Disciplina de Fiziologie

Fiziologia
sistemului cardiovascular
Cursul 1
Noțiuni generale. Potențialul
membranar de repaus și de
acțiune în fibrele cardiace

Prof. Carmen Bunu Panaitescu

2021
 Cuprins

1. Sistemul cardiovascular – noțiuni introductive

1.1 Componentele sistemului cardiovascular
1.2 Caracteristicile circulaţiei sistemice și pulmonare
1.3 Principalele funcţii ale sistemului cardiovascular
2. Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrelor cardiace
3. Caracteristicile potențialului de repaus (Pr) în fibrele cu răspuns rapid
4. Caracteristicile potențialului de acțiune (PA) în fibrele cu răspuns rapid
4.1 Fazele PA
4.2 Relația între fazele PA și ECG
4.3 Perioadele PA
5. Caracteristicile potențialului de acțiune în fibrele cu răspuns lent (celulele pacemaker)
5.1 Fazele PA
5.2 Perioadele PA
 Obiective de învățare

1. Descrierea componentelor sistemului cardiovascular

2. Cunoașterea principalelor funcţii ale sistemului cardiovascular
3. Cunoașterea caracteristicilor circulaţiei sistemice şi pulmonare
4. Descrierea structurii inimii şi rolul sistemului valvular cardiac
5. Definirea proprietăţile fundamentale ale inimii
6. Clasificarea şi caracterizarea fibrelor cardiace
7. Descrierea structurii morfo-funcționale a fibrelor cardiace:
• sarcolema şi principalele canale şi pompe sarcolemale
• discurile intercalare şi sistemul sarco-tubular
• structura miofibrilelor, a proteinelor contractile şi reglatorii
 Obiective de învățare

8. Descrierea potențialului de repaus (Pr) în fibrele cu răspuns rapid și a factorilor de care depinde
9. Descrierea fazelor şi perioadelor potențialului de acțiune (PA) în fibrele cu răspuns rapid
10. Descrierea relației între fazele potenţialului de acţiune şi ECG
11. Descrierea fazelor şi perioadelor PA în fibrele cu răspuns lent
12. Descrierea importanţei fazelor şi perioadelor PA pt. fcţ. de pacemaker
13. Descrierea canalelor și pompelor ionice care contribuie la realizarea PA în fibrele miocardice cu
răspuns rapid şi lent
 Cuprins

1. Sistemul cardiovascular – noțiuni introductive

2. Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrelor cardiace
3. Caracteristicile potențialului de repaus (Pr) în fibrele cu răspuns rapid
4. Caracteristicile potențialului de acțiune (PA) în fibrele cu răspuns rapid
5. Caracteristicile potențialului de acțiune în fibrele cu răspuns lent (celulele
pacemaker)
 Componentele sistemului cardiovascular

1) Inima = pompa care asigură forţa necesară circulaţiei sângelui

în organism, prin intermediul celor două “circulaţii”:
• pulmonară - în regim de joasă presiune
• sistemică - în regim de înaltă presiune
2) Arterele = sistemul de distribuţie a sângelui până la nivel
tisular
3) Microcirculaţia (care include capilarele) = asigură schimburile
dintre sânge şi ţesuturi
4) Venele = servesc ca rezervoare şi colectează sângele pentru
a-l readuce la inimă
 Inima

• Definiţie: organ musculo-cavitar, cu formă conică şi pereţi

bine dezvoltaţi  asigură producerea unei presiuni înalte
• Structură: 4 camere conectate câte două:
‐ atriul (AD) şi ventriculul drept (VD)
‐ atriul (AS) şi ventriculul stâng (VS)
• Funcţie: 2 pompe (dreaptă şi stângă) legate în serie și
conectate prin circulaţia pulmonară şi sistemică:
• în sistolă (contracţie): pompa VS dezvoltă o presiune
 (de 5-6x mai mare decât cea a VD):
‒ Presiunea VS =120-135 (140) mmHg
‒ Presiunea în VD = 15-20 mmHg
• în diastolă (relaxare): presiunea scade la câţiva
mmHg în ambii ventriculi
 Inima

• Peretele inimii este format din 3 straturi:

1. Endocardul - peretele intern = ţesut endotelial care
tapetează întregul sistem circulator → suprafață
antiagregantă, anticoagulantă
2. Miocardul - muşchiul striat cardiac, cu grosimea cea mai
mare:
− mai gros la ventriculi decât la atrii  ventriculii =
adevărate pompe
− La VS grosimea peretelui este de 3-4 ori mai mare decât
a VD
3. Pericardul - membrana externă care înveleşte inima:
− cu 2 foiţe (viscerală şi parietală), delimitând cavitatea
pericardică
− între foițe: un strat fin de lichid cu rol lubrifiant
 Inima

• Sistemul valvular cuprinde:

a) Valvele atrio-ventriculare - localizate între atrii şi
ventriculi:
• valva mitrală (M) - între AS şi VS
• valva tricuspidă (T) - între AD şi VD
b) Valvele sigmoidiene (semilunare) - localizate între
ventriculi şi marile artere:
• valva aortică (Ao) - între VS şi aortă
• valva pulmonară (P) - între VD şi artera pulmonară
 Inima

