ELECTROLIZA

Electroliza este un proces fizico-chimic complex, de descompunere sub acţiunea curentului

electric a electroliţilor aflaţi sub formă de soluţie sau topitură, într-o celulă electrolitică. Electroliza
este utilizată în chimia analitică ca metodă de separare şi determinare cantitativă a substanţelor.
Celula electrolitică este alcătuită dintr-un vas (cuvă) în care se află electrolitul (în soluţie
sau în topitură, disociat în ioni + şi - ) în care sunt imersaţi cei doi electrozi ( din metal sau cărbune)
legaţi la o sursă de curent continuu, catodul legat la polul negativ şi anodul legat la polul pozitiv. La
introducerea curentului electric are loc un transport de materie, ionii pozitivi se îndreaptă spre
catod, fiind numiţi şi cationi, iar ionii negativi se îndreaptă spre anod, aceştia numindu-se şi anioni,
transportul de materie fiind însoţit de modificarea concentraţiei electrolitului şi de separări de
produse, în baie şi la electrozi..
La electroliză se disting două tipuri de procese:
1. Reacţii primare care cuprind migrarea ionilor spre electrozi şi descărcarea lor pe electrozi.
Toate aceste procese sunt reacţii redox:
- la catod , cationii se descarcă prin primire de electroni ( reduceri catodice, catodul este un
reducător)
- la anod, anionii se descarcă prin cedare de electroni ( oxidări anodice, anodul este un
oxidant)
In condiţii identice, descărcarea ionilor se realizează diferit, mai rapid sau mai greu . Ordinea de
descărcare la electrozi ( seria activităţii electrochimice) este următoarea:

cationi: Au3+, Hg 2+, Ag+, Cu2+, Bi2+, H+, Sn2+, Fe2+, Ni2+, Zn2+, Mg2+, Al3+, Na+, Ca2+, Ba2+, K+
creşte uşurinţa de descărcare

anioni: I-, Cl-, HO-, NO3-, SO42-

2. Reacţii secundare – care pot avea loc între produsii reacţiilor primare sau între aceştia şi
electrozi, electrolit sau solvent ( dimerizarea produşilor primari, descompunerea produşilor
primari, atacul asupra electrozilor, acţiunea asupra solventului, acţiunea asupra
electrolitului, interacţiunea produşilor primari).
In unele cazuri, se iau măsuri anume pentru împiedicarea reacţiilor secundare, însă,
numeroase procese chimice se bazează tocmai pe aceste reacţii secundare.

Electroliza topiturii de NaCl :

( Catod ) Na+ + 1e → Na reacţie primară

( Anod ) Cl- - 1 e → Cl . reacţie primară
Cl . → ½ Cl2↑ reacţie secundară

Electroliza topiturii de CaCl2 :

( Catod ) Ca2+ + 2e → Ca reacţie primară

( Anod ) 2Cl- - 2 e → 2Cl . ↑ reacţie primară
 2Cl . → Cl2↑ reacţie secundară

Electroliza soluţiei apoase de NaCl :

NaCl → Na+ + Cl- ionizare

HOH → H+ + HO- ionizare
( Catod ) H+ + 1 e → H. reacţie primară
H . → ½ H2↑ reacţie secundară

( Anod ) Cl- - 1 e → Cl . ↑ reacţie primară

Cl . → ½ Cl2↑ reacţie secundară

Reacţie totală la electroliza soluţiei apoase de NaCl :

2Na+ + 2Cl- + 2H+ + 2HO- → Cl2↑ + H2↑ + 2Na+ + 2HO-

Legile electrolizei ( M. Faraday – 1833)

I. Cantităţile de substanţe separate la electroliză sunt proporţionale cu cantitatea de

electricitate consumată:
m = k . Q = k . I . t, în care m- masa substanţei separată la electrod, g
I- intensitatea curentului electric, amper A
t- timpul ,s
k- echivalentul electrochimic al substanţei, g/A. s
II. Cantităţile de substanţe eliberate la electrozi la trecerea de cantităţi egale de
lectricitate prin electroliţi diferiţi, sunt proporţionale cu echivalenţii-gram ai
substanţelor, precum şi cu echivalenţii lor electrochimic (sau: 1 echivalent –gram
din orice electrolit este eliberat de aceiaşi cantitate de electricitate, egală cu 96 500
coulombi sau 26,8 A.h , cunoscută sub numele de constanta lui Faraday, F):

m1 / m2 = k1 / k2 = echiv.-g1 / echiv.-g2 ; k = echiv.-g / 96 500

Factorii care influenţează electroliza. Desfăşurarea procesului de electroliza este influenţată de

potenţialul electrodului de lucru, potenţialul de electroliză, densitatea de tempera, natura şi
concentraţia speciei electroactive, compoziţia soluţiei analizate ( liganzi, depolarizatori, substanţe
tensioactive, pH ), viteza de agitare a soluţiei, temperatura.
 ELECTROGRAVIMETRIA

