MODELUL DE INSTRUIRE

SOCIOCENTRIC

Modelul sociocentric propus de C.Rogers, acordă un credit acţiunii în grup a

elevilor capabili să genereze interese şi competiţie, reia într-o formă mai relaxată,
principiile pedagogiilor naţionaliste şi comuniste, a sistemelor de educaţie care
exagerau importanţa colectivului.

Deşi urmăresc în primul rând apariţia unor fenomene de masă, suficient de

consistente din punct de vedere psihoemoţional, modelele sociocentrice propuse de
Rogers, punând accentul pe dezvoltarea liberă, vizează adaptarea reciprocă a elevilor
în procesul de instruire, formarea deprinderii de autoconducere, prin adoptarea unor
strategii individuale vizând însă performanţa şi succesul social.

Un sistem de interpretare al instruirii şi evaluării este cel sociocentric, care

porneşte de la interacţiunile sociale, fără să se îndepărteze prea mult de principiile
constructivismului, susţinând că instruirea şi învăţarea au ca sursă principală
relaţiile interpersonale şi mai ales interacţiunile elevilor cu profesorii, părinţii,
membrii comunităţii, simbolurile şi valorile cultuale. (Meat, 1934 şi Pieron, 1973).

În cadrul acestei teorii, elementul principal al instruirii este învăţarea socială

bazată pe asimilarea unor modele, trăirea unor emoţii care permit colaborarea
interpersonală şi integrarea socială. „În consecinţă, accentul se pune pe facilitarea
sociogenezei cunoaşterii individuale, acordându-se atenţie organizării în mod
preponderent a condiţiilor sociale în care evoluează învăţarea, pe promovarea
învăţării interdependente şi utilizarea unor metode interactive, adecvate provocării
şi stingerii unor conflicte socio-cognitive, a unor metode de învăţare prin cooperare
şi competiţie” (Ioan Cerghit – “Sisteme alternative şi complementare de
instruire”).

Acest model sociocentric prezinta atat avantaje cat si dezavantaje in ceea ce

priveste procesul de invatare a elevilor. Un avantaj al il poate constitui competitia,
pentru a-i stimula pe elevi sa-si actualizeze la maxim propriul potential, atat prin
imbinarea competitiei individuale cat si utilitarea celei grupale, pentru a preveni

1
individualismul, egoismul sau necooperarea. Competita, intr-o atmosfera
incurajatoare si suportiva din partea colegilor si profesorilor, poate stimula elevii si
ajuta la castigarea increderii in sine sau in rezolvarea dificultatilor intampinate.

Un alt avantaj il constituie invatarea prin cooperare ajutand la

interdependenţa socială. Această teorie sugerează că interdependenta socială apare
atunci când oamenii au obiective comune şi când rezultatele fiecărui individ
influenţează acţiunile celorlalţi. Prin această teorie se mai susţine că interacţiunea
dintre oameni este esenţială pentru supravieţuire. In mediul educaţional, aceste
ipoteze se referă la interdependenţa socială născută din eforturile elevilor de a lega
şi dezvolta relaţii pozitive sau de a-şi schimba comportamentul psihologic şi de a
demonstra competenţe sociale. Prin aceasta metoda ei incearca sa se afirme si sunt
pusi in diferite situatii in care isi expun punctul de vedere, acest lucru ajutand la
comunicarea interpersonala. (Deutsch 1949; Johnson 1989).

Dezbaterile pot fi un al treilea avantaj deoarece ajuta la construirea unor

argumente solide si sustinerea ideilor in care elevii cred. Apoi pot invata ca
intotdeauna un subiect va fi sustinut de argumente pro si contra sau puncte tari si
puncte slabe. Invata de mici prin aceste interactiuni ca intotdeauna exista mai
multe posibilitati sau fete ale unei probleme sau situatii.

Fiecare model de instruire prezinta si dezavantaje, iar daca am discutat putin

despre dezbateri si argumentele pro si contra, pot adauga ca modelul sociocentric
se bazeaza pe echipele care se creaza intre elevi, iar acest lucru duce la
uniformizarea unui punct de vedere. Asadar chiar daca nu este impartasita ideea de
toate persoanele din grup, acestea trebuie sa se supuna deciziei luate de cele mai
multe persoane din echipa.

O alta problema ar fi ca atata timp cat se formeaza grupuri, se intampla sa fie

in acelasi grup persoane care sustin o idee sau persoane care nu sunt de acord cu
ea. Din pacate, in acest caz este imposibila individualizarea elevilor, deoarece
trebuie sa ajunga la o solutie comuna. Se va alege solutia multumitoare pentru
majoritatea, chiar daca nu este impartasita de toata lumea.

Acest model este limitat deoarece de cele mai multe ori nu ofera posibilitatea
de exprimare a tuturor celor implicati, aceasta fiind o necesitate a stimularii
competentelor sociale in scoala. Aceasta ar putea pune accent pe educatia pozitiva
si anume imbunatatirea stimei de sine a elevilor prin castiguri sau laude
individuale.