Sunteți pe pagina 1din 11

Tema 9.

Situațiile financiare ale entităților economice


9.1. Componenţa, caracteristica şi clasificarea situațiilor financiare;
9.2. Lucrări prealabile pentru întocmirea situațiilor financiare;
9.3. Modul de întocmire şi prezentare a situațiilor financiare.

9.1. Componenţa, caracteristica şi clasificarea situațiilor financiare

Situațiile financiare reprezintă o totalitate sistematizată de indicatori ce


caracterizează situaţia patrimonială şi financiară, existenţa şi fluxul capitalului
propriu şi al numerarului entităţii pe o perioadă de gestiune.
Scopul situaţiilor financiare constă în prezentarea informaţiilor utile în
luarea deciziilor economice pentru utilizatori.
Modul de întocmire şi prezentare a situațiilor financiare este reglementat de
prevederile Legii contabilităţii, SNC „Prezentarea situațiilor financiare”, SNC
„Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente
ulterioare”, Ghidul metodologic de întocmire a situaţiilor financiare, alte acte
normative.
În baza articolului 21 al Legii Contabilității și Raportării Financiare,
conținutul situațiilor financiare individuale se întocmește în funcție de categoria
entității și necesitățile informaționale ale acesteia. Totodată, entitatea care aplică
SNC întocmește și prezintă anual unul dintre următoarele seturi de rapoarte:
a) situații financiare prescurtate;
b) situaţii financiare simplificate;
c) situaţii financiare complete.
Situațiile financiare prescurtate includ:
a) bilanțul prescurtat;
b) situaţia de profit şi pierdere prescurtată;
c) nota explicativă.
Situaţiile financiare simplificate includ:

1
a) bilanţul;
b) situaţia de profit şi pierdere;
c) nota explicativă.
Situaţiile financiare complete includ:
a) bilanţul;
b) situaţia de profit şi pierdere;
c) situaţia modificărilor capitalului propriu;
d) situaţia fluxurilor de numerar;
e) nota explicativă.
Conform articolului 5 al Legii Contabilității și Raportării Financiare,
modul de ținere a contabilității și de aplicare a standardelor de contabilitate este:
(1) Entitățile micro și persoanele fizice care desfășoară activitate de
întreprinzător, după înregistrarea acestora ca plătitori ai taxei pe valoare adăugată,
țin contabilitatea în partidă dublă și întocmesc situaţii financiare prescurtate
conform SNC, cu excepția societăților de investiții, societăților financiare holding,
societăților financiare holding mixte, societăților financiare nonbancare și
societăților holding cu activitate mixtă, care întocmesc situații financiare în
conformitate cu alin. (2) și (3).
(2) Entitățile mici țin contabilitatea în partidă dublă și întocmesc situaţii
financiare simplificate conform SNC.
(3) Entitățile mijlocii și entitățile mari țin contabilitatea în partidă dublă și
întocmesc situaţii financiare complete conform SNC.
Categoriile entităților și grupurilor.
(1) Entitatea micro este entitatea care, la data raportării, nu depășește
limitele a două dintre următoarele criterii:
a) totalul activelor – 5 600 000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 11 200 000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 10.
(2) Entitatea mică este entitatea care, nefiind entitate micro, la data
raportării, nu depășește limitele a două dintre următoarele criterii:
2
a) totalul activelor – 63 600 000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 127 200 000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 50.
(3) Entitatea mijlocie este entitatea care, nefiind entitate micro sau
entitate mică, la data raportării, nu depășește limitele a două dintre următoarele
criterii:
a) totalul activelor – 318 000 000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 636 000 000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 250.
Entitatea mare este entitatea care, la data raportării, depășește limitele a
două dintre următoarele criterii:
a) totalul activelor – 318 000 000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 636 000 000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 250.
Entitățile de interes public întocmesc situaţii financiare conform IFRS.
Toate entitățile, cu excepția entităților de interes public, perfectează situații
financiare anuale.
Entitățile-mamă, suplimentar la situaţiile financiare proprii, întocmesc
situaţii financiare consolidate în conformitate cu standardele de contabilitate.
Suplimentar la situaţiile financiare, entitățile prezintă anual raportul
conducerii şi raportul auditorului, în cazul în care auditul este obligatoriu. Raportul
conducerii trebuie să includă:
 situația reală a dezvoltării şi performanţelor activităţii entităţii;
 descrierea principalelor riscuri şi incertitudini cu care se confruntă
entitatea;
 orice eveniment important care a avut loc de la finele perioadei de
gestiune pînă la prezentarea situaţiilor financiare;
 perspectivele de dezvoltare a entităţii;
 informaţii privind răscumpărarea părţilor sociale şi a acţiunilor proprii etc.