Determinarea cantitativă a Cu2+ dintr-o soluţie de CuSO4

Principiul metodei:

Electrogravimetria este o metodă de analiză electrochimică care are la bază principiul

gravimetriei şi procesele care au loc în timpul electrolizei.
In electrogravimetrie se foloseşte electroliza pentru separarea componentului de analizat,
aflat sub formă de ion, în soluţie, prin depunerea lui în stare solidă pe un electrod. Electrodul este
cântărit înainte de a fi introdus în soluţie (m 1) şi după terminarea procesului de electroliză (m2).
Diferenţa între cele două mase reprezinta masa componentului de analizat (m), depus pe electrod.:
m = m2 – m1. Electrozii folosiţi în electrogravimetrie trebuie să fie construiţi dintr-un material inert,
care să nu sufere nici un fel de transformări chimice sau fizice pe parcursul desfăşurării electrolizei.
In cazul electrolizei soluţiei de CuSO4, au loc următoarele reacţii:

Ionizare: CuSO4 → Cu2+ + SO42- şi HOH → H+ + HO-

Catod : Cu + 2 e → Cu
2+ 0

Anod : 2HO- - 2e → 2HO . → H2O + ½ O2↑

Reacţie globală : Cu2+ + SO42- + H+ + HO- → Cu0 + ½ O2↑ + SO42- + 2H+

Condiţii de lucru : tensiunea curentului continuu 2,5 – 3 V; intensitatea curentului 0,5 – 1 A ; la

temperatura de 800C se obţin cele mai precise rezultate.

Aparatură şi reactivi:

 Celulă de electroliză, agitator magnetic, plită electrică, etuvă, exsicator, balanţă analitică,
pisetă, pipetă, hârtie de filtru, pahar Berzelius
 Soluţie CuSO4, soluţie H2 SO4 20%, apă distilată, alcool
1-catod;2-anod;3-sursa de curent continuu;4-solutie electrolit;5-agitator magnetic

Mod de lucru :

Electrozii se curăţă şi se spală cu apă distilată, Catodul se usucă la etuvă şi se răceşte în exsicator şi
se cântăreşte la balanţa analitică, notându-se masa m1. Din soluţia de analizat se măsoară cu precizie
un volum de 10-25 cm3 ( V1), care se trece cantitativ într-un pahar Berzelius de 250 cm3. Se adaugă
5 cm3 soluţie H2 SO4 20% şi se introduce în pahar un agitator magnetic. Se imersează electrozii în
această soluţie astfel încât să rămână neacoperiţi circa 1 cm, se aşează paharul pe suportul magnetic,
iar electrozii se leagă la sursa de curent continuu. Se pornesc agitarea şi încălzirea , se conectează
electrozii la curent şi se reglează parametrii de lucru. Desfăşurarea procesului de electroliză poate fi
observată prin efectele sale:

- pe suprafaţa catodului se depune cuprul metallic de culoare roşiatică, grosimea stratului

crescând în timp
- soluţia albastră se decolorează treptat din cauza scăderii concentraţiei ionilor de Cu 2+ din
soluţie
- la anod se degajă bule de oxigen

Pentru verificarea sfârşitului procesului de electroliză după decolorarea completă a soluţiei se

cufundă încă 2-3 mm electrozii în soluţie ; dacă partea nou imersată nu se mai colorează în roşu
înseamna că toţi ionii Cu2+ s-au depus. In acest caz, se opreşte agitarea şi fără a întrerupe curentul
electric se scoate paharul cu soluţie, se spală electrozii cu apă distilată din pisetă , după care se
introduc electrozii într-un alt pahar cu apă distilată şi se întrerupe curentul electric. Catodul se
scoate şi se usucă în etuvă (sau prin spălare cu alcool), se răceşte în exsicator şi se cântăreşte la
balanţa analitică, notându-se masa m2.

Calcule:

Diferenţa între cele două mase reprezinta masa cuprului analizat (m), depus pe electrod.:
m = m2 – m1
Procentul de ioni de Cu2+ din soluţia analizată este : %Cu2+ = m . 100/ m sol CuSO4
m sol CuSO4 = V1.. ρ sol CuSO4
 NEFELOMETRIA SI TURBIDIMETRIA

Turbidimetria şi nefelometria sunt metode optice de analiză aplicate lichidelor tulburi

(suspensii, emulsii), bazate pe măsurarea raportului dintre intensitatea luminii transmise , respectiv,
difuzate, şi intensitatea luminii incidente, la trecerea luminii prin lichidul supus analizei. Lumina
difuzată lateral de o suspensie se numeşte efect Tyndall.
Dacă se consideră un fascicul luminos de intensitate I0 care cade asupra unei cuve în care se
găseşte o soluţie care conţine particule coloidale, se constată că o parte din radiaţiile incidente sunt
absorbite şi o altă parte sunt difuzate de către particulele în suspensie. Drept urmare , pe direcţia
fasciculului incident la ieşirea din cuvă se observă fasciculul transmis cu intensitate It, iar pe
direcţia perpendiculară se poate observa lumina difuzată de către particule, cu intensitate Id.

