Sunteți pe pagina 1din 4

Recunoaşterea nivelului de motivaţie: să operăm cu nuanţe

Mulţi practicieni în domeniul educaţional consideră că este suficient să


predai o oră la o clasă pentru a putea să-ţi formezi o părere avizată despre
nivelul de motivaţie al elevilor din clasa respectivă. Ducând acest argument la
extrem, putem spune că, uneori, o simplă vizită într-o instituţie de
învăţământ, fără a mai intra la ore, este suficientă pentru a stabili care este
nivelul mediu de motivaţie a elevilor care învaţă acolo. Este important însă ca
aceste opinii să fie confruntate cu o analiză de profunzime, care să poată
identifica profilul motivaţional al fiecărui elev dintr-o clasă.
Există mai multe metode pentru a realiza acest lucru. Un bun punct de
plecare îl reprezintă o mini-anchetă prin chestionar care să surprindă nivelul
de motivaţie dintr-o clasă. Pasul următor îl reprezintă realizarea unui interviu
cu elevul/elevii care indică un nivel scăzut de motivaţie cât şi cu cel puţin un
reprezentant al familiei. În unele situaţii, o discuţie cu cercul de prieteni, cu
un cadru didactic cu care are o relaţie mai apropiată, cu un medic sau un
psiholog pot, de asemenea, să ofere informaţii suplimentare esenţiale pentru
înţelegerea dificultăţilor cu care se confruntă elevul respectiv. (Popenici, et al., 2009,
p.69).

