CENTRUL EUROPEAN PENTRU DREPTURILE

COPIILOR CU DIZABILITĂȚI (CEDCD)

RAPORT
ANUAL
DE SINTEZĂ
2012

Strada Walter Mărăcineanu

Nr. 1-3 Parter, Sector 1, București, România
 Article 7
Children with disabilities
1. States Parties shall take all necessary measures to ensure the full
enjoyment by children with disabilities of all human rights and fun-
damental freedoms on an equal basis with other children.

United Nations Convention

on the Rights of Persons with Disabilities
cuprins
cuvânt înainte 4
I. CONSIDERATII GENERALE ASUPRA FENOMENULUI DIZABILITĂȚII
I.1 contextul internaţional 5
I.2 contextul românesc 8
ii. Cadrul legal privind accesul la educație al copiilor cu dizabilități
Ii.1 cadrul legal internaţional 11
Ii.2 cadrul legal românesc 15
iii. despre cedcd
Iii.1 mandatul cedcd 18
Iii.2 misiunea cedcd 19
Iii.3 organizarea cedcd 20

iv. Protecția drepturilor copiilor cu dizabilități 21

v. Promovarea drepturilor copiilor cu dizabilități
v.1 evenimente şi campanii 24
v.2 lobby şi advocacy 27
v.3 pr şi comunicare 31
v.4 participări conferinţe, reuniuni, grupuri de lucru 32
vi. acţiuni de caritate 33
vii. cooperare organizaţională 34
viii. cercetare 36
ix. accesare fonduri externe 36
x. fundraising 37
xi. Reflectarea mediatică a activității CEDCD 38
xii. Premii obținute de CEDCD 40
xiii. Concluzii și prospecții de viitor 42
xiv. echipa cedcd 44

3
 CUVÂNT ÎNAINTE
Avem plăcerea de a vă prezenta Raportul CEDCD de Activitate
aferent anului 2012. Acesta oferă o imagine de ansamblu asupra
direcțiilor strategice și a principalelor activități derulate la nivelul
CEDCD pe parcursul anului 2012.

Anul precedent a reprezentat o perioadă fundamentală în articularea

profilului organizaţional al CEDCD, caracterizată prin maturizarea
viziunii strategice şi prin consolidarea imaginii organizaţionale în spaţiul public. Pe parcursul
acestui an, CEDCD a dobândit notorietate în spaţiul public românesc, fiindu-i recunoscut rolul şi
profilul de leadership pe linia drepturilor copiilor cu dizabilităţi de către actorii sociali relevanţi,
precum şi de beneficiari: mass-media, instituţiile publice cu atribuţii în domeniu, organizaţiile
neguvernamentale cu mandat pe linie de dizabilitate, părinți și publicul larg.

Două elemente definitorii au stat la baza Strategiei CEDCD pe parcursul anului 2012: aducerea
problematicii dizabilității în prim planul agendei publice și demararea unui amplu proces de
coagulare a societății civile cu mandat în domeniul dizabilității în vederea modificării cadrului
legal privind drepturile copiilor cu dizabilități în spiritul Convenției ONU pentru Drepturile Per-
soanelor cu Dizabilități.

Un alt aspect relevant în ansamblul activității desfășurate de CEDCD în 2012, l-a reprezen-
tat consolidarea demersului de protecție a drepturilor copiilor cu dizabilități prin servicii de
consiliere și asistență juridică a beneficiarilor noștri și crearea primelor precedente pe linia
recunoașterii acestor drepturi.

De asemenea, promovarea constantă a drepturilor copiilor cu dizabilități în spațiul public și me-

diatic prin activități de PR, campanii și evenimente a condus la recunoașterea publică a impactu-
lui activităților CEDCD la nivel social, concretizate în decernarea a două premii prestigioase:
Premiul Galei Persoanelor cu Dizabilități – Secțiunea Promovează Abilitatea și Premiul Galei
V.I.P – Oamenii Schimbării.

Doresc, pe această cale să mulțumesc partenerilor noștri, precum și tinerei echipe a CEDCD,
care într-un timp relativ scurt, a reușit performanța de a face auzită vocea copiilor cu dizabilități.
Cred cu tărie faptul că principalul nostru atu în demersul de promovare a drepturilor copiilor cu
dizabilităţi îl reprezintă viziunea bazată pe o abordare integrată a fenomenului din perspectiva
drepturilor omului, fiind convinşi de faptul că o abordare de tip caritabil nu este nici eficientă şi
nici generatoare de schimbări durabile.

Martie,
2013
București,

4
I. CONSIDERATII GENERALE
ASUPRA FENOMENULUI DIZABILITĂȚII
I.1. CONTEXTUL INTERNAȚIONAL
Conform statisticilor ONU, se estimează că
aproximativ 1 miliard de oameni, echiva-
lentul a 14,28% din populația mondială,
trăiesc cu o formă de dizabilitate. Marea
majoritate (app. 80%) trăiesc în ţări în curs
de dezvoltare, fapt care face chiar mai
greu procesul de incluziune şi posibilitatea
de a se bucura de drepturi efective.

De-a lungul anilor, conceptul de dizabilitate a cunoscut mai multe abordări care s-au reflectat în serviciile
sociale, medicale și în natura relațiilor interumane. Abordarea cea mai veche a dizabilității este cea care
propune înțelegerea medicală a dizabilității, tratând dizabilitatea ca pe o boală care trebuie “reparată/
remediată” prin diferite tipuri de intervenții medicale sau chiar prin izolare. Această abordare poate fi
considerată “Epoca Neagră” a dizabilității, deoarece persoanele cu dizabilități au fost în cea mai mare parte
a timpului izolate, separate și tratate ca o povară a societăţii.

Ulterior conceptul de dizabilitate a evoluat într-o înţelegere de tip „soft”, care a dus la abordarea de tip
caritabil. Potrivit acestei abordări, dizabilitatea a fost înţeleasă ca o condiție înnăscută a unei persoane
sau dobândită în timpul vieţii sale, care îi limitează capacitatea de a participa la viaţa socială. Rezultatul
acestui tip de înțelegere a dizabilității a condus la apariția mai multor programe de caritate, iar persoanele
cu dizabilități au început să beneficieze de servicii de asistenţă socială, dar ideea de segregare era încă în
vigoare. Persoanele cu dizabilități nu beneficiau de drepturi efective, nu puteau lua decizii, iar programele
speciale de protecție îi izolau efectiv de participarea la viaţa socială, devenind subiecte ale milei publice.

Un moment relevant în istoria dizabilității, care a contribuit la crearea premiselor schimbării de paradigmă
în abordarea acestui fenomen, îl constituie anul 1994, atunci când, la inițiativa UNESCO, a avut loc la Sala-
manca, Spania Conferința Statelor Părți privind educația persoanelor cu dizabilități. Concluziile Conferinței
s-au constituit într-o declarație strategică, cunoscută sub numele de Declarația de la Salamanca, care a
instituit direcții de acțiune privind incluziunea copiilor/persoanelor cu dizabilități în sistemul de educație
de masă asumate de cele 92 de state participante, inclusiv România.

5
După mai multe decenii această viziune a început să se schimbe, cel puțin la nivel teoretic și conceptual.
Punctul cheie în legitimarea noii abordări îl reprezintă anul 2008, atunci când ONU a adoptat Convenția
privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități şi Protocolul Opţional.
Apariţia acestui instrument internaţional este rezultatul unei ample mișcări sociale a persoanelor cu
dizabilități, care și-au revendicat public drepturile, în special în America de Nord, însă petițiile care au fun-
damentat apariţia Convenţiei au fost semnate de milioane de persoane din întreaga lume.

Noua abordare a dizabilității este reprezentată de perspectiva socială

sau cea a drepturilor omului care a adus o schimbare fundamentală
în înţelegerea acestui fenomen. În conformitate cu această nouă
perspectivă dizabilitatea este înţeleasă ca o consecinţă a interacţiunii
individului cu un mediu care nu este adaptat nevoilor particulare ale
acelui individ, împiedicând, astfel, participarea acestuia la viaţa socială.
Această abordare a condus la apariția conceptului de “mediu adaptat”,
care practic afirmă că mediul trebuie modificat în funcţie de nevoile
unei persoane şi nu invers.

“Dizabilitatea privită din perspectiva drepturilor omului implică o evoluţie în gândire şi hotărâre din
partea Statului si a acelor sectoare ale societății, astfel încât persoanele cu dizabilități să nu mai fie
considerate destinatarii unor opere de caritate sau obiecte ale deciziilor celorlalți, ci titulari de drepturi.
O abordare bazată pe drepturi caută modalităţi de a respecta, sprijini şi celebra diversitatea umană prin
crearea unor condiții care să permită participarea semnificativă a unui număr mare de persoane, inclu-
siv a persoanelor cu dizabilități.” (OHCHR, Monitorizarea Convenţiei privind Drepturile Persoanelor cu
Dizabilităţi, 2010, p. 9)

În prezent, în întreaga lume, numeroase state au semnat și/sau ratificat Convenţia privind Drepturile Per-
soanelor cu Dizabilități şi Protocolul Opţional. Cele mai recente statistici ONU arată următoarele:

155 semnatare ale Convenției

91 semnatare ale Protocolului Opțional
130 ratificări ale Convenției
76 ratificări ale Protocolului

6
De asemenea, un important pas înainte a fost realizat de Uniunea
Europeană, devenită prima organizaţie internaţională care a ratifi-
cat Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități prin
Decizia Consiliului nr. 48/2010 (2010/48/CE fapt ce atestă prioritatea
promovării drepturilor persoanelor cu dizabilități pe agenda publică
europeană. Această Decizie a Consiliului, este cu atât mai relevantă,
cu cât ea are statut de legislaţie primară şi este dublată de o serie de documente de politici publice cum ar
fi: Strategia Europeană pentru Dizabilitate 2010-2020: Un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere,
Rezoluția Consiliului Uniunii Europene si a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Con-
siliului, pe un nou cadru european pentru persoanele cu dizabilități (2010/C 316/01) şi alte tipuri de legislația
secundară, care sunt menite să consolideze cadrul legal european, adresând dizabilitatea dintr-o perspectivă
a drepturilor omului: Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de stabilire a cadrului general
privind egalitatea de tratament în privinţa angajării şi ocupării, Directiva 2001/85/CE (privind dispozițiile speciale
aplicabile vehiculelor destinate transportului de persoane cu mai mult de opt locuri pe scaune în plus faţă de al
conducătorului) etc.

Cu toate acestea, dincolo de aceste tendinţe globale de schimbare a abordării fenomenului de dizabilitate,
sunt încă multe aspecte care necesită atenţie, schimbare şi o abordare inovatoare atât la nivel naţional, cât
şi internaţional. Este esenţial ca drepturile şi normele legale internaţionale şi Europene să devină efective, iar
persoanele cu dizabilități şi în special copiii, care sunt un grup prioritar vulnerabil, să beneficieze de o incluziune
reală şi de acces la viaţa socială.

În acest sens, considerăm imperios necesară crearea unui cadru legal secundar special în domeniul dizabilității la
nivelul Uniunii Europene, care să reglementeze unitar și efectiv măsurile de incluziune socială bazate pe con-
ceptul de adaptare a mediului, precum și crearea unor mecanisme de control și monitorizare a implementării
legislației europene la nivelul statelor membre.

În aceeași măsură, este important să facem paşi reali pentru schimbarea percepţiilor negative şi a discriminării
la nivelul publicul larg. Din punctul nostru de vedere, toate aceste direcţii necesită o abordare integrată a
dizabilităţii, începând cu un prim pas fundamental de a defini clar noţiunea de dizabilitate și de a face distincţie
între noţiuni precum: dizabilitate intelectuală, dizabilitate psiho-socială, dizabilitate fizică etc.

