Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Mihail Sadoveanu este unul dintre cei mai recunoscuti scriitori romani ai secolului
trecut, opera sa vasta cuprinzand romane cu diverse tematici: istorica (“Fratii Jderi”, “Neamul
Soimarestilor”), mitica (“Creanga de aur”) sau scrieri despre natura (“Tara de dincolo de
negura”).
Opera „Baltagul” a fost publicata în 1930 și este „un adevărat poem al naturii și al
sufletului omului simplu”, „o Mioriță în dimensiuni mari” (George Călinescu), o capodoperă
a creației sadoveniene, ce se înscrie în realismul mitico-simbolic. ”Baltagul” fost considerat
una dintre cele mai reușite scrieri ale sale, datorită generozității acestuia la nivelul codurilor
de lectură: roman mitic, de dragoste, al inițierii, al familiei.
Romanul este specia genului epic în proză ,de mare întindere ,cu acțiune complexă care
se desfășoară pe mai multe planuri narative ,cu personaje numeroase a căror personalitate este
bine individualizată și al căror destin este determinat de trăsături și de întâmplări care
constituie subiectul operei.
Aparține realismului datorita caracterului tipologic al personajelor:Vitoria reprezintă
tipologia muntencei descrisă ca o femeie puternică, pregătită să-și accepte destinul. Ea este o
femeie conservatoare, rigidă, tradiționalistă, dar în același timp este devotată în fața soțului și
a jurământului făcut în fața lui Dumnezeu. De asemenea, în text apare și tipologia țăranului
îmburghezit, Nechifor Lipan fiind cel care face negoț cu oi, însă păstrează tradiția
transhumanței, întruchipând tipologia munteanului conturată în legenda cu care debutează
romanul. Mai mult, Gheorghiță, fiul celor doi, reprezintă tipologia tânărului în formare,
drumul pe care îl va parcurge spre maturizare având rol inițiatic.
Aspectele mitice ale romanului se concentrează in mare parte asupra similitudinilor cu
balada populară ”Miorița” dar pot fi spuse în legătură și cu mituri universale(protagonista a
fost comparată cu Isis care pleacă în căutarea lui Osiris).
Titlul romanului „Baltagul” este simbolic intrucât în mitologia autohtonă baltagul este
arma menită să îndeplinească dreptatea,fiind totodata o unealta justițiară.Astfel,atunci când
este folosit pentru înfăptuirea dreptății, acesta nu se pătează de sânge.De asemenea,în
roman,baltagul se constituie ca un simbol al labirintului ilustrat de drumul șerpuit pe care îl
parcurge Vitoria Lipan în căutarea soțului,atât un labirint interior al frământărilor sale,cât și
un labirint exterior, al drumului săpat în stâncile munților pe care îl parcursese Nechifor
Lipan,
Tema rurală a romanului tradițional este dublată de tema călătoriei inițiatice și justițiare.
Romanul “Baltagul“ prezintă satul moldovenesc de munte, lumea arhaică a păstorilor, având
în prim-plan căutarea ucigașilor lui Nechifor. Călătoria constituie axul romanului și se
asociază cu motivul labirintului. Parcurgerea drumului are diferite semnificații. Vitoria
reconstituie evenimentele care au condus la moartea bărbatului ei, având o dublă aventura: a
cunoașterii lumii și a cunoașterii de sine. De asemenea, pentru Gheorghiță, traseul este
inițiatic, justificându-se caracterul de bildungsroman.
Perspectiva narativă este una obiectivă, narațiunea făcându-se la persoana a III-a, de
către un narator omniscient și omniprezent, care reconstituie, prin tehnca detaliului și prin
observație, lumea satului si acțiunile Vitoriei. La parastas, Vitoria preia rolul naratorului și
reconstituie crima pe baza propriilor deducții, făcându-i pe cei doi criminali să-si recunoască
vina în fața satului și a autorităților.
În ceea ce privește modurile de expunere prezente, narațiunea este preponderentă,
pasajele descriptive fixează diferite aspect ale cadrului sau elemente de portret fizic,
individual ( portretele Vitoriei și al lui Gheorghiță), și colectiv ( muntenii ,,locuitorii de sub
brad”). Narațiunea este nuanțată de secvențele dialogate sau de replici ale Vitoriei, cum este
laitmotivul rostit de femeie în căutarea sotului, la fiecare popas: ,,Nu s-a oprit cumva…astă-
toamnă un om cu un cal negru țintat în frunte? Mie să-mi spuneți cine ați văzut un om de la
noi, călare, pe-un cal negru țintat în frunte și-n cap cu căciulă brumărie.”
Timpul derulării acțiunii este vag precizat, întâmplările petrecându-se din toamnă până
în primavară, ,,aproape de Sf. Andrei”, ,,În Postul Mare”.Iar toposul ales este satul Măgura
tarcăului zona dornelor și a Bistriței dar și zona de Câmpie Cristești
Romanul este structurat în 16 capitole cu o acțiune desfășurată cronologic urmărind
episoade ale subiectului dar nu și liniar,Vitoria evocând pe parcurs anumite momente trăite
alături de soțul ei.
Expozițiunea fixează locul în care se desfășoară acțiunea:satul Măgura Tarcăului.p
ersonajul principal Vitoria Lipan își amintește o poveste despre împărțirea norocului spusA de
soțul ei ,Nechifor Lipan la cumetrii și nunti, la care în vremea iernii era nelipsit.
Intriga este generată de momentul în care Vitoria decide să plece în căutarea soțului
care nu dăduse niciun semn de viață de două luni.
Desfășurarea acțiunii reprezintă drumul parcurs de Vitoria împreună cu fiul ei
Gheorghita.Se îndreaptă spre Dorna trecând prin Bicaz și Călugăreni,iar în Fărcașa se
întâlnesc cu subprefectul care își amintește de Lipan” purta căciulă brumărie… avea cojoc în
clinuri” dupa care își continuă călătoria spre Vatra Dornei apoi spre Neagra.Ulterior,Vitoria și
Gheorghiță află că ultima localitate în care cei trei (Nechifor Lipan și tovarășii săi de drum
Ilie Cuțui și Calistrat Bogza) au fost văzuți împreună a fost Sabasa ,iar în Suha au ajuns doar
cei doi tovarasi. Femeia își dă seama că Nechifor a fost ucis între aceste două localități “Între
Sabasa si Suha trebuie să găsească adevărul cu ajutorul câinelui credincios care l-a slujit cu
credință pe Nechifor“.In cele din urma Vitoria descoperă într-o prăpastie rămășițele soțului,
moment care constituie punctul culminant al acțiunii.
Deznodământul prezintă demascarea și pedepsirea ucigașilor.Foarte inteligentă ,Vitoria
reconstituie crima în cele mai fine detalii surprinzându-i atât de tare pe cei implicați încât ii
face să mărturisească tot.Ilie cuțui este arestat,iar Calistrat Bogza recunoaște adevărul înainte
de a muri atacat de cainele Lupul.După ce împlinește datinile creștinești în memoria
sotului,Vitoria se întoarce acasă pentru a vedea mersul lucrurilor “ne-am întoarce la Măgura
ca să luăm de coadă toate câte le-am lasat”
În concluzie, opera “Baltagul” este un roman interbelic, dată fiind poziţionarea acestuia
în istorie, de factură mitică, tradiţională, socială, ce valorifică unul dintre cele patru mituri
fundamentale ale poporului român, surprinzând prin tematica sa tipul ţăranului păstrător al
lumii vechi, arhaice şi patriarhale.