Sunteți pe pagina 1din 6

DISCIPLINA: CHIRURGIE GENERALA NURSING SPECIFIC

CURSUL : 1
NOTIUNI GENERALE
Chirurgia generală – este specialitatea medicală care tratează o paletă largă de afecțiuni care
necesită tratament chirurgical : afecțiuni ale abdomenului, traumatisme, afecțiuni vasculare,
genitale, urologice, torace, endocrine folosind metode invazive (chirurgie clasică) sau mini -
invazive(chirurgie laparoscopică).
Din chirurgie generală s-au desprins neurochirurgia, chirurgia plastică, chirurgia
pediatrică, chirurgia toracică, chirurgia cardiacă, chirurgia
vasculară, transplantologia, traumatologia, ortopedia, chirurgia maxilo-facială, chirurgie
oncologică, otorinolaringologia, anestezia și urologia, care în zilele noastre sunt discipline
separate.
Organizarea si functionarea serviciului de chirurgie
Spitalul poate fi pavilionar sau monobloc. Serviciul sau sectia de chirurgie are o structura
si functionalitate aparte si cuprinde mai multe compartimente: blocul operator, statia de
sterilizare, saloane cu paturi, sala de pansamente si alte anexe (compartimente aseptice),
precum si un compartiment septic- sala de pansamente si saloane. Compartimentul ATI poate
fi anexat sau separat de blocul operator.
Blocul operator-este o unitate functionala aparte , trebuie sa fie izolat de restul sectiei, are
circuite aparte pentru sectorul septic si aseptic si trebuie sa fie construit din materiale care se
pot dezinfecta usor.
Structura blocului operator cuprinde mai multe incaperi:
 Camera filtru
 Camera de pregatire a chirurgilor
 Camera de imbracare a lenjeriei sterile
 Salile de operatie ( minim 3-4 pentru fiecare bloc operator), complet izolate de
exterior, climatizate cu trecerea aerului prin filtre speciale care sa asigure sterilizarea
aerului, temperatura intre 18-22 grade celsius si umiditatea intre 50-70%.
Mobilierul unei sali de operatie:
 Masa de operatie cu lampa scialitica
 Mesele pentru instrumente
 Mese pentru casolete cu campuri
 Aparatul de anestezie generala, cu mmobilieru aferent.

1
 Aspiratoare, bisturie electrice, laparoscop, lampi mobile cu picior,
Blocul operator mai cuprinde:
-camerea de preanestezie si trezire
-camera de spalare a instrumentarului folosit
-camera de depozitare a lenjeriei murdare
-magazia cu aparatura si instrumentar de rezerva
-camera de repaus pentru medici si personal
Personalul blocului operator trebuie sa respecte cu strictete regulile de asepsie si antisepsie,
circulatia sa fie limitata la strictul necesar, iar discutiile inutile sunt interzise.
Statia de sterilizare –este de obicei unica in spital, dar in unele spitale exista statii mici,
anexate blocului operator. Are circuite separate pentru septic si aseptic si este prevazuta cu:
 Camera de primire si depozitare a materialelor pentru sterilizare
 Camera de sterilizare propriu zisa ce cuprinde autoclave si pupinele
 Camera de depozitare a materialelor sterilizate, de unde se elibereaza pentru operatii
Saloanele pentru bolnavi- sunt amenajate pentru a raspunde cerintelor specifice de
ingrijire ale acestora. Dupa ultimele normative ale MS (1995), sectia de spital cuprinde intre
25-75 de paturi. Ideal este ca un salon sa nu fie mai mare de 1-3 paturi, suprafata pentru un
pat de adult fiind calculată la 5-6 m patrati, iar cubajul la 18-20 de metri cubi. Temperatura
optima este de 20-22 grade, iar umiditatea de 40-50%.
Paturile trebuie asezate astfel ca sa permita abordul bolnavului pe trei laturi, iar la fiecare pat
trebuie sa existe lampa de noapte si sistem de semnalizare pentru asistenta.
Paturile pentru bolnavi grav trebuie sa fie dotate cu posturi de oxigen, sisteme de aspiratie si
monitoare.
Salile de pansamente-servesc atat la pansarea bolnavilor, dar si la efectuarea unor
examinari clinice.

ASEPSIA si ANTISEPSIA

Asepsia (a = fara, sepsis = putrefactie) reprezinta un ansamblu de masuri prin care este
împiedicat contactul germenilor cu plaga operatorie (contaminarea plagii), fiind o metoda
profilactica. Louis Pasteur (1822-1895) este considerat parintele asepsiei moderne,

2
Antisepsia (anti = împotriva, sepsis = putrefactie) este alcatuita din totalitatea mijloacelor prin
care se urmareste distrugerea germenilor patogeni prezenti într-o plaga, pe tegumente sau în
mediu; este deci o metoda curativa.

Antisepsia foloseste o serie de substante chimice denumite antiseptice sau dezinfectante.

Antiseptic – substanță cu acțiune bactericidă sau bacteriostatică care se aplica pe tesuturi vii.

Dezinfectant – substanță folosită pentru distrugerea germenilor de pe diverse obiecte,


suprafete de lucru, mobilier.

Pentru a putea fi folosita în conditii bune, o substanță antiseptică trebuie sa îndeplinească


anumite condiții:

- sa aiba actiune rapida si durabila;

- sa distruga cât mai multi germeni în concentratii cât mai mici;

- sa nu actioneze toxic pe țesuturile pe care se aplica si să nu tulbure mecanismele de aparare


favorizând astfel o infecție bacteriană;

- sa nu deterioreze suprafetele, instrumentele sau materialele care urmeaza sa fie dezinfectate;

- sa fie usor solubila în apă iar odata solvita sa dea un amestec stabil (să nu-și modifice pro-
prietățile în timp);

- să-și mențina proprietățile antiseptice în orice mediu.

