
interventie.
 Nefrostomia are rol de hemostaza,comprimand traiectul de nefrostomie .

Complicatii intra si postinterventie:

 Incidente intraoperatorii :
- perforatia bazinetului
- plagile jonctiunii pielo-ureterale
- pierderea traiectului de nefrostomie percutana intraoperatorie
- pneumothorax/hidrotorax
- leziuni ale organelor adiacente
rinichiului:colon,ficat,splina,duoden,pedicul renal
- hemoragia intraoperatorie
 incidente postoperatorii:
- hemoragia postoperatorie
- hematuria poate sa apara si dupa 1-2 zile de evolutie simpla fara incidente

LITOTRITIA EXTRACORPOREALA (ESWL)

Este cea mai des folosita metoda de indepartare a calculilor reno-ureterali. Se folosesc
unde ultrasonice sau de soc create in afara corpului care sunt directionate prin piele si tesut catre
calculii reno-ureterali .

Aceasta metoda nu vatama tesuturile care inconjoara rinichiul ci doar fragmenteaza

calculului. Tehnologia aceasta se poate aplica doar daca rinichiul functioneaza bine si daca nu
exista blocaje in calea eliminarii fragmentelor de calcul rezultate.
Aparatura este mai performanta si este prevazuta cu o salteluta pe care pacientul sta
comod. Aparatele folosesc raze X sau ultrasunete pentru a permite chirurgului sa localizeze cu
precizie pozitia calculului in timpul tratamentului. Pentru majoritatea procedurilor de litotritie
cu unde de soc, anestezia nu este necesara. In majoritatea cazurilor, lithotritia cu unde de soc se
face fara internarea pacientului si fara anestezie. Perioada de convalescenta este scurta si

3
pacientul isi poate relua activitatile normale in cateva zile. Daca calculul este mai mare de 2 cm
va fi nevoie de doua astfel de sedinte.
Chiar daca litotritia cu unde de soc este considerate a fi sigura si eficienta , pot totusi
apare complicatii. Multi pacienti vor avea sange in urina cateva zile dupa interventie. Mai sunt
posibile aparitia unor mici vanatai si a unui usor disconfort in zona spatelui sau abdominala.
Pentru a reduce riscul complicatiilor urologii recomanda pacientilor evitarea aspirinei si a altor
medicamente care afecteaza coagularea sangelui cu cateva saptamani inainte de interventie. Alte
complicatii pot aparea daca fragmentele rezultate din spargerea calculului ranesc tractul urinar.
In unele cazuri urologul va introduce un tub mic ( stent ) prin vezica urinara in ureter pentru a
evita riscul ranirii la eliminarea fragmentelor.

Ureteroscopia
este o interventie ce presupune introducerea unui instrument numit uretroscop flexibil
sau semi-rigid prin vezica, in ureter, unde este blocata piatra. Prin acest uretroscop se introduc
alte instrumente ce sparg piatra, dupa ce a fost localizata. Se foloseste anestezia generala.

4
 Puncţia vezicii urinare
se realizează prin introducerea unui ac pe cale transabdominală în vezica urinară (în
urgenţă) când există pericol de rupere la o vezică supraextinsă.
Se execută de către medic!
Scop
Terapeutic
Evacuarea urinei în cazuri de retenţie acută de urină, când sondajul vezical nu poate fi
executat.
Indicaţii
Stricturi uretrale, hipertrofie de prostată când încercările de pătrundere cu sondă în
vezică urinară rămân fără rezultat.
Traumatisme uretrale sau vaginale, când sondajul vezical este contraindicat.
Locul puncţiei
Pe linia mediană abdominală, la 2 cm deasupra simfizei pubiene.
Materiale necesare
 Muşama şi aleză.
 Mănuşi sterile, betadina.
 Ace şi seringi sterile. Tampoane.
 Medicamente – soluţii anestezice – Xilină 1%.
 Vase colectoare. Materiale necesare pentru recoltări.
 Tăviţă renală.
Pregătirea pacientului
 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
 Se asigură securitatea şi intimitatea necesară execuţiei puncţiei.
 Se aşează bolnavul în decubit dorsal cu pernă tare sub bazin.
 Se dezbracă regiunea pubiană şi se rade pilozitatea.
 Se dezinfectează cu betadina locul puncţiei.

