Dr.

Sorina SOESCU
Cristela GEORGESCU

MĂȘTILE IMUNITĂȚII
Ediția I
14 noiembrie 2020

1
Cuprins

Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc... .................................................................................................. 5

Cițiți și dăruiți doar originale. De ce? ..................................................................................................... 6
Introducere de dr. Sorina Soescu........................................................................................................... 7

CAPITOLUL 1: MASCA FIZICĂ ............................................................................................................... 1 0

Privire de ansamblu ............................................................................................................................. 11
Dinamica energiei în corp. ................................................................................................................... 12
Semnale de acumulare a tensiunilor în corp și modalități de echilibrare. .......................................... 12
Eliminările naturale ale corpului. Masca Curățeniei și Masca Nutriției............................................... 19
Eliminările suplimentare „de nevoie” .................................................................................................. 33
Îndrumar pentru răceală ...................................................................................................................... 38

CAPITOLUL 2: MASCA MENTAL-EMOȚIONALĂ .................................................................................... 41

Privire de ansamblu ............................................................................................................................. 42
Granițele personalității ........................................................................................................................ 43
5G – Cinci Gunoaie și 5D – Cinci Direcții de Detoxificare (Masca Îmbolnăvirii și Masca Vindecării) .. 47
5A – Cinci Ași (Posibilități de neutralizare a celor 5G – Cinci Gunoaie)............................................... 53
Jurnal alimentar ................................................................................................................................... 59

CAPITOLUL 3: MASCA SOCIALIZĂRII INTERIOARE ................................................................................ 60

Privire de ansamblu ............................................................................................................................. 61
Microbiomul – Împărăția interioară .................................................................................................... 64
Postul alternativ (intermitent) ............................................................................................................. 70

CAPITOLUL 4: MASCA SURPRIZĂ. ELECTRICITATEA ȘI TEHNOLOGIA ................................................... 72

Privire de ansamblu ............................................................................................................................. 73
Scurt istoric al bolii electrice cronice ................................................................................................... 77
Boala de iradiere: experiență personală.............................................................................................. 79
Evoluția bolii de iradiere cronică ......................................................................................................... 83
Cum facem pace cu tehnologia? .......................................................................................................... 85
Corpul nostru este o baterie. Cine sunt eu? ........................................................................................ 86

2
CAPITOLUL 5......................................................................................................................................... 88
Concluzii după îndepărtarea Măștilor ............................................................................................. 89
Încotro? ............................................................................................................................................ 91

Despre autoare .................................................................................................................................... 92

3
 Vouă, celor care căutați răspunsuri cu impact practic,
oferite într-un mod concis, clar și captivant.
♥

Vouă, celor care iubiți libertatea, medicamentul viitorului.

Vouă, celor care doriți să fiți conștienți de propria putere.

♥

4
Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc...
Mulțumesc mult pentru dialogul susținător și contribuția la această carte, Cristela și pentru toate
zecile de ore de conversație și de susținere, în munca noastră împreună.

Mulțumesc pentru încredere și pentru Împreună, Sorina și pentru toate ocaziile surprinzătoare pe
care mi le creezi pentru a-mi exprima plenar esența.

Mulțumim tuturor pacienților noștri care ne-au acordat răbdarea, timpul și încrederea lor și care ne-
au permis să colectăm volumul uriaș de informații și observații practice care stau la baza expertizei
noastre.

Mulțumim Mamei Pământ și Naturii sale susținătoare. Suntem entități alături de toate celelalte ale
lumii și ne căutăm drumul și destinația evoluției. Iar Natura este o mamă răbdătoare, mult-
îndurătoare și susținătoare, așa cum dorim fiecare dintre noi să devenim.

Mulțumim Vieții că ne-a ales și că vibrează în noi.

Mulțumim familiilor noastre pentru că ne înțeleg misiunea și chemarea și ne susțin.

Mulțumim corpurilor noastre și miliardelor de celule din care sunt alcătuite că ne-au permis să
realizăm această carte și să susținem acest atelier.

Mulțumim lui Dumnezeu și îngerilor noștri păzitori pentru călăuzire și pentru pace.

