1.

În cazul gestiunii de afaceri:

a) gerantul nu trebuie să aibă capacitate de exercițiu;
b) intervenția gerantului nu trebuie să fie utilă geratului;
c) geratul trebuie să fie complet străin de operațiunea pe care gerantul o săvârșește în interesul său.

2. Gestiunea de afaceri dă naștere următoarelor obligații în sarcina gerantului:

a) obligația de a continua gestiunea începută până ce geratul sau moștenitorii acestuia o vor prelua;
b) obligația să îl indemnizeze pe gerat pentru cheltuielile necesare efectuate;
c) niciuna dintre variantele de mai sus.

3. În materia gestiunii de afaceri:

a) gerantul gestionează în mod voluntar și oportun afacerile geratului, acesta din urmă neavând cunoștință
de existența gestiunii, sau, chiar dacă are cunoștință de gestiune, nu își poate desemna un mandatar;
b) gerantul nu trebuie să îl înștiințeze pe gerat despre gestiunea începută;
c) moștenitorii gerantului care cunosc gestiunea sunt ținuți să continue gestiunea începută în aceleași
condiții ca și gerantul.

4. În ceea ce privește gestiunea de afaceri, este falsă următoarea afirmație:

a) în privința actelor juridice, gestiunea ratificată produce efectele unui mandat de la data când a fost
începută;
b) atunci când acționează în numele geratului, gerantul nu este ținut față de terții cu care a contractat în
nicio situație;
c) gestiunea ratificată produce efectele unui mandat de la data ratificării acesteia.

5. Referitor la obligațiile gerantului:

a) la încetarea gestiunii, gerantul trebuie să dea socoteală geratului;
b) gerantul trebuie să îi remită geratului toate bunurile obținute cu ocazia gestiunii;
c) la începerea gestiunii, gerantul trebuie să dovedească utilitatea cheltuielilor efectuate.

6. Reprezintă obligații ale geratului:

a) geratul trebuie să execute și obligațiile născute din actele necesare încheiate de către gerant în numele
sau în beneficiul său;
b) geratul trebuie să ramburseze cheltuielile utile făcute de gerant, în limita sporului de valoare adus;
c) geratul trebuie să ramburseze cheltuielile efectuate de gerant chiar dacă gestiunea este inoportună.

7. Gestiunea de afaceri:
a) dă naștere obligației gerantului de a se îngriji de obligațiile geratului cu diligența pe care un bun proprietar
o depune în administrarea bunurilor sale;
b) nu îl obligă pe gerant să continue gestiunea începută până când o poate abandona fără riscul vreunei
pierderi;
c) dă naștere obligației gerantului de a aduce la cunoștința geratului gestiunea începută, de îndată ce acest
lucru este posibil.
 8. În materia gestiunii de afaceri:
a) gerantul care acționează în numele geratului va fi ținut solidar cu geratul față de terții cu care a
contractat;
b) nu vom fi în prezența unei gestiuni atunci când cel care administrează afacerile unei alte persoane
acționează cu intenția de a o gratifica;
c) gerantul care acționează în nume propriu este ținut față de terții cu care a contractat, fără a se limita
dreptul terților de a se îndrepta împotriva geratului.

9. Gestiunea de afaceri:
a) reprezintă un mandat fără reprezentare;
b) este un izvor de obligații civile;
c) reprezintă un fapt juridic licit.

10. În cazul în care există împotrivirea beneficiarului gestiunii:

a) se poate cere restituirea tuturor cheltuielilor efectuate de către gerant;
b) cel care ignoră împotrivirea titularului este răspunzător pentru prejudiciile cauzate, fiind răspunzător
chiar și pentru cea mai ușoară culpă;
c) se va putea cere numai restituirea cheltuielilor necesare.

11. În ceea ce privește plata lucrului nedatorat:

a) datoria pentru care s-a făcut plata trebuie să existe;
b) plata trebuie să fi fost făcută din eroare;
c) datoria pentru care s-a făcut plata trebuie să existe și să fie scadentă.