CEDCD s-a angajat să pledeze şi să contribuie la dezvoltarea şi consolidarea cadrului legal și a politicilor publice
pe linie de dizabilitate, cu un accent special pe grupul dublu vulnerabil al copiilor cu dizabilităţi, fiind convinşi că
numai coagulând vocea beneficiarilor noștri şi a reprezentanților societății civile, vom fi capabili să facem un pas
înainte în implementarea Convenției Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități.

7
I.2. CONTEXTUL ROMÂNESC
România a ratificat Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități în septembrie 2008 și a
semnat Protocolul Opţional în ianuarie 2011. Chiar dacă România este parte la Convenţie şi şi-a exprimat
acordul faţă de principiile Protocolului Opţional, există încă multe etape care trebuie parcurse până ce spir-
itul şi litera Convenției vor fi pe deplin implementate la nivel național, iar ratificarea Protocolului Opțional
reprezintă o etapă strategică pentru care România nu a prezentat încă public nicio declarație de intenție.

Cadrul instituţional românesc în domeniul dizabilității la nivel naţional şi local este reprezentat în principal
de următoarele organismele publice:
■ Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (MMFPS);
■ Ministerul Educației Naționale (MEN);
■ Ministerul Sănătăţii;
■ Direcția Generală de Protecție a Copilului;
■ Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului

Piesa cheie a legislaţiei româneşti care reglementează domeniul dizabilității este Legea nr. 448/2006
privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, care a suferit numeroase
modificări de-a lungul timpului prin intermediul unor hotărâri de guvern și ordonanțe. Acest act norma-
tiv special a fost adoptat anterior apariției Convenției ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități,
fapt pentru care întrega construcție juridică și conceptuală reflectă în proporție covârșitoare perspectiva
medicală a înțelegerii dizabilității.

Numeroasele amendări succesive ale Legii 448/2006 au adus modificări formale la nivelul textului de lege,
precum și o serie de schimbări la nivelul reglementării cadrului administrativ și funcțional al unor instituții
cu atribuții în domeniu. Pe cale de consecință, actualul text de lege nu reușeste să transpună prevederile
Conveției ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, pe de o parte, iar pe de altă parte lipsa de
claritate, coerență și corelație cu alte acte normative naționale și internaționale, generată de modificările
succesive și fragmentare, produc consecințe grave în plan social, manifestate prin încălcări constante și
masive ale drepturilor copiilor cu dizabilități.

Actul normativ special care reglementează problematica dizabilității este fundamentat de Art. 50 din
Constituția României, care prevede că: “Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul
asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handi-
capului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drep-
turile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor”. În aceeaşi logică, Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi
promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități defineşte dizabilitatea după cum urmează: “Persoanele

8
cu handicap sunt acele persoane cărora mediul social, neadaptat deficienţelor lor fizice, senzoriale, psihice,
mentale şi/sau asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu şanse egale la viaţa societăţii, neces-
itând măsuri de protecţie în sprijinul integrării şi incluziunii sociale.”

Este evident din înseşi definițiile noţiunii de dizabilitate prevăzute

în legislaţia națională că abordarea dizabilităţii, cel puțin la nivel
juridic și instituțional, este departe de principiile Convenției
Organizației Națiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu
Dizabilități. Termenii “cu handicap” şi “handicapul” sunt încă în
mare măsură utilizați în limbajul comun, în documente oficiale
şi în legislație, dizabilitatea fiind încă înţeleasă ca o boală şi se
acţionează asupra sa în aceeași logică. Mai mult, au fost preluate
în mod formal o serie de noțiuni din Convenția ONU pentru Drep-
turile Persoanelor cu Dizabilități, precum cea de ”mediu adaptat”, fără a se institui măsuri specifice în acest
sens și, fiind asociate cu termeni precum ”deficiențe, handicap”, care sunt în contradicție cu noul concept
propus de Convenție.

Statisticile oficiale aferente anului 2012, furnizate

de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţie Socială
prin Direcția Generală pentru Protecțiea Per-
soanelor cu Handicap, relevă faptul că există
691.482 persoane cu dizabilități înregistrate,
care locuiesc în România. Peste 116.000 per-
soane sunt diagnosticate cu dizabilitate mintală,
iar din aceleași date, peste 70.000 sunt copii.
Aceste cifre înglobează diverse patologii din sfera
tulburărilor psihice şi diverse tipuri de dizabilitate
intelectuală ascunse sub numele de “tulburări
mintale”, fiind astfel departe de a reflecta realitatea, cel puțin din două motive:
1. – orice statistică a instituțiilor competente reflectă exclusiv numărul de persoane care au făcut demer-
surile necesare pentru a înregistra copilul ca având o dizabilitate. De fapt, cazuistica din România reală,
rurală sau urbană nu este reflectată în datele oficiale, cu atât mai mult cu cât nivelul de informare şi
educaţie al populaţiei despre acest fenomen este mic, iar procedura administrativă pentru înregistrarea
unui copil cu dizabilitate este complexă, intricată, accesul la informații fiind foarte dificil;
2. - nu a existat nicio măsură oficială de a elabora un studiu pe marginea dizabilităţii intelectuale în general,
sau la nivel de minori.

9
Mai mult, pe linie legislativă şi de politici publice, există o confuzie gravă între dizabilitate intelectuală și bolile
psihice, care generează deficiențe majore în furnizarea de servicii specializate.
☛ Serviciile de intervenţie pentru copiii cu dizabilități furnizate de instituţiile publice sunt lacunare şi neadaptate
nevoilor specifice ale copiilor cu dizabilităţi, fiind bazate pe metode învechite și fundamentate pe înţelegerea
segregaționistă a dizabilității.
☛ Copiii cu dizabilități nu sunt bineveniți în şcoli şi grădiniţe; nu există o curriculă adaptată pentru ei, chiar dacă
legislația garantează liberul acces al copiilor cu dizabilităţi la educaţie. “Şcolile speciale pentru copii cu handi-
cap” sunt încă în funcţiune, în ciuda faptului că acestea sunt expresia segregaționismului şi nu oferă servicii
educaţionale adaptate nevoilor specifice ale diferitelor tipuri de dizabilitate.
☛ Copiii cu diferite tipuri de dizabilităţi sunt comasaţi în aceleaşi clase și sunt educaţi după aceeași curriculă.
Excepție fac numai câteva şcoli speciale dedicate copiilor cu surdocecitate. Dincolo de faptul că însăşi calitatea
serviciilor oferite în școlile speciale este departe de a fi, cel puţin normală, numărul acestor şcoli este foarte mic.
Numărul variază de la 3 la 5 şcoli speciale în fiecare județ din România.

☛ Copiii cu dizabilităţi şi în special cei cu dizabilităţi intelec-

tuale nu beneficiază mediu adaptat și servicii de intervenție
necesare pentru dezvoltarea lor normală. Acestea sunt
efectuate sporadic, incoerent şi de cele mai multe ori părinţii
sunt nevoiți să găsească soluții pe cont propriu, prin eforturi
extreme, care sunt mai mult sau mai puţin viabile pentru
copiii lor.

☛ Cercetarea exploratorie calitativă efectuată la nivelul CEDCD pe un număr de peste 200 părinţi de copii
cu dizabilităţi intelectuale indică faptul că aceștia se simt prizonieri şi lipsiți de alternative, în ciuda faptului că
obiectivul lor principal este de a acorda o şansă copiilor la normalitate. Cercetarea arată că familiile sărace, dar
educate încearcă să găsească soluţii în cadrul sistemului de asistență publică. Calitatea infrastructurii și calitatea
şi cantitatea serviciilor este deficitară şi nu răspund nevoilor de asistență și intervenție a copiilor cu dizabilităţi
intelectuale. Familiile cu venit mediu, de cele mai multe ori, nu consideră serviciile publice ca o alternativă, motiv
pentru care recurg la servicii specializate private, fără a fi conştienţi de faptul că un program terapeutic integrat
și intensiv nu poate fi susţinut de o familie cu venituri medii.

Prin urmare, părinţii trebuie să aleagă între două alternative gri, nici una dintre acestea nerăspunzând nevoilor
reale ale copiilor. Aceștia trăiesc o dramă profundă, luptă cu dificultățile financiare, sistemul public deficitar şi
voința naturală de a oferi copiilor lor o șansă la NORMALITATE. Concluzia fundamentală care se desprinde din
activitatea, cazuistica și cercetările realizate la nivelul CEDCD pe parcursul anului 2012, este aceea că accesul la
educație al copiilor cu dizabilități este unul dintre cele mai încălcate drepturi.

10
II. CADRUL LEGAL PRIVIND ACCESUL
LA EDUCAȚIE AL COPIILOR CU DIZABILITĂȚI
În contextul în care dreptul la educație al copiilor cu dizabilități s-a
constituit într-o sursă constantă de abuzuri și discriminări pe par-
cursul anului 2012, față de care CEDCD a acționat prin demersuri
juridice de asistență, consiliere și reprezentare, considerăm oportună
prezentarea succintă a cadrului legal internațional și național care
fundamentează accesul la educație al copiilor în general și al copiilor
cu dizabilități în particular.

II.1. CADRUL LEGAL INTERNAȚIONAL

a. Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
Art. 2 din Protocolul Adițional Convenției – Dreptul la instruire – instituie dreptul la educație și obligația state-
lor părți de a asigura cadrul instituțional și legal pentru implementarea acestui drept: „nimănui nu i se poate
refuza dreptul de instruire. Statul, în exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi al
învăţământului, va respecta dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi acest învăţământ conform
convingerilor lor religioase şi filozofice.” ¹

b. Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului (CDC)

Art. 28 din CDC stabilește obligații ferme pentru statele semnatare în vederea asigurării dreptului la educație
pentru toți copiii: că „statele părţi recunosc dreptul copiilor la educaţie şi, în vederea exercitării acestui drept,
în mod progresiv şi în baza egalităţii de şanse, în special statele membre vor avea obligaţia de a asigura
învăţământul primar şi gratuit pentru toţi copiii”. ²România a ratificat acest document prin Legea 18/1990,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 314/13.06.2001.

c. Declarația Mondială cu privire la Educația pentru Toți la Jomtien, Tailanda

Declaraţia de la Jomtien din 1990, rezultat al Conferinţei Mondiale Educaţie pentru toţi a introdus pentru prima
dată conceptul de Educaţie pentru toţi și s-au stabilit primele direcții de acțiune în ceea ce privește accesul la
educație al categoriilor vulnerabile .³

e. Regulile Standard privind Egalizarea de Şanse pentru Persoanele cu Dizabilități - ONU

Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat acest document în 1993 prin Rezoluţia 48/96. Regula a VI a
privind educația stabilește faptul că autorităţile din domeniul învăţământului general sunt responsabile pen-
tru educarea persoanelor cu dizabilităţi, ca parte integrantă a sistemului naţional de educație prin planificarea
adecvată a învăţământului, dezvoltarea de curriculă şi programe de organizare şcolară .⁴

f. Declarația de la Salamanca – Spania

Anul 1994 a marcat apariția primului document strategic adresat educației copiilor cu dizabilități, prin