Transmisia şi difuzia luminii printr-o suspensie:

a – nefelometria; b - turbidimetria

Intensitatea luminii transmise şi intensitatea luminii dispersate sunt influenţate de

concentraţia suspensiei, mărimea particulelor şi lungimea de undă a radiaţiei luminoase incidente.
Dacă lumina incidentă este monocromatică, după trecerea ei printr-o suspensie incoloră, nu îşi
modifică lungimea de undă; dacă lumina incidentă este policromă, culoarea luminii transmise se
modifică (îşi schimbă lungimea de undă).
Măsurarea intensitătii fascicului luminos difuzat pe o direcţie care face un unghi de 90 0 sau
de 45 cu cea a fascicului incident ştă la baza metodei nefelometrice de analiză. In cazul metodei
0

turbidimetrice de analiză se măsoară intensitatea fasciculului luminos transmis pe direcţia

fasciculului luminos incident.
Componenţii analizaţi prin aceste metode sunt transformaţi în compuşi greu solubili care
trebuie să rămână în sistem sub formă de suspensie omogenă. Pentru o analiză corectă se vor
respecta următoarele condiţii:

- precipitatele (substanţa dispersată) să aibă solubilitatea cât mai mică

- soluţia (mediul dispersant) să fie incoloră, ca să nu absoarbă radiaţiile difuzate
- suspensia să fie omogenă şi să nu se depună particule pe durata determinării (deci,
particulele dispersate să nu aibă o densitate prea mare faţă de lichidul dispersant); pentru
mărirea stabilităţii suspensiilor se pot folosi coloizi de protecţie (gelatina, agar-agar) sau se
măreşte vâscozitatea prin adăugare de glicerină
Aparatură
a) Nefelometrul Duboscq
Aparatele folosite în nefelometrie sunt aceleaşi ca şi în fotometrie (colorimetre , spectro-
fotometre) , cu deosebirea că în nefelometrie sursa de radiatii trebuie aşezată lateral.
In cazul utilizării spectrofotometrelor obişnuite în nefelometrie, trebuie să se înlocuiască
accesoriul pentru măsurători de absorbţie moleculară cu un accesoriu pentru măsurători
nefelometrice.
Nefelometrul Duboscq este asemănător colorimetrului Duboscq cu deosebirea că iluminarea se
face lateral, cu prismele care se cufundă înnegrite pe suprafaţa laterală. Concentraţia soluţiei de
analizat Cx se determină cu ajutorul relaţiei:

Cx = C0 . l0 / lx,

în care : C0 – concentraţia soluţiei etalon, mg/cm3

l0 - înălţimea stratului soluţiei etalon
din cuva nefelometrului, cm
lx - înălţimea stratului soluţiei de
analizat, cm

b) Turbidimetrul Pulfrich
In turbidimetrie se folosesc aparate in care receptorul este ochiul omenesc. Schema unui astfel de
aparat – turbidimetrul Pulfrich – este prezentată în figura de mai jos:
Măsurătoarea se realizează astfel: se fixează lungimea de undă la valoarea dorită cu ajutorul
filtrelor, intensitatea luminii transmisă prin soluţia de analizat este comparată cu intensitatea unui
fascicul de referinţă care trece de obicei printr-o placă de sticlă folosită ca etalon (standard), prin
sistemul de diafragme reglabile cele două fascicule se aduc la aceeaşi intensitate, se citeşte pe scara
tamburului diafragmei transmisia compensată, în %, sau absorbanţa care este analoagă turbidităţii.
Concentraţia necunoscută C se determină din relaţia: S = K.C. l , în care S – turbiditatea, K –
constantă caracteristică sistemului, l – grosimea stratului solutiei, cm.
 DOZAREA TURBIDIMETRICA A IONILOR SO42 SI Ba2+