Execuţia puncţiei
 Puncţia se execută de către medic cu ajutorul asistentului medical.
 Se spală şi se dezinfectează mâinile.
 Se îmbracă mănuşi de protecţie
 Medicul execută anestezia locală şi puncţia

1
 o Se patrunde cu trocarul prin peretele abdominal, pana in vezica,
o Se retrage mandrenul, se introduce pe trocar sonda Foley- din
dispozitivul Cystofix
o Se umfla balonasul, se trage la nivelul peretelui abdominal si se prinde
cu fir de ata
o Se aplica un pansament steril
Rolul asistentei în efectuarea puncţiei
o Protejează lenjeria de pat şi de corp.
o Asigură poziţia bolnavului.
o Pregăteşte şi dezinfectează locul puncţiei.
o Pregăteşte şi serveşte medicul cu materialele şi instrumentele necesare.
o Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
o Recoltează urina în eprubete sterile şi le trimite la laborator.
o Urmăreşte scurgerea urinei.
o Notează puncţia executată, cantitatea de urină extrasă, aspectul şi densitatea.

Îngrijiri după tehnică

Se dezinfectează locul după puncţie.
Se aplică pansament.
Se asigură repaus la pat.
Se supraveghează funcţiile vitale.
Se observă locul puncţiei, pansamentul, pentru a sesiza scurgerea în continuare a urinei
prin traiectul neoformat.

Accidente – Incidente
 Puncţie negativă – în cazul în care peretele abdominal prezintă un strat gros
de grăsime şi acul nu pătrunde profund în vezica urinară.
 Hemoragie vezicală.
 Astuparea acului cu flocoane de fibrină sau ţesuturi.
 Infecţii postpuncţionale tardive.
Observaţii:
Se determină volumul de urină evacuat.
Se măsoară densitatea urinară.
Vezica urinară trebuie să se golească încet şi incomplet – maxim 500 ml.
Nu se comprimă abdomenul în timpul evacuării urinei.

2
 REZECTIA ADENOMULUI DE PROSTATA (TUR – P )

Se practica in general pentru adenoame de pana la 50- 60 cmc,se echivaleaza 1 cmc cu

1 g tesut prostatic se rezeca cu usurinta 100-120g.
Rezectia consta in taierea din tesutul prostatic cu bucla ansei dinspre interiorul prostate
pana la capsula sa,fragmentele fiind spalate inspre interiorul vezicii.Practic,uretra prostatica
este desfiintata transformandu-se intr-o cavitate ce continea inainte prostate.
Pregatirea pacientului
 Analize de laborator :HLG,probe inflamatorii,probe
renale,glicemie,ECG,urocultura
 Cu o seara inaintea interventiei alimentatie usoara,ce nu provoaca
flatulenta
 Toaleta generala si a organelor genitale externe
 In dimineata interventiei :clisma evacuatorie , golirea vezicii,nu
bea,nu mananca.

Tehnica:
Se efectueaza cistoscopia si in continuarea ei se practica rezectia tesutului prostatic.
Fragmentele de tesut rezecat sunt indepartate cu seringa Guyon.Daca raman fragmente
de tesut in vezica,ele pot determina complicatii:
- Retentia acuta de urina la scoaterea sondei
- Infectii persistente
- Formare de calculi.
Avantajul rezectiei fata de interventia clasica este ca se poate face hemostaza “la
vedere” coaguland direct artera sau vena.
Hemostaza nu se face la fiecare taiere,deoarece acelasi vas de sange se poate regasi de
mai multe ori in profunzime,spre capsula.La capsula trebuie facuta coagularea eficienta
deoarece sangerarea nu poate fi controlata prin compresiune cu balonasul sondei Foley.
La finalul rezectiei se instaleaza o sonda Foley cu dublu current,ce se mentine 2-3 zile.
Incidente:
- Sangerare necontrolata