11
1. http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf
2. http://salvaticopiii.ro/upload/p000600010000_Conventie_ONU_drepturile_copilului_2010.pdf
3. http://www.unesco.org/education/wef/en-conf/jomtien%20declaration%20eng.shtm
4. http://www.un.org/documents/ga/res/48/a48r096.htm
adoptarea Declarației de la Salamanca în cadrul unei reuniuni organizate de UNESCO. Astfel a fost instituită
ca obligație asumată de către statele părți ideea de învățământ incluziv: „Şcolile trebuie să includă în
procesul de învăţământ de masă toţi copiii indiferent de condiţiile fizice, intelectuale, sociale, emoţionale,
lingvistice sau de altă natură. Acestea trebuie să includă, în egală măsură, copiii cu dizabilități şi cei
supradotaţi, copiii străzii şi pe cei încadraţi în muncă, pe cei aparţinând minorităţilor lingvistice, etnice sau
culturale, precum şi copiii provenind din alte zone sau grupuri dezavantajate sau marginalizate”.⁵

g. Carta Socială Europeană (STE. 163 – 1996)* - Consiliul Europei

Art. 25, alin. (1), agreat și asumat de statele părți ale Consiliului Europei prevede în mod expres ca acestea:
”să ia măsurile necesare pentru a furniza persoanelor cu dizabilități o orientare, o educație și o formare
profesională în cadrul schemelor generale ori de câte ori este posibil sau, dacă nu este posibil, prin interme-
diul instituțiilor specializate publice sau private”;⁶

h. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2007/C 303/01)

Document fundamental al Uniunii Europene, Carta Drepturilor Fundamentale stabilește fără echivoc, prin
intermediul a două articole, dreptul la educație și incluziune al persoanelor/copiilor cu dizabilități: Art. 14.
– Dreptul la educație - „Orice persoană are dreptul la educaţie, precum şi la accesul la formare profesională
şi formare continuă” și Art. 26 – Integrarea persoanelor cu dizabilități - „Statele Membre ale Uniunii Eu-
ropene recunosc şi respectă dreptul persoanelor cu dizabilități de a beneficia de măsuri care să le asigure
autonomia, integrarea socială şi profesională, precum şi participarea la viaţa comunităţii”.⁷

i. Recomandarea Rec(2006)5 a Comitetului de Miniştri către Statele membre ale Consiliului Europei
cu privire la Planul de Acţiune pentru promovarea drepturilor şi a deplinei participări a persoanelor cu
dizabilități în societate: îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu dizabilități în Europa 2006-2015
Documentul propune direcții de acțiune și obiective clare cu privire la incluziunea persoanelor cu
dizabilități în general, cu accent pe domeniul educației: şanse egale la educaţie şi la dezvoltarea
personalităţii, talentelor, propriilor aptitudini intelectuale şi psihice, pentru toate persoanele, indiferent
de tipul de dizabilitate, crearea cadrului necesar în vederea facilitării accesului la şcolarizarea obişnuită,
dezvoltarea, timpurie şi la toate nivelele de învăţământ, a unei atitudini de respect pentru drepturile per-
soanelor cu dizabilități.⁸

j. Strategia europeană 2010 – 2020 pentru persoanele cu dizabilități: un angajament reînnoit pentru o
Europă fără bariere (15 noiembrie 2010)
Obiectivul general al Strategiei europene este de a trasa cadrul de politici publice necesar persoanelor
cu dizabilități pentru a se bucura de drepturi depline şi de a beneficia complet de participarea la viaţa
socială şi economică europeană. Eliminarea barierelor și măsurile de adaptare a mediului sunt principalele

12
5. http://www.unesco.org/education/pdf/SALAMA_E.PDF
6. http://www.coe.int/t/dGHl/monitoring/Socialcharter/Presentation/ESCRBooklet/Romanian.pdf
7. http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2007:303:0001:0016:ro:PDF
8.https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=986865
priorități propuse de Comisia Europeană în cele opt domenii de acțiune identificate. În domeniul Educaţiei
şi formării profesionale, un obiectiv prioritar identificat este Promovarea unui învăţământ favorabil incluzi-
unii şi a învăţării de-a lungul vieţii pentru elevii şi studenţii cu dizabilități.
În contextul în care Strategia UE identifică ca aspect nevralgic situația copiilor cu dizabilități severe din
punct de vedere al accesului la învăţământul general, acesta fiind catalogat drept dificil şi de cele mai
multe ori segregat, Strategia stabileşte obligaţia ca persoanele cu dizabilități, în special copiii, trebuie să fie
integrate în mod adecvat în sistemul general de învăţământ şi să beneficieze de sprijin individual, cu re-
spectarea intereselor copilului.⁹

k. Convenţia Naţiunilor Unite pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabiliăţi

Adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, semnată de România la 26
septembrie 2007 şi ratificată prin Legea nr. 221/2010, reprezintă singurul instrument internaţional bazat pe
principiile proclamate în Carta Naţiunilor Unite care recunoaşte respectarea demnităţii inalienabile şi auto-
nomia individuală. Scopul Convenţiei este de a promova, proteja şi asigura exercitarea deplină şi în condiţii
de eligibilitate a tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului de către toate persoanele cu
dizabilități şi de a promova respectul pentru demnitatea lor inerentă.
Art. 24 din Convenția ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, care reglementează domeniul
educației este suficient de neechivoc și relevant pentru a face obiectul unei citări integrale în cadrul aces-
tui Raport. Totodată, o deosebită importanță o are existența unei reglementări clare cu privire la copiii cu
dizabilități în cadrul Convenției, deși nu s-a avut în vedere detalierea pe subcategorii sociale a persoanelor
cu dizabilități. Cu toate acestea, în redactarea textului Convenției s-a avut în vedere gradul suficient de
ridicat de vulnerabilitate al copiilor cu dizabilități, care a necesitat o reglementare distinctă, ce poate fi
regăsită la Art. 7.
Articolul 24
Educaţia

”1. Statele Părţi recunosc dreptul persoanelor cu dizabilităţi la educaţie. În vederea realizării acestui
drept, fără discriminare şi cu respectarea principiului egalităţii de şanse, Statele Părţi vor asigura un sistem
educaţional incluziv la toate nivelurile, precum şi formarea continuă, îndreptată spre:
(a) Dezvoltarea pe deplin a potenţialului uman, a simţului demnităţii şi a propriei valori, consolidarea re-
spectului pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi pentru diversitatea umană;
(b) Dezvoltarea personalităţii, talentelor şi creativităţii proprii persoanelor cu dizabilităţi, precum şi a
abilităţilor lor mentale şi fizice, la potenţial maxim;
(c) A da posibilitatea persoanelor cu dizabilităţi să participe efectiv la o societate liberă.
2. În îndeplinirea acestui drept, Statele Părţi se vor asigura că:
(a) Persoanele cu dizabilităţi nu sunt excluse din sistemul educaţional pe criterii de dizabilitate, iar copiii

13
9. http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:0636:FIN:EN:PDF
cu dizabilităţi nu sunt excluşi din învăţământul primar gratuit şi obligatoriu sau din învăţământul secundar din
cauza dizabilităţii;
(b) Persoanele cu dizabilităţi au acces la învăţământ primar incluziv, de calitate şi gratuit şi la învăţământ
secundar, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, în comunităţile în care trăiesc;
(c) Se asigură adaptarea rezonabilă a condiţiilor la nevoile individuale;
(d) Persoanele cu dizabilităţi primesc sprijinul necesar, în cadrul sistemului educaţional, pentru a li se fa-
cilita o educaţie efectivă;
(e) Se iau măsuri eficiente de sprijin individualizat în amenajarea mediului care să maximizeze progresul
şcolar şi socializarea în conformitate cu obiectivul de integrare deplină.
3. Statele Părţi vor asigura persoanelor cu dizabilităţi posibilitatea de a-şi dezvolta competenţe care să
le faciliteze participarea deplină şi egală la procesul de învăţământ şi ca membri ai comunităţii. În acest scop,
Statele Părţi vor lua măsurile adecvate, inclusiv prin:
(a) Facilitarea învăţării caracterelor Braille, a sistemelor alternative de scriere, a mijloacelor augmentative
şi alternative, a mijloacelor şi formelor de comunicare şi orientare şi a aptitudinilor de mobilitate precum şi
facilitarea sprijinului şi îndrumării între persoanele cu aceleaşi probleme;
(b) Facilitarea învăţării limbajului mimico-gestual şi promovarea identităţii lingvistice a persoanelor cu
deficienţe de auz;
(c) Asigurarea educaţiei persoanelor şi mai ales a copiilor, care sunt nevăzători, surzi sau cu surdo-ceci-
tate, prin cele mai adecvate şi individualizate limbaje, căi şi modalităţi, precum şi în medii care să le favorizeze
o maximă dezvoltare şcolară şi socială.
4. Pentru a sprijini exercitarea acestui drept, Statele Părţi vor lua măsurile adecvate pentru angajarea de
profesori, inclusiv profesori cu dizabilităţi, calificaţi în limbajul mimico-gestual şi/sau Braille, şi pentru formar-
ea profesioniştilor şi personalului care lucrează la toate nivelurile educaţionale. O astfel de formare va presu-
pune cunoaşterea problematicii dizabilităţii şi utilizarea modalităţilor, mijloacelor şi formatelor augmentative
şi alternative adecvate de comunicare, a tehnicilor şi materialelor educaţionale potrivite pentru susţinerea
persoanelor cu dizabilităţi.
5. Statele Părţi se vor asigura că persoanele cu dizabilităţi pot avea acces la învăţământ superior, for-
mare vocaţională, educaţie pentru adulţi şi formare continuă, fără discriminare şi în condiţii de egalitate cu
ceilalţi. În acest scop, Statele Părţi se vor asigura că persoanelor cu dizabilităţi li se oferă adaptări adecvate”.¹⁰

l. Rezoluția Parlamentului European P7_TA(2011)0453 privind Mobilitatea și incluziunea persoanelor cu

dizabilități și Strategia Europeană privind Dizabilitatea 2010 – 2020 - (2010/2272(INI)
Prin intermediul acestei Rezoluții, Parlamentul European instituie obligații clare asupra statelor membre cu
privire la respectarea și asigurarea accesului la educație al copiilor cu dizabilități. Astfel, Art. 59 - Investiția în
persoanele cu dizabilități - confirmă faptul că educația incluzivă trebuie să fie asumată ca prioritate de statele
membre în furnizarea serviciilor educaționale.¹¹

14
10. http://www.anph.ro/admin/doc/upload/serviciu/Conventia%20privind%20Drepturile%20Persoanelor%20cu%20Dizabilitati.doc
11. http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+TA+P7-TA-2011-0453+0+DOC+WORD+V0//EN
II.2. CADRUL LEGAL NAȚIONAL
1. Constituția României
Art. 32 din Constituția României reglementează dreptul la educație al cetățenilor români după cum urmează:
”(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin
cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare”.¹²

2. Legea Educației Naționale 1/2011 cu modificările și completările ulterioare

Art.2 alin (4) din Legea Educației Naționale prevede că: ”Statul asigură cetățenilor României drepturi egale
de acces la toate nivelurile și formele de învățământ preuniversitar și superior, precum și la învățarea pe tot
parcursul vieții, fără nicio formă de discriminare.”¹³

c. Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare
cu modificările și completările ulterioare
Art. 11 alin. (1) și (2) din O.G 137/2000 reglementează explicit principiul nediscriminării și obligațiile
instituțiilor de învățământ privind liberul acces la educație al persoanelor/copiilor cu dizabilități precum și al
altor categorii vulnerabile:
”(1) Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de
persoane la sistemul de educație de stat sau privat, la orice formă, grad și nivel, din cauza apartenenței aces-
tora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv
din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică tuturor fazelor sau etapelor din sistemul educațional, inclusiv la admiterea
sau la înscrierea în unitățile ori instituțiile de învățământ și la evaluarea ori examinarea cunostințelor.” ¹⁴

d. Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități cu modificările și

completările ulterioare
Deși Art. 15 alin (1) din Legea 448/2006 republicată stipulează faptul că: ”Persoanele cu handicap au ac-
ces liber şi egal la orice formă de educaţie, indiferent de vârstă, în conformitate cu tipul, gradul de handicap
şi nevoile educaţionale ale acestora”, totuși acest act normativ nu oferă o bază legală adecvată promovării
învățământului incluziv și a principiilor Convenției ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități. Preved-
erile acestei legi în domeniul educației păstrează viziunea segregaționistă asupra sistemului de educație și nu
transpune legislația internațională în domeniu.

e. Hotărârea de Guvern nr. 1251/2005 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității de învățare, instru-
ire, compensare, recuperare și protecție specială a copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale
din cadrul sistemului de învățământ special și special integrat - M.Of. nr. 977 din 3 noiembrie 2005
H.G. 1251/2005 introduce în legislația națională noțiunea de învățământ incluziv pe care o definește după

15
12. http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2#t2c2s0a32
13. http://www.ismb3.ro/documente/2012_2013/legislatie/legea_en.pdf
14. http://www.cncd.org.ro/legislatie/Legislatie-nationala/ORDONANTA-nr-137-din-31-august-2000-15/
cum urmează:
”Educaţie incluzivă - proces permanent de îmbunătăţire a instituţiei şcolare, avand ca scop exploatarea
resurselor existente, mai ales a resurselor umane, pentru a sustine participarea la procesul de invatamant a
tuturor persoanelor din cadrul unei comunitati.