5
Cițiți și dăruiți doar originale. De ce?
Această carte este vie, este copilul nostru energetic. În ea bat multe inimi: ale noastre și ale celor
care ne-au oferit cunoașterea, iubirea și susținerea lor pentru a o putea realiza și dărui mai departe.

În procesul scrierii, ne-am lăsat ghidate și am devenit canale de transmitere a informației venite prin
noi, nu de la noi.

ORIGINALUL ORICĂREI LUCRĂRI REPREZINTĂ ENERGIA ABUNDENȚEI ÎN FORMA EI PURĂ, BINE-

FĂCĂTOARE.

Dacă alegeți să cumpărați, să împrumutați sau să dați mai departe originale, vă transformați în canale
care permit curgerea și răspândirea nealterată a energiei din care e compusă cartea, în viața voastră
și în lume. Vă bucurați împreună cu ceilalți de bine-facerile ei.

O copie fizică sau electronică însă, este impregnată de energia plagiatului, a furtului. Când acceptați
copii sau când faceți pe ascuns copii ale lucrărilor originale ca să nu plătiți sau când folosiți munca
autorilor, pretinzând că ideile vă aparțin, ca să faceți o impresie bună în jur, blocați curgerea energiei
binefăcătoare și impregnați materialul copiat cu energia distructivă a furtului, a minciunii, a sărăciei,
a suferinței. Cu alte cuvinte, deveniți magnet și canal pentru răspândirea acestei forme de energie în
viața voastră și în lume.

Mulțumim că sunteți responsabili, acționați cu integritate, sunteți reprezentanți și semănători ai

Binelui pe Pământ!

Împreună suntem esența vieții: lumina.

6
Introducere de dr. Sorina Soescu
Măștile m-au fascinat și m-au înspăimântat de mic copil.
Crescând și înțelegând mai multe despre lume, am descoperit că măștile reprezintă un subiect la fel
de interesant și înfricoșător pentru mulți alți oameni.

Până în momentul global în care toți am început să purtăm măști sub explicația ”protecției” nu am
stat să aprofundez mai mult acest subiect al măștilor.

În literatura psihologică este un subiect mult discutat. În artă este mult folosit. Iar în industria
divertismentului este foarte apreciat. Personaje din Războiul stelelor, Superman, Spiderman, Avatar,
alți super-eroi, Fantoma de la Operă, Omul cu masca de fier, Zorro ori Robin Hood și banda sa de
”mascați” reprezintă centrul dinamicii poveștilor care au succes la oameni. Personajele cu mască
fascinează, atrag, înfricoșează, înspăimântă și în acelașii timp, au mereu succes financiar.

În sănătate, măștile au început să intre abia în ultimii ani.

De fapt, ele au devenit o parte din ”industria bolii”, nu din ”sănătate”, care încetează de mult să mai
fie o preocupare modernă.

Industria bolii și a tratamentelor este centrată pe proceduri agresive, invazive, sângerânde și pe

investigații complexe, computerizate, ce presupun străpungerea corpului omenesc (energetic și fizic,
uneori). În zona de chirurgie și intervenții sângerânde, măștile au pătruns de foarte devreme.
Ulterior, ele și-au găsit loc aproape în toate domeniile industriei bolii.

Odată cu teoria microbilor, acei teroriști invizibili pe care s-a pus vina tuturor problemelor de
sănătate ale oamenilor, au apărut și măștile ”de protecție”.

Odată acceptată teoria ”microbilor” furnizată de Pasteur și urmașii acestuia, atunci responsabilitatea
relelor și a durerilor cu care se confruntă oamenii a fost transferată către teritoriul invizibil al
microbilor. Ei sunt responsabili de toate relele și trebuia găsit ceva pentru ”apărarea” de microbi.

Aici intervine masca.

Măștile au devenit simbolul luptei anti-microbiene, fiind considerate în mintea majorității oamenilor
ca o barieră de protecție între un exterior considerat agresiv și un interior considerat delicat și fragil,
ce trebuie protejat într-un fel.

Prezența măștilor se bazează pe două presupuneri: exteriorul agresiv (agresorul) ș interiorul

vulnerabil (victima). Prezența măștii este simbol evident al dualității agresor / victimă în acțiune și a
acceptării acestei dualități în realitatea personală.