1
 - Deschiderea unui sinus venos cand se taie prea profund;continuarea rezectiei
cu sinus deschis poate duce la patrunderea crescuta de apa in circuitul sanguin cu
riscul instalarii “intoxicarii cu apa “si cu instalarea unui sindrom TUR.
- Incontinenta urinara – cand se continua rezectia in zona verum montanum
(limita distala a uretrei prostatice) care este foarte aproape de sfincterul
striat,voluntary al uretrei.
Dupa interventie:
- Monitorizarea temperaturii,TA,diureza
- Consumul de lichide 3l/zi
- Mobilizarea pacientului

DEBLOCAREA DE COL VEZICAL sau TUR – ADK

Consta in rezectia adenocarcinomului de prostate .

Tratamentul de elective pentru neoplasmul de prostate este prostactectomia radical,cu
conditia ca afectiunea sa fie surprinsa intr-un stadiu incipient,situatie care din pacate se
intampla foarte rar.
Majoritatea pacientilor ajung la medic cu retentive complete de urina,cand stadiul
rezectiei radicale este deposit,fiind necesara interventia paleativa:deblocarea endoscopica de
col vezical +hormonoterapie.
Rezectia este asemanatoare cu cea a adenomului de prostate ,dar mai sangeranda,fara
pretentia de a ajunge la capsula.Se instaleaza o sonda Foley,cu dublu current,care se mentine
2-3 zile sau pana la disparitia hematuriei.

2
 REZECTIA TUMORII VEZICALE

sau electrorezectia transuretrala (TUR – V) este o continuare a cistoscopiei,ce se

efectueaza cu rahianestezie si care confirma existenta unei formatiuni tumorale.
Este recomandata pentru stadiile Ta,T1 unde se considera ca este radicala.Se efectueaza
si in stadii mai avansate ,T2 ,in speranta ca penetratia in stratul muscular nu este profunda si
se poate rezeca pana in tesutul muscular “liber”.In T3 si T4 se practica doar in scop
paleativ:hemostaza sau marirea capacitatii vezicale,cand nu se poate efectua cistectomia
totala.
Pregatirea pacientului
 Analize de laborator :HLG,probe inflamatorii,probe renale,glicemie,ECG,urocultura
 Cu o seara inaintea interventiei alimentatie usoara,ce nu provoaca flatulenta
 Toaleta generala si a organelor genitale externe
 In dimineata interventiei :clisma evacuatorie , golirea vezicii,nu bea,nu mananca.

Tehnica:
- Se efectueaza cistoscopia
- Rezectia incepe dinspre zona libera a tumorii spre baza ei,adica spre peretele vezical
- Se taie fragmente tumorale cu bucla ansei,care apoi vor fi extrase cu ajutorul unei
seringi Guyon,cu capacitate mare si care se ataseaza la teaca rezectoscopului.Chiar daca baza
tumorii este ingusta ,la cele papilare ,se nu se taie de la inceput ci fragmente mici,fiinca
tumora mare eliberata nu poate fi extrasa.Nu se face hemostaza dupa fiecare fragment taiat ci
numai cand se intalneste un vas mai active pe masura ce se apropie de baza.La baza peretele
vezical hemostaza se face riguros,la vedere,pe toata suprafata rezecata.
- Dupa rezectie se instaleaza o sonda Foley pentru 2-3 zile,pentru limpezirea urinii.

Incidente:
- Perforarea peretelui vezical in cazul in care se pezaca prea “curajos “
Dupa interventie:
- Monitorizarea temperaturii,TA,diureza
- Consumul de lichide 3l/zi
- Mobilizarea pacientului

1
 SONDELE UROLOGICE

Sondele sunt niste tuburi din plastic de diferite dimensiuni si forme ce realizeaza
comunicarea unui sector al sistemului urinar cu exteriorul.(sonda uretro-
vezicala,nefrostoma)sau cu alt sector intern urinar (sonda autostatica ureterala)
Calibrul sondelor se apreciaza dupa scara Charierre (Ch) o unitate fiind 1/3 mm.
Sondele uretro-vezicale se folosesc pentru evacuarea urinii din vezica.