Scoala incluziva - unitate de invatamant in care se asigura o educatie pentru toti copiii si reprezinta mijlocul
cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare. Copiii din aceste unitati de invatamant beneficiaza
de toate drepturile si serviciile sociale si educationale conform principiului “resursa urmeaza copilul”.¹⁵

Deși introduce acest tip de noțiuni, actul normativ in discuție păstrează și susține învățământul de tip
segregaționist.

f. Ordinul nr. 5.574 din 7 octombrie 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea serviciilor de
sprijin educaţional pentru copiii, elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale integraţi în învăţământul
de masă
Ordinul reglementează în Capitolul III specificul serviciilor educaţionale de sprijin, arătând faptul că ”Integrar-
ea şcolară a persoanelor cu CES se realizează în unităţi de învăţământ de masă.”

16
15. http://www.siphd.ro/doc/legi_site/hg1251_2005.doc
III. DESPRE CEDCD
III.1. REPERE GENERALE DE ACTIVITATE ALE CEDCD
I. BENEFICIARII CEDCD
A. PRINCIPALI
■ DIRECŢI: copiii cu dizabilităţi;
■ INDIRECŢI: părinţii copiilor
cu dizabilităţi;
B. SECUNDARI
■ Funcţionari din instituţii publice cu
atribuţii în domeniu;
■ Oameni politici;
■ Factori de decizie;
■ Lideri de opinie
■ Publicuri specializate;
■ Publicul larg.

III.2. TIPURI DE INTERVENŢIE ALE CEDCD

A. DIRECTĂ
☞ Intervenţie asupra beneficiarilor principali direcţi şi indirecţi: SERVICII pentru copiii cu dizabilităţi şi
părinţii acestora.

B. INDIRECTĂ
☞ Intervenţie asupra beneficiarilor secundari – activităţi de modelare a MEDIULUI – ADVOCACY, LOBBY,
AWARENESS.

17
III.1 MANDAT
Viziunea noastră este că dizabilitatea în forma sa actuală, este un construct cultural şi nu o realitate obiectivă,
bazat pe ideea de diferenţă în raport cu un standard fix şi ideal, stabilit cutumiar prin intermediul normelor
sociale la nivelul societăţii umane.
Conceptul CEDCD cu privire la dizabilitate presupune o modificare treptată a acestui construct cultural înţeles
în termeni de diferenţă şi raportare la un standard fix. Pornind de la perspectiva socială asupra dizabilităţii
propusă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, de Organizaţia Naţiunilor Unite şi de Uniunea Europeană, care
pune accentul pe conceptul de „adaptative environment ” (mediu adaptat), noi propunem conceptul de „stan-
darde individuale”.
CEDCD susţine faptul că sistemul social, serviciile, relaţiile interumane trebuie adaptate standardelor individu-
ale ale fiecărei persoane. În acest fel noţiunea de dizabilitate înţeleasă în termeni segregaţionişti de oameni
normali versus oameni cu dizabilităţi, adică cu limitări temporare sau definitive ale unor capacităţi în raport cu
un standard fix, este nulă, nemaiavând acoperire în realitatea obiectivă.
Cu alte cuvinte CEDCD propune şi susţine diversitatea standardelor faţă de care mediul, în accepţie largă,
trebuie să se adapteze. Considerăm menţinerea unui standard ideal fix, sub formă de etalon al normalităţii, ca
fiind profund discriminator şi primitiv, având consecinţe segregaţioniste comparabile celor rasiale: albi versus
negri.
De asemenea, subliniem faptul că noţiuni precum asistenţă şi protecţie specială, deşi aparent pozitive,
încurajează ideea segregaţionistă a separării oamenilor în două categorii distincte: normali şi anormali, în
sensul în care cei anormali necesită, în urma unui efort umanitar, o formă de protecţie specială şi suplimentară
născută din aşa-zisa stare de anormalitate în care aceştia se află.
CEDCD consideră că societatea umană a ajuns la stadiul în care trebuie să depăşească viziunea primitivă a
evoluţionismului biologic – conform căreia cel care posedă o înzestrare biologică superioară supravieţuieşte
– şi să-şi asume diversitatea, oferind acces liber la viaţa socială tuturor persoanelor, pornind de la premisa
standardelor individuale.
În viziunea CEDCD, promovarea profilului uman „multitask”/multifuncţional, ascuns sub masca „performanţei”
reprezintă o formă subversivă de impunere a unui standard fix şi uniform pentru o populaţie umană diversă,
care dacă nu se încadrează standardului este automat marginalizată, exclusă sau cel puţin segregată. Ceea ce
rămâne numărului covârşitor de persoane care nu corespund standardului, este aşa-zisa formă de protecţie
specială pe care reprezentanţii „performanţi” ai societăţii le-o oferă sub forma unei îngăduinţe sau a unui gest
caritabil.
Aşadar, în viziunea CEDCD dizabilitatea înseamnă diversitate. Diversitatea înseamnă standarde individuale
reflectate în relaţiile interumane, în serviciile sociale (educaţie, sănătate, muncă) şi în normele juridice care
reglementează aspectele vieţii sociale.
Evoluţia nu înseamnă performanţă în raport cu un standard fix, ci în raport cu standardele individuale. Această
abordare anulează ideea evoluţiei primitive de tip piramidal a societăţii umane şi oferă perspectiva unei
dezvoltări holistice în care aportul fiecărei persoane este luat în calcul prin raportare la standardele individuale.

18
III.2 MISIUNE
Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități își pro-
pune să dezvolte un cadru unitar și să ofere coerența răspunsului
societății civile la nevoia de promovare, protecție și consoli-
dare a drepturilor copiilor cu dizabilități, astfel încât aceștia să
poată beneficia de o incluziune socială reală și efectivă la nivelul
societății românești.
În ultimul deceniu și, cu precădere, după aderarea României la
Uniunea Europeană, eforturile factorilor de decizie au avut ca re-
zultat o serie de progrese pe linia stabilirii unui cadru legislativ și instituțional în domeniul protecției și asistenței
copiilor cu dizabilități. În ciuda progreselor înregistrate pe aceste linii, realitatea socială arată că există încă nu-
meroase motive de îngrijorare cu privire la capacitatea și disponibilitatea autorităților relevante de a asigura, pe
de o parte o protecție adaptată nevoilor specifice ale acestei categorii sociale, iar pe de altă parte de a oferi posi-
bilitatea exercitării efective și depline a drepturilor și garanțiilor prevăzute de legislația națională și internațională
în domeniu.
În replică la disfunctionalitățile existente în sistemul public de asistență și protecție a copiilor cu dizabilități, au
existat o serie de reacții ale societății civile, în principal sub forma unor măsuri izolate destinate unui număr
restrâns de copii cu dizabilități. Astfel, răspunsul societății civile până în prezent nu a fost suficient pentru a
propune soluții alternative și complementare la nevoile stringente ale acestui grup social și nici nu a reușit să se
constituie într-un partener solid de dialog cu actorii naționali și europeni responsabili de legiferarea și elaborarea
de politici în acest domeniu.
În acest context, Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități vine în întâmpinarea nevoilor reale
și actuale ale copiilor cu dizabilități și urmărește să sprijine demersurile autorităților și să coaguleze eforturile
societății civile de îmbunătățire și dezvoltare a sistemului de asistență și protecție destinat acestei categorii
sociale, în special prin:
☛ Activități de lobby, advocacy și reprezentare pe lângă forurile naționale, europene și internaționale în ve-
derea adoptării de instrumente legale menite să asigure și să îmbunătățească asistența și protecția copiilor cu
dizabilități;
☛ elaborarea de proiecte de acte normative și participarea la dezbateri publice referitoare la aspecte ce intră în
sfera protecției și asistenței copiilor cu dizabilități;
☛ propunerea și fundamentarea de politici publice în domeniu;
☛ analize și rapoarte de monitorizare cu privire la modul de implementare la nivel național a legislației interne și
internaționale relevante și la activitatea instituțiilor publice cu atribuții în domeniu;
☛ nevoile de reglementare și alte măsuri complementare identificate în vederea îmbunătățirii sau exercitării
efective a drepturilor și garanțiilor acordate copiilor cu dizabilități;
☛ campanii de informare și conștientizare cu privire la drepturile copiilor cu dizabilități și la nevoia de incluziune
socială;

19
☛ desfășurarea de activități de formare, sensibilizare și conștientizare pentru și în colaborare cu instituțiile pub-
lice cu atribuții în materie și societatea civilă;
☛ consultanță în domeniul legislației europene și internaționale;
☛ consiliere și suport pentru membrii familiilor care au în creștere și îngrijire copii cu dizabilități;
☛ proiecte de asistență de specialitate secvențiale, regionale, naționale și internaționale pentru copiii cu
dizabilități;
☛ proiecte de dezvoltare a capacității instituțiilor publice în vederea acordării de asistență pe baza unor stan-
darde minime de calitate pentru copiii cu dizabilități;
☛ inițierea și implementarea unui mecanism de identificare și referire a cazurilor de copii cu dizabilități.

III.3 ORGANIZARE
Echipa CEDCD este formată din experţi în drepturile omului, relații publice guvernamentale, afaceri europene,
cooperare internaţională, management de proiect, asistenţă socială, jurnalism şi știinţe juridice. În afară de
nucleul organizației, CEDCD are o reţea de 12 de voluntari (juriști și comunicatori) care contribuie la activitatea
constantă de protecție a drepturilor copiilor cu dizabilități și la promovarea problematicii în spațiul public.

CEDCD este organizat în cinci departamente:

1. Departamentul Juridic, Lobby și Advocacy
2. Departamentul de Asistenţă
3. Departamentul de Programe
4. Departamentul de Comunicare
5. Departament de Fundraising
6. Departament Administrativ

Fiecare departament este coordonat de un director cu experiență relevantă în domeniul de referință. Vârsta me-
die a echipei noastre este de 33 de ani, deoarece noi credem atât în potențialul tinerilor profesioniști, cât și în ex-
pertiza persoanelor cu o experiență vastă. Principiul nostru este că resursa umană reprezintă cea mai importantă
valoare organizaţională. De aceea, vom face tot posibilul să ne dezvoltăm pe noi înşine atât ca profesioniști, cât
și ca oameni deoarece noi credem în valoarea şi importanţa fundamentală a drepturilor copiilor cu dizabilităţi şi
considerăm că demnitatea umană este un drept inalienabil.

20
IV. PROTECȚIA DREPTURILOR
COPIILOR CU DIZABILITĂȚI
Din perspectiva protecţiei drepturilor copiilor cu dizabilităţi şi a reprezentanţilor legali ai
acestora, la nivelul CEDCD s-au desfăşurat activităţi de consiliere şi asistenţă juridică reprezentare în
instanţă și, acolo unde situația a impus-o, la Prachet, la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării
precum şi în faza administrativă a unor litigii.