Principiul metodei

Metoda utilizează serii etalon de concentraţii cunoscute de ioni SO42- sau Ba2+ transformaţi
prin precipitare în suspensii de BaSO4 pentru care se măsoară turbiditatea, se reprezinta grafic
variatia turbidităţii S cu concentraţia , iar pe baza graficului obţinut se poate determina concentraţia
componentului din proba supusă analizei. Pentru aceasta, componentul din proba supusă analizei –
ionul SO42- sau ionul Ba2+ - se transformă şi el într-un precipitat greu solubil de BaSO4 şi se
determină turbiditatea suspensiei obţinute In cazul metodei turbidimetrice de analiză, turbidimetrul
măsoară intensitatea fasciculului luminos transmis pe direcţia fasciculului luminos monocromatic
incident.
Pentru dozarea SO42- se procedează astfel:

Materiale necesare

turbidimetru Pulfrich, pipete, pahare, biurete, baloane cotate de 1litru, balanţă analitică, hârtie
milimetrică
probă de apă de analizat, BaCl2 . 2 H2O (particule de 0,4 – 0,6 mm), K2SO4, NaCl, sol HCl conc.,
glicerină, sol HCl diluat

Mod de lucru

Soluţii necesare:
 Soluţia etalon de ioni SO42- 50 mg / l ( ppm); se prepară prin dizolvarea în apă distilată a
0,0905 g K2SO4 pentru 1 litru de soluţie
 Solutie cu rol de stabilizare a dispersiilor, obţinută prin dizolvarea a 120 g NaCl (fără urme
de SO42- ca impuritate) în 400 g apă, la care se adaugă 500 ml glicerină şi 10 ml HCl conc.
şi se aduce la un litru cu apa distilată

Se pregătesc 8 pahare de 100 ml, numerotate de la I la VIII. Se iau 2 biurete: una cu apa distilată şi
cealaltă cu soluţia etalon şi se introduc în cele 8 pahare următoarele volume, în ml:

I II III IV V VI VII VIII

Apă 50 0 25 48 45 40 25 0
distilată
Soluţie 0 0 0 2 5 10 25 50
etalon
Apa de 0 50 25 0 0 0 0 0
analizat

Conţinutul în ioni SO42- , în mg/l , pentru fiecare pahar cu soluţie devine:

I II III IV V VI VII VIII

SO4 2-
0 x1 x2 2 5 10 25 50
mg/l

Se adaugă, apoi, în fiecare pahar, câte 10 ml soluţie de stabilizare şi câte 0,3 g cristale de
BaCl2 . 2 H2O (particule de 0,4 – 0,6 mm obţinute prin cernere) pentru precipitarea ionilor SO42- sub
formă de BaSO4. Se agită 1 min, după care se lasă să stea 4 min, se agită din nou 13 sec şi se
măsoară turbiditatea . Din fiecare valoare obţinută se scade valoarea corespunzătoare probei oarbe
(proba I). Se trasează curba de etalonare ce reprezintă variatia turbidităţii S cu concentraţia ,
conform datelor din tabelul următor, iar pe baza graficului obţinut se poate determina concentraţia
componentului SO42- din proba de apă supusă analizei (paharele II şi III)

I II III IV V VI VII VIII

SO4 mg/l
2-
0 x1 x2 2 5 10 25 50
turbiditatea S1 S2 - S1 S3 - S1 S4 - S1 S5 - S1 S6 - S1 S7 - S1 S8 - S1
S ……... ………
………. ……… ……… ……… ..…….. ……….

După fiecare determinare cuvele turbidimetrului se spală cu soluţie diluată de HCl pentru
îndepărtarea precipitatului.

x1 = …………………… x2 = ………………….

In mod asemănător se va proceda şi pentru determinarea ionilor Ba2+, cu deosebirea că la

prepararea soluţiei etalon se utilizează BaCl 2 în loc de K2SO4, iar ca reactiv de precipitare se
foloseşte o sol de H2SO4 20%.
 POTENTIOMETRIA
Potenţiometria cuprinde metode electrochimice bazate pe măsurarea tensiunii electromotoare
(t.e.m.) a unei pile galvanice de tipul :

electrod indicator ‌│ soluţia de analizat ║ sifon │ electrod de referinţă

Ei Ej Eref
Electrodul indicator îşi modifică potenţialul la schimbarea concentraţiei speciei electroactive care
generează reacţia la electrod, iar electrodul de referinţă îşi menţine potenţialul constant pe tot
parcursul măsurării. Legea lui Nernst reflectă dependenţa potenţialului de concentraţia speciei
electroactive (ioni din soluţie) :

în care:
E = potenţialul electrodului indicator, în V;
E°= potenţialul normal standard (25°C, 1 atm, c = 1) faţă de electrodul normal de H 2, în
V
R = constanta generală a gazelor (8,314 J/grd);
T = temperatura de lucru, în ° K;
z = numărul de electroni schimbaţi la electrod;
F = numărul lui Faraday (96 500 Coulombi)
c = concentraţia ionilor în soluţie;

Tensiunea electromotoare creată între cei doi electrozi este determinată de reacţia electrochimică ce
are loc la electrodul indicator, care la rândul ei depinde de natura şi activitatea speciilor ionice
prezente, de natura electrodului , precum şi de mărimea curentului ce trece prin sistem.
In potenţiometrie se determină, de fapt, tensiunea electromotoare a unei pile galvanice prin
măsurare cu ajutorul potenţiometrelor sau cu voltmetre electronice.

