SEMNALE FSK

1. Notiuni teoretice

Semnalul FSK este un semnal cu modulaţie de frecvenţă având purtătoarea sinusoidală,

iar semnalul modulator de forma unei succesiuni de impulsuri rectangulare simplu sau eventual,
dublu curent (figura 4.1). Se deosebesc două cazuri:
1. semnalul FSK cu continuitate de fază,
2. semnalul FSK cu discontinuitate de fază.
Practic, semnalul FSK cu discontinuitate de fază, se obţine plecând de la două oscilatoare
pe frecvenţele şi , modulatorul FSK fiind un comutator analogic, care selectează una din
cele două frecvenţe, în concordanţă cu valoarea binară asociată semna-lului modulator, iar cel cu
continuitate de fază, un singur oscilator, căruia i se variază frecvenţa de la la şi invers, ca
în figura 4.1.b.
De remarcat că schema cu oscilator LC recurge la comutarea unui element reactiv
(condensator) ce înmagazinează energie, iar procesul de comutare este afectat de încărcarea şi
descărcarea condensa-torului, aşa că semnalul generat este numai în anumite condiţii un semnal
cu continuitate de fază.
În cazul semnalului FSK binar (semnalul modulator digital cu două nivele), se asociază:
 o frecvenţă bitului 1
 o frecvenţă bitului 0
Se definesc, în aceste condiţii:
a. frecvenţa purtătoare, sau frecvenţa medie
(4.1)
b. deviaţia de frecvenţă
(4.2)
ca fiind valoarea cu care trebuie să varieze purtătoarea pentru a fi egală cu sau

Figura 4.1 Producerea semnalelor FSK

c. indicele de modulaţie
 sau (4.3)
unde - viteza de transmisie a datelor binare.
Având în vedere că frecvenţa purtătoare este variată cu pentru a se obţine şi
:

(4.4)
este convenabil să reprezentăm datele dublu curent, deşi în implementarea modulatorului FSK
plecând de la un oscilator cu cuarţ şi un divizor programabil, semnalul de comandă (datele) este
un semnal logic, evident simplu curent.
Spectrul semnalului FSK cu discontinuitate de fază se compune din două spectre tip
ASK, pe cele 2 frecvenţe de semnalizare şi , viteza de scădere a componentelor spectrale
cu frecvenţa fiind proporţională cu (k – ordinul liniei laterale).
Semnalul FSK cu discontinuitate de fază are un spectru unic centrat pe frecvenţa ,
continuitatea de fază determinând interacţiunea celor 2 spectre ASK componente în aşa fel încât
viteza de scădere a componentelor spectrale cu frecvenţa este . Dacă indicele de modulaţie
, în spectrul semnalului FSK apar 2 linii pe frecvenţele şi , care ar putea fi folosite
pentru sincronizarea de bit. Totuşi, ele afectează negativ bugetul energetic al semnalului.
Semnalele FSK cu sau 0.66 nu au acest dezavantaj, în spectrul lor nu există
componente discrete.
Exemplu aplicativ Fie semnalul FSK standardizat, definit de ,
şi . Să calculăm indicele său de modulaţie.

2. Tehnici de recepţie

Canalul de comunicaţie vehiculeazǎ biţii de informaţie emişi de emiţǎtor, distorsionându-i

şi introducând zgomote, interferenţe, efect Doppler şi alte perturbaţii. Sarcina receptorului este
aceea de a recupera informaţia transmisǎ, cu erori cât mai puţine. Performanţele receptorului sunt
apreciate prin rata erorilor, definitǎ ca numǎrul de biţi de informaţie recepţionaţi corect, raportaţi
la numǎrul total de biţi de informaţie transmişi. Acesta este un parametru ce se determinǎ practic
sau prin simulare.
Teoretic, performanţele sunt apreciate prin probabilitatea de eroare, calculatǎ în ipoteza
simplificatoare cǎ zgomotul este de tip alb, gaussian şi aditiv AWGN (Additive White Gaussian
Noise).
Cele mai rezistente la zgomot modulaţii sunt cele binare. În practicǎ se lucreazǎ cu
modulaţii sau semnale multinivel pentru a se obţine viteze ridicate de transmisie. Fie M numǎrul
de nivele utilizat, de obicei par şi de cele mai multe ori egal cu o putere întreagǎ a lui 2,
pentru a se permite o asociere directǎ (mapare) a unui grup de k biţi de informaţie cu nivelele
semnalului.
(4.5)
unde este grupul de k biţi de informaţie numǎrul i , este componenta numǎrul i din setul
de M semnale utilizat pentru transmisie iar T durata de simbol.
Emiţǎtorul emite pe rând câte un semnal din cele M alese pentru transmisie, determinat de
grupul de biţi aflat la intrarea sa.
Dacǎ plecǎm de la un set cu N componente, ce satisfac condiţia

(4.6)

ele sunt cunoscute ca ortonormal. Un exemplu de 2 semnale ortonormale sunt bine cunoscutele
funcţii sinus şi cosinus. Un alt exemplu implicǎ 2 semnale defazate în cuadraturǎ, de exemplu
unde rectangulare.
Pentru lǎrgirea setului de semnale se recurge la folosirea de combinaţii liniare ale celo N
componente ale setului ortonormal, de tipul

(4.7)

unde este un vector real N-dimensional.