Măștile au devenit simbolul unor profesiuni care intenționează ”apărarea”: medicii, armata, trupele
de comando sau trupele speciale.
Înainte, în vremuri istorice, războinicii ninja, teroriștii, haiducii și rebelii se mascau. Își ascundeau
reala identitate. În prezent, protectorii se maschează. Au găsit alte explicații și justificări, dar masca
are mai mult funcția de ascundere, de acoperire, decât cea de protecție.

7
De ce ”măștile imunității”?

Imunitatea a fost termenul prin care limbajul medical descrie menținerea integrității corpului
omenesc.
În termenul de imunitate sunt incluse două componente:
- Elementele benefice pentru corp, care introduse în interior, ajută și mențin starea de bine
(contribuie la procesul natural de ”învățare” și adaptare)
- Elementele dăunătoare pentru corp, ce nu trebuie lăsate să intre în interior, pentru că produc
iritare, agresiune, inflamație și suferință.

Într-un fel, ”imunitatea” reprezintă abilitatea naturală de filtrare între ce este benefic și ce poate fi
dăunător și alegerea comportamentelor și componentelor naturale care să mențină viața și starea
de bine a corpului fzic.

Mulți oameni echivalează ”imunitatea” cu ”apărarea imunitară”.

Dar imunitatea nu este doar ”apărare”. Pentru că procesul natural care este viața, din circuitul căreia
face parte și corpul nostru, ar fi echivalat cu un joc de război, în care există doar agresori și apărători.
Cu toții știm că Jocul Războiului nu are câștigători reali. Și cei care pierd și cei care aparent câștigă
pierd energie și resurse semnificative. Jocul Războiului, întreținut pe pământ de interese financiare,
este un joc inutil și ineficient din perspectiva vieții și a stării de bine corporale.

Imunitatea înseamnă în primul rând ”întărire imunitară” sau ”împuternicire”.

Acești termeni descriu mai bine realitatea imunitară a corpului.
Sistemul imunitar este un sistem care învață și se actualizează continuu, devenind mai înțelept și mai
cuprinzător în recunoașterea potențialelor amenințări și a posibililor aliați.

Așadar, imunitatea înseamnă:

- ce intră în corp și devine corpul nostru, apărându-l și protejându-l de alte influențe mai agresive
(aliații)
- apărarea de ceea ce nu trebuie să intre în corp, pentru că ar fi dăunător și ar leza corpul (potențial
dăunătorii)
- procesul continuu de învățare și educare a limitelor, granițelor și posibilităților sistemului corpului
(alegerea / decizia)
De aceea imunitatea, în sensul larg, cuprinde:
- tot ce intră în corp (alimente, aer, stimuli, vibrații, gânduri, emoții și alte energii)
- apărarea și scuturile împotriva factorilor dăunători (apărarea interioară, celulară și umorală
dar și apărarea pielii și puterea corpului de a rezista influențelor exterioare)
- procesul de învățare atât al minții (atenția, concentrarea, memoria și rațiunea) cât și al
fiecărei celule a corpului (dezvoltarea granițelor și barierelor individuale și de grup)

”Măștile imunității” este o carte care stă la baza Atelierului de împuternicire cu același titlu și se
ocupă de trei direcții de înțelegere a complexității procesului imunitar:
Masca fizică - legată de puterea și integritatea corpului fizic
Masca mental-emoțională - convingerile minții și reacțiile emoționale declanșate
Masca socializării interioare – comunitatea implicată într-un sens restrâns sau larg
Masca surpriză - tehnologia și electricitatea

8
Inițial, am considerat că pot fi descrise multiple măști, fiecare cu detaliul și cu delicatețea sa. Dar
dorind să menținem totul la nivel cât mai simplu și ușor de folosit practic, am lăsat doar cele trei
măști principale – despre care vom discuta în detaliu.

Partea de utilitate practică este esențială în demersul acestei cărți. De aceea, pentru fiecare dintre
ele, la final, vom prezenta un instrument practic, după cum urmează:
- pentru Masca fizică: Îndrumar pentru tratamentul răcelii la debut
- pentru Masca mental-emoțională: Jurnalul alimentar - exercițiu de voință și de împuternicire
interioară
- pentru Masca socializării interioare: Postul intermitent - comunicarea cu microbiomul

Multe dintre informațiile din carte provin din experiența rezultată în urma miilor de întrebări primite
de la oamenii cu care am lucrat în cabinetul de consultații, dar și a căutărilor fervente pentru cele mai
bune, concise și eficiente răspunsuri.