3
9.2. Lucrări prealabile pentru întocmirea situațiilor financiare
Culegerea operațiunilor economice din documentele primare și prelucrarea informaţiei prin intermediul
jurnalelor - ordere se referă la categoria lucrărilor efectuate în cursul perioadei de gestiune. La sfârșitul perioadei de
gestiune, soldurile finale ale conturilor sintetice din jurnalele ordere și cartea mare sunt supuse unui alt proces de
prelucrare înainte de întocmirea situațiilor financiare care este denumit ca: lucrările premergătoare la întocmirea
situațiilor financiare.
Pentru pregătirea unor rapoarte financiare veridice din punct de vedere contabil, înaintate de întocmirea
acestora, entitățile economice trebuie să desfăşoare o activitate amplă de pregătire, care constă în verificarea
oportunităţii, plenitudinii şi obiectivității datelor incluse în situații financiare. În aceste scopuri se determină
succesiunea îndeplinirii procedurii contabile finale, care cuprinde următoarele etape (fig. 1):

1. Examinarea faptelor (operaţiunilor) economice înregistrate


şi verificarea obiectivității acestora

2. Verificarea corespunderii datelor contabilității analitice cu


rulajele și soldurile conturilor contabilității sintetice

LUCRĂRILE
PREMERGĂTOARE 3. Inventarierea totală și evaluarea ulterioară a tuturor
LA ÎNTOCMIREA elementelor patrimoniale
SITUAȚIILOR
4. Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli la finele
FINANCIARE
perioadei de gestiune

5. Închiderea registrelor contabile și transferarea soldurilor finale în


cartea mare și balanța de verificare

Figura 1. Conținutul lucrărilor premergătoare la întocmirea situațiilor financiare

În etapa I se verifică corectitudinea reflectării în bilanţul contabil a tuturor operaţiunilor economice,


conform datelor din documentele primare. Planul de conturi este constituit după principiul unei reglementări stricte a
conturilor activ, pasiv și conturi rectificative. Conturile din clasele 1 “Active imobilizate”, 2 „Active circulante”, 7
„Cheltuieli”, 8 „Conturi de gestiune”, cu excepţia conturilor rectificative, sunt conturi de activ, iar conturile din
clasele 3 „Capital propriu”, 4 „Datorii pe termen lung”, 5 „Datorii curente”, 6 „Venituri” cu excepţia conturilor
rectificative sunt conturi de pasiv.
În continuare sumele din conturile corespondente se reflectă în registrele corespunzătoare ale contabilităţii
analitice şi sintetice. La aceasta etapă se efectuează lucrări:
- se precizează şi se trec la costuri, cheltuieli şi venituri ale perioadei de gestiune, sumele corespunzătoare de
cheltuieli şi venituri anticipate;
- se repartizează costurile indirecte de producţie în conformitate cu cerinţele SNC „Stocuri”;
- în conturile de decontări de activ şi pasiv se întocmesc înregistrări de corectare pentru a evita formare soldului
creditor în conturile de activ şi a celui debitor în conturile de pasiv;
- se închid conturile contabilităţii de gestiune.
Exemplul 1. S.A. „Unitem” la sfârșitul anului a înregistrat următoarele operațiuni
economice de regularizare:

4
Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice:

Corespondenţa
№ Conţinutul operaţiei Suma, lei conturilor
Debit Credit
1. Decontarea cotei părți a cheltuielilor anticipate realizate în
300 713 261
luna decembrie pentru revista „Contabilitate și audit“
2. Reflectarea cotei părți a prejudiciului material calculat în
6 000 535 612
perioada precedentă, dar care se referă la luna curentă
3. Înregistrarea soldului produselor în curs de execuție la
200 000 215 811
finele perioadei de gestiune
4. Reflectarea produselor finite la costul efectiv fabricate în
1 500 000 216 811
secțiile activității de bază a entității economice

