Căutare

Stiinta Siacum
Descărcați Arta in Grecia !
Antica

Încărcat de Vadim Bordea

" 40% (5) · 4K vizualizări · 41 pagini

Informații document #

Drepturi de autor
© Attribution Non-Commercial (BY-NC)
Descărcați acum !
Formate disponibile
PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Partajați acest document

Moștenirea culturală a Antichității

Facebook Twitter

Ştiinţa şi arta în Grecia Antică

$
E-mail

Vi se pare util acest document?

Profesor Grecu Maria
Grupul şcolar Matei Basarab

Este necorespunzător acest conținut? Raportați acest document

Îmbunătățiți-vă experiența '

Evaluarea ne va ajuta să le sugerăm
documente și mai potrivite tuturor
cititorilor noștri!

% Util

& Nu este util

Ştiinţa şi arta
Ce este ştiinţa?
Naşterea ştiinţei greceşti
Etapele dezvoltării ştiinţei
greceşti
Domenii ale ştiinţei: progrese
Ce datoreză ştiinţa modernă Ce este arta?
Greciei antice? Factorii care au influenţat
arta greacă
Trăsăturile artei greceşti
Domeniile artei: inovaţii
Moştenirea artistică a
Greciei antice

Ce este ştiinţa?

“Ştiin ţa, ca ceva persistent şi închegat, este lucrul cel mai obiectiv cunoscut de om.
Dar ştiinţa în acţiune, ca un scop care trebuie urmărit este tot subiectivă şi de condiţionată
psihologic ca orice ramură, a aspiraţiilor omeneşti, aşa încât la întrebarea “Care e scopul şi
sensul ştiinţei?” diverşi oameni în diverse epoci au dat răspunsuri cu totul diferite.”
Einstein

J.D. Bernal în lucrarea “Ştiinţa în istoria societăţii” arată că ştiinţa a fost considerată de-a
lungul istoriei drept:
- o instituţie
- o metodă
- o acumulare de cunoştiinţe transmise prin tradiţie
- un factor important în menţinerea şi dezvoltarea producţiei
- unul dintre cei mai puternici factori în formarea convingerilor şi atitudinilor faţă de
Om şi Univers

Naşterea ştiinţei greceşti

Ştiinţa, care reprezintă o imagine organizată a Universului, s-a dezvoltat o

dată cu naşterea civilizaţiei greceşti. Cei ce se ocupau de ştiinţă erau în primul rând
filosofii, care considerau ştiinţa ca un domeniu în serviciul filosofiei.
În secolul al VI-lea primii filosofi ionieni: Thales din Milet, Anaximandros
şi Anaximenes, au început să facă speculaţii referitoare la natură. Grecii au fost primii
care au încercat să găsească dincolo de simple observaţii principiile generale, care stau la
baza Universului. Elementul nou adus de gândirea greacă a fost filosofia speculativă.
Grecii au formulat teorii generale prin care explicau Universul şi au fost primii
care au introdus metodologia ştiinţifică, care pe atunci se bază pe constatări şi pe
raţionamente fără a face apel la experimentarea sistematică.
Grecii au perfecţionat funcţionarea unor instituţii cum ar fi: Academia, Liceul
şi Muzeul. Aceste instituţii au prestat acticvităţi de cercetare ştiinţifică.
În Grecia ştiinţa a fost o mişcare laică.

Etapele dezvoltării ştiinţei greceşti

I. Etapa ioniană:
- Asia Mică;
- secolul al VII-lea î.Hr.
II. Etapa ateniană:
- 480-330 î.Hr;
- Atena: - epoca lui
Pericle;
- apogeul democraţiei.
III. Etapa
elenistică:
- Alexandria;
- 330-30 î.Hr.
IV. Etapa romană.
- 146 î.Hr. Roma cucereşte

Etapa ioniană
Pentru această perioadă principala preocupare a gânditorilor a fost explicarea
originilor universului.
1. Thales din Milet (624-546 î.Hr)
Este primul gânditor care a înlocuit explicaţia mitologică a fenomenului naturii.
Conform lui, principiul unic (arche) care sta la baza Universului era apa.
2. Anaximandros (610-546 î..Hr)
Conform lui, principiul primordial al lumii este “apeiron-ul”, o anumită materie din care
a luat naştere toate lucrurile. A construit primele cadrane solare. A întocmit prima hartă
geografică din Grecia Antică.
3. Anaximene (585-525 î.Hr)
Conform lui, principiul lumii este aerul, ca rezultat al dilatării şi condensării acestuia.
Aerul este originea tuturor lucrurilor căci din el se produc toate şi din nou în el se absorb.
4. Pitagora (580-500 î.Hr)
Pentru el, la baza lumii se află numărul, cheia înţelegerii. A stabilit metoda demonstraţiei
pe calea raţionamentului deductiv, pornind de la postulate .Aceasta reprezintă cel mai
puternic mijloc de generalizare a experienţei, pentru că transformă un număr de cazuri
într-o teoremă.
5. Heraclit din Efes (540-475 î.Hr)
El afirmă existenţa unui element primordial focul, element aflat în permanenţă schimbare
ca întreg Universul, în care nimic nu rămâne imobil, totul este într-o continuă
transformare, mişcare.

Etapa ateniană
În secolul al V-lea î.Hr, ştiinţa se emancipează de sub autoritatea folosofiei şi apoi se
defineşte domeniul şi instrumentele logice cu care operează.