12. Dacă plata nedatorată a constat într-o sumă de bani sau o cantitate de bunuri de gen:
a) accipiens-ul va restitui în toate cazurile o sumă de bani;
b) accipiens-ul va trebui să restituie aceeași sumă sau bunuri de aceeași calitate și cantitate;
c) în toate cazurile plata nedatorată trebuie să constea în a da un bun individual determinat.

13. Ca efect al plății nedatorate:

a) accipiens-ul de rea-credință va restitui doar lucrul primit, nu și fructele acestuia;
b) accipiens-ul de bună-credință va restitui inclusiv fructele bunului primit;
c) dacă a înstrăinat lucrul, accipiens-ul de bună-credință va restitui numai prețul primit.

14. Acțiunea în restituirea plății nedatorate:

a) îl are ca titular pe accipiens-ul de bună-credință;
b) este supusă în toate cazurile termenului general de prescripție extinctivă;
c) poate fi exercitată și de creditorii chirografari ai lui solvens pe calea acțiunii oblice.

15. În ceea ce privește plata nedatorată:

a) nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate;
b) ia naștere dreptul la restituire în favoarea persoanei care plătește pentru a-și stinge o datorie proprie;
c) nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de gestiune de afaceri.
 16. Restituirea în temeiul plății nedatorate nu va putea fi dispusă dacă:
a) în urma plății, cel care a primit plata cu bună-credință a lăsat să se împlinească termenul de prescripție
extinctivă;
b) în urma plății, cel care a primit plata cu bună-credință s-a lipsit de titlul său de creanță;
c) persoana care plătește nu are o datorie care să îl oblige la plată.

17. Dacă debitorul a făcut plata înainte de împlinirea termenului suspensiv:

a) se va putea cere restituirea numai dacă plata s-a făcut prin dol sau violență;
b) se vor aplica aceleași reguli și plății făcute înainte de îndeplinirea condiției suspensive;
c) nu se va putea cere restituirea unei asemenea plăți decât în cazul în care plata s-a făcut din eroare.

18. Îmbogățirea fără justă cauză:

a) presupune mărirea patrimoniului unei persoane pe seama patrimoniului altei persoane, fără a exista un
temei juridic pentru aceasta;
b) nu este reglementată de Codul civil ca izvor de obligații;
c) presupune existența unei cauze legitime pentru mărirea unui patrimoniu în detrimentul altui patrimoniu.

19. Acțiunea în restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză:

a) va fi admisă chiar dacă titularul putea intenta acțiune în revendicare;
b) este supusă termenului general de prescripție de 10 ani;
c) nu va fi admisă dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acțiune pentru a obține ceea ce îi este datorat.

20. În virtutea obligației de restituire, în cazul îmbogățirii fără justă cauză:

a) cel care și-a micșorat patrimoniul poate solicita mai mult decât valoarea cu care s-a micșorat patrimoniul
său;
b) cel care și-a mărit patrimoniul nu poate fi obligat să restituie decât în măsura creșterii patrimoniului său;
c) cel care și-a mărit patrimoniul va putea fi obligat să restituie dublul îmbogățirii sale.

21. Persoana care s-a îmbogățit fără justă cauză, în mod neimputabil în detrimentul altei persoane:
a) va fi obligată la restituire, urmând a restitui valoarea prejudiciului cauzat, chiar dacă această valoare este
mai mare decât propria sa îmbogățire;
b) va fi obligată la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă parte, fără a fi însă ținută
dincolo de limita propriei sale îmbogățiri;
c) nu va fi ținută la restituire dacă îmbogățirea nu mai subzistă la momentul sesizării instanței de judecată.

22. Cererea de restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză:

a) nu poate fi primită dacă îmbogățirea rezultă din neexercitarea de către cel păgubit a unui drept contra
celui îmbogățit;
b) va putea fi admisă chiar dacă persoana prejudiciată are dreptul la o altă acțiune în justiție pentru a obține
ceea ce îi este datorat;
c) are un caracter subsidiar, astfel încât nu va putea fi admisă dacă cel prejudiciat are posibilitatea exercitării
unei alte acțiuni.