3. Receptoare optime
Detecţia prezenţei semnalului între mai multe alternative se poate face cu ajutorul unui
receptor optim, care poate lua mai multe forme. O primă formă este reprezentată în figura 4.2,
schema fiind cunoscută sub denumirea de receptor corelator sau de corelaţie.
Pe baza semnalului recepţionat r(t), receptorul decide care semnal din setul de M semnale
utilizate pentru transmisie este cel mai probabil să fi dat naştere la semnalul recepţionat.
Detectorul optim în acest caz este cunoscut sub denumirea de detector MAP (maximum a
posteriori).
 Figura 4.2 Schema unui detector corelator

Vom considera semnalul de intrare sub forma

(4.8)
şi vom presupune zgomotul de tip AWGN cu densitatea spectrală de putere η/2.
Dacă cele M semnale din setul utilizat pentru transmisie sunt echiprobabile, receptorul
MAP se reduce la forma cunoscută ca ML (maximum likelihood) sau detectorul de maximă
plauzibilitate. Detectorul ML calculează distanţa între semnalul recepţionat şi cele M semnale
posibile a fi transmise şi alege acel semnal care se află la distanţa minimă de semnalul
recepţionat, acesta fiind cel mai probabil să fi fost transmis. El funcţionează pe baza relaţiei

(4.9)

Prelucrând relaţia (4.27), se obţine forma echivalentă

ceea ce revine la a maximiza expresia

(4.10)

în care primul termen este rezultatul corelaţiei dintre semnalul recepţionat r(t) şi semnalul
numărul k, iar cel de al doilea reprezintă energia semnalului numărul k. Cum de obicei se
lucrează cu un set de semnale având aceeaşi energie, relaţia (4.10) se reduce la maximizarea
expresiei
 (4.11)

Figura 4.3 Detector ML cu filtru adaptat

ceea ce justifică denumirea de receptor corelator. O privire mai atentă asupra figurii 4.3, unde
este reprezentat acesta, ne arată că pentru buna funcţionare a schemei este necesară eşantionarea
ieşirii corelatoarelor la anumite momente de timp, ceea ce implică o bună funcţionare a
circuitelor de sincronizare.
Discriminatorul de maxim determină care ieşire este maximă şi decide că semnalul
transmis coincide cu cel utilizat în corelaţia de pe ramura respectivă.
Avantajul principal al implementării cu FA (filtru adaptiv) este acela că nu utilizează
multiplicatoare iar proiectarea filtrului este o problemă relativ simplă.

4. Aplicatii practice
4.1 Generarea unui semnal FSK.
Se va utiliza o sursa de semnal sinusoidal, sursa de semnal digital, blocurile “ product”, si
“scope” pentru vizualizarea semnalelor FSK si semnalul de la intrare, cu uramatorii
parametrii:
- Semnal sin.: f= 1000Hz, pct. 1/20000;
- Semnal digital: f= 100Hz, semnal dreptunghiular;
 Figura 1. Generare semanl FSK

Figura 2. Forma semnalului FSK

4.2 Corelarea a doua semnale FSK

FSK- determinarea probabilitatii de aparitie a erorilor
Probabilitatea de eroare a unui sistem FSK depinde de "distanţa" d de separare, între două (sau
mai multe) semnale.
P.E = ½ erfc((Eb / N)d)
 Astfel, probabilitatea de eroare este minima atunci când distanţa de separare este maxima
adică d este mai mare, PE este mai mica.
Distanţa d este dată de:
d = (1 - ) / 2
unde:
 = (1 / E) 0T s0(t) s1(t) dt.
Integrala este funcţia de corespondenţă în perioada de la 0 la T.  este limitată la valori cuprinse
între 1 şi -1.
Exemplu de simulare a corelatiei a 2 semnale FSK.
 Figura 3. Forma semnal FSK
Parametrii blocurilor de simualre:
- Generator de semnal: semanl dreptunghiular, amplitudine 1, frecventa 100Hz.
 Figura 4. Forma semnalului corelat FSK

III. Simularea semnalului FSK real:

A. Sistemele de producere a semnalului FSK utilizeaza semnale cu "faza continua" în care un
semnal începe acolo unde se opreşte alt semnal. Un bloc VCO este utilizat pentru a genera astfel
de semnale.

Figura 5 (a) FSK utilizand bucla PLL (Phase lock loop)

Blocul VCO generează un semnal continuu FSK cu frecventa de 5khz.
Figure 5 (b) Forma semnal modulat FSK

Figura 5 (c) Forma semnal FSK filtrat

 Figura 5 (c) Forma semnal FSK real

Simularea unui semanl FSK influentat de zgomot.

Parametrii de simulare:

Caracteristicile filtrului analogic:

Figura 6. Forma semnal FSK filtrat Figura 7. Forma semnal FSK real

Figura 8. Forma semnal FSK dupa al 2 lea filtru

Rezultate:
Calculul erorii pentru un system optim cu modulatie FSK:

Unde coeficientul de corelatie este:

Pentru modulatia FSK cu 2 semnale, coeficientul de corelatie . Pe o banda fo + f1 >> (1/T).

4. Pentru f=5 kHz si 1/T = 1 kHz, care esta valoarea optima pentru f1 , pentru P.E mica?

Prin rezolvarea ecuatiei d/dt =0

(f1-f0)T = 0.7151.
Daca (f1-f0)T = 0.7151 atunci
f1-f0 = 0.7151*1000 = 715.1 Hz
f1 = 715.1 + 5000 = 5.7151 kHz valoare optima.