Tipuri de electrozi
Electrod indicator: electrodul de hydrogen, electrodulde chinhidronă, electrodul metal-oxid
metallic, electrodul din metal inert (Pt), electrodul de sticlă
Electrod de referinţă: electrodul de calomel, electrodul de Ag-AgCl

Aplicaţii ale potenţiometriei: dozări prin titrare potenţiometrică ( ex.: dozarea apei din substanţele
organice), determinarea pH-ului, titrări pH- metrice.

DETERMINAREA POTENTIOMETRICA A pH-ului

 O variantă a potenţiometririe , cu largi aplicaţii în analiza chimică , o constituie determinarea
pH-ului. pH-ul este logaritmul cu semn schimbat al concentraţiei ionilor de hidrogen, este o
mărime adimensională cu valori cuprinse între 0 -14 şi oferă informaţii cu privire la aciditatea
(pH<7) sau bazicitatea unei soluţii (pH>7).

Principiul metodei
Metoda se bazează pe măsurarea tensiunii electromotoare (t.e.m.) a unei pile galvanice formată din
soluţia de analizat, un electrod indicator (electrod de hidrogen sau de sticlă) al cărui potenţial
depinde de activitatea ionilor de hidrogen aflaţi în soluţie şi un electrod de referinţă (electrodul de
calomel). Valoarea tensiunii electromotoare (diferenţa de potenţial dintre cei doi electrozi) se citeşte
pe scala gradată a aparatului de măsură, în milivolţi mV şi în unităţi de pH sau , în cazul unui
pH-metru electronic, este afişată direct., cu precizie de 0,1 unităţi de pH.

Materiale necesare
pH-metru, pahare Berzelius, pisetă, hârtie de filtru, soluţii etalon cu pH cunoscut, 4 probe de soluţii
pentru analiză

Mod de lucru
Inainte de utilizare aparatul trebuie verificat şi etalonat cu ajutorul soluţiilor etalon de pH cunoscut.
Etapele determinării:

Se porneşte aparatul
Se usucă electrozii prin tamponare cu hârtie
de filtru
Se etalonează aparatul folosind soluţia bazică de pH cunoscut
Se curăţă electrozii prin spălare cu apă distilată din pisetă şi se usucă cu
hârtie de filtru
Se etalonează aparatul folosind soluţia neutră din punct de vedere acido –
bazic
Se curăţă electrozii prin spălare cu apă distilată din pisetă şi se usucă cu
hârtie de filtru
Se etalonează aparatul folosind soluţia acidă de Ph cunoscut
Se curăţă electrozii prin spălare cu apă distilată din pisetă şi se usucă cu
hârtie de filtru
Se determină valoarea pH -ului pentru proba 1, care este ......., deci proba
este .............................
Se curăţă electrozii prin spălare cu apă distilată din pisetă şi se usucă cu
hârtie de filtru
Se determină valoarea pH -ului pentru proba 2, care este..........., deci proba
este .............................
Se curăţă electrozii prin spălare cu apă distilată din pisetă şi se usucă cu
hârtie de filtru
Se determină valoarea pH -ului pentru proba 3, care este..........., deci proba
este ............................
Se curăţă electrozii prin spălare cu apă distilată din pisetă şi se usucă cu
hârtie de filtru
Se determină valoarea pH -ului pentru proba 4, care este .........., deci proba
este .............................
Se curăţă electrozii prin spălare cu apă distilată şi apoi se introduc în
paharul cu apă distilată în care se păstrează
Se opreşte şi se deconectează aparatul
TITRAREA pH-metrică A ACIDULUI ACETIC CU NaOH
Scopul lucrării: Determinarea concentraţiei unei soluţii de acid acetic prin titrare pH-metrică.

Principiul metodei:
Metoda se bazează pe măsurarea variaţiei pH-ului în funcţie de volumul de titrant adăugat ( ml sol
NaOH 0,1 N de factor cunoscut), reprezentarea grafică a pH-ului funcţie de volumul titrantului şi
stabilirea pe baza graficului a punctului de echivalenţă. Curba de titrare este o curbă logaritmică, iar
punctului de inflexiune al curbei îi corespunde pe abscisă volumul de titrant la echivalenţă.

