Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Primele „anunciuri” sau „înştiinţãri”, cum au mai fost numite, erau redactate de o
manierã concisã - cine vinde, ce, unde, în ce condiţii, uneori fiind vorba de închirieri,
arende ori de „prenumeraţii” pentru diverse cãrţi ori reviste.
Primele media purtatoare de mesaje publicitare sunt afisele si foile prin care se prezenta
proiectul de editare a unei publicatii sau sau se solicitau inscrieri sau abonamente. Afişele
de teatru au apãrut mai târziu - un exemplar se pãstreazã la Muzeul Brukenthal din Sibiu.
Ulterior aveau sã aparã anunţurile „cu meşteşug”, mai elaborate, cu termeni elogioşi, cu
argumente de prestigiu, ilustrate sau nu, şi chiar anunţuri cu accente umoristice.
Cele mai multe instiintari din Albina din 1840 erau redactate in romana si franceza.
Primele publicaţii româneşti din Ardeal erau, cel puţin în primii ani de apariţie, mai
sãrace în anunţuri prin comparaţie cu cele muntene şi moldoveneşti..
Deşi abia în anul 1886 s-au putut obţine primele clişee zincografice lineare ce permiteau
reproducerea de fotografii (Atelierele Socec), în paginile primelor noastre publicaţii
apãreau vignete şi chenare cu motive florale ce separau anunturile de textele redacţionale,
gravuri, iar mai târziu, chiar fotografii (plãcile erau importate).
Un bun suport publicitar aveau sã devinã cãrţile poştale, atestate la 1883 în Sibiu.
Primul numãr al Cantorului includea diverse ştiri, dar şi un anunţ prin care un vizitiu isi
cauta stapan.
Agenţiile de publicitate
Prima agenţie de publicitate din România a fost fondatã în anul 1880 de negustorul evreu
David Adania şi purta numele proprietarului – Agenţia de publicitate D. Adania.
Potrivit mãrturiilor lui Adania, pe la 1880 ziarele nu beneficiau de reclamã decât de la
doi comercianţi de încãlţãminte. Este cert cã în anul apariţiei ziarului Universul, Adania
deţinea singura agenţie de publicitate.
Precizãm cã deşi putem afirma cã publicitatea, în forma sa simplã, de anunţ, apare odatã
cu primele publicaţii, în cazul de faţã este vorba nu de editori, tipografi ori comercianţi, ci
de persoane care intermediazã, stabilesc o relaţie între cei care produc şi cei care pot
cumpãra, prin intermendiul presei – agenţi de publicitate.
Între anii 1880 – 1886 au mai apãrut alte trei agenţii de publicitate care purtau
numele proprietarilor lor: Emil Melber, Carol Schulder şi Isidor A. Stern, ale cãror
sedii se aflau în zona centralã a Bucureştiului.c
În anul 1886, George Albert Tacid a fondat Oficiul de Publicitate „România”. El va
edita Almanahul comercial, al cãrui moto era „Anunciul şi reclama sunt sufletul
comerţului”.
Din datele de care dispunem rezultã cã publicitate luase un avânt însemnat, piaţa
româneascã devenind interesantã pentru furnizorii din ţãrile mai evoluate din punct de
vedere industrial. Amintim în acest context şi gestul lui G.A.Tacid şi C.I.Brãiloiu, care în
anul 1884 începuserã sã editeze revista bilingvã de publicitate Publicitatea românã-La
publicité roumaine.