Ca şi în anul precedent, activităţile de consiliere juridică s-au desfăşurat prin întâlniri directe cu beneficiarii,
prin telefon sau prin corespondenţă electronică. Astfel pe parcursul anului 2012, la nivelul CEDCD au fost
primite, prin intermediul celor trei canale
de comunicare menţionate anterior, 437 de solicitări de consiliere şi asistenţă juridică.

☛ TIPURI DE ASISTENȚĂ JURIDICĂ FURNIZATĂ DE CEDCD

1. CONSILIERE ȘI ASISTENȚĂ DIRECTĂ (face to face) – 57 cazuri
2. CONSILIERE ONLINE - 293 cazuri
3. CONSILIERE TELEFONICĂ – 87 cazuri

Tipuri de asistenta juridica furnizata de CEDCD

Consiliere Consiliere
telefonica, 87 directa, 57

Consiliere
online, 293

1 2 3

Cu alte cuvinte, din totalul de 437 solicitări asistență juridică, 293 au fost soluţionate prin corespondenţă
electronică, 87 au fost soluţionate telefonic, fiind situaţii cu un grad redus de complexitate, iar 57 au
beneficiat de asistenţă şi consiliere directă.

☛ TIPURI DE INTERVENȚIE JURIDICĂ

1. CONSILIERE ȘI ÎNDRUMARE – 87 cazuri
- reprezentanții CEDCD au efectuat pe parcursul anului 2012, 866 de apeluri telefonice către beneficiari,
însumând un număr aproximativ de 200 de ore de consiliere și îndrumare telefonică cu privire la:
■ procedurile de obținere a diferitelor tipuri de drepturi,
■ modalități de sesizare a unor disfuncționalități sau abuzuri
■ modalități de contestare a unor acte/măsuri/decizii
■ redactare documentație corespondență instituțională
2. REDACTARE DOCUMENTAȚIE FAZA ADMINISTRATIVĂ – 242 cazuri
- reprezentanții CEDCD au conceput, redactat, formulat sau verificat documentația de contestare/sesizare/

21
solicitare a unor drepturi în 242 de cazuri, asigurând coerența dialogului cu instituțiile învederate.
3. REDACTARE DOCUMENTAȚIE ȘI REPREZENTARE ÎN FAZA ADMINISTRATIVĂ – 103 cazuri
- reprezentanții CEDCD au elaborat documentația și au efectuat demersurile necesare de obținere a
unor drepturi sau de repunere în drepturi în 103 cazuri referitoare la copiii cu dizabilități, asigurându-se
soluționarea rapidă a cazului, cu precădere pe linia accesului la educație.
4. ACȚIUNI/DOSARE AFLATE PE ROLUL INSTANȚELOR ȘI/SAU SOLUȚIONATE – 5 dosare
- până în decembrie 2012, CEDCD a obținut 2 hotărâri definitive și irevocabile în instanță, cu decizii
favorabile pe linia dizabilității intelectuale.

Tipuri de interventie juridica

Procedura
administrativa, Indrumare, 87
103
Dosare
instanta, 5

Redcatare si
consiliere, 242
1 2 3 4

Astfel, dintre cele 437 de cazuri preluate de CEDCD, 87 au necesitat exclusiv îndrumare şi consiliere
telefonică, 242 au fost soluţionate prin activităţi de consiliere redactare şi redactare a documentelor
necesare obţinerii drepturilor pentru copii şi părinţi, 103 au fost soluţionate în faza administrativă, iar 5
dintre cazuri au fost soluţionate sau se află pe rolul instanţelor, al CNCD sau al Parchetului.

Semnificativ din această perspectivă este cazul SECOM, în care CEDCD a fost singura entitate din România
care a efectuat un demers juridic de natură penală pentru sancţionarea campaniei SECOM de promovare
a unui supliment alimentar destinat copiilor cu autism care instiga la discriminare şi ură, încălcând, astfel,
prevederile art. 317 din Codul Penal.

De asemenea, trebuie precizat faptul că acţiunea penală a CEDCD și întemeiată pe prevederile art. 317 CP,
este prima din istoria Parchetului, acest articol fiind introdus în Codul Penal în 2011. În acest moment se
desfăşoară învestigaţii în dosar.

Un element deosebit de important pe palierul de protecție juridică a drepturilor copiilor cu dizabilități,

îl reprezintă crearea de catre CEDCD, pe parcursul anului 2012, a 2 precedente în instanță, relevante în
zona dizabilității intelectuale. Astfel, prin decizia Curții de Apel Ploiești, în cazul M.F., a fost recunoscută
definitiv și irevocabil, necesitatea însoțitorului, în cazul unui minor cu Sindrom Down. În aceeși logică,
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a decis favorabil în cazul D.S., constatând primul act de
discriminare pe criterii de dizabilitate intelectuală privind accesul la educație.

22
În ceea ce privește cele 103 cazuri instrumentate în fază administrativă, trebuie subliniat faptul că, în
urma demersurilor CEDCD, acestea au fost soluționate în proporție de 100%. Soluționarea acestor cauze
a avut drept efecte, repunerea în situația anterioară încălcării unor drepturi ale copiilor cu dizabilități și
sancționarea persoanelor responsabile. Sancțiunile primite de persoanele responsabile cu încălcarea unor
drepturi sau discriminarea copiilor cu dizabilități, au variat de la reducerea salariului lunar, la desfacerea
contractului de muncă.

Cea mai mare parte a cazurilor soluționate sau intrate în asistența juridică a CEDCD au vizat restricționarea
accesului la educație, abuzurile legate de încadrarea în grad de handicap, restricționarea accesului la
serviciile medicale complexe, precum și o serie de cazuri de discriminare sau instigare la discriminare
împotriva copiilor cu dizabilități, manifestate, de cele mai multe ori, în interacțiunea cu reprezentanții
sistemului public de servicii sau educație.

Din aceeași perspectivă a protecției drepturilor copiilor cu dizabilități, pe parcursul anului 2012, la nivelul
CEDCD a fost elaborată o Procedură de Monitorizare Post – Factum a cazurilor soluționate de CEDCD care
are ca obiective:

a. Monitorizarea și controlul aplicării deciziilor instanțelor/CNCD/alte instituții cu atribuții

decizionale,
b. Prevenirea victimizării, în înțelesul Art. 2, alin (7) din O.G. 137/2000 cu modificările și
completările ulterioare,¹⁶
c. Consiliere de suport.

23
16. (7) Constituie victimizare şi se sancţionează contravenţional conform prezentei ordonanţe orice tratament advers, venit ca
reacţie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării
V. PROMOVAREA DREPTURILOR
COPIILOR CU DIZABILITĂȚI
Promovarea drepturilor copiilor cu dizabilități a reprezentat o prioritate strategică a CEDCD pe anul 2012,
aceasta fiind structurată pe 3 obiective generale majore:

1. Informarea și capacitarea beneficiarilor cu privire la drepturile pe care le au atât copiii cu

dizabilități, cât și reprezentanții lor legali,
2. Informarea și sensibilizarea publicului larg cu privire la problematica dizabilității și la
drepturile copiilor cu dizabilități,
3. Promovarea subiectului drepturilor copiilor cu dizabilități pe agenda de priorități a factorilor
de decizie.

Activitatea de promovare a drepturilor copiilor cu dizabilități s-a cristalizat prin implementarea de proiecte
tip evenimente publice, campanii de advocacy, lobby și conștientizare, precum și printr-o serie de acțiuni
de tip caritabil.

V.1. EVENIMENTE ŞI CAMPANII

1. Proiectul “MUZICA DORINȚELOR ÎMPLINITE”
În luna martie 2012, CEDCD în parteneriat cu Consiliul Naţional pentru
Combaterea Discriminării (CNCD) a implementat Proiectul Muzica
Dorințelor Împlinite, in contextul Zilei Internaţionale a Sindromului
Down – 21 martie.

Scopul proiectului a fost de a promova incluziunea şi nediscriminarea

copiilor cu Sindrom Down din România, prin introducerea în dezbatere
publică a problematicii Sindromului Down în raport cu factorii de decizie
şi prin sensibilizarea publicului larg cu privire la ideea de dizabilitate
înţeleasă ca formă de diversitate. În acest scop, CEDCD a organizat o
serie de evenimente publice, care l-au avut ca invitat special şi vector
de advocacy pe ambasadorul internaţional al Sindromului Down, un
tânăr de 30 de ani din Statele Unite ale Americii, muzician, absolvent de
Conservator şi campion la arte marţiale, care s-a născut cu Sindromul
Down.

Principalele activităţi din cadrul Proiectului au fost:

1. Masa Rotundă cu tema De la Dizabilitate la Diversitate – Standarde individuale şi drepturi efective
pentru copiii cu Sindrom Down, la care au participat peste 30 de experţi din cadrul autorităţilor publice cu

24
atribuţii în domeniu, organizaţii nonguvernamentale şi reprezentanţi
mass-media.
2. Concertul Extraordinar în beneficiul copiilor cu Sindrom
Down – Muzica Dorinţelor Împlinite a avut loc la Sala de Concerte
Mihail Jora şi a fost susţinut de Sujeet Desai, ambasador intenaţional
al persoanelor cu Sindrom Down, violonista Cristina Anghelescu,
Orchestra de Camera Radio şi dirijorul Tiberiu Oprea. Invitaţi speciali:
actorul Valentin Teodosiu, solista Paula Seling, BigBand Radio şi
dirijorul Ionel Tudor. Evenimentul a beneficiat de prezenţa a peste 500
de persoane.
3. Reuniune informală a parinţilor de copii cu Sindrom Down, cu
prilejul vizitei lui Sujeet Desai în România. La acţiune au participat 43
de părinţi ai unor copii cu Sindrom Down din Bucureşti şi provincie,
care au participat activ la dezbateri pe marginea provocărilor ridicate
de creştere şi educarea unui copil cu Sindrom Down;
4. Campanie media naţională de informare – spot TV, spot radio,
afişe, pliante, bannere outdoor şi online.
Proiectul a beneficiat de o amplă acoperire mediatică, suţinută de
partenerii CEDCD, TVR, Radio România, HotNews şi Smile Media
şi materializate în peste 300 de apariţii în presa scrisă şi online,
participări la emisiuni radio şi TV, precum şi mediaplanuri de difuzare
a spoturilor radio şi TV.

Proiectul Muzica Dorințelor Împlinite a avut un buget de 88.000

lei aferent unui grant de responsabilitate socială susţinut de A&D
Pharma, Orange, Vodafone, Cosmote şi Rantrop&Straton.

25
 2. EVENIMENT SPORTIV –”Spinning for DISABILITY”
PLAY FAIR – CHILDREN’S RIGHTS ARE NOT FOR PLAY
Ziua Internaţională a Dizabilităţii

Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi

(CEDCD) şi Asociaţia pentru Dravet şi alte Epilepsii Rare a organizat
duminică, 2 decembrie 2012 în Plaza Romania, evenimentul
sportiv Spinning for Disability, cu sprijinul World Class Romania şi
SENSIBLU.

Peste 60 de persoane au participat la evenimentul CEDCD

prilejuit de Ziua Internaţională a Dizabilităţii, concurând direct la
maratonul de spinning tip ştafetă, susţinându-i pe cei dragi sau
asistând la bucuria unor oameni care au ales sa dedice, cel putin 3
ore, unei cauze: drepturile copiilor cu dizabilităţi.

Părinţi, copii cu dizabilităţi, prieteni, susţinători sau oameni

din public au dat un semnal important cu prilejul Maratonului
Spinning for Disability: participarea înseamnă solidaritate, iar
solidaritatea înseamnă respect pentru diversitate.