Reacţie: NaOH + CH3COOH → CH3COONa + H2O

Aparatură şi reactivi:

- pH-metru - sol NaOH 0,1 N cu factor cunoscut

- pahar Berzelius - probă sol CH3COOH
- biuretă
- pâlnie de sticlă
- stativ
- cleme

Mod de lucru:

 Se calibrează pH-metrul, se spală cu apă distilată şi se şterge cu hârtie de filtru

 Se măsoara cu precizie un volum Vacid din soluţia de acid acetic de analizat şi se trece
cantitativ într-un pahar Berzelius
 Se adaugă pentru diluare apă distilată , spălând în acelaşi timp pereţii interiori ai paharului,
până la un volum care asigură acoperirea completă a părţii sferice a electrodului de sticlă din
structura pH-metrului.
 In soluţie se introduce magnetul („peştişorul”) şi paharul se aşează pe platanul agitatorului
magnetic.
 Se umple biureta cu soluţie de NaOH 0,1 N cu factor cunoscut şi se fixează cu o clemă de un
stativ, astfel încât vârful biuretei să se situeze în pahar, deasupra soluţiei, iar soluţia din
biuretă să nu curgă pe pereţii paharului sau pe pH-metru în timpul titrării
 Se porneşte agitatorul, se lasă să funcţioneze ~ 30 s, se închide agitatorul şi se măsoară
pH-ul soluţiei corespunzător momentului iniţial (la 0 ml titrant adăugat)
 Se adaugă din biuretă 0,5 ml soluţie de NaOH 0,1 N , se porneşte agitatorul, se lasă să
funcţioneze ~ 30 s, se închide agitatorul şi se măsoară pH-ul soluţiei
 Se repetă operaţiile de adăugare titrant, agitarea soluţiei, măsurarea pH-ului până se obţin
valori de pH slab bazic
 Datele experimentale se trec într-un tabel de forma de mai jos şi pe baza lui se construieşte
curba de titrare şi apoi se determină volumul corespunzător punctului de echivalenţă

VNaOH 0 0,5
ml
pH

Calcule:

n acid . Vacid = nNaOH . VNaOH . FNaOH , în care VNaOH este volumul la echivalenţă stabilit din grafic

n acid = nNaOH . VNaOH . FNaOH / Vacid

TITRAREA POTENTIOMETRICA A ACIDULUI ACETIC CU NaOH

Scopul lucrării: Determinarea concentraţiei unei soluţii de acid acetic prin titrare potenţiometrică.

Principiul metodei:
Metoda se bazează pe măsurarea variaţiei tensiunii electromotoare a celulei potenţiometrice în
funcţie de volumul de titrant adăugat ( ml sol NaOH 0,1 N de factor cunoscut), reprezentarea
grafică a tensiunii electromotoare funcţie de volumul titrantului şi stabilirea pe baza graficului a
punctului de echivalenţă. Curba de titrare este o curbă logaritmică, iar punctului de inflexiune al
curbei îi corespunde pe abscisă volumul de titrant la echivalenţă.

Reacţie: NaOH + CH3COOH → CH3COONa + H2O

Aparatură şi reactivi:

- instalaţie potenţiometrică (montaj Poggendorff) - sol NaOH 0,1 N cu factor cunoscut

- pahar Berzelius - probă sol CH3COOH
- biuretă
- pâlnie de sticlă
- stativ
- cleme

Mod de lucru:

 Se calibrează instalaţia potenţiometrică, se spală cu apă distilată electrozii şi se şterg cu

hârtie de filtru
 Se măsoara cu precizie un volum Vacid din soluţia de acid acetic de analizat şi se trece
cantitativ într-un pahar Berzelius
 Se adaugă pentru diluare apă distilată , spălând în acelaşi timp pereţii interiori ai paharului,
până la un volum care asigură acoperirea completă a părţii active a electrozilor din structura
instalaţiei potenţiometrice.
 In soluţie se introduce magnetul („peştişorul”) şi paharul se aşează pe platanul agitatorului
magnetic.
 Se umple biureta cu soluţie de NaOH 0,1 N cu factor cunoscut şi se fixează cu o clemă de un
stativ, astfel încât vârful biuretei să se situeze în pahar, deasupra soluţiei, iar soluţia din
biuretă să nu curgă pe pereţii paharului sau pe electrozi în timpul titrării
 Se porneşte agitatorul, se lasă să funcţioneze ~ 30 s, se închide agitatorul şi se măsoară
tensiunea electromotoare corespunzătoare momentului iniţial (la 0 ml titrant adăugat)
 Se adaugă din biuretă 0,5 ml soluţie de NaOH 0,1 N , se porneşte agitatorul, se lasă să
funcţioneze ~ 30 s, se închide agitatorul şi se măsoară tensiunea electromotoare
 Se repetă operaţiile de adăugare titrant, agitarea soluţiei, măsurarea tensiunii electromotoare
până se obţin valori corespunzătoare unei soluţii de slab bazice
 Datele experimentale se trec într-un tabel de forma de mai jos şi pe baza lui se construieşte
curba de titrare şi apoi se determină volumul corespunzător punctului de echivalenţă

