Personajul principal este Maiteyi care reprezintp ca si Otilia lui G. Calinescu eternul feminin.

Portretul ei se realizeaza subiectiv in functie de sentimentele lui Allan. 

Mijloacele de caracterizare sunt diverse. Naratorul recurge atat la mijloace de caracterizare
directa, de catre narator si de catre alte personaje cat si la mijloace de caracterizare indirecta
prin fapte, atitudini, gesturi. De fapt Maitreyi apare din perspectiva personajului reflector, asa
cum a cunoscut-o Allan. Tehnica narativa face ca Maitreyi sa apara prin prezenta nemijlocita
sau prin evocare (jurnalul lui Allan, rememorarea, retranscrierea unor notari). Voit, romanul
dezvaluie trasaturi care se sustrag elucidarii. Misterul eroinei reiese din comportarea sa
echivoca. Maitreyi apare sobra, indiferenta, dispretuitoare, provocatoare, profunda, complexa,
plina de poezie. 
Maitreyi apartine unor orizonturi geografice si spirituale incarcate de semnificatii. In India cultul
pentru femeie atinge culmea spirituala. Aici orice femeie, orice domnisoara este o zeita. "India
nu vede in femeie nicio fecioara, nicio domnisoara.Vede numai zeita, jertfa creatoare,mama.
Orice femeie este adorata deoarece este sau va fi mama."(Mircea Eliade)
Portretul fizic apare chiar din incipitul romanului cand Allan marturiseste ca la prima vedere
Maitreyi nu i-a facut o impresie placuta "Mi se parea urata cu ochii ei prea mari si prea negri, cu
buzele carnoase si rasfrante, cu sanii puternici de fecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un
fruct trecut in copt."
Revine apoi cand rememoreaza prima vizita in casa lui Narendra Sen. "Maitreyi mi s-a parut
atunci mult mai frumoasa, in sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi cusuti in argint, cu
salul asemenea cireselor galbene si buclele ei prea negre, ochii ei prea mari". Ea avea miscari
moi, de matase, un zambet timid, vorbea o englezeasca corecta, de manual.

De acum ea devenise pentru Allan o faptura misterioasa "nu izbuteam sa inteleg ce taina
ascunde faptura aceasta".
Atractia europeanului fata de Maitreyi se face treptat pe masura ce intalnirile lor se indesesc.
Allan intelege ca pentru Maitreyi notiunea de iubire este mult mai cuprinzatoare. Allan nu
intelege ca Maitreyi poate fi indragostita de copacul ei, ca Maitreyi a putut pastra o suvita din
parul alb al lui Tagore, mentorul ei spiritual. Numai prin experienta directa Allan va descoperi
influenta lui Maitreyi, farmecul iubirii mistice. Iubirea lui Maitreyi pana la dinatie pentru guru
starneste in sufletul lui Allan deruta, uimire, gelozie.
Jocurile lui Maitreyi tin de ritualul erotic si mistic si imbogatesc pasiunea. Maitreyi este
incredintata de miracolul ochilor, mainilor, picioarelor. Logodna de la Lacuri pare un moment
sacerdotal: "Ma leg de tine pamantule, ca eu voi fi a lui Allan si a nimanuia altuia".
Maitreyi este o imbinare de minunatie virginala si un rafinament de iubire patimasa.
Desi avea doar 17 ani, Maitreyi este o fiinta distinsa, o intelectuala, o poeta. Fire predispusa
spre visare si creatie incepe sa scrie o noua carte de poeme. Tine conferinte in fata unui public
elevat.
Cand Allan este alungat din casa lui Narendra Sen, pentru Maitreyi ramane o aspiratie. In ciuda
despartirii de Allan, a pedepselor violente, a suferintei si a disperarii, Maitreyi isi faureste o
mitologie a ei.
Asadar, Maitreyi simbolizeaza etenul feminin, ea poarta amprenta iubirii senzuale dar si
spirituale.