În contextul general al lucrărilor premergătoare întocmirii situațiilor financiare o mare importanţa are etapa
III– Inventarierea activelor şi pasivelor întreprinderii şi reflectarea rezultatelor acestora în contabilitate.
Entitatea, Regulamentului privind inventarierea aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor nr.60 din 29 mai 2012
conform efectuează inventarierea:
la începutul activităţii, scopul principal fiind stabilirea şi evaluarea elementelor de activ şi datorii
ce constituie aportul în capitalul social;
cel puţin o dată pe parcursul perioadei de gestiune, de regulă, la sfîrşitul perioadei de gestiune.
Entităţile pot efectua inventarierea şi pînă la sfîrşitul perioadei de gestiune, cu condiţia evaluării corecte şi
înregistrării rezultatelor inventarierii în raportul financiar. În cadrul inventarierii:
1) se stabileşte existenţa efectivă a elementelor de activ şi datorii (imobilizărilor necorporale şi corporale,
investiţiilor financiare, stocurilor, mijloacelor băneşti din casierie şi conturile curente în instituţiile financiare,
documentelor băneşti, volumului producţiei în curs de execuţie, creanţelor şi datoriilor);
2) se verifică integritatea activelor prin compararea existenţei efective a acestora cu datele contabilităţii;
3) se constată creanţele compromise şi datoriile cu termenul de prescripţie expirat;
4) se stabilesc bunurile care parţial sau total şi-au pierdut calitatea iniţială;
5) se constată bunurile neutilizate în activitatea entităţii;
6) se verifică respectarea regulilor şi condiţiilor de păstrare a stocurilor, mijloacelor şi documentelor băneşti,
precum şi condiţiile de întreţinere şi păstrare a maşinilor, utilajelor şi a altor imobilizări corporale.
Conducătorul entităţii numeşte prin Ordin (Dispoziţie) privind efectuarea inventarierii comisia de inventariere.
Membrii comisiei de inventariere pot fi înlocuiţi numai în baza Ordinului (Dispoziţiei), emis de conducătorul
entităţii. În componenţa comisiei centrale se includ:
conducătorul entităţii sau altă persoană împuternicită (preşedintele comisiei);
contabilul-şef sau altă persoană împuternicită, iar la entităţile, unde ţinerea contabilităţii este
transmisă unei entităţi de audit sau consultanţă – reprezentantul acestei entităţi;
5
şefii subdiviziunilor (serviciilor) structurale;
specialişti în domeniu.
Elementele de activ şi datorii supuse inventarierii se înscriu în formularele-tip:
 INV-1 „Lista de inventariere a imobilizărilor”;
 INV-2 „Lista de inventariere a stocurilor (cantitativ-valorică)”;
 INV-3 „Lista de inventariere a stocurilor (valorică)”;
 INV-4 „Lista de inventariere a bunurilor transmise temporar unor entităţi”;
 INV-5 „Lista de inventariere a activelor în curs de execuţie;
 INV-6 „Lista de inventariere a animalelor înregistrate separat”;
 INV-6.1 „Lista de inventariere a animalelor înregistrate în grup”;
 INV-7 „Proces-verbal de inventariere a mijloacelor şi documentelor băneşti”;
 INV-8 „Lista de inventariere a formularelor tipizate de documente primare cu regim
special”;
 INV-10 „Lista de inventariere a creanţelor şi datoriilor”.
După inventariere toate documentele (listele de inventariere, calculele etc.) şi procesul-
verbal privind rezultatele inventarierii se transmit pentru examinare comisiei centrale, după caz,
sau conducătorului entităţii. Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor înscrise
în listele de inventariere cu cele contabile. Diferenţele dintre rezultatele inventarierii şi datele
contabile se înscriu în lista de inventariere INV-11 „Registru de verificare a rezultatelor
inventarierii”.
Plusurile constatate cu ocazia inventarierii se evaluează:
imobilizările necorporale şi corporale, stocurile şi alte active curente – la valoarea justă la data constatării;
creanţele, datoriile, mijloacele şi documentele băneşti – la valoarea nominală.
Lipsurile şi pierderile din deteriorarea bunurilor se evaluează:
imobilizările necorporale şi corporale – la valoarea de bilanţ la momentul constatării acestora;
stocurile şi alte active curente – la valoarea de bilanţ (cost efectiv, valoare de intrare, valoarea realizabilă netă);
bunurile deteriorate parţial – la suma pierderilor efective stabilite de comisia de inventariere sau experţi
independenţi;
creanţele, datoriile, mijloacele şi documentele băneşti – la valoarea nominală.
Se permite compensarea reciprocă a plusurilor cu lipsuri pentru aceeaşi perioadă de gestiune, acelaşi
gestionar, aceeaşi subdiviziune şi la aceeaşi denumire, şi în cazul cînd se transmit bunuri de la un gestionar la altul
fără întocmirea documentelor primare. Pentru efectuarea compensărilor reciproce pentru cantităţi egale între plusuri
şi lipsuri, persoanele responsabile prezintă comisiei de inventariere explicaţii detaliate privind cauzele resortului
bunurilor.
Etapa IV a lucrărilor premergătoare întocmirii situațiilor financiare o constituie închiderea conturilor de venituri şi
cheltuieli. Închiderea conturilor este un proces care se efectuiază la finele perioadei de gestiune şi include trecerea
sumelor acumulate din conturile de venituri şi cheltuieli (clasele 6-7) în contul 351 „Rezultat financiar total”.