1. Sonde pentru drenaj extern

Sonda Nelaton – cu varf drept si plin,are gauri laterale; de preferat la femei

Sonda Tiemann – cu varf cudat si efilat,permite angajarea prin curbura uretrei

bulbare

1
 Dezavantajul acestor sonde este ca ele nu poseda un sistem de fixare intern,fiind
necesara fixarea externa cu leucoplast (instabila) sau se coase la preput (dureroasa).
Sonda Foley sau sonda cu balonas, pe langa circuitul normal de evacuare a
urinii , mai prezinta un circuit format dintr-un canal in grosimea peretelui sondei prin
care se introduce apa printr-o ramificatie externa cu supapa.Astfel se umfla balonasul
aflat la capatul intern,in invelisul peretelui .Acest balonas fixeaza sonda si nu permite
iesirea sa.Rar bolnavii agitate pot sa-si traga sonda cu balonasul umflat,lezand uretra.
Dimensiunile variaza de la Ch 8-10 la copii pana la Ch 24 – 26 la operatii
endoscopice.

O varianta speciala de sonda Foley este cea cu dublu current,pentru spalarea

continua,avand 3 ramificatii externe:
- una pentru drenaj
- una pentru umflarea balonasului
- una prin care se introduce ser sau apa sterile in vezica pentru spalare; se
instaleaza dupa rezectiile de prostate sau de tumori vezicale cu risc de hematurie.

2
 ●Dispozitivul Cystofix
Exista situatii cand nu se poate sau nu se reuseste cataterizare uro-vezicala,la
bolnavii stricturati sau dupa interventii in forta ,ce se poate solda cu o cale falsa.In
acest caz evacuarea urinii se realizeaza printr-un drenaj suprapubian . Acesta se
realizeaza cu un dispozitiv special – Cystofix – care cuprinde un ac gros (trocar) ,ce
contine in interior un obturator.
Se punctioneaza suprapubian,se scoate obturatorul apoi se introduce prin trocar
in vezica o sonda Foley subtire.

3
 ●Sonda ureterala
Similar evacuarii urinii din vezica,trebuie actionat ca si cand exista o retentie
urinara cauzatoare de anurie (obstacol pe rinichi unic )sau de sepsa in caile urinare
superioare.Se folosesc niste sonde subtiri,lungi si flexibile cel mai frecvent de calibru
Ch 5 – 7,cu mandren metallic de intarire,numite sonde sau catetere ureterale.
Pot fi cilindrice ,cu orificiul lateral la capul intern al sondei – standard,folosite
pentru cateterizarea retrograda (scop terapeutic ),sau cu o oliva tronconica perforata
la cap – Chevassu, folosite pentru uretero-pielografie retrograda ( scop diagnostic ).
Uneori pentru a realiza cateterizarea este necesar introducerea unui ghid metallic
ascendant cu capat flexibil,moale pe care apoi sonda culiseaza pana in sistemul pielo-
caliceal,asigurand drenajul urinar extern. Capatul sondei va ramane in exterior,fiind
present riscul unei infectii ascendente.

4
 ●Sonda de nefrostomie
Cand nu se poate monta o sonda ureterala si situatia impune un drenaj al cavitatii
renale,se efectueaza similar ca la vezica urinara,un drenaj extern al rinichiului ,adica o
nefrostomie percutana.
Se utilizeaza o trusa de nefrostomie care contine un ac cu mandren, cu care se
punctioneaza sistemul pielo-caliceal sub ghidaj echografic.Se scoate mandrenul.Se
poate injecta apoi substanta de contrast pe ac si continua procedura sub control
radiologic,eventual fiind necesara o noua punctie.Se introduce un ghidaj metallic prin
ac pana in sistemul pielo-caliceal dupa care se extrage acul.Prin ghidajul metallic se
introduce un tub de nefrostoma care se fixeaza la piele sau o sonda Foley Ch 14-16 cu
balonas mic -3 ml.
Cand nu exista alternative radiologica se continua procedura numai sub control
echografic.,dar trebuie sa se actioneze rapid sa nu se piarda dilatatia pielo-caliceala,ce
permite continuarea manevrelor.Nefrostoma este temporara in afectiunile obstructive
acute,dar si definitive in aceleasi neoplazii genitale.