• Sistemul valvular cardiac

• Fiecare valvă are trei cuspide, cu excepția valvei mitrale, cu
numai două cuspide
• Cuspidele sunt ancorate de pereții ventriculari prin cordaje
tendinoase cu rol (1) de fixare + (2) de a împiedica
deschiderea lor spre interior în timpul contracției
ventriculare
• Cordajele tendinoase sunt ancorate de mușchii papilari cu
care participă la susținerea mai bună a valvei  nu permit
prolapsul valvei  împiedică regurgitarea sângelui între
cuspide
• Controlul deschiderii și închiderii valvelor este dat de
diferențele de presiune generate în inimă

http://www.cts.usc.edu/hpg-valvesoftheheart-circulationofblood2.html
 Inima
• Cum funcţionează valvele cardiace?
• Rolul valvelor:
‒ Asigură curgerea unidirecţională, esenţială pt funcţia de pompă a
inimii  sângele trece numai din vene → atrii → ventriculi → aortă
sau artera pulmonară, dar nu şi în sens invers;
‒ Previn regurgitarea sângelui
• Tipuri de disfuncții ale valvelor cardiace:
‒ Insuficienţa: valvele nu se închid complet  determină refluarea
(regurgitarea) sângelui
‒ Stenoza: deschiderea valvelor este redusă sau se realizează greu 
inima trebuie să dezvolte o forţă mai mare pentru a împinge
sângele prin orificiul stenozat
‒ Obs: valvele pot prezenta una sau ambele tipuri de disfuncţii în
acelaşi timp
 Inima
• Tipuri de fibre cardiace
1. Fibre contractile – fibre musculare striate miocardice (atriale și ventriculare)
2. Fibrele sistemului excito-conductor (SEC) din ţesutul nodal - au automatism (celule
pacemaker)  generare stimuli:

• NSA (60-100/min)  pacemaker fiziologic  determină

frecvența cardiacă
• NAV (40-50/min)  determină blocul (întârziere) fiziologic
• Căi internodale  conectează NSA şi NAV
• Fasciculul His + ramurile dr. şi stg. (25-35/min)  conduc
stimulii în ventricul
• Reţeaua Purkinje (20-30/min)  transmite stimulii la pereţii
ventriculilor
 Inima
Proprietăţile inimii
1) Automatismul cardiac - defineşte capacitatea de a genera impulsuri automat (auto-excitaţie) =
funcția de pacemaker
• este o proprietate a celulelor sistemului excito-conductor (SEC)
• determină stimularea automată și ritmică a inimii, respectiv frecvența cardiacă (NSA =
pacemaker activ)
2) Funcţia batmotropă (excitabilitatea) - defineşte capacitatea de a răspunde la stimuli printr-un
potențial de acțiune (PA)
• este o proprietate a tuturor tipurilor de celule cardiace, în special a fibrelor miocardice
contractile (cu răspuns rapid)
3) Funcţia cronotropă (ritmicitatea) - defineşte frecvenţa cardiacă (FC) şi ritmicitatea bătăilor inimii
(succesiunea lor)
• este o proprietate a celulelor SEC
 Inima
Proprietăţile inimii

4) Funcţia dromotropă (de conducere) - defineşte capacitatea de a conduce stimulii generaţi la nivel
cardiac
• este o proprietate a tuturor tipurilor de celule cardiace, dar în special a celulelor SEC
5) Funcţia inotropă (contractilitatea) - defineşte capacitatea de a răspunde la stimuli printr-o
contracţie
• este o proprietate a fibrelor miocardice contractile atriale şi ventriculare
6) Funcţia lusitropă - defineşte capacitatea de relaxare a miocardului după cuplarea excitație-
contracție
• este o proprietate a fibrelor miocardice contractile atriale şi ventriculare
7) Funcţia tonotropă (tonicitatea) - defineşte capacitatea celulelor cardiace de a menţine un tonus
contractil bazal
• este o proprietate a fibrelor miocardice contractile atriale şi ventriculare
 Arterele

a) Aorta şi arterele mari:

• Sunt artere elastice  se destind în sistolă datorită presiunii
exercitate de sângele ejectat sub presiune din inimă și revin la
forma inițială în diastolă, comprimând coloana de sânge  Rol:
asigură curgerea continuă a sângelui
• Tip de vase: "rezervoare de înaltă presiune“
b) Arterele mici şi arteriolele:
• Sunt artere cu musculatură netedă   Rol: asigură distribuţia
sângelui către organe, prin modificarea diametrului lor, ca răspuns
la mecanismele de control locale și neuro-umorale
• Tip de vase: "vase de rezistenţă"
• conţin  20% din volumul sanguin
 Capilarele

• Capilarele sunt simple ducte cu pereţii formaţi dintr-un singur strat

endotelial pe o membrană bazală, fără musculatură netedă  nu
îşi pot modifica în mod activ diametrul
• Datorită grosimii  (1m)  spaţiu redus între sângele capilar şi
celule  Rol: asigură condițiile ideale pentru schimburile dintre
sânge şi ţesuturi
• Tip de vase: “vase de schimb” pentru substanţe nutritive, produşi
de catabolism, gaze respiratorii şi apă
• Conţin  5% din volumul sanguin
 Venele şi venulele

• Venele au pereţi mai subţiri decât arterele

• Diametrul lor este mai mare decât al arterelor corespondente (de
3-4x)
• Rol: colectează sângele din capilare şi îl transportă la inimă 
asigură întoarcerea venoasă
• Tip de vase: ”vase de capacitanţă“
• Conţin cea mai mare parte din volumul sanguin  75%, la o
presiune scăzută
• OBS: chiar dacă presiunea venoasă este scăzută, este suficientă
pentru umplerea inimii cu sânge în cursul diastolei
 Caracteristicile celor 2 sisteme circulatorii

• Reîntoarcerea sângelui din circulaţia sistemică

se face prin venele cave → în AD → în VD,
care pompează sângele în plămâni (prin artera
pulmonară)