23. Persoana care lucrează ca gerant:

a) nu trebuie să fie o persoană capabilă de a contracta;

b) nu trebuie să acționeze cu intenția de a-l gratifica pe gerat la momentul începerii gestiunii;

c) poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică.

24. Restituirea nu poate fi dispusă de instanță celui care, în urma plății, cu bună-credință:

a) a lăsat termenul de prescripție să se împlinească;

b) a renunțat la garanțiile creanței;

c) nu a distrus titlul de creanță în care era menționat adevăratul debitor.

25. A este proprietarul unei clădiri din București. La data de 1 octombrie 2014, A pleacă într-o excursie
pentru o perioadă de două luni. La data de 15 octombrie 2014, B, un bun prieten al lui A, observă că mai
multe coloane de marmură care susțineau imobilul prezentau degradări mari, motiv pentru care a
solicitat o expertiză de specialitate în construcții, în urma căreia a aflat că imobilul era în pericol iminent
de prăbușire. Pentru reparațiile necesare, B a contractat în numele lui A o societate de construcții care
s-a angajat ca pentru 100.000 lei să execute lucrările asupra imobilului. Societatea a înlocuit coloanele
care susțineau imobilul cu o structura modernă pentru a salva imobilul de la prăbușire. B a plătit
jumătate din prețul stabilit prin contract. La întoarcerea în țară, A a constatat modificările făcute de B
și l-a chemat în judecată pe acesta din urmă cerând obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 lei cu
titlu de despăgubiri, motivând că acele coloane desființate dădeau un plus de valoare construcției. B a
formulat cerere reconvențională și a solicitat instanței obligarea lui A la plata sumei de 100.000 lei,
astfel cum rezultă din contractul încheiat între B și societatea de construcții. Ce va decide instanța?

a) va respinge cererea principală și va admite cererea reconvențională;

b) va admite cererea principală și cererea reconvențională pentru suma de 50.000 lei;

c) va respinge cererea principală și va admite în parte cererea reconvențională, pentru suma de 50.000
lei.

26. S.C. A S.R.L. a încasat garanția de bună execuție acordată, sub forma unei scrisori de garanție
bancară, în cadrul unui contract de antrepriză, de către antreprenorul său, S.C. B S.R.L., ca urmare a
faptului că nu au fost remediate deficiențele constatate cu ocazia recepției finale la terminarea
lucrărilor. Prin acțiunea înregistrată, reclamanta S.C. C S.R.L. a chemat în judecată pe S.C. A S.R.L. pentru
restituirea sumei încasate cu titlu de garanție, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză. În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că, în calitate de garant personal al antreprenorului, a fost executat de
către bancă pentru suma ce a reprezentat garanție de bună execuție și consideră că S.C. A S.R.L. s-a
îmbogățit fără just temei prin încasarea garanției, deși ar fi putut obține executarea în natură din partea
debitorului. Ce va decide instanța?

a) va admite acțiunea în integralitatea sa;

b) va admite acțiunea în parte, pentru suma care se află în patrimoniul pârâtei la data sesizării instanței;

c) va respinge acțiunea ca inadmisibilă.

Întrebări de verificare a cunoștințelor

1. Ce reprezintă gestiunea de afaceri în accepțiunea dispozițiilor legale în vigoare?

2. Care sunt condițiile cerute de Codul civil pentru a fi în prezența gestiunii de afaceri?
3. Care sunt obligațiile geratului ca urmare a săvârșirii faptului juridic licit al gestiunii?
4. Definiți plata nedatorată și arătați care sunt condițiile acesteia.
5. Care sunt situațiile în care îmbogățirea unei persoane este justificată;
6. În cazul în care reclamantul are posibilitatea introducerii unei acțiuni în justiție pe temeiul unui
contract, acțiunea ce va avea ca temei îmbogățirea fără justă cauză poate fi admisă de către
instanța de judecată? Argumentați.
7. Care sunt diferențele între plata nedatorată și îmbogățirea fără justă cauză?