Pentru ca dinamica acestei cărți să fie interesantă, am ales ca să o aducem spre sub forma unui dialog
inspirator. Prietena și partenera mea de lucru, Cristela Georgescu va fi mereu alături de-a lungul
derulării informației din carte. Dialogurile cu ea vor reprezenta ”sarea și piperul” cărții. Tot ea mi-a
oferit lucrările sale de artă, măști de carnaval venețian, pentru împodobirea cărții. Cristela este o
artistă completă și energia sa îmbogățește orice demers. Îi mulțumesc mult pentru prezență și pentru
disponibilitate.

Dar să nu prelungim prea mult introducerea, pentru că am divulgat suficient din planurile ce urmează
să fie prezentate. � Vă invităm să vă luați o ceașcă de ceai, să vă așezați comod pe canapea, să
aprindeți – dacă doriți - și o lumânare sau un bețișor parfumat, sau poate să pulverizați uleiurile
esențiale preferate și să vă bucurați de lectura cărții.

9
 CAPITOLUL 1
MASCA FIZICĂ

Privire de ansamblu

Dinamica energiei în corp

Semnalele de acumulare a tensiunilor
și
modalități de echilibrare

Eliminările naturale
Masca Curățeniei și Masca Nutriției

Eliminările suplimentare ”de nevoie”

Instrument practic: Îndrumar pentru răceală

10
Privire de ansamblu
Vom discuta despre corpul fizic și vom explica succint modul în care acesta știe să se împuternicească,
să se apere și mai ales, să se elibereze atunci când se este împovărat de prea multe energii care nu-i
fac bine.

Multe dintre reacțiile corpului NU sunt considerate exprimări ale imunității sale, ci sunt interpretate
drept ”boli” sau ”suferințe”, iar oamenii se sperie sau se neliniștesc la apariția lor. De fapt, aceste
reacții, senzații, semne și simptome sunt numai și numai indicii că imunitatea ”lucrează”, cu alte
cuvinte ”măști” ale imunității.

Vom prezenta succint o serie de semne care indică ”funcționarea” imunității:

- Plâns, râs, căscat, strănuturi, sughițuri și cârcei

- Vorbit, cântat, țipat, dans și mișcare fizică (grădinărit, plimbare în natură, ciclism, înot,
împământare prin tălpi și prin întregul corp).
- Eliminări naturale ale corpului (prin rinichi / urină și conexiunea cu suprarenalele, sau prin
scaun / intestine, ori prin regiunea menstruală).
- Eliminări suplimentare ”de nevoie” ale corpului – erupții pe piele, mucus, nas înfundat și tuse,
otite, conjunctivite, răgușeală, diaree și usturimi la urinare.

11
Dinamica energiei în corp.
Semnale de acumulare a tensiunilor în corp și modalități
de echilibrare.

Corpul fizic este doar o expresie materială a unui flux de energie.

Fluxul de energie este fluxul chimiei și al electricității, fluxul de reacții care ne ține în viață.

Imunitatea noastră este exprimată prin multiple semnale. Și este natural pentru fiecare dintre noi să
le cunoaștem, să le interpretăm corect și să le integrăm în sistemul de raportare la lumea din jur.
De aceea, pentru a putea comunica eficient tema împuternicirii corpului fizic, am ales să începem cu
înțelegerea dinamicii energiei în corp.

Cristela, ce simți tu în corp când râzi, când dansezi sau cânți sau când plângi? Care
este starea pe care o ai în timpul acestora și cum te simți după aceea? Ce ai
observat despre strănuturi? Dar despre sughițuri?

Mulțumesc pentru întrebările care mă invită la introspecție și îmi creează ocazia să

mă opresc și să comunic cu interiorul meu.