• Reîntoarcerea sângelui din circulaţia

pulmonară se face prin venele pulmonare →
în AS → în VS, care îl pompează în circulaţia
sistemică prin aortă
 Caracteristicile celor 2 sisteme circulatorii
1) Circulaţia sistemică
• Sângele se reîntoarce din plămâni la inimă prin cele patru vene pulmonare,
în AS
• AS este mai puţin compliant decât AD și în sistolă dezvoltă o presiune mai
mare decât în AD (6-10 mmHg)
• Sângele trece din AS în VS prin orificiul valvei mitrale
• VS are un perete muscular gros  poate genera o presiune crescută în
timpul sistolei  Pompa V stâng generează presiune :
• în sistolă: 120-140 mmHg (de 5-6x ca VD)
• în diastolă: 0-2 mmHg
• Sângele din VS trece în aortă prin orificiul valvei aortice
 Caracteristicile celor 2 sisteme circulatorii
2) Circulaţia pulmonară
• Atriul drept are distensibilitate   se poate acomoda la cantitatea de
sânge venos care se reîntoarce  menţine o presiune scăzută (0-2
mmHg)
• Presiunea normală în AD depinde de:
• volumul de sânge din atriu
• complianţa atriului
• Sângele trece din AD în VD prin orificiul valvei tricuspide
• Peretele VD = mai puțin dezvoltat ca şi cel al VS  Pompa V dreaptă
generează presiune :
• în sistolă: 15-20 mmHg
• în diastolă: 0-2 mmHg
• Sângele din VD trece prin orificiul valvei pulmonare în artera
pulmonară
 Principalele funcţii ale sistemului cardiovascular

• Dezvoltă şi menţine o TA medie adaptată la cerinţele tisulare, în condiţii de flexibilitate şi de

minimalizare a efortului inimii, pentru:

1) Asigurarea nutriţiei ţesuturilor şi îndepărtarea produşilor de catabolism - cea

mai importantă funcţie
2) Transportul substanţelor de la un organ la altul
3) Transportul hormonilor care reglează diferitele funcţii ale organelor
4) Transportul componentelor sistemului imun
5) Menţinerea echilibrului hidro-electrolitic
 Funcţia inotropă - capacitatea de a răspunde la stimuli printr-o
contracţie
• Factori inotropi + (Ca++) : SNVS, catecolamine, beta-agonişti, teofilina
• Factori inotropi – ( Ca++ ): SNVP, acetilcolina, beta-blocante, BCC,  PO2 , acidoza

Funcţia cronotropă - frecvenţa cardiacă (FC) şi

ritmicitatea bătăilor inimii (succesiunea lor)
• Factori cronotropi +: SNVS, catecolamine, beta-agoniști,
parasimpaticolitice, febră, [Ca++] plasmatic
• Factori cronotropi - : SNVP, acetilcolina, beta-blocante,
BCC, hipoxia, frigul,  [K+]plasmatic
Funcţia lusitropă - capacitatea de relaxare a
miocardului după contracție
• Factori lusitropi +: SNVS, catecolaminele, beta-agoniști
• Factori lusitropi -: Ca++ , afinitatea crescută a troponinei
C pentru calciu, alterarea transportorilor de Ca++

Funcţia dromotropă - capacitatea de a conduce Funcţia batmotropă - capacitatea de a răspunde

stimulii generaţi la nivel cardiac la stimuli printr-un potențial de acțiune (PA)
• Factori dromotropi +: SNVS, catecolamine, beta-agoniști • Factori batmotropi +: SNVS, catecolamine
• Factori dromotropi - : SNVP, acetilcolină, beta-blocante • Factori batmotropi - : SNVP, acetilcolină

Automatismul cardiac - capacitatea de a genera Funcţia tonotropă - capacitatea celulelor cardiace

impulsuri automat (auto-excitaţie) = funcția de de a menţine un tonus contractil bazal
pacemaker
 Întrebarea 1

Excitabilitatea cardiacă este:

A. Proprietatea celulelor cardiace de a răspunde la stimuli printr-o contracţie
B. Proprietatea celulelor pacemaker din nodul sinoatrial (NSA) de a genera un stimul
C. Proprietatea celulelor cardiace de a răspunde la un stimul prin producerea unui potențial de
acțiune (PA)
D. O proprietate doar a celulelor sistemului excito-conductor
 Cuprins

1. Sistemul cardiovascular – noțiuni introductive

2. Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrelor cardiace
3. Caracteristicile potențialului de repaus (Pr) în fibrele cu răspuns rapid
4. Caracteristicile potențialului de acțiune (PA) în fibrele cu răspuns rapid
5. Caracteristicile potențialului de acțiune în fibrele cu răspuns lent (celulele
pacemaker)
 Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrelor cardiace

• Tipuri de fibre cardiace - în funcţie de tipul de răspuns:

1. Fibre cu răspuns rapid:

• Fibre cardiace contractile (atriale şi ventriculare)
• Reţeaua Purkinje (componentă a sistemului excito-
conductor)

2. Fibre cu răspuns lent:

• Celule pacemaker (NSA şi NAV) (componente ale
sistemului excito-conductor)

• Au caractere diferite în ceea ce priveşte potenţialul de

repaus (Pr) şi potenţialul de acţiune (PA)
 Structura fibrei miocardice

• Fibra contractilă cardiacă (miocitul) este o fibră

musculară striată specializată cu un diametrul de  25
µm şi o lungime de  100 µm
• Este compusă din fascicule de miofibrile ce conţin
miofilamente
• Principala funcţie a fibrei miocardice este de a realiza
ciclul contracţie-relaxare
 Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrei miocardice

1) Sarcolema
• Este o membrană complexă, care înveleşte fiecare fibră
cardică
• Structura: este compusă dintr-un strat bilipidic şi mai multe
tipuri de proteine cu funcții multiple (pompe, canale,
carrieri, proteine G, receptori, enzime)
• Principalele canale: Na+, K+, Ca++
• Principalele pompe:
‐ TA primar: pompa de Na+/K+, pompa de Ca++
‐ TA secundar: antiporterul Na+/Ca++
 Principalele tipuri de canale ionice sarcolemale ale fibrelor cardiace

