SISTEMUL NERVOS

Sistemul nervos, împreună cu sistemul endocrin, reglează majoritatea funcțiilor

organismului.
Clasificarea sistemului nervos:
I. Funcțional, SN se împarte în SN somatic și SN vegetativ.
1. SN somatic (al vieții de relație) – reglează activitatea musculaturii scheletice și integrează
organismul în mediul de viață.
2. SN vegetativ - reglează activitatea organelor interne (a musculaturii viscerale și a
glandelor exo- și endocrine).
- are 2 componente – SNVS(simpatic) – intervine în situații neobișnuite (luptă, fugă)
- SNVPS (parasimpatic) – intervine în situații obișnuite
II. Topografic, ca localizare, SN se împarte în:
1 - SN central (SNC) – alcătuit din –măduva spinării
- encefal (creier)
2 - SN periferic – alcătuit din – ganglioni nervoși (aglomerări de neuroni pe traseul nervilor):
- ganglioni spinali, ai nervilor cranieni –senzitivi
- ganglioni vegetativi - motori
- nervi – spinali – micști
- cranieni – senzitivi, motori și micști
Țesutul nervos este alcătuit din 2 tipuri de celule: neuroni (celule nervoase) și nevroglii (celule gliale)
I. Neuronul = unitatea morfo-funcțională a sistemului nervos.
Dimensiuni și forme – foarte diferite
După numărul prelungirilor, neuronii pot fi:
a. unipolari – aspect globulos, cu un axon – celule cu conuri și bastonașe din retină
b. pseudounipolari – au prelungire care se divide in T, dendrită lungă care se distribuie la
periferie și axon care pătrunde în SNC; ambele prelungiri au teci.
- se găsesc în ganglionul spinal
c. bipolari – au o dendrită și un
axon ce pornesc de la poli opuși
ai celulei
- n. din ganglionii spirali Corti,
din ganglionii vestibulari
Scarpa, din retină, mucoasa
olfactivă
d. multipolari – numeroase
dendrite și un axon
- au formă stelată,
piramidală sau piriformă
- în scoarța cerebeloasă,
scoarța cerebrală, coarnele
anterioare ale MS
După funcție, neuronii pot fi:
- receptori (senzitivi) – prin dendrite recepționează stimuli din mediul extern sau intern
- motori – au axoni în legătură cu organele efectoare
- intercalari (de asociație) – fac legătura între neuronii senzitivi și cei motori; în SNC

Alcătuirea neuronului:

1. Corpul celular = pericarion; organite specifice – corpi Nissl și neurofibrile

2. Prelungiri: a. dendrite = prelungiri celulipete
– recepționează și conduc impulsul de la periferie spre pericarion
b. axon = prelungire celulifugă, conduce impulsul de la pericarion spre periferie
- prelungire unică, lungă (1m uneori) și mai groasă
- emite colaterale perpendiculare pe direcția sa, care au teci
- terminal – ramificații cu butoni terminali, lipsite de teci, ce conțin:-vezicule
cu mediatori chimici, neurofibrile, mitocondrii
Înconjurând axonul, se deosebesc următoarele structuri/teci:
a. teaca de mielină – rol de izolator electric, care accelerează conducerea impulsului nervos
- lipsește la axonii cu diametrul < 2 µ și la fibrele vegetative postganglionare
- la neuronii din SNP este produsă de celulele Schwann;
- prezintă discontinuități numite noduri Ranvier = spațiul dintre 2 celule Schwann
- la neuronii din SNC este produsă de oligodendrocite;
- este prezentă și la dendrita lungă a neuronilor pseudounipolari
b. teaca Schwann – la neuronii din SNP – se dispune în jurul tecii de mielină
- este formată din celule gliale Schwann
- lipsește la neuronii din SNC

c. teaca Henle – la neuronii din SNP

– separă plasmalema celulei Schwann de țesutul conjunctiv din jur
- are rol în permeabilitate și rezistență
- lipsește la neuronii din SNC
Nevrogliile – de 10 ori mai numeroase decât neuronii
- tipuri: - celula Schwann
- astrocit – rol trofic
- oligodendroglie
- microglie – rol fagocitar
- se divid intens; sunt singurele care pot da
naștere tumorilor din SNC
- nu conțin neurofibrile și corpi Nissl

Proprietățile neuronului:

1. Excitabilitatea – proprietatea de a genera un PA care se propagă și este condus.

2. Conductibilitatea – conducerea impulsului nervos

- la nivelul axonilor amielinici – PA este condus într-o singură direcție, din aproape în
aproape. v = 10 m/s
- la nivelul axonilor mielinizați – PA apare la nivelul nodurilor Ranvier;
- PA se transmite saltatoriu; - v = 100 m/s

Sinapsa – este conexiunea funcțională între un neuron și o altă celulă neuron, celulă efectoare,
Sinapsa neuromusculară = placa motorie sau joncțiune neuromusculară.
Sinapsele neuro-neuronale: - axosomatice
(fig. 14/pg. 16) - axodendritice
- axoaxonice
- dendrodendritice (sinapse electrice)

Din punct de vedere

al mecanismului,
sinapsele pot fi:
1. sinapse chimice –
alcătuite din : -
terminația
presinaptică –
butonul terminal al
axonului, ce conține vezicule cu mediator chimic (peste 40 mediatori chimici, cel mai răsândit –
acetilcolina)
- fanta (spațiu) sinaptic
- membrana/celula postsinaptică – prezintă receptori pt mediator chimic
- conducerea este unidirecțională
- ex – aproape toate sinapsele din SNC, placa motorie, SNV

Structura functionala a sinapsei. 1 -

neurofibrile; 2 - mitocondrii; 3 -
pompa de calciu; 4 - canale de calciu; 5 -
vezicule cu mediator chimic; 6 - situs
activ al membranei presinaptice, unde
veziculele cu mediator fuzioneaza cu
membrana butonului terminal; 7 - fanta
sinaptica; 8 - receptori ai membranei
postsinaptice

2. sinapse electrice – între 2 celule de aceleași dimensiuni, alipite în zonele lor de rezistență
electrică minimă, are loc trecerea ionilor și a moleculelor prin locurile de joncțiune
- conducerea este, se pare, bidirecțională
- ex – miocard, mușchi neted, anumite regiuni din creier
Depolarizarea membranei postsinaptice determină:
= potențial postsinaptic excitator PPE – la nivelul neuronului postsinaptic
= potențial terminal de placă - la nivelul celulei musculare striate
Acestea se pot suma spațial sau temporal, determinând apariția PA care se propagă.