Dezinfectia - reprezinta totalitatea mijloacelor fizice, chimice, biologice si farmacologice care


urmaresc îndepartarea, inactivarea sau distrugerea germenilor patogeni din mediu.

Prin dezinfectie se distrug germenii obisnuiti si nu cei sporulati sau virusi. Este o metoda
simpla, uzand de substante dezinfectante.

Sterilizarea - este procedura care, printr-o serie de mijloace, realizeaza indepartarea sau
distrugerea completa a tuturor microbilor, chiar a formelor sporulate si a virusilor.

3
Sterilizarea se poate face cu mijloace fizice sau chimice.

Alegerea metodei de sterilizare este funție dematerialul de sterilizat.

Sterilizarea prin mijloace chimice sau dezinfectia de nivel inalt comportă un risc atat pentru
personalul medical căt si pentru dispozitivele medicale dacă nu se respecta regulile de
sterilizare.

SIMPTOME SI SEMNE PREZENTE IN CHIRURGIA GENERALĂ


 Durerea – senzația fizica sau mentală de disconfort sau suferință. Orice durere are trei
valențe:
 Fizică
 Psihică
 Socială
Când descriem o durere trebuie sa discutăm cu pacientul asupra următoarelor aspecte:
 localizarea durerii
 intensitatea
 caracterul durerii
 iradierea durerii
 ce factori au determinato sau ce o accentuează si ce o ameliorează
 Greată – senzatia de varsatură.
 Varsătură – actiunea reflexă de expulzie forțată a continutului stomacal la exterior prin
cavitatea bucală.
In funcție de conținut pot fi:
 vărsături alimentare
 acide
 spumoase
 bilioase
 fecaloide
Vărsăturile mai pot fi:
 periodice
 recurente
 persistente

4
Vărsătura in jet este expulzia conținutului stomacal cu forță mare adesea fără a fi precedată de
greață.
 Disfagie – dificultate de inghițire a bolului alimentar.
 Anorexia – diminuarea sau pierderea poftei de măncare, absența dorinței de a mănca.
 Regurgitație – curgere in sens invers, cum ar fi intoarcerea sucului gastric in esofag
insoțit de senzatia de arsură retrosternală(pirozis),umplerea gurii cu lichid
gastric(acid).
 Eructație – procesul de eliminare a gazelor din tubul digestiv superior prin cavitatea
bucală.
 Pirozis – senzatia de arsură esofagieană(retrosternală) determinată de pătrunderea unor
mici cantitățiu de lichid sau gaz din stomac.
 Febră – cresterea temperaturii corpului peste 370 C.
 Subfebrilitate – 37-37,90C
 Febră moderată – 38- 38,90C
 Febră ridicată – 39-39,90C
 Hiperpirexie – 40- 420C
 Frison- sezatie de frig insotită de tremurături ale corpului determinate prin contracturi
ale musculaturii pentru a determina creșterea căldurii.De obicei frisonul este dat de
descărcarea microbilor in sănge care determină modificarea centrului de termoreglare.
Frisonul poate fi unic, solemn care să dureze aproximativ 30 min, urmat de ascensiune febrilă
mare sau de intensitate mai redusă, urmată de frisoane mici(frisonete).
 Meteorism – distensia intestinelor prin acumularea de gaze, manifestată prin balonare
sau evidentiată la examenul obiectiv al abdomenului prin tenesme.
 Diaree – eliminarea anormal de frecventă a materiilor fecale cu consistență scăzută.
Scaunele diareice pot fi insoțite de prezența elementelor patologice mucus, puroi,
sânge sau alimente nedigerate.
 Constipatie – diminuarea peristaltismului intestinal insotită de efort prelungit de
evacuare a unui scaun cu consistență foarte crescută urmată sau nu de senzatia de
evacuare incompletă.
 Hematemeza – eliminarea de sânge prin varsătură de culoare asemaănătoare cu zațul
de cafea.
 Melenă – evacuarea unor scaune ce conțin sânge digerat de culoare neagră provenit in
general din tractul digestiv superior.

5
 Rectoragie – eliminarea săngelui prin materii fecale, fie amestecat cu acestea sau la
exteriorul scaunului. Culoarea acestuia este roșu aprins pentru că provine din zonele
joase ale tubului digestiv.
 Hemoptizie - eliminare de sânge roşu, aerat cu tuse.
 Hematuria - reprezintă hemoragia la nivelul aparatului urinar, exteriorizat prin
micţiune.
 echimoza (precoce sau tardiva) - apare prin ruperea vaselor din piele si tesutul celular
subcutanat
 - hematomul - apare prin ruperea vaselor din tesutul celular subcutanat si acumularea
de sange in acest spatiu; evolutia poate fi spre absorbtie, incapsulare, infectare; in
functie de evolutie, tratamentul poate fi unul conservator (antibiotice, punga cu
gheata) sau chirurgical (evacuare si drenaj)
 - seromul posttraumatic Morel-Lavalle reprezinta o acumulare de limfa intre hipoderm
si fascia de invelis, in urma unui impact tangential (cele mai afectate regiuni sunt
coapsa, lomba, fesa, abdomenul).
 Hematoame profunde: afecteaza nervi, tendoane, muschi, viscere (in urma unor
traumatisme severe se pot forma hematoame profunde viscerale: pulmonar, splenic,
hepatic, retroperitoneal, etc.).