1) Canalele de Na+
• La fibrele rapide (contractile): canale de Na+ rapide (voltaj-dependente)
→ deschise în depolarizare (faza 0)  asigură influx rapid Na+  modificarea potențialului
intracelular de la Pprag până la valoarea maximă (+20 mV)
• La fibrele lente (pacemaker): canale de Na+ non-gated sau funny channels
→ deschise în timpul depolarizării lente diastolice (DLD - faza 4)  asigură influx lent Na+ 
modificarea potențialului intracelular până la Pprag  baza automatismului
2) Canalele de K+
• Tipuri: (a) voltaj dependente şi (b) dependente de Ach
→ deschise în faza de repolarizare  asigură eflux de K+  asigură revenirea la P repaus
→ rol principal: refacerea potenţialului de repaus şi controlul nivelul excitabilităţii celulare
→ Ach le menţine mai mult deschise  induce hiperpolarizare  hipoecitabilitate
 Principalele tipuri de canale sarcolemale ale fibrelor cardiace

3) Canalele de Ca++ (tipurile L- şi T-voltaj dependente)

• La fibrele cu răspuns rapid (contractile) se găsesc:
• Canale de Ca++ tip-L (long-lasting sau canale DHP)
→sunt canalele standard de Ca++  asigură influx lent de Ca++
→sunt deschise în faza de platou a PA  Ca++ trece în celulă și acționează pe canalele de Ca++
prezente pe cisternele tubilor L  determină deschiderea canalelor de Ca++  Ca++ din
cisterne trece în citoplasmă  Ca++ citoplasmic  inițierea contracției
→aceste canale au rol în procesul de “eliberare de calciu indusă de calciu”, important în iniţierea
mecanismului de contracţie
• La fibrele cu răspuns lent (celule pacemaker) se găsesc:
• Canale de Ca++ tip-T (transient) - activate în cursul DLD (faza 4)  asigură influx lent Ca++ 
modificarea potențialului intracelular până la Pprag baza automatismului
• Canale de Ca++ tip-L (long lasting) - activate în faza de depolarizare (faza 0) a PA  modificarea
potențialului intracelular de la Pprag până la maxim (0 mV)
 Principalele tipuri de pompe sarcolemale ale fibrelor cardiace

1) Pompele Na+/K+ (ATP-aza Na+/K+)

• Asigură transport activ primar (TA I), cu rol major în faza 4 a PA, pentru a restabili echilibrul ionic
• Rol: pompează 3 Na+ în afară şi 2 K+ înăuntru pentru fiecare moleculă de ATP consumată
2) Pompele de Ca++ (ATP-aza Ca++)
• Rol: asigură transport activ primar (TA I)  expulzează Ca++ pentru a restabili echilibrul ionic (în
faza 4)
3) Antiporter-ul Na+/Ca++
• Prezent la fibrele cardiace cu răspuns rapid
• Rol: asigură transport activ secundar (TA II)  funcționează cuplat cu pompa Na+/K+, folosind
gradientul de Na+ creat de aceasta  expulzează 1 Ca++ în schimbul a 3 Na+ care trec intracelular
(în faza 4)
• Completează practic rolul pompelor de Ca ++ pentru a restabili echilibrul ionic (în faza 4)
Principalele tipuri de canale şi pompe sarcolemale

Ca++
 Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrei miocardice
2) Discurile intercalare
• Structuri membranare în “zig-zag” de la capetele fibrei musculare,
cu rol prin:
1) Gap junctions (nexusuri)
• formate din conexoni  conectează citosolul celulelor
adiacente
• regiuni cu rezistenţă electrică scăzută
• rol: transmitere rapidă a stimulului din celulă în celulă 
funcţionarea miocardului ca un tot unitar  “sinciţiu
electric”
2) Macula adherens (desmozomii) şi fascia adherens
• formează arii de adeziune puternică între celule  leagă
celulele adiacente


Asigură legătura între celulele adiacente + comunicarea
intercelulară
 Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrei miocardice
3) Tubii transversali (tubii T)
• Invaginaţii ale sarcolemei  formaţiuni tubulare alungite care
extind spaţiul extracelular spre interior  asigură schimburile
ionice ca și la suprafața sarcolemei
• Mai bine dezvoltaţi în miocardul ventricular
• Roluri:
1) Conduc PA înspre interiorul celulei   eliberarea de Ca++ din
tubii L în sarcoplasmă  Ca++ citoplasmatic, necesar pt
iniţierea contracţiei unitare, în toată fibra musculară
2) Asigură  30% din Ca++ necesar contracției (sursa
extracelulară)→ pot lega Ca++ pt că au:
‐ diametru  (5x ca la muşchiul scheletic)
‐ electronegativitate  - prin cantitatea  de
mucopolizaharide
Tubii T Tubii L
 Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrei miocardice
4) Tubii longitudinali (Tubii L)

• Sunt reprezentați de reticulul sarcoplasmatic (RS)

• Tubi cu diametrul mic, în apropierea elementelor contractile și în
apoziţie strânsă cu tubii T
• La capete prezintă cisterne, de-a lungul suprafeţei interne a
sarcolemei sau în jurul tubilor T
• Mai puţin dezvoltaţi decât în muşchiul scheletic  stochează mai
puţin Ca++
 în fibrele cardiace, sursa de Ca++ trebuie să fie dublă:
– sursa extracelulară (din tubii-T): asigură  30% din Ca++ necesar
contracției
– sursa intracelulară (din RS): asigură  70% din Ca++ necesar
contracției
Tubii T Tubii L
 Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrei miocardice
4) Tubii longitudinali (Tubii L) (reticolul sarcoplasmatic - RS)
• Rolul RS: depozitează Ca++ şi îl eliberează la stimulare, în
vederea cuplării excitaţie-contracţie:
• Ca++ este depozitat în RS (tubii L) în cantitate mare, fixat pe
proteinele de stocare (ex: calsequestrina)
• La nivelul membranei RS (tubii L) sunt:
1) Receptori cuplați cu canale de Ca++ (ryanodinici)  se
activează la stimulare  eliberare Ca++ din cisterne în
citoplasmă  Ca++citoplasmatic de la 10-7M →10-5 M  Rol:
iniţiere contracție
2) Pompe de Ca++ (SERCA)  se activează la oprirea
stimulării  pompează activ Ca++ înapoi în cisterne  
Ca++citoplasmatic  Rol: iniţiere relaxare
→ activitatea lor este  de catecolamine, beta-agoniști 
favorizează relaxarea
 Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrei miocardice