În semn de apreciere a gestului de FAIR PLAY şi solidaritate,

participanţii au primit din partea organizatorilor tricouri
inscripţionate cu mesajul evenimentului şi diplome.

Evenimentul a fost comunicat de TVH 2.0 – partener media.

Spinning for Disability a fost un eveniment conceput ca o expresie
a depăşirii prejudecăţilor şi barierelor prin sport. Publicul,
susţinătorii şi părinţii copiilor cu dizabilităţi au pedalat împreună,
într-un gest de FAIR – PLAY, iar fiecare ştafetă a dus mai departe
mesajul de respect pentru drepturile copiilor cu dizabilităţi.

Participarea la Maratonul Spinning for Disability reprezintă

o declaraţie de susţinere a unei cauze, un gest simbolic de
solidaritate faţă de drepturile unei categorii vulnerabile precum
copiii cu dizabilităţi.

26
V.2. LOBBY ȘI ADVOCACY
Activitatea de lobby și advocacy desfășurată de CEDCD pe parcursul anului 2012
a avut ca obiective, pe de o parte, crearea unor mecanisme de influențare a
deciziilor în procesul de revizuire legislativă pe linie de dizabilitate, iar pe de altă
parte, coagularea societății civile și a beneficiarilor finali pentru construi un mesaj
coerent și unitar în ceea ce privește drepturile copiilor cu dizabilități.

În contextul amplei cazuistici a CEDCD pe linia protecției drepturilor copiilor cu dizabilități, care reflectă
existența unui fenomen la nivel național de încălcare a drepturilor copiilor cu dizabilități și de reglementare
defectuoasă a acestora, la nivelul organizației noastre s-a cristalizat în a doua jumătate a anului 2012,
necesitatea dezvoltării unui proiect de modificare legislativă.

Acest demers a solicitat din partea CEDCD o amplă mobilizare de resurse și know how, precum și un efort
complex de planificare strategică. Astfel a luat naștere Proiectul ”O SINGURĂ VOCE PENTRU DIZABILITATE”.

Scopul Proiectului O Singura Voce pentru Dizabilitate (OSVD) este de a modifica cadrul legal privind
dizabilitata prin elaborarea și promovarea unui nou proiect de lege destinat drepturilor copiilor cu
dizabilități, care transpune principiile Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități.

Necesitatea elaborării şi promovării unui nou proiect de lege destinat reglementării drepturilor copiilor
cu dizabilităţi a apărut ca răspuns la ampla cazuistică CEDCD referitoare la cazurile de abuzuri, de
restricţionare a accesului la educaţie, la serviciile de sănătate şi asistenţă socială a copiilor cu dizabilităţi şi a
reprezentanţilor legali ai acestora. Prevederile ambigue şi lacunare, care denotă o înţelegere superficaială
a nuanţelor şi particularităţilor dizabilităţii, absenţa unor reglementări eficiente referitoare la adaptarea
reală a mediului în conformitate cu nevoile copilului cu dizabilităţi au drept rezultat segregarea
educaţională şi socială a copiilor cu dizabilităţi şi exacerbarea formelor de discriminare în raport cu
aceştia.

Înţelegând ineficienţa încărcării sistemului de justiţie cu sute de cazuri referitoare la încălcarea drepturilor
copiilor cu dizabilităţi, precum şi resursele limitate ale părinţilor de copii cu dizabilităţi, CEDCD a demarat
procesul de constituire a Coaliţiei “O Singură Voce pentru Dizabilitate” şi de elaborare a proiectului de act
normativ.

Proiectul O singură voce pentru dizabilitate este structurat pe 2 componente:

I. Componenta legislativă:
1. Elaborare text legislativ

27
 2. Grupuri de lucru si dezbateri
3. Studiu de impact si nota de fundamentare

II. Componenta de promovare:

1. Campanie de advocacy:
a. 6 - 8 seminarii regionale
b. Constituirea Coaliţiei OSVD
c. Crearea primei reţele de jurişti/avocaţi specializaţi pe drepturile copiilor cu dizabilităţi
d. Crearea unei reţele de suport în rândul publicului feminin (dezbateri publice)

2. Campanie de comunicare
a. Simpozion O Singură Voce pentru Dizabilitate
b. Marş public în Bucureşti
c. Flashmob-uri regionale
d. Conferinţa internaţională (în parteneriat cu Pyramid Educational Consultants Romania)
e. Bal dedicat Zilei Internaţionale a Dizabilităţii

3. Campanie de Lobby

Un aspect deosebit de relevant al acestui proiect l-a constituit procesul de constituire a Coaliției O Singură
Voce pentru Dizabilitate (OSVD). Acest proces a necesitat mobilizarea exhaustivă a resurselor CEDCD și a
presupus un proces de planificare strategică. În acest sens, CEDCD a elaborat un plan de acțiune, care a
vizat desfășurarea de activități administrative, logistice și strategice după cum urmează:
■ Elaborarea mandatului Coaliției
■ Elaborarea Statutului Coaliției
■ Crearea identității vizuale a Coaliției
■ Identificarea partenerilor strategici
■ Elaborarea și implementarea unei strategii de advocacy menite să coaguleze reprezentanții societății
civile cu mandat în domeniul dizabilității
■ Elaborarea unui plan de advocacy în vederea colectării de adeziuni de la părinți și publicul larg
■ Realizare demersuri dobândire acreditare utilizator date cu caracter personal
■ Elaborare acte constitutive

28
V.2.3. PLAN STRATEGIC DE IMPLEMENTARE AL CEDCD

V.2.4. CE A IMPLEMENTAT CEDCD PÂNĂ ÎN PREZENT

Până în decembrie 2012, în urma demersurilor CEDCD de constituire a Coaliției OSVD
s-au realizat următoarele:
■ 5 seminarii regionale de promovare a Coaliției OSVD (PH, BZ, NT, CT, HD)
■ centralizare adeziuni părinți (în derulare)
■ centralizare adeziuni organizații (în derulare)
■ 1 întâlnire de coordonare pre-constitutivă
■ Elaborare Acte constitutive ale Coaliţiei
■ Constituire oficială a Coaliției OSVD – 2 februarie 2013 – Constanța
■ 1 întâlnire consultativă cu organizații relevante din București
■ Elaborare plan campanie de comunicare şi materiale (website, vizualuri, spot tv etc)

29
☛ COMPONENTA TEHNIC LEGISLATIVĂ
■ Cercetare socială privind nevoile beneficiarilor în raport cu o serie de drepturi,
■ Documentare şi studiu aprofundat legislaţie internaţională/europeană şi jurisprudenta CEDO şi CEJ
■ 6 grupuri de lucru cu experţi jurişti/drepturile omului/asistenţi sociali
■ Draft orientativ al proiectului de lege

☛ COMPONENTA STRATEGICĂ
■ Constituire a Coaliţiei OSVD (documentare, întâlniri, grupuri de lucru, documente strategice,
parteneriate)

V.2.5. COMPONENŢA COALIŢIEI

1. Membrii fondatori (CEDCD, As. Don Orione, As. Mara – Un S trop de Speranţă)

2. Parteneri Strategici
- Partener strategic poate fi orice entitate privată cu personalitate juridică care, datorită expertizei şi/
sau resurselor de care dispune, poate contribui semnificativ la atingerea scopului şi obiectivelor Coaliţiei.

3. Coordonatori Regionali
- Coordonatorii regionali sunt membri ai Coaliţiei care, datorită expertizei şi/sau resurselor de care
dispun, pot contribui semnificativ la atingerea scopului şi obiectivelor Coaliţiei pe plan regional

4. Membri
- Calitatea de membru al Coaliţiei o poate dobândi orice organizaţie neguvernamentală cu mandat
în domeniul dizabilităţii/părinte al unui copil cu dizabilităţi/adult cu dizabilitate cu capacitate deplină de
exerciţiu, care a aderat în mod expres la scopul şi obiectivele Coaliţiei.

☛ Membrii pot dobândi şi calitatea de partener strategic.

30
V.3. PR ŞI COMUNICARE
Departamentul de Comunicare al CEDCD a susținut pe parcursul
anului 2012 o activitate coerentă de promovare a mesajului de
antidiscriminare a copiilor cu dizabilități printr-un demers constant și
susținut de comunicare.

Principalele canale de comunicare utilizate au fost: mediul online,

televiziunile, radioul și presa scrisă. Astfel pe parcursul anului 2012, au
fost transmise către presă 27 de comunicate, iar website-ul CEDCD și
pagina de Facebook a organizației a fost permanent întreținută cu știri,
materiale și informații relevante.

Activitatea de PR, a vizat generarea de articole de fond şi reportaje

în presa scrisă, online şi audiovizuală cu privire la problematica
drepturilor copiilor cu dizabilităţi și de organizarea unei serii de activități
interactive în mediul online, precum Concursurile ”Ștrumful Curcubeu”
și ”Jurnalul Gândurilor Bune”.

În marja aceleiași strategii de comunicare, a fost asigurată participarea

la peste 20 de emisiuni radio și TV și acordarea de interviuri și
sincroane la posturi precum: PROTV, PrimaTV, Anena3, Antena1, TVR1,
TVR2, TVRinfo, TVH2.0, TrinitasTV, DIGI24, RealitateaTV, RTV, Radio
România, Radio Trinitas, Radio Bucureşti etc.

31
V.4. PARTICIPĂRI CONFERINȚE,
REUNIUNI, GRUPURI DE LUCRU
La nivelul anului 2012, reprezentanții CEDCD au
participat la 13 conferințe, reuniuni și grupuri
de lucru. Prezența CEDCD la aceste evenimente
a avut în procent de 100% un caracter activ,
concretizat în calitatea de speakeri sau
intervenții directe și argumentate în cadrul
dezbaterilor.

Principalele tematici abordate de reprezentanții

CEDCD la aceste evenimente au vizat:

- accesul la educație al copiilor cu dizabilități

- discriminarea și drepturile copiilor cu
dizabilități
- discriminarea prin asociere pe criterii de
dizabilitate
- legislația internațională privind dizabilitatea
- calitatea raportării României la forurile
internaționale

În acest context, menționăm două evenimente relevante la care reprezentantul CEDCD a avut o contribuție
relevantă, care ulterior s-a cristalizat în dezvoltarea unor parteneriate sau proiecte:

1. Conferința Internațională ”Femeia contează!”, organizată de către Asociația COLFASA.

2. Conferința de Lansare a Raportului Mondial al OMS privind Dizabilitatea – organizată de Asociația
Română de Medicină Fizică și Recuperatorie și Fanfara PR.

32
VI. ACȚIUNI DE CARITATE
Deși viziunea CEDCD nu este orientată pe dimensiunea caritabilă a abordării fenomenului dizabilității și pe
parcursul anului 2012, am decis ca, în contextul unor sărbători de religioase sau a unor zile internaționale,
să contribuim la crearea unor momente de bucurie pentru copiii cu dizabilități din centrele de plasament și
nu numai.

Astfel, cu prilejul Zilei Internaționale a Copilului și a sărbătorilor de iarnă, reprezentanții CEDCD au vizitat o
serie de centre rezidențiale de copii cu dizabilități severe din București și Ilfov, unde au oferit pachete cadou
copiilor conținând jucării și obiecte vestimentare, cu sprijinul Krido Kids și Noriel.

De asemenea, peste 20 de pachete au fost trimise în țară unor copii cu dizabilități, aflați în situație de
dificultate materială.

La nivel de mamagement al CEDCD a fost luată decizia ca organizarea acestor acțiuni să nu fie comunicată
și promovată în spațiul public deoarece considerăm că acest tip de activități nu trebuie să devină subiect de
mediatizare deoarece înțelegerea dizabilității trebuie să iasă din paradigma umanitar caritabilă.