6
Contul 351 „Rezultat financiar total” se utilizează numai la finele perioadei de gestiune pentru
generalizarea veniturilor şi cheltuielilor realizate în cursul anului şi determinarea rezultatelor financiare
(performanței financiare), obținute din activitatea operațională, din operațiuni cu active imobilizate și financiară,
inclusiv posturile excepţionale.

Contul 351 „Rezultat financiar total” este un cont de comparație prin generalizarea informației privind
veniturile accumulate, cheltuielile suportate de entitate în perioada de gestiune și funcționează după următoarele
reguli:
- în creditul acestui cont se reflectă decontarea veniturile pe feluri de activității realizate în perioada curentă, și
pierderea netă a perioadei de gestiune;
- în debitul acestui cont se reflectă decontarea cheltuielilor pe feluri de activității realizate în perioada curentă,
cheltuielile curente aferente impozitului pe venit și sumele profitului net rămas la dispoziția întreprinderii;
Contul respectiv nu are sold final, iar diferența dintre venituri și cheltueili se transferă la profitul sau pierderea
netă a perioadei
Exemplul 2. S.A. „Unitem” la sfârșitul anului 201N a înregistrat următoarele sume în
de gestiune

conturile de venituri și cheltuieli: venituri din vânzări – 1 100 000 lei, cheltuieli cu scoaterea

din funcțiune a mijloacelor fixe – 15 000 lei, costul vânzărilor- 600 000 lei, venituri din
activitățile auxiliare ale entității – 200 000 lei, cheltuieli cu reclama – 70 000 lei, cheltuieli
privind amortizarea mijloacelor fixe din secția administrativă – 20 000 lei, venituri din activele
intrate cu titlu gratuit – 5 600 lei, cheltuieli cu amenzile și penalitățile – 1 600 lei, pierderi
cauzate de inundații - 12 000 lei, cheltuieli privind plata redevențelor – 23 000 lei, venituri din
participație – 44 000 lei, venituri cauzate de modificarea legislației – 400 lei. Cota arbitrară a
impozitului pe venit este de 12 %.
Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice:

Corespondenţa
№ Conţinutul operaţiei Suma, lei conturilor
Debit Credit
Reflectarea cheltuielilor la finele perioadei de gestiune
1. Decontarea costului vânzărilor 600 000 351 711
2. Decontarea cheltuielilor de distribuție 70 000 351 712
3. Decontarea cheltuielilor administrative 20 000 351 713
4. Decontarea altor cheltuielilor operaționale 2 000 351 714
5. Decontarea cheltuielilor cu active imobilizate 15 000 351 721
6. Decontarea cheltuielilor financiare 23 000 351 722
7. Decontarea cheltuielilor excepționale 12 000 351 723
Înregistrarea veniturilor la finele perioadei de gestiune