5) Mitocondriile (MITO)
• Foarte bine reprezentate (ocupă 1/4-
1/3 din volumul celulei)
• Rol: de a genera energie, sub formă de
ATP, necesară menţinerii funcţiei
contractile şi gradientului ionic asociat
6) Nucleul
• Conţine informaţia genetică a celulei
• De obicei localizat central
• Unele miocite pot fi multinucleate
 Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrei miocardice

7) Miofibrilele
• Elementele contractile ale miocitului (ocupă 1/2 din miocitul
ventricular)
• Alcătuite din miofilamente aliniate în serie:
‐ groase - de miozină
‐ subţiri - de actină
• Miofilamentele - organizate în discuri:
‐ disc izotrop (I) - conţine actina, şi este străbătut central de
benzile Z Benzile Z
‐ disc anizotrop (A) - conţine miozina şi actina
 Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrei miocardice

8) Sarcomerul
• Unitatea morfo-funcţională a miocitului
• Limitat la fiecare capăt de benzile Z (abreviere de la germ.
Zwischenscheibe, banda dintre discurile I)
• Benzile Z fixează miofilamentele de actină  asigură dispoziția
ordonată a miofilamentelor + limitează alungirea sarcomerului
• lungimea sarcomerului este variabilă: li=1,6-2,2 (2,4) μ (în
funcţie de gradul de alungire a fibrei  în funcție de volumul de
sânge din inimă)
 Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrei miocardice
9) Proteine contractile şi reglatorii

• Principalele proteine contractile:

‐ Miozina
‐ Actina

• Principalele proteine reglatorii:

‐ Tropomiozina
‐ Troponina (C, I, T)
‐ Actinina
 Proteine contractile: miozina şi actina
• Miozina
• Principala proteină contractilă, asimetrică, G  470,000 D

• Structură:
• 2 lanţuri grele organizate în dublu helix, terminându-se cu 2 structuri globulare  formează 2
capete:
̶ capetele - dispuse lateral faţă de lanţul greu  punţile
̶ restul lanţului formează corpul (coada)
• 4 lanţuri uşoare (MLC = light chain): câte 2 MLC/cap, cu rol modulator:
̶ MLC-1 inhibă contracţia prin interacţiune cu actina
̶ MLC-2 creşte rata de cuplare a punţilor prin  afinităţii pentru actină (ex. răspunsul la
catecolamine, beta-agoniști)
 Proteine contractile: miozina şi actina
• Miozina
• Proprietăţile capului miozinic:
1) prezintă situs de legare a ATP-ului  leagă ATP-ul
şi produşii săi de metabolism ADP şi Pi
2) funcţie de ATP-ază  hidrolizează ATP-ulşi furnizează
energia necesară contracţiei
-  [Ca++]citoplasmatic (de la 10–7M la 5×10–5M)
 creşte de 5 x activitatea ATP-azei
3) prezintă situs de legare al actinei
• Porţiunea bazală alungită a capului (gâtul) îşi modifică conformaţia în timpul ciclului contractil
• Titina (conectina) = structură elastică pt susţinerea miozinei, cu 2 funcţii:
• ancorează moleculele de miozină de linia Z
• asigură elasticitatea muşchiului
 Proteine contractile: miozina şi actina

• Actina
• Proteină contractilă cu structură globulară
• 2 forme: - actina-G (globulară)
- actina-F (fibrilară)
• Proprietăţile actinei:

1) Capacitatea de polimerizare: actina-G trece în actina-F  lanţ de unităţi repetitive 

filamentele subţiri formate din 2 unităţi de actină dispuse în alfa-helix + la care se adaugă cele
2 proteine reglatoare
2) Prezintă situsuri de legare a miozinei
̶ în faza de relaxare, situsul actinic este blocat de tropomiozină  inhibă interacţiunea actină-
miozină
̶ la stimulare  tropomiozina este deplasată lateral (prin modificarea conformațională a
troponinei)  situsul actinic este liber  permite interacţiune actină-miozină
 Proteine reglatorii: tropomiozina şi troponina

• Tropomiozina (Tmz)  blochează situsurile de legare

ale actinei
- raport: 7 G-actine/1 Tmz

• Troponina (TN) - ataşată de Tmz, are 3 subunităţi:

1) troponina-T (TN-T) - ataşată de Tmz

2) troponina-I (TN-I) - inhibă legarea miozinei pe actină
→ rol: dacă este fosforilată de beta-agonişti   relaxarea
3) troponina-C (TN-C) - leagă Ca++ în timpul cuplării excitaţie-contracţie (4 Ca++/1 TN-C) 
modifică conformaţia TN  înlătură inhibiţia dată de TN-I  deplasarea Tmz lateral de pe
actină  permite interacţiunea actină-miozină
Contracția: ipoteza glisării filamentelor
 Efectul catecolaminelor şi ionilor asupra contractilităţii inimii

Accelerează ambele faze: - contracţia

Catecolamine
- relaxarea (efect lusitropic)
Na+ec  - inima hipoexcitabilă  stop cardiac (PA depinde de Na+ec)
- Pr = independent de ΔNa+ de-a lungul sarcolemei
K+ec  - efect redus pe excitaţia şi contracţia cardiacă

 - excitabilitatea miocardică →inima oprită în diastolă

Ca++ec  -  F de contracţie →inima oprită în diastolă

 -  F de contracţie → inima oprită în sistolă (rigor)

Ca++ic  -  F de contracţie indusă de: -  Δ Na+ la nivelul sarcolemei

-  influxul de Ca++ dat de BCC
 -  F de contracţie indusă de: -  Δ Na+ - glicozidele cardiace
- Na+ec sau Ca++ec
- catecolamine
 Sistola şi Diastola