Pentru toate activitatile enumerate, starea resimțită a fost una de bine, de

eliberare, deși numeroși adulți s-au străduit să mă convingă de-a lungul vieții
asupra unor prejudecăți: ba că ”nu e frumos să râzi în hohote” căci înseamnă că
râzi ”ca prostul”, ba că ”e rușine să plângi” căci înseamnă că nu te poți controla și
alții te pot considera labil psihic,ba că ”nu oricui îi stă bine la dans”, ba că ”nu poți
cânta bine dacă nu cunoști notele” etc.

Ador să mă dăruiesc în egală măsură râsului și plânsului, pentru că amândouă mă

învăluie, și mă eliberează deopotrivă. Le permit și copiilor mei să exprime liber
aceste emoții, ba chiar m-am antrenat să facilitez întregul proces (cărtile Alethei
Solter sunt un ghidaj desăvârșit în acest sens). Când râd sau când plâng mă simt cu
totul, simt fiecare nivel al corpului meu: fizic, emoțional, eteric. După ce am râs sau
am plâns mă simt nouă, eliberată, curată, parcă spălată de o apă vie.

Ador să dansez și să cânt. Dintotdeauna am simțit că aceste activități îmi ridică

moralul și îmi refac rezervele energetice, îmi permit să mă pot retrage în interiorul
meu și să eliberez blocajele interioare. Am simțit dansul și cântatul ca instrumente
valoroase de vindecare. Probabil că acesta este și motivul pentru care m-au atras
de mică, de când imunitatea mea a fost dur agresată (aveam aproape 3 ani și am
trecut prin experiența morții clinice în urma unei reacții adverse la vaccinului
antipolio). Dansul și cântatul au fost evadări într-o lume din care mi-am cules
provizii pentru rezerva imunitară. De când mă știu, sufletul meu a dorit să se
exprime ca artist de operă, operetă sau de musical și – deși nu a fost un vis împlinit

12
 – am reușit totuși ca la finalul celor 7 cicluri de 7 ani din viață, deci la 49 de ani, să
materializez o parte din el. Am cântat alături de un artist și muzician minunat, Lex
van Someren și am realizat CD-ul terapeutic Copil Iubit (muzica este pe o frecvență
benefică pentru celulele corpului, cea folosită și de marii compozitori de muzică
clasică). În timpul înregistrărilor în studio, senzația a fost de vertij puternic, de
înălțare euforică și de indiferență de tot ceea ce se întîmplă în jur. Beatitudine la
superlativ.

Mă simt minunat când strănut, senzația este de eliberare. Mă simt precum aerul
dintr-un balon care se sparge sau ca apa din spatele unui baraj care se prăbușește,
sau ca un adolescent rebel eliberat de constrângerile impuse de adulții din jurul lui.
A fost nevoie ca de câteva ori, puține, să mă abțin să strănut – a fost groaznic, o
senzație de îngropare, de prăvălire a unui munte de pământ peste mine. Strănutul
zguduie din străfunduri toate cele acumulate în mine și parcă spune în locul meu:
”Ajunge! Gata! Afară! Meriți să te simți ușurată!” De curiozitate i-am întrebat și pe
copiii mei ce simt când strănută și au răspuns rapid: ”Oh, ce bine e! Eliberare!”

Sughițul însă mă obosește și de el îmi doresc să scap rapid. Senzația este ”ceva e
ne-la-locul-lui”, ”e ceva aici care nu ar trebui să fie” .

Mulțumesc pentru răspunsurile tale de confirmare, Cristela.

Într-adevăr, nevoia de a ne elibera de tensiunile ce se acumulează în corpul fizic este foarte mare.
Cea mai mare parte din activitățile și reacțiile noastre pe pământ sunt declanșate de aceste
”eliberări” naturale ale stagnărilor energiei în corp.

Corpul nostru este dinamic, este expresia materială a fluxului de energie al lumii.
Corpul adoră să se miște, să fie flexibil, să-i fie folosite abilitățile și posibilitățile.

Ocupațiile și activitățile tip ”productiv” sau interacțiunile umane ne forțează să fim statici, ore întregi,
într-un mod nenatural. Și acest lucru ne este întipărit pas cu pas, în școală și formele de educație tip
”înregimentare” (armată sau serviciu).

