Autonomii locale și instituții centrale

(sec. IX-XVIII)

1. Întemeierea statelor medievale românești

Deși perioada cuprinsă între retragerea aureliană (271) și Începutul Evului Mediu (900) este aproape
ignorată de manualele de istorie, această perioadă a fost una a migrațiilor în spațiul danubiano-
pontic.

Lista de migratori este lungă și voi aminti doar câteva grupuri mai semnificative: pecenegi, geipizi, uzi,
cumani, tătari, etc...

Dintre toate populațiile migratoare, cel mai mare impact asupra etnogenezei poporului român l-au
avut: Slavii, care după anul 600 migrează din actualul teritoriu al Ucrainei, la sud de Dunăre.

Context

După retragerea romanilor din provincia Dacia, structurile statele existente sunt puțin cunoscute.

Există totuși mențiuni cu privire la structuri politice de tip statal, specifice Evului Mediu, în spațiul
românesc, atestate odată cu secolele IX-X.

Este vorba de niște comunități românești construite în obști sătești, de tip rural, moștenite încă din
timpul dacilor.

În cadrul acestor obști, membrii se ocupau cel mai probabil cu agricultura, creșterea animalelor sau
exploatarea resurselor naturale (sare, lemn).

Din nevoia de apărare, prin gruparea mai multor obști sătești vor lua naștere cnezatele, aflate în
conducerea unui cneaz.

Formațiunea politică care a reunit mai multe cnezate de pe un anumit teritoriu a fost denumită
voievodat, în fruntea căruia se afla, desigur un voievod.

Apariția acestor primi formațiuni prestatale a fost determinată de mai mulți factori:

- presiuni politice sau militare externe asupra teritoriului, exercitate fie de ultimele valuri de
migratori, cum a fost cazul pecenegilor, uzilor, cumanilor sau tătarilor
- politica expansionistă a Regatului Ungariei, Imperiului Bizantin sau Hoardei de Aur
Transilvania

Formațiunile prestalale amintite în sursele maghiare pentru această perioadă sunt:

• Voievodatul lui Menumorut, Gelu, Glad (Sec. IX-X)-menționate în Sursa istorica-Cronica notarului
anonim al regelui maghiar Bela-Gesta Hungarorum

• Voievodatul lui Gyla, Ahtum (Sec XI)-menționate în Legenda Sfantului Gerard

Începând cu anul 1000 Transilvania va fi organizată și administrată de Regatul Ungariei

Voiveodat autonom:

- -dispune de organizare politica-administrativ-teritorială proprie

- -condusa de un Voievod (Leustachius-comite Dabâca primul voievod)

Instituțiile centrale

-Voievodatul (1000-1541)

-Adunarea Nobiliară

Voievodul Transilvaniei

• Atributii: administrative, judiciare, militare

• Cancelarie proprie

• Secondat de un vicevoievod

• Autoritate asupra celor 7 comitate ale Transilvaniei

Adunarea nobiliară

• caracter reprezentativ de tip medieval

• Din 1366 este conditionata calitatea de nobil la apartenentța la confesiunea catolică
• Românii ortodoxi devin treptat excluși
Atributii: judecatoresti, fiscale, administrative

Unio Trium Natiorum-recunoasterea privilegilor politice ale maghiarilor, sașilor și secuilor.

Au fost colonizati:

• Sașii-dezvoltarea economiei și a oraselor-Bula de Aur-Andreanum 1224

• Secuii-rol de aparare
1541-Transilvania devine principat autonom sub suzeranitatea otomană

Organizarea administrativă a Transilvaniei:

• 7 comitate, subordonate voievodului (Bihor, Crasna, Dabâca, Cluj, Alba, Satu-Mare, Arad)

• Scaune-unități administrativ-teritoriale ale sașilor și secuilor

• Teritorii autonome locuite de români-religie ortodoxă, conduse de juzi, cnezi sau voievozi- T.
Maramureșului, Hațegului, Loviștei)

Din anul 1541 până în 1699, Trasilvania va deveni principat autonom sub suzeranitate otomană,
drept consecință a înfrângerii regatului maghiar în lupta de la Mohacs.

În această perioadă, deși în fruntea principatului va fi ales un principe de către Dietă, acesta era în
fond confirmat de sultan.

Dominația habsburgică (1699-1867)

Context:

S-a stabilit prin Diploma Leopoldina (sf. De sec. XVII) în urma încheierii păcii de la Karlowitz (1699)-
care a confirmat pierderea controlului asupra Transilvaniei de către Imperiul Otoman

Pentru românii din Transilvania a fost un moment de mare bucurie, fiind mari admiratori ai
împăratului de la Viena.

Deși au sperat că situația politică a lor se va îmbunătății în timpul conducerii austriece, lucrurile au
fost pe departe așa.

• Forma de organizare: Principat autonom

• Instituțiile existente: Principatul și Dieta provincială

• Se mențin Privilegile celor 3 natiuni (maghiari, sași, secui) românii fiind o națiune ,,tolerată”.