1. Socrate (469-399 î.Hr)

Considera obiectul cunoaşterii OMUL, însuşindu-şi ilustra maximă ”cunoaşte-te pe tine
însuţi“. Scopul final al cunoaşterii este virtutea. Nu a lăsat nici o operă scrisă, gândirea
fiindu-i cunoscută datorită elevului său, Platon.
2. Platon (427-347 î.Hr)
Este fondatorul Academiei din Atena, şcolă filosofică care se desfăşura într-o grădină
numită după eroul atenian Akademos. Pentru Platon, ştiinţa adevărată (episteme) nu poate
avea alt obiect decât IDEILE. Lucrurile sensibile pot fi numai obiectul “opiniei”(Doxa),
Raţiunea fiind calea cunoaşterii autentice. În ierarhia lumii ideilor, primul loc îl ocupă
BINELE, care şi explică mersul universului.
3. Aristotel (388-323 î.Hr)
El a fondat în 335 î.Hr propria sa şcoală filosofică Liceul. Considera Universul unic, finit,
perfect şi etern, fără început şi fără sfârşit. Pentru Aristotel lumea ideilor nu poate fi separată

de lumea fiinţelor şi obiectelor concrete. A contribuit la dezvoltarea biologiei, logicii, fizicii

Etapa elenistică:
Ştiinţa grecească a venit în această perioadă în contact direct şi cu problemele, ca şi
cu mijloacele tehnice şi cu ştiinţa vechilor culturi asiatice. Pentru prima dată în istoria lumii
s-a făcut o încercare voită şi conştientă de a organiza şi subvenţiona ştiinţa. Muzeul din
Alexandria a fost primul institut de cercetări subvenţionat de stat.
Se dezvoltă:
Matematica: Euclid
Fizica: Arhimede
Astronomia: Hiparh, Ptolemeu
Medicina: Gallenus
Aristotel a fost dascălul lui Alexandru cel Mare, care, înainte de a muri, în 323 î.Hr, a cucerit
lumea din Grecia până în India. Armatele lui Alexandru au răspândit cultura greacă, sau elenă,
producând o fuziune de culturi pe care o numim elenistică. Ştiinţa elenistică aprins rădăcini
adânci în special în Egipt şi, mai cu seamă, în oraşul Alexandria. Matematicieni elenişti au făcut
progrese considerabile în domeniul algebrei şi al studierii formelor curbelor, în timp ce
astronomii elenişti au dezvoltat o imagine complexă a universului, corectă dacă o raportăm la
posibilităţile de observare a fenomenelor existente pe atunci.

Etapa romană:

Începând din 146 î.Hr., grecii – cu toate că tradiţiile lor s-au păstrat –, şi
majoritatea popoarelor mediteraneene au intrat sub dominaţia Romei; numai Egipt a
rămas independent pentru încă două secole. Cu toate că legislaţia romană n-a atacat
făţiş ştiinţa, aceasta nici n- a prosperat. După perioada de dominaţie romană, ştiinţa
elenistică a fost practic transferată în Egipt, iar după sec. III d.Hr. a suferit un declin şi mai
puternic, de atunci ne mai producând decât puţine noutăţi. Iar din 395 d.Hr, când cea mai
mare parte a lumii elenistice a devenit o parte din Imperiul Bizantin, situaţia a continuat
să se deterioreze.

Domenii ale ştiinţei: progrese

Astronomia Ştiinţele naturii Ştiinţele fizico- chimice

Matematica Medicina Istoriografia

Peste un milion de membri au încredere în noi

Începeți o perioadă de probă GRATUITĂ de 30 zile

pentru a accesa peste 125 de milioane de titluri
fără reclame sau întreruperi!

Începeți perioada gratuită de probă

Anulați oricând.

Astronomia

Grecii au încercat să dea explicaţii fizice fenomenelor cereşti observate. La

început, interesul lor s-a concentrat asupra cosmologiei, astronomii lor având o
multitudine de modele cosmologice.
Aristarh din Samos (310 – 230 î.Hr.)
A propus un model în care Soarele este centrul Universului, celelalte planete
inclusiv Pământul, rotindu-se în jurul lui, fiind un precursor al lui Copernic.
Hiparh (190 – 120 î.Hr)
A calculat distanţa de la pământ la soare A întocmit un Catalog al stelelor
determinând poziţia a 805 stele, dispuse pe latitudine şi longitudine.
Ptolemeu (100? - 170? d.Hr.)
A formulat teoria geocentrică, înlocuită în epoca modernă de sistemul lui
Copernic, Kepler şi Newton.

Îmbunătățiți-vă experiența '

Evaluarea ne va ajuta să le sugerăm
documente și mai potrivite tuturor
cititorilor noștri!

% Util

& Nu este util

Peste un milion de membri au încredere în noi

Începeți o perioadă de probă GRATUITĂ de 30 zile

pentru a accesa peste 125 de milioane de titluri
fără reclame sau întreruperi!

Începeți perioada gratuită de probă

Anulați oricând.

Îmbunătățiți-vă experiența '

Evaluarea ne va ajuta să le sugerăm
documente și mai potrivite tuturor
cititorilor noștri!

% Util

& Nu
Ce este este util
Scribd? (

Milioane de titluri la îndemâna

Pagina princip… dumneavoastră.
Cărți Cărți audio Documente