Copiii și oamenii cărora li se mai permite să crească natural, ca părți ale fluxului de energie, exprimă
continuă nevoia de a se mișca fizic și nevoia de a se exprima prin râs sau plâns, prin cântat sau dansat,
prin exerciții fizice sau chiar mici acrobații pentru testarea coordonării mușchilor.

Fluxul de energie și curgerea continuă este normalul Naturii.

Dinamica și mișcarea este reprezentată de ”normalul” corpului fizic.
Activitățile mental / intelectuale, ce presupun conexiunea cu Inteligența Artificală ispitesc la
stagnare, fixare, blocaj și sedentarism.

Să vă putem scrie această carte și să o citiți, adică această comunicare prin cuvânt, blochează
dinamica biologiei noastre corporale.
La fel și comunicarea video.
Și toate modalitățile de interacțiune cu Inteligența Artificială.

13
Fluxul vieții în corp este curgere continuă, precum apele Naturii. Și el are loc doar în Natură,
împreună cu Natura.

Sorina, de ce este atât de important să înțelegem ceea ce încearcă să ne transmită corpul? Care
sunt semnalele de acumulare a tensiunii în interiorul corpului și cum le putem descifra
semnificația?

O imunitate bună înseamnă să putem interpreta și înțelege toate semnalele și expresiile corpului
nostru biologic. Corpul nostru are multe semnale prin care ne anunță acumularea unor tensiuni în
mușchi și țesuturi sub formă de câmpuri electrostatice sau stagnări limfatice.

Căscatul este un semnal atât al lipsei de oxigen în țesuturile / celulele din periferie (mâini, picioare și
cap), cât și un semnal al acumulării de tensiune electrostatică intra-musculară.
Prin căscat repetat, profund, descărcăm sarcina electrostatică, eliberăm tensiunea musculară și dăm
drumul stagnării limfatice. Extensia mușchilor ajută foarte mult. Un înțelept sfătuia pe toți oamenii
care stau pe scaun o perioadă de timp ca imediat după aceea să se întindă, cât de mult pot (să întindă
brațele, picioarele și întregul trunchi, la fel cum face o pisică după ce a dormitat o perioadă de timp).
Căscatul cu lacrimi anunță nevoia de ușurare la fel ca și norii de pe cer, eliberați prin ploaie. Aceeași
încărcătură electrostatică este eliberată prin eliminare de apă.

Continuând metafora norilor și ploii, dacă presiunea din nori crește, fricțiunile dintre straturile de aer
intensifică sarcinile electrostatice și ce se întâmplă? Fulgere și trăznete.

Cârceii, junghiurile și crampele musculare sunt dureri musculare intense, fulgerătoare (exact așa se
și descriu, în medicină: dureri violente, brusc apărute, ascuțite și paralizante). Ele apar datorită unei
descărcări bruște de sarcini electrice, care contractă violent fibrele musculare.
Aceste spasme musculare apar adesea la periferia corpului: picioare (degete, gambe), mâini (degete),
cap și gât (torticolis, ochi care se zbat, bărbie care tremură). Dar pot apare și în zonele centrale ale
corpului: junghiuri lombare sau lombo-sciatice, ce produc blocaj al poziției, umărul înghețat sau
nemișcat, ori junghiurile inter-costale care blochează respirația datorită durerii.
Toate aceste simptome au aceeași cauzalitate: acidoza limfatică, iritarea mușchilor / nervilor și
descărcări electrice).
Și toate semnifică stagnare.
Lipsa fluxului vieții.
Și reacția imunității prin semnal de alarmă.

Sughițul este un spasm involuntar al mușchiului diafragm (ce ne ajută la respirație). Cauza acestei
neplăceri este iritația nervului vag, un nerv cranian important ce face legătura între capul nostru și
abdomen, trecând prin mușchiul diafragm. Descărcarea electrostatică ce produce sughițul ne arată
existența unei acidoze limfatice în zona diafragmului și corpul se străduie fie să o elimine, fie să
semnalizeze oprirea comportamentului care produce problema.
Cu alte cuvinte, atrage atenția persoanei prin starea neplăcută ce o produce.

Strănutul este un alt spasm involuntar al diafragmului, ce ajută și susține mucoasa respiratorie să
elibereze mucus și încărcătură microbiană potențial dăunătoare. Corpul se apără singur, foarte bine,
de orice intră în corp dar nu este binevenit acolo.