7
8. Decontarea veniturilor din vânzări 1 100 000 611 351
9. Decontarea altor venituri operaționale 200 000 612 351
10. Decontarea veniturilor cu active imobilizate 44 000 621 351
11. Decontarea veniturilor financiare 5 600 622 351
12. Decontarea veniturilor excepționale 400 623 351

Suma totală a veniturilor pentru anul 201N este de 1 350 000 lei, iar a cheltuielilor de 742 000 lei. După întocmirea
acestor înregistrări în contul 351 „Rezultat financiar total” se determină profitul (pierderea) până la impozitare.
Pentru aceasta se confruntă rulajul debitor (cheltuieli acumulate) şi rulajul creditor (veniturile acumulate) al contului
nominalizat.

Dt 351 Rezultat financiar total Ct


Dt Cheltuielile entității Ct 742 000 lei 1 350 000 lei Dt Veniturile entității Ct
742 000 lei 742 000 lei 1 350 000 lei 1 350 000 lei
Decontarea cheltuielilor Decontarea veniturilor

Dt 731 Cheltuieli privind Ct Dt 333 Profit net (pierdere netă)


al Ct
impozitul pe venit perioadei de
gestiune
Decontarea cheltuielilor
72 960 lei Determinarea profitului net 535 040 lei
535 040 lei

Figura 3. Tipologia operațiunilor economice privind determinarea performanței financiare la


sfârșitul perioadei de gestiune
Suma de 608 000 lei reprezintă diferența dintre total venituri și total cheltuieli, iar în contabilitate este
denumit ca Profit (pierderea) până la impozitare. Acest rezultat se mai numeşte venit contabil, care se raportează
în Declaraţia persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit (VEN 08) în vederea determinării venitului
impozabil. Venitul impozabil (pierderea fiscală) se determină prin corectarea venitului contabil cu suma diferențelor
permanente și temporare cauzate de divergențele dintre contabilitatea financiară și fiscală.
La întocmirea situațiilor financiare lunare conturile de venituri şi cheltuieli nu se închid. Rezultatul financiar pentru
fiecare lună se determină prin calcul, fără întocmirea formulelor contabile.
Admitem că în cazul S.A. „Unitem” nu au fost înregistrate diferențe permanente și temporare, iar venitului
contabil corespunde cu venitul impozabil. Impozitul pe venit se va calcula prin intermediul următoarei formule
contabile (fig. 7):
8
Dt. 731 „Cheltuieli privind impozitul pe venit” 72 960 lei
Ct. 534 „Datorii față de buget” (608 000 x 0,12) 72 960 lei.
Contul 731 „Cheltuieli privind impozitul pe venit” se închide cu 351 „Rezultat financiar total” astfel (fig.
3):
Dt. 351 „Rezultat financiar total” 72 960 lei
Ct. 731 „Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit” 72 960 lei.
După reflectarea în contul 351 „Rezultat financiar total” a cheltuielilor privind impozitul pe venit
soldului acestui cont reprezintă rezultatul financiar net (profit sau pierdere) al anului de gestiune, care se trece la
contul 333 „Profit net (pierdere netă ) al perioadei de gestiune” prin următoarele formule contabile:

Dt. 351 „Rezultat financiar total” 535 040 lei


Ct . 333 „Profit net (pierdere netă) al perioadei de gestiune” 535 040 lei.
În exemplul 3, suma totală a veniturilor este mai mare ca suma totală a cheltuielilor. Însă, în activitatea practică
sunt cazuri când cheltuielile sunt mai mari ca veniturile, iar diferența respectivă se consideră ca pierdere și se
reflectă prin formula contabilă inversă:
Dt 333 „Profit net (pierdere netă)al perioadei de gestiune”
Ct 351 „Rezultat financiar total”.
După trecerea la scăderi a profitului (pierdere netă) net al anului de gestiune contul 351 „Rezultat financiar
total” se închide şi în situațiile financiare întocmite pentru anul de gestiune curent nu se include.
Suma profitului (pierderii) net al anului de gestiune se reflectă în postul 120 cu acelaşi
nume din Situația de profit și pierdere (Anexa 2) şi se raportează în Bilanţ (Anexa 1) în
postul 360 „Profit net (pierdere netă) al perioadei de gestiune”. Aceşti indicatori trebuie să
corespundă atât în raportul financiar trimestrial, cât şi în cele anuale.