VNaOH 0 0,5
ml
E,
mV

Calcule:

n acid . Vacid = nNaOH . VNaOH . FNaOH , în care VNaOH este volumul la echivalenţă stabilit din grafic

n acid = nNaOH . VNaOH . FNaOH / Vacid

DETERMINAREA SPECTROFOTOMETRICA
 A CONCENTRATIEI IONILOR Cu2+ DINTR-O SOLUTIE

Principiul metodei

Ionii de Cu2+ formează cu amoniacul combinaţii complexe de culoare albastru intens.Absorbanţa

soluţiei este proportională cu concentraţia ionilor de Cu2+. Metoda de lucru este metoda seriilor
soluţiilor etalon. Ea constă în măsurarea absorbanţelor : A x a soluţiei de analizat şi A1, A2, ....An ale
soluţiilor etalon de concentraţii cunoscute C1, C2, ...Cn, faţă de aceeaşi probă martor, la o anumită
lungime de undă λmax.
Se compară absorbanţa Ax a soluţiei de analizat , cu absorbanţele măsurate la aceeaşi λ max , pentru
soluţiile etalon (cu concentraţii cunoscute) înscrise pe dreapta de etalonare A = f(C) şi se determină
grafic valoarea concentraţiei Cx .

Reactivi şi instrumente

- Soluţie etalon stoc de ioni Cu2+ 0,05 M - baloane cotate 50 ml

- Soluţie NH3 25% - pipetă de 5 ml sau 10 ml
- Apă distilată - cilindru gradat 5-10 ml

Mod de lucru

 Se prepară în balon cotat soluţie etalon stoc de ioni Cu 2+ 0,05 M. Din acestă soluţie se vor
obţine prin diluare soluţii de concentraţii cunoscute
 Din soluţia etalon stoc de ioni Cu2+ 0,05 M se măsoară cu pipeta volume de 1, 2, 3, 4, 5 ml
care se trec în baloane cotate de 50 ml, se adaugă câte 5 ml soluţie NH 3 25% , se aduc
baloanele la semn cu apă distilată şi se omogenizează soluţiile prin agitare. Se calculează
concentratiile în Cu2+ obţinute
 Se alege şi se fixează λmax : se trasează spectrul A = f(λ) al complexului [Cu (NH 3)4]2+ şi se
constată că absorbţia maximă este la λmax = 600 nm. Se fixează aparatul la această lungime
de undă la care se vor face următoarele măsurători.
 Se măsoară absorbanţele pentru soluţiile etalon: în una din cuvele aparatului se introduce
apă distilată (aceasta constituie proba martor), iar în cealaltă cuvă se adaugă pe rând fiecare
din soluţiile etalon. Se citeşte şi se notează absorbanţa fiecăreia.
 Cu datele obţinute se trasează dreapta de etalonare A = f( C Cu2+)
 Se măsoară absorbanţa soluţiei de ioni Cu2+ de concentraţie necunoscută la λmax = 600 nm şi
se determină Cx folosind dreapta de etalonare

M3-Analiza instrumentală Timp de lucru: 50 min

Tema:Metode electrochimice de analiză
Elev:
Clasa:
Data:

Nr.1
Test de evaluare
1p din oficiu

Incercuiți răspunsul corect:

1.Conductanța unei soluții de electrolit :

a) scade cu creșterea concentrației speciei ionice
b) este o mărime constantă
c) creste cu creșterea concentrației speciei ionice
0,5p
2.Electrodul de chinhidronă este:
a) un electrod de referință
b) un electrod indicator
c) se poate utiliza ca electrod de referință și ca electrod indicator
0,5p
3.Legea lui Nernst se aplică în :
a) potențiometrie
b) electrogravimetrie
c) conductometrie
0,5p

4.In figura de mai jos este redata schema montajului utilizat in analiza electrogravimetrica.Identificați
componentele aflate la pozițiile 1, 4, 5. 1,5p

5.Completați spațiile libere :

a) In procesul de electroliză energia....................... este transformată în energie ..................... .
b) Constanta lui Faraday are valoarea ....................... C sau ............... A . h .
c) In analiza potențiometrică electrodul............................își menține.......................constant pe tot parcursul
măsurătorii.
3p
6. Desenați o curbă de titrare potențiometrică și arătați pe grafic cum se stabilește volumul de echivalență.
1p

