Texte seminar TL, La Fontaine, Pascal

La Fontaine – Lupul şi mielul

Dreptatea-i totdeauna de partea celui tare;

V-o dovedeşte-această întâmplare.

Venise să se-adape mielul blând

În unda cristalină a apei curgătoare,
Când se ivi deodată din crâng un lup flămând,
Plecat la vânătoare.

- De ce îmi tulburi apa, băiete? zise fiara,

Strângându-şi cu mânie ghiara.
Îţi vei primi pedeapsa, prea mult ai îndrăznit!
Dar mielul spuse umilit:
- Sa nu fii supărat, Măria ta,
Te rog să te-osteneşti a te uita,
Că pe această curgătoare apă,
Din care şi Măria ta se-adapă,
Eu mă găsesc la vale, cu câţiva paşi mai jos,
E, deci, un lucru-nvederat
Că apa nu ţi-am tulburat-o, nemernic mincinos!
Şi nu mă ponegriseşi tot tu, anul trecut?
- Anul trecut? Mă iartă, dar nu eram născut.
Eu sug la sânul mamei, un miel sunt, mic şi prost.
- De n-ai fost tu acela, un frate-al tău a fost.
- N-am frate...
- Atunci altul, tot unul din ai tăi,
Ştiu că mă duşmăniţi,
Voi, cu ciobanii voştri şi câinii voştri răi;
Mi-au spus-o toţi din codru, dar o să mi-o plătiţi!
Zicând acestea, lupul pe miel l-a înhăţat,
Şi-ntr-o poiană-ndepărtată
Cu mare poftă l-a mâncat,
Fără o altă judecată.
Pascal – Dreptate, forţă

Corect este ca ceea ce e drept să fie urmat, e necesar ca cel mai tare să fie urmat.
Dreptatea fără forţă este neputincioasă; forţa fără dreptate este tiranică. Dreptatea fără
forţă este contrazisă pentru că există mereu răuvoitori; forţa fără dreptate este acuzată.
Trebuie deci puse laolaltă dreptatea şi forţa şi pentru aceasta să facem aşa încât ceea ce e
drept să fie puternic sau ceea ce e puternic să fie drept.
Dreptatea este subiect de dispută, forţa este de recunoscut şi fără ceartă. Astfel nu
s-a putut da putere dreptăţii, pentru că puterea a contrazis dreptatea spunând că e
nedreaptă şi că ea este cea dreaptă. Şi astfel, neputându-se face ca ceea ce drept să fie
puternic, s-a făcut aşa încât ceea ce e puternic să fie drept.