Organizarea administrativă a Transilvaniei nu va suferi schimbări semnificative în următoarele secole,

rămânând în fond organizată sub aceleași principii.

Totuși, în ciuda formării Imperiului Austro-Ungar din anul 1867, situația românilor din Transilvania nu
se va îmbunătății, aceștia păstrând același statut de ,,tolerați”.

Formarea Bisericii Greco-Catolice precum și apariția mișcării culturale ,,Școala Ardeleană” nu vor face
decât să anime și mai mult dorința de emancipare a românilor.

Situația politică acestora, se va soluționa doar în anul 1918, când, în urma destrămării imperiului și a
eșuării negocierii cu guvernul de la Budapesta, românii din Transilvania vor vota la data de 1
decembrie unirea condiționată cu Regatul României.
Țara Românească

Context:

Spre deosebire de regiunea învecinată de la nord de Carpați, tradiția istorică vorbește despre
existența unui ,,descălecat” în Țara Românească.

Conform acestei legende, statul întemeiat în zona cuprinsă între Dunăre și Carpați a beneficiat de
aportul populației din Transilvania, venite din zona Țării Făgărașului.

Întemeierea propriu-zisă a avut loc în timpul lui Basarab I (?1310-1352), care și-a luat de altfel titlul
de ,,mare voievod”.

Inițial, acesta a avut o relație avantajoasă cu regele maghiar Carol Robert de Anjou, care în schimbul
asigurării liniștii la sud de Carpați și recunoașterii suzeranității regelui maghiar a primit în stăpânire
Banatul de Severin (aflat anterior sub administrație maghiară).

Emilinarea suzeranității maghiare a avut loc în urma bătăliei de la Posada din anul 1330, o locație
neidentificată exact de istorici, (posadă înseamnând trecătoare, probabil undeva în Munții Carpați).

Urmașii lui Basarab vor fi:

-Nicole Alexandru (1352-1364), cel care a întemeiat în anul 1359 o primă Mitropolie Ortodoxă a Țării
Românești, cu sediul la Argeș, capitala țării.

-Vladislav Vlaicu (1364-1377) va întemeia la Severin în anul 1370 o a doua mitropolie ortodoxă și va
emite primele monede ale statului de la sud de Carpați.

Moldova

Context:

Întemeierea statului are o mare legătură cu politia externă a regatului maghiar, care a finanțat
înființarea unei mărci de apărare cu centrul la Baia(în nordul Moldovei) împotriva tătarilor.

- voievodul român Dragoș va accepta suzeranitatea maghiară a regelui Ludovic de Anjou, ,decălectaul
” său având loc undeva în jurul anului 1350.

-Ulterior, voievodul Bogdan, venit tot din Maramureș, se va răscula împotriva aceluiași rege maghiar,
trecând în Moldova undeva în anul 1360.

,,Descălecatul” lui Bogdan și alungarea descendenților lui Dragoș au contribuit la formarea statului
medieval moldovenesc.

Constituirea statului va aduce cu sine și necesitatea implementării unor politici interne cu privire la
consolidarea statului moldovean, care vor fi realizate succesiv de succesorii săi.
Petru Mușat (1375-1391)

- a pus bazele dinastiei moldovenești a Mușatinilor, din care se va naște și viitorul domnitor Ștefan cel
Mare.

- a construit o politică externă a statului, căutând alianțe politice cu regele Poloniei, Valdislav Jagello.
(În secolul XIV Polonia era extinsă până la granița cu Moldova).

- întemeierea în 1387 a Primei Mitropolii Ortodoxe a Moldovei cu capitala la Suceava.

-bate primele monede moldovenești:

Roman I (1381-1394)

- a avut o domnie relativ scurtă

-va reuși să unifice teritoriile moldovenești, statul având o extindere mare.

- domnitorul își va lua titlul de Domn ,,de la munte până la mare”.

2. Instituțiile medievale din Țara Românească și Moldova

În cazul provinciilor extracarpatice, modelul de organizare internă medievală era inspirat de cel
bizantin. Astfel, s-au remarcat două instituții puternice și interconectate în această perioadă:

-Domnia, instituția politică

-Biserica, instituția religioasă.

Domnitorul Ștefan cel Mare, ctitor al Mănăstirii Voroneț și protector al Bisericii. Această pictură redă
relația de interdependență dintre Domnie și Biserică

Cea de a doua instituție prezentă în statele medievale românești este Biserica.

- legăturile dintre cele două instituții erau extrem de strânse.

-domnitorul susținea și sprijinea instituția ecleziastică prin donații și lăcașuri de cult.

-Atât în Țara Românească cât și în Moldova, biserica era organizată sub forma Mitropoliei Ortodoxe,
dependente de Patriarhia de la Constantinopol

Mitropolitul, sau conducătorul Bisericii ortodoxe din Țara Românească sau Moldova era un important
demnitar al statului, fiind considerat cel mai important sfetnic al domnitorului.