33
VII. COOPERARE ORGANIZAŢIONALĂ
Domeniul cooperării organizaţionale a fost unul extrem de prolific pe
parcursul anului 2012, fapt care a permis desfăşurarea unei plaje largi de
activităţi. CEDCD a colaborat de o manieră formalizată, dar şi punctuală
atât cu organizaţii nonguvernamentale naţionale
şi internaţionale, cât şi cu instituţii publice din România şi instituţii
europene.

Din punct de vedere formal, CEDCD a încheiat pe parcursul anului 2012,

17 protocoale de colaborare şi acorduri de parteneriat, dintre care 5
cu instituţii publice şi 12 cu organizaţii nonguvernamentale şi entităţi
private.

Colaborarea organizationala
formalizata
Companii
private, 11%

Institutii
publice,
ONG, 61%
28%

1 2 3

ONG Instituții publice Companii private

Fundaţia Don Orione Inspectoratul Şcolar al Municipiului World Class Club

Asociaţia Medicilor de Familie
Asociaţia COLFASA
Asociaţia Română de Relaţii
Publice
Special Olympics
Asociaţia Viono Şi Vezi
Riana - Piatra Neamţ
Fundaţia Luceafărul
Fundaţia Univers Plus
Asociaţia Down Valea Jiului
Bucureşti (ISMB) Plazza Romania
Direcţia Generală Protecţia Copilului
(DGPC)
Ministerul Muncii - Direcţia pentru
Protecţia Persoanelor cu Handicap
(MMFPS-DPPH)
Consiliul Naţional pentru Combaterea
Discriminării (CNCD)
Societatea Română de Radiodifuziune
(SRR)

34
Dincolo de latura formală a colaborărilor şi parteneriatelor, CEDCD a dezvoltat o serie de relaţii parteneriale
şi a implementat activităţi cu organizaţii şi federaţii naţionale precum:

☞ Fundația Motivation ☞ Asociația Riana - Piatra Neamţ

☞ Institutul pentru Politici Publice ☞ Asociația Mara-Un strop de speranţă
☞ Centrul de Resurse Juridice ☞ Asociația ProDown Cristiana
☞ Asociația Invingem Autismul ☞ Asociaţia pentru Dravet și Alte Epilepsii Rare
☞ F.E.D.R.A ☞ Neurocare

Pe plan extern, CEDCD a colaborat pe parcursul anului 2012 cu Asociaţia COLFASA Italia, INTERIGHTS, Down
Syndrome International, Parlamentul European şi UN Enable.

Colaboarea cu Parlamentul European a avut la bază un demers mai amplu iniţiat de

legislativul european prin care a urmărit identificarea reprezentanţilor societăţii civile
din statele membre care pot deveni parteneri într-un studiu european de cercetare
privind protecţia drepturilor copiilor cu dizabilităţi cu accent pe accesul la educaţie. În
acest context, CEDCD a elaborat un raport calitativ privind situaţia accesului la educaţie
a copiilor cu dizabilităţi din România, care a fost transmis reprezentantului ştiinţific al
Parlamentului European pe zona România.

35
VIII. CERCETARE
Una dintre direcțiile de fond ale activității CEDCD încă de la înființare a fost aceea de diagnoză a fenomenului
dizabilității la copii în România. Acest demers a debutat cu o serie de cercetări exploratorii în anul 2011, pentru
ca la nivelul anului 2012 să putem cristaliza o cercetare relevantă privind efectivitatea drepturilor copiilor în
România. Necesitatea realizării unei cercetări sociale a avut la bază, pe de o parte nevoia de fundamentare
științifică a unor demersuri de advocacy ale CEDCD, iar pe de altă parte prioritatea pe care organizația noastră o
are în colectarea de feed-back de la beneficiarii finali, respectiv, părinții și copiii cu dizabilități.

Contactul direct al CEDCD cu beneficiarii, atât prin prisma activităților curente desfășurate de organizația
noastră, cât și prin intermediul cercetării sociale reprezintă unul dintre punctele forte ale demersului nostru
organizațional.

În acest context, la începutul anului 2012, CEDCD a demarat o cercetare socială axată pe identificarea nivelului
de calitate și de adaptare al sistemului de educație la nevoile copiilor cu dizabilități din România, din perspectiva
gradului de satisfacție al beneficiarilor indirecți, respectiv, părinții copiilor cu dizabilități.

Cercetarea a avut la bază colectarea cantitativă și calitativă de date, utilizând chestionarul online și interviurile cu
părinții. Rezultatele acesteia vor face obiectul unui studiu, care va fi făcut public în anul 2013.

IX. ACCESARE FONDURI EXTERNE

Pe linia accesării granturilor de finanţare externă, CEDCD a derulat pe parcursul anului 2012 o activitate
intensă în raport cu numărul personalului implicat în acest sector de activitate. Astfel au fost depuse către
finanţatori un număr de 7 aplicaţii de proiect, dintre care 3 cu un grad de complexitate ridicat, care au
dus la suprasolicitarea a 2 reprezentanţi CEDCD, care au lucrat individual pe elaborarea formularelor de
aplicaţie specifice Mecanismului Elveţian.
☛ In ordinea complexităţii, aplicaţiile de proiect depuse de CEDCD au fost:
1. Recâştigarea Efectivă a Statutului Professional prin Evaluare Corectă şi
Toleranţă- R.E.S.P.E.C.T - Mecanismul Elveţian,
2. Să vorbim cu şi despre ei... - Mecanismul Elveţian
3. Action I.K.E.A - Increasing Kids Early Awareness - grant IKEA
4. Action against Begging and Loss of Ultimate Empowerment – ACTION BLUE -
grant UK
5. Eliminarea Necunoaşterii Formează Atitudini Nediscriminatorii şi Toleranţă
(E.N.F.A.N.T) - grant Franţa
6. O singură Voce pentru Dizabilitate - FDSC - Gala Societăţii Civile - grant ERSTE
7. F.A.I.T.H - Fighting against Intolerant Treatment and Humiliation - INTERIGHTS

36
X. FUNDRAISING
Anul 2012 s-a dovedit a fi extrem de provocator cu precădere pe linia de colectare de fonduri. Au existat trei
motive majore pentru care eforturile CEDCD în acest domeniu au fost foarte intense: tendința finanțatorilor
de a înțelege responsabilitatea socială preponderent în paradigma umanitară, existenţa unui număr mare
de organizaţii/asociaţii mici orientate pe furnizare de servicii sociale, dar cu credibilitate redusă şi precauția
finanțatorilor pe fondul siajului crizei economice din ultimii ani.

Înțelegerea responsabilității sociale corporatiste în logica exclusiv umanitară a reprezentat un obstacol real
în atingerea obiectivelor noastre. Acesta este motivul pentru care întreaga echipa CEDCD a fost suprasolicitată
deoarece accesibilizarea informațiilor de specialitate și decelarea de o manieră argumentativ persuasivă a nevoii
de advocacy , constientizare și lobby în vederea generării de schimbări structurale la nivel social a presupus
un efort deosebit de complex și uneori istovitor. Cheia succesului nostru în 2012 pe acest palier a fost, practic,
nivelul ridicat de profesionalism, experienţă şi perseverenţă a echipei CEDCD.

Proiectele de fundraising care au primit finanţare pe anul 2012 au fost:

1. Muzica Dorinţelor Implinite,
2. Spinning for Disability
Acestea au cumulat un buget total de: 7000 Euro

In aceeaşi măsură, pe parcursul anului 2012, au mai fost elaborate şi propuse spre
finanţare 4 proiecte de fundraising:
1. Sezonul Abilităţii,
2. Vindecă indifernţa - Susţine un copil special,
3. My first Book - Easy to Read,
4. Sensiabilitate.

Dintre acestea, 1 se află în fază avansată de negociere la Sensiblu şi Zdrovit (Sensiabilitate), iar proiectul My First
Book - Easy to Read urmează a fi dezvoltat şi propus unui finanţator.

De asemena, trebuie menţionat faptul că latura mai eficientă a activităţii de fundraising a constat în
parteneriatele pe linie de servicii şi bunuri constând în: materiale tipărite (broşuri, raport anual, flyere, roll-up-uri,
mape, vitamine şi suplimente alimentare, jucării, hăinuţe copii).

37
XI. REFLECTAREA MEDIATICĂ
A ACTIVITĂŢII CEDCD
Introducerea capitolului de reflectare mediatică a activității CEDCD în cadrul Raportului
Anual are rolul de a evidenția și susține prin date certe de monitorizare media procesul
de introducere pe agenda publică de dezbatere a problematicii drepturilor copiilor cu
dizabilități. Impunerea subiectului dizabilității pe agenda publică a presupus din partea
echipe CEDCD un efort constant de comunicare și promovare, constând în transmiterea
de comunicate, redactarea de materiale informative, materiale documentare, participri
la emisiuni, acordarea de interviuri si sincroane.

Acest proces de comunicare a presupus, pe de o parte o activitate susținută și intensă

de documentare și transformare a informațiilor de specialitate în materiale accesibile
mass media, iar pe de altă parte un efort de coagulare a unui mesaj unitar, păstrând în
același timp standardele de protecție a datelor cu caracter personal ale beneficiarilor
care și-au dat acordul privind mediatizarea cazurilor de încălcare a drepturilor copiilor
lor.

Astfel, la nivelul anului 2012, activitatea CEDCD și mesajul antidiscriminare cu privire

la copiii cu dizabilități s-a reflectat într-un număr de 916 articole de presă (TV, Radio și
Online), cu o medie lunară de aproximativ 20 articole, cu excepția celor două vârfuri de
comunicare generate de Campania Muzica Dorințelor Împlinite și Maratonul Spinning
for Disability, care au generat împreună 367 de articole de presă.

Trebuie precizat faptul că dintre cele 916 de articole de presă, peste 600 au fost
preluate de posturi sau publicații naționale, restul făcând obiectul unor știri de presă
sau articole de fond/reportaje regionale sau locale. De asemena, la nivel de presă
televizuală, peste 80% dintre subiectele media generate de CEDCD au făcut obiectul
jurnalelor de știri din prime time și late prime time.

Principalele posturi TV naționale care au difuzat știri referitoare la problematica copiilor

cu dizabilități generate de activitatea CEDCD menționăm: PROTV, Antena 1, Antena 3, Realitatea TV, RTV, TVR 1,
TVR 2, Prima TV, DGI24, TVH. De asemenea, subiectele CEDCD referitoare la drepturile copiilor cu dizabilități au
făcut obiectul unor dezbateri televizate în cadrul Talk-show-urilor de largă audiență precum: Sinteza Zilei, Totul
despre mame, Restart Romania etc.
■ 916 articole de presă
■ 367 articole de presă – vârfurile de comunicare (evenimente)
■ 600 articole de presă națională
■ 80% - în jurnalele de știri din prime time și late prime time

38
 Media lunara a reflecatrii mediatice pe
tipuri de canale media

TV, 4

Presa Radio, 3
scrisa si
online, 13

Media anuala areflectarii mediaticepe

tipuri de canale media

TV, 48

Presa Radio, 36
scrisa si
online,156

Reflectarea mediatica pe categorii de

subiecte
Subiecte Incalcari de
conexe, 69 drepturi-
Subiecte
activitatea
generate de
curenta a
evenimente
CEDCD,
CEDCD,
480
367

39
XII. PREMII OBTINUTE DE CEDCD
Sfârșitul anului 2012 a reprezentat pentru CEDCD un moment impresionant de recunoaștere a eforturilor echipei
noastre în lupta pentru drepturile copiilor cu dizabilități. Această recunoaștere a venit sub forma a două premii
prestigioase decernate organizației noastre:

☛ Premiul Galei Persoanelor cu Dizabilități – Secțiunea PTOMOVEAZĂ ABILITATEA,

☛ Premiul Galei V.I.P – Oamenii Schimbării – Secțiunea Știință și Viață

Această recunoaștere publică a valorii demersurilor echipei noastre este cu atât mai notabilă, cu cât CEDCD
activează în domeniul drepturilor copiilor cu dizabilități din anul 2011.