2. Sonde pentru drenaj intern

5
Pentru a se evita infectiile ascendente se recurge la drenajul urinar intern – adica intre
sistemul pielo-caliceal si vezica.
Sunt asa numitele sonde ureterale autostatice formate din material plastic
special,ce nu permit depunerea de calcificari pe ele,in contact prelungit cu urina.
Sonda prezinta la ambele capete cate o curbura ce permite fixarea in bazinet sau
calice (sus) si respective in vezica (jos ) .Sunt recunoscute ca sonde ‘’Double J ” sau
“Pig tail”, in functie de forma extremitatilor.
Cand se monteaza in ureter se foloseste un mandren metallic care indreapta
capetele.Cand se extrage acesta,cele 2 extremitati iau forma descrisa anterior. De
obicei,se mentin zile sau saptamani,uneori luni de zile,in neoplaziile obstructive
genitale la femei (neoplasm de col uterin) si la barbati (adenocarcinom prostatic).

Sondajul uretro-vezical
Definitie: manevra de golire a vezicii urinare cu ajutorul unei sonde.
Sonda: - tub din cauciuc, metal sau material plastic - prevazut cu un varf de
forma cilindrica tronconica, in continuarea corpului sondei sau uşor indoit, cu unul
sau mai multe orificii laterale - pavilion in forma de palnie, mai gros decat corpul,
avand inscris pe el numarul sondei (la sondele Foley este inscrisa şi capacitatea
balonetului).
Indicatii:
- retentii acute de urina
- interventii chirurgicale in micul bazin sau pe orgnele genital
- explorari endoscopice ale uretrei, vezicii şi ureterelor etc.
Contraindicatii:
- infectii acute ale uretrei (risc de insamantare )
- ruptura traumatica a uretrei (creare de cai false)
- stricturi uretrale stranse (cistostomie temporara)
Principii:
- respectare a regulilor de asepsie şi antisepsie;
- selectare a tipului de sonda şi a grosimii ei in functie de uretra ce trebuie
cateterizata;
- manevra blanda de introducere a sondei;

6
 - golire lenta a vezicii, cu pensare a sondei pentru 1-2 minute dupa evacuarea a
150- 200 ml urina (risc de hemoragie „ex vaquo”);
- fixare a sondei a demeure (umflarea balonaşului sondei Foley).
Materiale necesare:
- sonde uretrale sterile de diverse tipuri şi dimensiuni (Nélaton, Foley, Thieman);
- manuşi sterile pentru cel care sondeaza, pensa porttampon,pean etc.
- comprese sterile, solutii antiseptice (betadina,cloramina,etc.) pentru dezinfectia
glandului şi a vulvei - ulei de parafina sau glicerina sterile (lubrefiere a sondei); sau
lubrifiant uretral -flaconul contine un gel cu lidocaina 2%,lubrifiantul se aplica prin
strangerea flaconului de pastic -ca o armonica.
- vase sterile pentru colectarea urinii (tavite renale, urinare, pungi din plastic);
-seringa şi apa distilata pentru controlul permeabilitatii sondei, aspirarea
microcheagurilor din vezica şi pentru umplerea balonetului sondei Foley.
Tehnica sondajului vezical:
a)Barbat(lungime mai mare a uretrei);
prezenta celor 2 curburi sagitale, prima convexa anterior la nivelul uretrei peniene,
cea de a doua convexa posterior la zona de trecere dintre uretra peniana şi uretra
membranoasa – bulbul uretrei
- bolnav aşezat in decubit dorsal cu medicul la dreapta bolnavului
- spalare a glandului şi preputului cu apa şi sapun,clatire si uscare
- decalotare a glandului, cu prindere intre police şi primele 2 degete a mainii
stangi ,
-dezinfectare a glandului şi a meatului uretral cu mana dreapta
- lubrefiere a sondei tinute in mana dreapta - introducere a sondei cu blandete
pana se trece de valvula Guérin, apoi sub actiunea de uşoara tractionare a penisului
spre zenit, urmata de actiunea de basculare a penisului intre coapse
- daca sonda nu progreseaza, se retrage 2-3 cm şi se impinge din nou, cu mişcari
fine in sens axial şi circular
- in caz de retentie urinara repetata sau modificare a calitatii urinii (hematurie,
piurie, etc.) se impune lasarea sondei pe loc → umplere a balonaşului sau fixare cu
benzi de fasa infasurata trecute intre sonda şi penis (2 benzi longitudinale şi 2 benzi
circulare), cu ataşare la unui recipient de colectare a urinii.
b)Femeie (uretra mai scurta: 5-7 cm, fara curburi):