• Scurtarea tuturor sarcomerelor determină contracţia. Sistola = faza de contracţie a ciclului

cardiac
• Atunci când Ca++ se desprinde de pe TN-C, nu se mai formează punţile acto-miozinică 
Relaxarea  Diastola
• Contracţia muşchiului cardiac începe la câteva ms după generarea PA şi mai continuă câteva ms
după terminarea acestuia  durata contracţiei depinde în principal de durata PA (0,2 – 0,3 sec)
• La  FC   durata ambelor faze (relaxarea scade mai mult)  inima nu se relaxează suficient
 nu permite umplerea completă cu sânge a inimii
 Întrebarea 2

Care dintre următoarele canale și pompe se găsesc atât la nivelul membranei fibrelor cardiace
cu răspuns lent, cât și rapid:
A. Canalele rapide de Na+ voltaj-dependente
B. Canalele de Na+ non-gated
C. Canalele de Ca2+ tip T (transient)
D. Canalele de Ca2+ tip L (long lasting) voltaj-dependente
 Întrebarea 3

Principalul rol al tubilor T prezenți la nivelul fibrelor miocardice este:

A. Blocarea extinderii spaţiului extracelular spre interiorul fibrei
B. Blocarea conducerii PA înspre interiorul fibrei pentru a asigura contracția separată a fibrelor
C. Asigură 70% din Ca2+ necesar contracției
D. Conduc PA înspre interiorul celulei pentru a asigura iniţierea contracţiei unitare
 Cuprins

1. Sistemul cardiovascular – noțiuni introductive

2. Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrelor cardiace
3. Caracteristicile potențialului de repaus (Pr) în fibrele cu răspuns rapid
4. Caracteristicile potențialului de acțiune (PA) în fibrele cu răspuns rapid
5. Caracteristicile potențialului de acțiune în fibrele cu răspuns lent (celulele
pacemaker)
 Potenţialul de repaus (Pr) în fibra cardiacă contractilă (cu răspuns rapid)

• Definiție: Pr = diferenţa de potenţial electric transmembranar,

datorată gradientului de concentraţie ionică între mediul
intra- şi extracelular
• Este un fenomen electrochimic
• Valoare: Pr = -80 → -90 mV (-85 mV)
• Determinarea Pr → cu microelectrozi:
‐ unul plasat pe suprafaţa externă a membranei
‐ unul plasat pe suprafaţa internă a membranei
 Potenţialul de repaus (Pr) în fibra cardiacă contractilă (cu răspuns rapid)

• Mecanisme de menţinere a Pr:

1. Permeabilitatea relativă a membranei pentru ioni
(mecanism pasiv):
•   pt. K+  ionii de K+ tind să părăsească celula cu o
viteză mai mare decât ceilalţi ioni
•  pt. Na+  ionii de Na+ tind să intre în celulă lent
• Cl-  ionii de Cl- tind să intre în celulă lent pentru
restabilirea Pr
• Proteinele intracelulare încărcate negativ nu pot trece în
afară   electronegativitatea IC
2. Pompa Na+/K+  TA primar care menţine gradientul
electrochimic transmembranar (este cel mai important
mecanism de menținere a Pr)
 Întrebarea 4

Potențialul de repaus în fibrele cardiace cu răspuns rapid:

A. Este menținut exclusiv de proteinele intracelulare încărcate negativ
B. Este menținut în primul rând de canalele rapide de Na+ voltaj-dependente
C. Are o valoare de -60 mV
D. Este menținut în principal de pompa Na+/K+
 Cuprins

1. Sistemul cardiovascular – noțiuni introductive

2. Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrelor cardiace
3. Caracteristicile potențialului de repaus (Pr) în fibrele cu răspuns rapid
4. Caracteristicile potențialului de acțiune (PA) în fibrele cu răspuns rapid
5. Caracteristicile potențialului de acțiune în fibrele cu răspuns lent (celulele
pacemaker)
 Potenţialul de acțiune (PA) în fibra cardiacă contractilă (cu răspuns rapid)

• Definiţie: PA reprezintă modificarea potenţialului de membrană ca răspuns la

acţiunea unui stimul, care determină modificarea secvenţială a conductanţei
membranei pentru ioni
• Cinci faze:
• Faza 0 – depolarizarea rapidă
• Faza 1 – repolarizarea rapidă inițială
• Faza 2 – platoul
• Faza 3 – repolarizarea finală
• Faza 4 – repaus

• Fibrele cu răspuns rapid:

1. fibrele cardiace contractile atriale + ventriculare
2. reţeaua His-Purkinje
 Fazele PA în fibrele cu răspuns rapid

Faza 0 - Depolarizarea rapidă (Upstroke)

• Este inițată de acțiunea unui stimul  pragul asupra Echilibru pt Na+
membranei celulare  rapid conductanţa membranei
pentru Na+
 influx Na+
• Pmembrană se modifică de la Pr ( -85 mV) la Pprag (-55 mV)

• Când se atinge Pprag  brusc și rapid influxul de Na+ (prin
deschiderea canalelor Na+ voltaj-dependente rapide)

• Pmembrană crește până atinge  20-30 mV  se atinge
potenţialul de echilibru pentru Na+
 Fazele PA în fibrele cu răspuns rapid

Faza 0 - Depolarizarea rapidă (Upstroke)

• Depolarizarea = proces foarte rapid, de scurtă durată

(1-2 msec)  fibre cu răspuns rapid
• Partea pozitivă a PA = overshoot
• Administrarea blocantelor de canale de Na+
(tetrodotoxin, anestezice locale, antiaritmice)  
conducerea Na+ prin canalele rapide de Na+  Crește
durata fazei 0 şi se prelungește PA
 Fazele PA în fibrele cu răspuns rapid

Faza 1 - Repolarizarea rapidă iniţială

• Este generată de:

→ inactivarea influxului de Na+
→ activarea efluxului tranzitoriu de K+ (prin canale
specifice Ito)
• Valoarea PA începe să scadă  membrana se
repolarizează rapid şi tranzitoriu atinge  0 mV 
“incizura”
• Rolul acestei repolarizări de scurtă durată: aduce
potenţialul membranar la o valoare optimă, în vederea
activării canalelor de Ca++ tip-L (long lasting)
 Fazele PA în fibrele cu răspuns rapid
Faza 2 - Platoul

• Se datorează existenţei a 2 curenţi ionici opuşi, care menţin

lung timp potenţialul membranar  0 mV
→ influx de Ca++ lent dar prelungit prin canale-L (long lasting)
→ eflux de K+ lent
• Durată lungă (220 msec)

Influx  de Ca++

• Determină eliberarea  Ca++ din reticolul sarcoplasmatic (prin
canalele de Ca ++ L)

“Ca++ induce eliberarea de Ca++ ” (asigură iniţierea contracţiei)
 Fazele PA în fibrele cu răspuns rapid
Faza 2 - Platoul Efect inotrop pozitiv Efect inotrop negativ
• Modificarea influxului de Ca++ în faza de platou a PA are  influx Ca++  influx Ca++
• SNVS • Ach
efect asupra inotropismului (contractilității): • Catecolamine • Beta-blocante
1) influx Ca++  efect inotrop + • Beta-agonişti • Blocante canale
‐ SNVS • Teofilina Ca++ (BCC)
‐ Catecolamine + -
‐ Beta-agonişti
‐ Teofilina
2) influx Ca++  efect inotrop –
‐ Acetilcolina
‐ Beta-blocante: neselective (Propranolol) și cardio-
selective (Atenolol)
‐ Blocante canale de Ca++ (BCC)
‐  PO2
‐ Acidoza
 Fazele PA în fibrele cu răspuns rapid

Faza 3 - Repolarizarea rapidă finală

• Produsă de cei 2 curenţi de K+:

1) Eflux de K+ (prin canale tip IK = delayed rectifier), datorită
gradientului chimic
→ este principalul curent de repolarizare
→ Pmembr scade de la 0 mV→-85 mV
2) Influx de K+ (prin canale tip IK1 = inward rectifier) -
rectificator “anormal”
→ la sfârşitul fazei 3, datorită gradientului electrostatic
→ K+ este atras în celulă mai puternic decât tinde să
treacă afară
 Fazele PA în fibrele cu răspuns rapid
Faza 4 - Repaus
• Faza 4 se datorează menținerii raportului între influxul și
efluxul K+  Pr se menţine la nivelul potenţialul de
Echilibru pt
echilibru pentru K+
Na+
• Valoarea Pr constant ( -85 mV - -90 mV)
• În această fază are loc refacerea echilibrului ionic prin
activarea: Echilibru pt
1) Pompelor Na+/K+ (TA primar) care funcţionează K+
încontinuu  induce hiperpolarizare  contribuie
major la menţinerea Pr
2) Pompelor de Ca++ (TA primar)  elimină excesul de
Ca++ din celulă, intrat în faza de platou
3) Antiporter-ul Na+/Ca++ (TA secundar cuplat cu pompa
Na+/K+)  contribuie alături de pompele de Ca++ la
expulzarea Ca++ din celulă
 Faza 4 - Repaus

Glicozidele cardiace (Digitala)

Antiporter-ul Na+/Ca++ funcţionează cuplat cu
pompa Na+/K+ Blochează pompa Na+/K+
 
Utilizează gradientul de Na+ pentru a asigura Blochează antiporter-ul Na+/Ca++
expulzarea de Ca++ din celulă 
 Se menţine [Ca++]IC
Efect: influx 3 Na+/eflux 1 Ca++ 
 Contractilitatea fibrei cardiace

Efect inotrop pozitiv
(util în tratamentul insuficienţei
Glicozidele
cardiace cardiace)
-
 PA în fibra cardiacă şi principalii curenţi ionici

Echilibru pt Na+

Echilibru pt K+

• Durata potenţialului de acţiune:

‐ în fibrele cu răspuns rapid ventriculare  250 msec
‐ mai redusă în atrii
 Perioadele PA în fibra cardiacă contractilă

1) PRE - perioada refractară efectivă

• Durata: începe odată cu faza 0 → până la 1/2 fazei 3
• Fibra = inexcitabilă nu răspunde nici la stimuli
foarte puternici
• Deoarece PRE este lungă  fibrele cardiace nu
dezvoltă tetanie
2) PRR - perioda refractară relativă
• Durata: corespunde ultimei ½ a fazei 3
• Fibra = hipoexcitabilă  răspuns  la stimuli
 Perioadele PA în fibra cardiacă contractilă

3) PNE - perioada normoexcitabilă

• Durata: toată faza 4
• Fibra = normocitabilă răspunde normal la stimuli
 prag (normal cei generați de NSA)

4) PSN - perioda supranormală (caracteristică fibrelor PSN

Purkinje)
• Durata: corespunde perioadei scurte între finalul
fazei 3 și începerea fazei 4
• Fibra = hiperexcitabilă  răspuns repetitiv la stimuli
 RISC DE GRAVE TULBURĂRI DE RITM
• Pe ECG corespunde cu vârful undei T
 Corelaţia PA miocardic ventricular cu ECG

PSN

• Depolarizarea atrială → cu unda P

• Depolarizarea ventriculară → cu complexul
QRS
• Repolarizarea ventriculară → cu intervalul ST
 Corelaţii generale PA-ECG
Ventricul

NSA PSN

Atriu
 Întrebarea 5

Potenţialul de acţiune în fibrele cardiace contractile atriale şi ventriculare se caracterizează

prin:
A. Cea mai rapidă pantă de depolarizare lentă diastolică (faza 4)
B. Cea mai rapidă pantă de depolarizare (faza 0)
C. Un potenţial de repaus constant de aproximativ - 60 mV
D. Cea mai scurtă fază de platou
 Întrebarea 6