Despre Premiul Galei Persoanelor cu Dizabilități – Secțiunea PROMOVEAZĂ ABILITATEA

Pentru prima dată în istoria Galei Persoanelor cu Dizabilităţi,

o organizaţie nonguvernamentală a câştigat premiul
Secţiunii PROMOVEAZĂ ABILITATEA. Centrului European
pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi (CEDCD) i-a fost
decernat Premiul Galei Persoanelor cu Dizabilităţi la
Secţiunea Promovează Abilitatea, în noiembrie 2012,
în cadrul unei ceremonii oficiale organizate de Fundaţia
Motivation, Active Watch şi Televiziunea Română.

Premiul Galei Persoanelor cu Dizabilităţi a fost acordat CEDCD pentru Campania naţională - Muzica Dorinţelor
Împlinite, care s-a desfăşurat pe parcursul lunii martie 2012 şi a avut ca scop promovarea în spaţiul public a
drepturilor şi potenţialului copiilor cu Sindrom Down sub forma unui mesaj pozitiv de diversitate şi toleranţă
transmis de tânărul Sujeet DESAI din Statele Unite ale Americii.

Sujeet DESAI este absolvent al Academiei de Muzică în Statele Unite, cântă la 7 instrumente, este campion
internaţional la Tae Kwon Do, conduce un automobil, trăieşte independent şi s-a născut cu Sindrom Down. El
este Ambasador Internaţional al persoanelor cu Sindrom Down, iar în martie 2012, a fost vectorul de imagine al
Campaniei implementate de CEDCD - Muzica Dorinţelor Implinite.

„Premiul Galei Persoanelor cu Dizabilităţi reprezintă pentru noi, echipa CEDCD, o mare onoare, dar în egală
măsură şi o mare responsabilitate. Este o onoare pentru că reprezintă o prestigioasă recunoaştere a unui efort
intens şi susţinut realizat de echipa noastră şi o recunoaştere a rolulului şi importanţei mandatului pe care îl
reprezentăm pe linia drepturilor copiilor cu dizabilităţi. Este în aceeaşi măsură o responsabilitate deoarece
standardele acestui premiu reprezintă o provocare pentru acţiunile noastre viitoare.

40
Lupta noastră pentru drepturile copiilor cu dizabilităţi continuă şi ne exprimăm încrederea că noul nostru proiect
- O singură Voce pentru Dizabilitate - prin intermediul căruia încercăm să coagulăm societatea civilă şi părinţii
pentru un nou proiect de lege destinat drepturilor copiilor cu dizabilităţi, să se ridice la înălţime standardelor
acestui premi”, a declarat Mădălina TURZA, prşedinte CEDCD.

Despre Premiul Galei V.I.P – Oamenii Schimbării –

Secțiunea Știință și Viață
În ianuarie 2013, cu prilejul Galei Premiilor VIP, ediţia a XII a, Centrului
European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi i-a fost decernat premiul
Galei “Oamenii Schimbării” – Secţiunea Ştiinţă şi Viaţă. Premiul Galei VIP
repreznită o a doua recunoaştere publică a contribuţiei CEDCD pe linia
promovării drepturilor copiilor cu dizabilităţi în spaţiul public românesc,
după premiul prestigios al Galei Persoanelor cu Dizabilităţi decernat
organizaţiei noastre în decembrie 2012.

“Acest al doilea premiu prestigios pe care CEDCD îl primeşte pentru

activitatea sa ne onorează în mod deosebit şi ne responsabilizează o dată
în plus deoarece reconfirmă nevoia acută de schimbare pe care această
categorie extrem de vulnerabilă a copiilor cu dizabilităţi o are la nivelul
societăţii româneşti.

Sunt fericită că prin seriozitate, consecvenţă şi mult efort, după mai puţin de doi ani, proiectul CEDCD născut
din dorinţa personală de mamă a unui copil cu dizabilităţi care se lovea zilnic de ziduri de indiferenţă, abuzuri şi
discriminări, am reuşit împreună cu echipa mea să deschidem un drum către respect şi drepturi efective pentru
aceşti copii.

În mai puţin de doi ani am creat precedente în justiţie, am dobândit drepturi pentru copiii noştri, am reclamat
abuzuri şi discriminări şi mai important decât orice am reuşit să aducem speranţă în sufletele părinţilor de copiii
cu dizabilităţi. Eu şi echipa mea am discutat cu sute de părinţi, am facut muncă de teren, am mers în ţară şi,
dincolo de informare, am încercat să generăm <empowerment>, am încercat să reconstruim încrederea acestor
oameni pierdută în neputinţă şi deznădejde, încredere în drepturile pe care le au, drepturi la care nu trebuie să
renunţe şi care nu fac obiectul arbitrariului.

Dintr-o altă perspectivă, prin munca noastră, prin campanii şi prin evenimente am reuşit să aducem în dezbatere
publică problematica dizabilităţii, iar acest fapt deschide calea către o schimbare de profunzime în acest
domeniu.

41
XIII. CONCLUZII ŞI PLANURI DE VIITOR
Activitatea CEDCD aferentă anului 2012 a reflectat maturizarea viziunii strategice și a procesului de coordonare
a activităților curente și de tip project management. Trebuie să subliniem faptul că la nivel strategic activitatea
CEDCD a urmărit două direcții majore de intervenție:

1. Protecția drepturior copiilor cu dizabilități și a reprezentanților legali ai acestora – reflectată în

servicii juridice de asistență, consiliere și reprezentare,
2. Promovarea drepturilor copiilor cu dizabilități prin:

■ elaborarea și implementarea strategiei anuale de comunicare,

■ demararea primului proiect național de lobby și advocacy,
■ coagularea societății civile în jurul unui mandat comun,
■ prin intervenție directă în comunitate,
■ capacitarea beneficiarilor (empowerment activities)

Direcțiile de acțiune asumate de CEDCD, ca parte a Strategiei 2012 – 2014, au poziționat organizația noastră ca
actor relevant în dezbaterea publică a dizabilității și la nivel de factori de decizie, precum și ca actor singular în
domeniul furnizării de servicii juridice și expertiză în domeniul drepturilor copiilor cu dizabilități.

Mandatul CEDCD, cristalizat în direcțiile de acțiune, în strategia bianuală, cât și în mesajul organizațional reflectă
și promovează perspectiva ONU asupra dizabilității și o abordare exhaustiv fundamentată în filosofia drepturilor
omului.

Dinamica activităților CEDCD pe anul 2012, ca răspuns la nevoile beneficiarilor, reflectă faptul că la nivelul
societății românești problematica dizabilității este insuficient comunicată, mesajele sunt incoerente și neunitare,
beneficiarii (copii cu dizabilități și părinți) sunt slab informați și reprezentați în raport cu instituțiile statului, iar
serviciile existente sunt fie lacunare, fie neadaptate nevoilor reale ale acestora.

În acest context, deși CEDCD își desfășoară activitatea în București, echipa noastră a furnizat servicii juridice
la nivel național, fiind de cele mai multe ori suprasolicitați de volumul ridicat de cereri și nevoia constantă de
asistență juridică. Volumul mare de solicitări din partea beneficiarilor noștri a generat nevoia acută de creștere a
numărului de personal pe zona de asistență juridică. Astfel, în al doilea trimestru al anului 2012, CEDCD a selectat
și recrutat un număr de 6 voluntari juriști, pentru funcțiile de Legal Assistant, care au beneficiat de training și
training on the job în domeniul drepturilor omului.

Cheia de boltă a activității CEDCD pe parcursul anului 2012 este reprezentată de Proiectul O singură Voce
pentru Dizabilitate, care constituie prima inițiativă națională de advocacy din România pe linia dizabilității.

42
Debutul acestui proiect în a doua jumătate a anului 2012 a pus bazele unei ample dezbateri publice reflectate
în spațiul mediatic, dar și la nivel de experți. Totodată, activitățile de teren și de comunicare ale acestui proiect,
implementate de echipa CEDCD au creat un amplu val de suport în rândul părinților de copii cu dizabilități, care
intrând în contact cu mesajele campaniei de informare, au devenit multiplicatori de mesaj, asigurând în mod
organic promovarea drepturilor copiilor cu dizabilități.

Demersul de advocacy în rândul părinților implementat de CEDCD a avut și un profund caracter de capacitare
a acestora, reflectată în cunoașterea și revendicarea drepturilor lor și ale copiilor. În egală măsură, campania de
advocacy a avut un rol de capacitare și asupra organizațiilor neguvernamentale regionale cu experiență redusă
sau cu profil de prestări servicii directe. Mare parte dintre organizațiile tinere din Rețeaua OSVD au dezvoltat
cunoștințe, abilități și know how pe linia cooperării cu instituțiile publice și a promovării drepturilor copiilor cu
dizabilități.

Pe parcursul anului 2012, CEDCD s-a confruntat cu două provocări majore: pe de o parte a existat o presiune
constantă din zona de fundraising, manifestată printr-o acută subfinanțare a activităților CEDCD, iar pe de altă
parte derularea unui efort constant de gestionare a unui tip de mentalitate al părinților de copii cu dizabilități,
reflectat în teama de a reacționa la diferitele forme de încălcare a drepturilor copiilor lor.

Cauzele principale ale celor două provocări majore sunt fundamentate într-o problemă preponderent de
mentalitate. Pe de o parte finanțatorii naționali nu au maturitatea profesională necesară de a înțelege domeniul
responsabilității sociale dincolo de logica umanitară, iar pe de altă parte părinții de copii cu dizabilități nu au
exercițiul revendicării propriilor drepturi, fiind tributarii unor prejudecăți instalate în zeci de ani de neputință.

La nivel de prospecții de viitor, CEDCD păstrează ca priorități continuarea implementării Proiectului O Singură
Voce pentru Dizabilitate și demersul de coagulare al societății civile cu mandat în domeniul dizabilității, precum
și înființarea unui Centru de Resurse Juridice pentru Persoanele cu Dizabilități în parteneriat cu Primăria
Municipiului București.

În egală măsură, promovarea drepturilor copiilor cu dizabilități reprezintă o prioritate strategică a CEDCD
pentru anul 2013 – 2014, care se va reflecta atât în campanii de comunicare, în activități de advocacy, cât și în
mediatizarea constantă a situației reale a copiilor cu dizabilități.

43
XIV. ECHIPA CEDCD
Madalina TURZA Andreea CHELARU
Președinte CEDCD Consultant
Management
Proiect

Anelli BOGDEA
Ana Maria Anabella Legal Assistant
BANUTA TÂRNOVAN
Vicepreședinte Director Filiala
CEDCD Sibiu

Silviu TURZA Adriana

Director Juridic MANGIUREA Diana MIHORDEA
Director Legal Assistant
Financiar

Eleodor Ioana
PIRVU SAMOILA
Director PR Assistant
Programe
Adriana PREDA
Legal Assistant

Andra Alexandra
AILINCAI MARINA Loredana
Director PR Assistant Silișteanu
Evenimente Legal Assistant

Liana GRIGORAȘ Ioana Monica Rețeaua

Director CRIȘAN de avocați
Fundraising Legal Assistant colaboratori

44
Design: Dana Pâslaru
Corectură: Andra Ailincăi şi Ana Bănuţă
Fotografii: CEDCD

45
© Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități, 2012
Toate drepturile rezervate. Reproducerea sub orice formă este permisă
doar cu permisiunea CEDCD.