Clonarea

Clonarea reprezintă cu certitudine unul dintre experimentele

biologice care au bulversat conştiinţa umană. Fie ea reproductivă
(creând un nou organsim), fie terapeutică (utilzată în cadrul unor
cercetări ştiinţifice), copierea genetică a organismelor suscită încă
frământări de natură morală. Aceasta se întâmplă cu atât mai mult cu
cât clonarea este extinsă asupra organismului uman.

Se ştie că în contextul societăţii actuale tehnologia comportă o

serie de riscuri în ceea ce priveşte afectarea genelor şi din această
cauză există posibilitatea ca, în timpul procesului de clonare,
materialul genetic prelevat de la un adult să continue să
îmbătrânească. Aşa se face că biecunoscuta oaie Dolly, la o scurtă
perioadă de timp de la naştere, avea vârsta genetică similară
organismului de la care mostrele au fost prelevate.

Totuşi, clonarea umană nu include numai noţiunea de

reproductivitate, ci aceasta se dovedeşte a fi deosebit de utilă în cazul
unor ţesuturi sau organe, ceea ce ar putea duce la scăderea
considerabilă a decesurilor. Transplantul de organe este o necesitate
actuală ce impune mari dificultăţi din pricina numărului mic de
donatori. Clonarea poate preîntâmpina astfel această problemă, iar
nivelul de compatibilitate dintre noul ţesut sau organ cu organismul
uman deţine un grad înalt în procesul de respingere a transplantului.

În plus, clonarea constituie o o alternativă optimă pentru

tratarea infertilităţii. Cuplurile care îsi doresc un copil pot renunţa la o
serie de proceduri complexe şi costisitoare, ce implică deopotrivă un
nivel scăzut al reuşitei. Tot sub acest aspect, este de subliniat faptul
că procesul clonării îşi poate dovedi utilitatea în cazul părinţilor ce au
un prim copil cu anumite malformaţii, temându-se ca următorul copil
să nu aibă aceleaşi dezabilităţi.
 Mai mult decât atât, oamenii de ştiinţă consideră că acest
important experiment poate conduce la descoperirea unor remedii
semnificative, în scopul ameliorării problemelor legate de
îmbătrânire, afecţiunilor inimii sau ale unor boli grave, precum
cancerul. Există probleme de sănătate de o deosebită importanţă cu
care se confruntă societatea în prezent, iar, dacă tehnologiile
medicale nu au determinat obţinerea unor rezultate notabile în acest
sens, clonarea ar constitui o soluţionare, salvând un număr mare de
vieţi omeneşti.

Pe de altă parte, ceea ce nu iau în calcul oamenii de ştiinţă sunt

implicaţiile emoţionale ale clonării. Individul căruia i s-au implantat
celule prelevate de la un alt organism uman poate suferi o traumă
psihică, aflând că nu este decât o replică genetică a altei persoane.
Acesta poate resimţi acut o discrepanţă între el şi restul lumii, un
sentiment de alienare ce poate provoca veritabile crize de identitate.
În acest sens, însăşi societatea poate reprezenta un element de
amplificare a acestei stări de angoasă, întrucât tinde să dezvolte
atitudini în baza unor criterii discriminatorii, iar materialul genetic nu
ar constitui astfel o excepţie.

De remarcat este şi faptul că religia reprezintă un factor

relevant în conduita oamenilor, ceea ce duce adesea la respingerea
categorică a clonării. În cazul anumitor credinţe, în special al celor
monoteiste, clonarea devine echivalentul unui afront împotriva
divinităţii. Astfel, ceea ce pentru mediul ştiinţific poate reprezenta
evoluţie, pentru mediul social al multor ţări devine o joacă
demiurgică, o răzvrătire împotriva fiinţei supreme, ce nu poate fi
acceptată.

Exista mai multe moduri diferite de a "clona" organisme vii.