În faza de platou a potenţialului de acţiune în fibrele cardiace contractile atriale şi

ventriculare, deschiderea unui număr mai mare de canale de Ca++ are următorul efect:
A. Eflux crescut de Ca++
B. Efect inotrop pozitiv
C. Efect inotrop negativ
D. Efect cronotrop pozitiv
 Întrebarea 7

Rolul pompelor ionice asupra potenţialului de acţiune în fibrele cardiace contractile atriale şi
ventriculare este:
A. Refacerea echilibrului ionic
B. Refacerea echilibrului electric
C. Realizarea fazei de depolarizare
D. Realizarea fazei de platou
 Cuprins

1. Sistemul cardiovascular – noțiuni introductive

2. Caracteristici morfo-funcţionale ale fibrelor cardiace
3. Caracteristicile potențialului de repaus (Pr) în fibrele cu răspuns rapid
4. Caracteristicile potențialului de acțiune (PA) în fibrele cu răspuns rapid
5. Caracteristicile potențialului de acțiune în fibrele cu răspuns lent (celulele
pacemaker)
 Potenţialul de repaus şi de acţiune în fibrele cu răspuns
lent (potenţialele pacemaker )

• Inima deţine zone specializate pentru iniţiere

automată a stimulilor şi propagarea lor către
fiecare celulă din miocard  Sistemul excito-
conductor
• Caracterele potenţialului de acţiune în fibrele cu
răspuns lent (celulele pacemaker din NSA şi NAV)
sunt diferite de cele din fibrele cu răspuns rapid
 Fazele PA în fibrele cu răspuns lent

• Faza 4 - Depolarizarea lentă diastolică (DLD)

• Asigură activitatea de pacemaker (automatismul)  cea

mai importantă fază
• Celulele nu au un Prepaus constant, doar un Potenţial
diastolic maxim (PDM = -60 mV)
•  Potenţialul membranar trece lent și automat de la
PDM (-60 mV)→la Pprag (-40 mV)  moment când se
declanşează depolarizarea (faza 0)
 Fazele PA în fibrele cu răspuns lent

• Faza 4 - Depolarizarea lentă diastolică (DLD)

• Bazele ionice ale DLD:
‐ influx lent de Na+ prin canale de Na+ non-gated (If-
funny) în faza 4
‐ influx lent de Ca++ prin canale de Ca++ tip-T
(transient) în faza 4
‐ închiderea precoce a canalelor de K+ în faza 3  nu
mai permite efluxul de ioni pozitivi


DLD = Baza automatismului cardiac
 Fazele PA în fibrele cu răspuns lent

• Faza 0 - Depolarizarea
• Mai lentă în comparaţie cu fibrele cu răspuns rapid
• Începe după atingerea Pprag
( -40 mV)  conductanţa Ca++ prin canale Ca++ tip-L
(long lasting)

Influx de Ca++

Pmembrană trece spre valoarea potenţialului de echilibru al
Ca++ ( 0 mV)
 Fazele PA în fibrele cu răspuns lent

• Faza 3 - Repolarizarea

• Fazele 1-2 - nu sunt evidente

• Faza 3 - determinată de conductanţei pentru K+ prin: Ach
‐ canale de K+  eflux de K+ care duce la repolarizarea
membranei
‐ canale de K + reglate de acetilcolină (deschise prin
stimulare vagală)  eflux  de K+  duce potenţialul
de membrană la valori mai negative  hipoexcitabilitate
 Perioadele PA în fibrele cu răspuns lent

1) PRE - perioada refractară efectivă: începe cu faza

0 (faza de depolarizare a PA) şi se termină în
ultima parte a fazei 3 de repolarizare
→ fibra este inexcitabilă
2) PRR - perioda refractară relativă: începe la
sfârşitul fazei 3 de repolarizare şi se prelungeşte
în faza 4
→ fibra este hipoexcitabilă

• Durata PA  150 msec

 Caracteristicile fibrelor cardiace cu răspuns rapid comparativ cu celulele
pacemaker
• Automatism: Absent (necesită stimulare 
de prag)
• Răspuns: Fibre cu răspuns rapid
• Potenţial de repaus (faza 4): Constant  -80
to -90 mV
• PA: Amplitudine mare, pantă de
depolarizare rapidă (faza 0)
• Durata  250 msec (în atrii)
• Automatism: Prezent (prezintă DLD –
baza automatismului)
• Răspuns: Fibre cu răspuns lent
• Potenţial de repaus (faza4): fără Pr
constant, cu PDM  -60 mV
• PA: Amplitudine mică, pantă de
depolarizare lentă (faza 0)
• Durata  150 msec
 Întrebarea 8

Depolarizarea lentă diastolică (DLD):

A. Este specifică fibrelor miocardice cu răspuns rapid
B. Determină modificarea potenţialului transmembranar de la -90 mV la +30 mV
C. Asigură baza automatismului cardiac
D. Se produce prin influx lent de Ca2+ prin canale de Ca2+ tip-L (long-lasting)
 Take home messages
• Potențialul de acțiune in fibrele cardice contractile:
1. Depolarizarea: datorată influxului rapid de Na+ prin deschiderea
canalelor ionice de Na+ voltaj-dependente
→ declanșată de un stimul  pragul
2. Faza de platou: datorată influxului de Ca++ balansat de efluxul de
K+→ rol major în declanșarea contracției
• 3. Repolarizarea:
Potențialul datorată
de acțiune efluxului
in celulele de K+
pacemaker:
1. Depolarizarea lentă diastolică = baza automatismului: datorată influxului
lent de Na+ și Ca++ (în faza 4) și efluxului redus de K+ (în faza 3)
2. Depolarizarea: datorată influxului mai lent de Ca++ prin deschiderea
canalelor ionice de Ca++ voltaj-dependente tip L (long lasting)
→ declanșată automat la atingerea Pprag (-40 mV)
3. Repolarizarea: datorată efluxului de K+ (dependent de Ach)