9.3. Modul de întocmire şi prezentare a situațiilor financiare


Situațiile financiare reprezintă o informaţie financiară sistematizată despre
evenimentele care influenţează activitatea întreprinderii şi operaţiile economice
care au avut loc în perioada de gestiune prezentată . Scopul situațiilor financiare cu
destinaţie generală îl constituie prezentarea unei informaţii accesibile investitorilor
şi creditorilor reali şi potenţiali: privind situaţia financiară a entității, indicatorii
activităţii acesteia şi fluxul mijloacelor băneşti, privind resursele economice şi
datoriile întreprinderii, componenţa activelor şi a surselor de formare a
acestora, precum şi modificările lor, fiind necesare unui cerc larg de utilizatori în
luarea deciziilor economice.
Rapoartele financiare trebuie să cuprindă informaţii:

9
a) privind activele controlabile de întreprindere (acestea constituind surse ale
unor eventuale afluxuri de mijloace băneşti sau ale altui avantaj economic în
viitor);
b) privind pasivele întreprinderii (acestea constituind surse ale unor eventuale
refluxuri (retrageri) de mijloace băneşti sau ale altui avantaj economic în viitor);
c) privind venitul net al întreprinderii (care reprezintă modificările resurselor
economice şi datoriilor întreprinderii de la o perioadă de gestiune la alta, cu
excepţia cotelor proprietarilor şi plăţilor efectuate acestora);
d) privind fluxul mijloacelor băneşti în perioada de gestiune (în calitate de
indicator al fluxului eventual de mijloace băneşti în viitor).
Această informaţie este utilă pentru utilizatorii situațiilor financiare în
aprecierea capacităţii întreprinderii de a plăti dividende şi dobânzi şi a achita
datoriile în termenele stabilite.
Conducerea întreprinderii poartă răspundere integrală pentru pregătirea şi
prezentarea situațiilor financiare.
Situaţiile financiare se întocmesc şi se prezintă anual. În cazul modificării datei de
raportare şi prezentării situaţiilor financiare pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă
de un an, entitatea trebuie se dezvăluie:
1) perioada acoperită de situaţiile financiare;
2) motivul stabilirii unei perioade de gestiune mai lungi sau mai scurte de un
an; şi
3) faptul că informaţiile din situaţiile financiare nu sînt pe deplin comparabile,
și anume:
pentru entităţile nou înregistrate prima perioadă de gestiune se consideră perioada
din data înregistrării de stat a entităţii pînă la 31 decembrie al aceluiaşi an
calendaristic;
în cazul în care înregistrarea de stat a entităţii are loc după 1 octombrie, prima
perioadă de gestiune se consideră perioada din data înregistrării de stat pînă la 31
decembrie al următorului an calendaristic.
Întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare cuprind următoarele etape:
10
1) efectuarea lucrărilor premergătoare întocmirii situaţiilor financiare cum ar
fi: inventarierea generală a elementelor contabile, decontarea cheltuielilor şi
veniturilor anticipate aferente perioadei de gestiune, determinarea şi reflectarea
diferenţelor de curs valutar, întocmirea înregistrărilor de corectare, determinarea
cotei curente a activelor imobilizate şi datoriilor pe termen lung etc.;
2) completarea formularelor situaţiilor financiare;
3) întocmirea notelor explicative la situaţiile financiare;
4) aprobarea, semnarea şi prezentarea situaţiilor financiare;
5) reformarea bilanţului.
Entităţile, din sfera sectorului privat întocmesc şi prezintă rapoarte financiare
anuale cu excepția entităţilor de interes public care prezintă și rapoarte financiare
semianuale. Rapoartele financiare anuale cuprind:
a) bilanţul;
b) situația de profit şi pierdere;
c) situația modificărilor capitalului propriu;
d) situația fluxurilor mijloacelor băneşti;
e) notele la situațiile financiare.

11

S-ar putea să vă placă și