Urmatorul text explica principalele tehnici genetice utilizate in
clonarea de astazi. De cercetare efectuate la Institutul Roslin este
primul in care materialul genetic complet dintr-o celula de mamifer
adult a fost folosit in dezvoltarea unui individ nou identic. Tehnica
presupune mai multe etape.
 In primul rand, celulele donatoare sunt cultivate in conditii
speciale, in cultura. In acest fel, numarul de celule poate fi crescut
prin mai multe ordine de marime. De asemenea, este posibil sa se
faca modificari genetice si pentru a selecta doar acele celule in care
modificarea dorita a avut loc. Celulele selectate sunt apoi topite cu un
ou unfertilised din care a introdus nucleul poate duce la formarea
unui embrion. Embrionii sunt apoi transplantate in ovine femele si
mieilor se nasc natural.

Separarea un embrion

Cel mai simplu mod de a face clone este de a face gemeni, care
au exact acelasi ADN. Acest lucru poate fi realizat prin separarea
embrionului si duplicarea o in doua. Folosind aceasta tehnica se
poate face gemeni perfect identici. Scindare a embrionului sau de
separare blastomere este ceea ce este cel mai frecvent mentionata
ca clonarea umana. Embrionii in stadii timpurii de dezvoltare a
incepe sa imparta in celule numite blastomeres. Zona pellucida (o
acoperire de protectie pentru ou) este perforat sau indepartat si
blastomeres sunt separate unul de altul. Fiecare blastomere este
apoi acoperit cu o artificiala zona pellucida. Apoi, fiecare dintre
blastomeres incepe divizarea si devine un embrion. Acest lucru a fost
incercat de Hall si Stillman in 1993. Ei au folosit embrioni care
contineau prea multe informatii genetice si a ajuns pana in 32 divizii
de celule, in unele embrionii. In acest stadiu, embrionul poate fi
implantat in uter. In teorie, este posibil sa se faca tripleti, patrupeti si
chiar mai mult, folosind aceeasi metoda. Dar, in realitate, este
imposibil de a face mai mult de patru dubluri de la un embrion.
Incercarea de a face mai mult de patru clone la rezultatele acelasi
timp in moartea embrionilor. Aceasta tehnologie a fost folosit pentru
cresterea animalelor pentru multi ani.

Clonarea de Transplant nuclear

Prin utilizarea acestei tehnologii, spre deosebire de modul de a

face clone de la separarea embrionul este posibil sa se faca mai
multe forme de viata, care au exact acelasi ADN. In acest proces,
celulele embrionare nespecializate sunt utilizate si nucleele lor sunt
eliminate. Un embrion in etapa 32-diviziunea celulara are
blastomeres sale separat si apoi blastomere este fuzionat cu o celula
ou cu ajutorul unui curent electric sau alta metoda. In primul rand, o
celula sanatoasa sau un ovul fertilizat este luata din corpul original.
Celula este apoi transferat intr-un ovul nefertilizat in cazul in care
este permis sa creasca. Exista 2 moduri de baza pentru clonare de
transplant de nucleara, in functie de cazul in care celula original este
luat de la. Acestea sunt:

Avand celula de la parti ale corpului

Alt mod de a obtine ADN-ului este de a lua o celula esantion

dintr-o parte a corpului, care este de interes pentru clonare. Acest
lucru poate fi o celula sau un tesut prelevat de la ficat a unui
mamifer. Cu toate acestea, celulele sunt de obicei luate de ureche
sau de piele. Aceeasi procedura ca si utilizarea de celule dintr-un ovul
fertilizat este urmat ca mai sus pentru a produce o clona. Dolly poate
fi folosit ca un exemplu pentru aceasta tehnica de a lua o celula de la
parti ale corpului.

Avand celula dintr-un ovul fecundat

In primul rand, celula este luata dintr-un ovul fecundat. Cand

celula incepe sa se imparta in care este luat din celula si a inlocuit
intr-un alt ovul nefertilizat. Apoi, ovulul este plasat intr-un mamifer
diferite. Toate clonele vor poseda acelasi ADN ca donator lor
originala.

Bibliografie:

1. https://graduo.ro/referate/biologie/tehnici-de-
clonare-467166
2. https://www.edusoft.ro/clonarea-umana-o-reala-
controversa/
3. http://bogdanene.blogspot.com/2010/06/eseu-
asupra-clonarii-oamenilor.html?m=1