7. Se supune analizei electrogravimetrice o probă de 200g soluție de CuSO 4 . Să se calculeze procentul de

ioni de Cu2+ din soluţia analizată, știind că masa inițială a catodului a fost de 14,1000 g, iar după depunerea
totală a cuprului masa catodului a devenit 19,5000 g. 2p
M3-Analiza instrumentală Timp de lucru: 50 min
Tema:Metode electrochimice de analiză
Elev:
Clasa:
Data:

Nr.2
Test de evaluare
1p din oficiu

Incercuiți răspunsul corect:

1.Tensiunea electromotoare creată între cei 2 electrozi ai unei pile galvanice este determinată de:
a) reacția electrochimică ce are loc la electrodul indicator
b) temperatura la care se află sistemul
c) presiunea la care se află sistemul
0,5p
2.Electrodul de calomel este:
a) un electrod de referință
b) un electrod indicator
c) se poate utiliza ca electrod de referință și ca electrod indicator
0,5p
3.Legile lui Faraday se aplică în :
a) conductometrie
b) potențiometrie
c) electroliza
0,5p

4.In figura de mai jos este redata schema montajului utilizat in analiza electrogravimetrica.Identificați
componentele aflate la pozițiile 2, 3, 4. 1,5p

5.Completați spațiile libere :

a) In electrogravimetrie se folosește electroliza pentru.......................componentului de analizat
prin ....................... lui in stare solidă pe un electrod.
b) Conductanța unei soluții de electrolit depinde de natura ..................... și de ...................... speciei ionice.
c) In pilele galvanice energia ........................ este transformată în energie .......................... .
3p
6. Desenați o curbă de titrare pH-metrică și arătați pe grafic cum se stabilește volumul de echivalență.
1p

7. Se supune analizei electrogravimetrice o probă de 300g soluție de CuSO 4 . Să se calculeze procentul de

ioni de Cu2+ din soluţia analizată, știind că masa inițială a catodului a fost de 15,2000 g, iar după depunerea
totală a cuprului masa catodului a devenit 21,8000 g. 2p
M5-Analiza instrumentală Timp de lucru: 50 min
Tema:Metode electrochimice de analiză
Elev:
Clasa:
Data:

Nr.1

Test de evaluare
Barem de corectare
1p oficiu

1.c) 0,5p

2.b) 0,5p

3.a) 0,5p

4. 1- catod 0,5p
4 – solutie de electrolit 0,5p
5 – agitator magnetic 0,5p

total:1,5p

5.
a) In procesul de electroliză energia electrica este transformată în energie chimica. 0,5p x 2 = 1p
b) Constanta lui Faraday are valoarea 96 500 C sau 26,8 A. h . 0,5p x 2 = 1p
c) In analiza potențiometrică electrodul de referinta își menține potentialul constant pe tot parcursul
măsurătorii. 0,5p x 2 = 1p

total : 3p

6. 0,5p pentru alura corecta a curbei de titrare

0,5p pentru stabilirea corecta a volumului de echivalenta

total: 1p

7. Diferenţa
între cele două mase reprezinta masa cuprului analizat (m), depus pe electrod.:
m = m2 – m1= 5,4000g 1p

Procentul de ioni de Cu2+ din soluţia analizată este : %Cu2+ = m . 100/ m sol CuSO4 = 2,7 1p
total:2p

TOTAL : 10p
M5-Analiza instrumentală Timp de lucru: 50 min
Tema:Metode electrochimice de analiză
Elev:
Clasa:
Data:

Nr.2

Test de evaluare
Barem de corectare
1p oficiu

1.a) 0,5p

2.a) 0,5p

3.c) 0,5p

4. 2- anod 0,5p
3 – sursa ce curent continuu 0,5p
4 – solutia de electrolit 0,5p

total:1,5p

5.
a)In electrogravimetrie se folosește electroliza pentru separarea componentului de analizat prin depunerea
lui in stare solidă pe un electrod. 0,5p x 2 = 1p
b) Conductanța unei soluții de electrolit depinde de natura electrolitului și de concentratia speciei ionice.
0,5p x 2 = 1p
c) In pilele galvanice energia chimica este transformată în energie electrica. 0,5p x 2 = 1p

total : 3p

7. 0,5p pentru alura corecta a curbei de titrare

0,5p pentru stabilirea corecta a volumului de echivalenta

total: 1p

7. Diferenţa
între cele două mase reprezinta masa cuprului analizat (m), depus pe electrod.:
m = m2 – m1= 6,6000g 1p

Procentul de ioni de Cu2+ din soluţia analizată este : %Cu2+ = m . 100/ m sol CuSO4 = 2,2 1p
total:2p

TOTAL : 10p