7
 - bolnava aşezata pe masa ginecologica sau in pat pe plosca,cu coapsele
indepartate
- departare a labiilor cu degetele mainii stangi, dezinfectare cu mana dreapta
- introducere a sondei cu blandete in uretra pana la exteriorizarea urinii
Incidente şi accidente:
- lipsa de progresie a sondei (strictura uretrala, creare de cale falsa) → retragere a
sodei, reluare a manevrei cu alta sonda, punctie suprapubiana
- absenta scurgerii urinare dupa intrarea in vezica (cheaguri care au astupat
orificiile sondei) → spalare – aspirare cu seringa Guyon
- sangerare uretrala (creare de cale falsa), hemoragie ex vaquo.

8
 Uretrocistoscopia
Efectuata cu respectarea tuturor masurilor de asepsie si antisepsie,in afara episoadelor
febrile sau de cistita ,poate oferi informatii despre uretra ,regiunea cervico- prostatica ,pereti
vezicali,continutul vezical si orificiile ureterale,aspectul macroscopic al urinii care vine pe
aceste orificii.
Indicatii:
- Stabilirea diagnosticului si a conduitei terapeutice in multe afectiuni urologice
- Investigarea cauzei hematuriei
Nu se poate face :
- La orice pacient aflat in plin puseu de infectie urinara
- Nu se va forta orbeste introducerea cistoscopului pe uretra la barbate,risc de leziuni
uretrale
- Nu se va face fara o forma de anestezie.

Investigatia se face in sala de cistoscopie,medical fiind echipat steril.

Tehnica
 Asigurarea pozitiei pacientului – decubit dorsal
 Badijonarea cu solutie antiseptic (betadina) a organelor genital si a regiunii perineale
 Se introduce pe uretra jelly-anestezic,o solutie uleioasa,cu rol lubrefiant si anestezic
 Pensarea penisului pentru 3 – 5 minute va facilita contactul cu mucoasa,instalandu-se
anestezia locala
 Se introduce pe uretra cistoscopul si se progreseaza la vedere spre uretra prostatica
,evaluindu-se aspectul aspectul mucoasei uretrale ,eventuale stricture,tumori,calculi migrate
 Se inainteaza in vezica urinara unde se va examina:
 Mucoasa vezicala pe toata suprafata ei,urmarindu-se eventuale tumori vezicale,aspectul
lor(vegetant sau infiltrativ) ,baza de implantare,numarul,pozitia lor raportata la
pereti,col,orificii ureterale,alte modificarii ale aspectului
mucoasei:edem,petesii,placarde,calcificari,etc.
 Se vor cauta calculi vezicali sau fragmente litiazice –
numar,aspect,culoare,dimensiuni,eventualele cheaguri,fragmente tumorale,corpi straini

1
  Orificiile ureterale vor fi atent urmarite – fragmente de calculi,tumori ureterale,ce
proiemina prin lumenul orificiului;se va urmari eliminarile de urina de la nivelul orificiile
ureterale in incercarea de a se stabili sursa hematuriei
 Colul cezical va fi examinat cu atentie ,la fel si celelalte zone urmarindu-se existent
lobilor prostatici,aspectul lor si proieminenta lor in lumenul vezical ,incercandu-se o evaluare a
dimensiunilor pentru o eventuala interventie endoscopica sau deschisa la prostate