1. Popenici Șt., Fartușnic C. (2009). Motivația pentru învățare. București: Ed. Didactica
Publishing House.

Vom oferi în continuare câteva sugestii privind modul în care poate fi


elaborat un chestionar care să surprindă profilul motivaţional al elevilor 1.
După cum se va putea observa, întrebările vizează explicitarea percepţiilor şi
opiniilor cu privire la performanţa/reuşita şcolară şi determinanţii
acesteia.
Înainte de administrare este important să amintiţi elevilor dumneavoastră
care este obiectivul acestei activităţi, cât estimaţi că durează cât şi faptul că
este de preferat să răspundă conform primei reacţii (impulsului) după
parcurgerea variantelor de răspuns.
De asemenea, este important să subliniaţi
utilitatea răspunsurilor formulate de fiecare elev pentru îmbunătăţirea modului
în care vor fi proiectate şi se vor desfăşura activităţile didactice viitoare.
Nu în ultimul rând, trebuie să le comunicaţi şi faptul că nu există răspunsuri corecte
sau incorecte, cerinţa fiind aceea de a alege, când e posibil, o singură
variantă de răspuns în funcţie de preferinţa fiecăruia iar în situaţiile în care nu
există nicio preferinţă clară pentru o anumită variantă sau unde există aceeaşi
preferinţă pentru mai multe variante, elevii vor trebui să le înregistreze ca
atare.
În afara întrebărilor deschise (cu răspuns liber, nestandardizat), pentru
înregistrarea variantelor de răspuns va fi utilizată o scală de la 1 la 5, unde 1
reprezintă situaţia care corespunde cel mai puţin iar 5 cea care corespunde
cel mai mult realității (așa cum este percepută de cel/cea care răspunde).
1
Chestionarul este adaptat după Viau (2004), Anexa III, p. 2003.
Chestionar privind profilul motivațional al elevilor
1. Fac faţă cu uşurinţă cerinţelor şcolare 1 2 3 4 5
2. Când iau o notă bună la o lucrare de control, teză sau examen, de cele
mai multe ori acest lucru se întâmplă pentru că:
• Am fost atent la ore 1 2 3 4 5
• Am studiat acasă 1 2 3 4 5
• Sunt înzestrat/talentat 1 2 3 4 5
• Am noroc şi ”pic pe subiect” 1 2 3 4 5
• Subiectele sunt uşoare 1 2 3 4 5
3. Când iau o notă slabă la o lucrare de control, teză sau examen, de cele
mai multe ori acest lucru se întâmplă pentru că:
• Nu am fost atent la ore 1 2 3 4 5
• Nu am studiat acasă 1 2 3 4 5
• Nu sunt înzestrat/talentat 1 2 3 4 5
• Nu am noroc să ”pic pe subiect” 1 2 3 4 5
• Subiectele sunt foarte dificile 1 2 3 4 5
4. În ce măsură crezi că îţi serveşte ceea ce studiezi la şcoală ? 1 2 3 4 5
5. Cât de important este pentru tine să obţii rezultate bune
la şcoală? 1 2 3 4 5
6. Care este importanţa următoarelor discipline şcolare pentru tine?
De exemplu:
• Limba română 1 2 3 4 5
• Matematică 1 2 3 4 5
• Limba engleză 1 2 3 4 5
7. Unde obişnuieşti să înveţi/să-ţi faci temele (maximum două opţiuni).
• Acasă
• La şcoală, în pauze
• La şcoală în timpul altor ore
• La un prieten/prietenă
• De cele mai multe ori nu învăţ/nu-mi fac temele
8. În general, când ai dificultăţi în realizarea unei teme:
• Renunţi şi o laşi neterminată
• Ceri ajutorul unui coleg
• Ceri explicaţii profesorului tău a doua zi
• Citeşti din nou notiţele sau lecţia din manual
• Încerci să o termini, chiar dacă nu ai înţeles pe deplin cum se
rezolvă
9. În fiecare săptămână îmi stabilesc un program de studiu 1 2 3 4 5
10. Numai în condiţii deosebite nu îmi fac temele 1 2 3 4 5
11. Folosesc diferite metode pentru a învăţa (de exemplu, fac scheme,
subliniez cuvinte-cheie, fac rezumate). 1 2 3 4 5
12. Înainte de o teză fac o recapitulare din toată materia învăţată, chiar şi fără
ajutorul profesorului 1 2 3 4 5
13. Am metoda mea de a învăţa ceva pe de rost (de exemplu, citesc cu voce
tare, cer cuiva să mă asculte, scriu, formulez câteva întrebări, fac o
schemă) 1 2 3 4 5
14. Fac tot ce pot să mă pregătesc cât mai bine pentru un examen 1 2 3 4 5
15. De cele mai multe ori am sentimentul că aş fi putut să am rezultate mai
bune dacă:
• M-aş fi pregătit mai bine 1 2 3 4 5
• Aş fi fost mai atent la cerinţe 1 2 3 4 5
• Aş fi avut mai mult timp la dispoziţie 1 2 3 4 5
• Aş fi la fel de deştept ca alţi colegi ai mei 1 2 3 4 5
• Aş fi fost mai mult sprijinit de profesor 1 2 3 4 5
• Aş fi învăţat la fel de serios şi înainte 1 2 3 4 5
• M-aş concentra mai mult 1 2 3 4 5
• Părinţii ar avea altă atitudine faţă de mine 1 2 3 4 5

Nu vom oferi o grilă de interpretare, chestionarul necesitând să fie


adaptat condiţiilor specifice unei anumite clase de elevi, însă cu cât, în final,
cineva va obţine un punctaj mai scăzut, cu atât există condiţiile pentru
identificarea unui elev cu un deficit motivaţional potenţial. Este esenţial ca
această investigaţie să fie continuată în mod individual, implicând alţi actori
deja menţionaţi. (Popenici, et al., 2009, p.72).

De asemenea, pe măsură ce complexul de cauze care determină lipsa de motivaţie


este identificat, profesorul diriginte, consilierul
şcolar, psihologul sau alt cadru didactic poate să înceapă elaborarea unei
strategii personalizate de intervenţie. (Popenici, et al., 2009, pp.72-73).

Aceasta va fi chiar tema pe care o vom trata în continuare, nu înainte însă de a


explora soluțiile aflate la îndemâna
familiei. După cum am indicat în secțiunile anterioare, rolul părinților și a
celorlalți membri ai familiei este deosebit de important atunci când dorim să
înțelegem și să punem în funcțiune mecanismul motivației pentru învățare.
Astfel, capitolul următor va analiza câteva strategii și instrumente de motivație
ce se pot dovedi utile în spațiul de acasă.

Popenici Șt., Fartușnic C. (2009). Motivația pentru învățare. București: Ed. Didactica
Publishing House.