14
Strănutul în salve, supărător, însoțit și de lăcrimare, întâlnit la alergii, la alcoolici sau după abuzuri
alimentare ne arată că organismul se străduie intens să țină în afara sa factori potențial dăunători
(alimente, polenuri, microbi sau alte substanțe). O alergie respiratorie nu este o boală, ci doar un
semnal de alarmă că imunitatea corpului se luptă din răsputeri să mențină echilibrul interior.
Țipătul, strigătul și folosirea vocii pentru descărcarea energiei interioare acumulate în diafragm,
după emoții sau interacțiunea umană ajută foarte mult și este mecanismul primordial utilizat de copiii
foarte mici și oamenii foarte primitivi pentru descărcare. Acest mecanism îi ajută pe cei care îl
folosesc, dar îi agresează pe cei din jur. De aceea, nu este chiar o direcție încurajată în socialul
omenesc.

Plânsul este varianta furtunoasă a ușurării și eliberării sarcinilor electrostatice acumulate la trăirile
de emoții. Descărcarea tensiunii sub formă de plâns este o altă reacție naturală a copiilor și oamenilor
tineri. Pe măsură ce are loc evoluția spre energetica și starea tip adult, plânsul este înlocuit de râs.
Acesta eliberează mult mai bine tensiunea interioară și duce și la un masaj natural al diafragmului,
ce produce un drenaj limfatic foarte eficient.
Drenajul limfatic al zonei abdomenului, al ficatului și pancreasului, la un episod de râs cu lacrimi este
mai puternic decât orice altă tehnică de drenaj ce implică masaj sau mișcare fizică (spun studii clinice
efectuate pe voluntari).

Cântatul, însoțit sau nu de dans sau mișcare (gimnastica, cu diferitele sale forme și variante) sunt
alegerile acceptate social pentru eliberarea blândă, treptată, naturală a energiilor stagnante din corp.
Musicalul, teatrul, baletul, dansurile de societate, întrunirile dansante și orice alte forme ce implică
muzică, voce, mișcare ajută mult corpurile fizice în echilibrarea fluxului natural de energie.

Un copil țipă, strigă, urlă și plânge.

Un adult râde, cântă și dansează.
Sunt modalități diferite de eliberare de tensiune interioară și de menținere a fluxului dinamic al
energiei în corp.

Sorina, sunt uluită! Chiar și cântecele și dansurile? Până acum ele însemnau creativitatea oamenilor
și exprimarea abilităților artistice interioare...

De acord cu această viziune, draga mea.

Dar ai ascultat versurile celor mai multe cântece, Cristela? Ai auzit tonalitățile și succesiunea
sunetelor? Cântecele sunt fie jeluitoare, fie stimulatoare, fie excitante, fie depresive, fie plângăcioase
ori melancolice, fie zburdalnice și chiar agresive.
Muzica umană mișcă intensiv și excesiv emoțiile și energiile interioare.
Este compusă și exprimată ca o descărcare emoțională / electrostatică de ”prea plin” și încarcă la
rândul ei, în mod asemănător, pe ascultător.

Muzica și dansul înseamnă acumulare de ”prea mult” și descărcare intensivă.

Este aceeași semnificație și la vorbit.
Nu sunt mult diferite de strănuturi sau sughițuri.
Dar se realizează într-un mod social acceptabil.

Muzica este o modalitate armonioasă de eliberare a unui prea-plin interior electrostatic, ca urmare
a trăirii unor gânduri și emoții intense.

15
Cântecul uman nu este mult diferit de strănut.
Acesta din urmă este o descărcare rapidă, în timp ce muzica este doar o eliberare treptată și
armonioasă a încărcăturii interioare electrostatice

Vorbitul este o abilitate specific umană și consumă o energie considerabilă.

Mușchii implicați în procesul de vorbire sunt exersați în ani de zile și apoi suprasolicitați, dacă vom
continua să vorbim în aceeași limbă întreaga viață.
Învățarea unei alte limbi presupune folosirea altor grupe musculare și presupune activități diferite
ale mușchilor capului.
Vorbitul, ca și activitate fizică este la fel de util pentru oameni ca și mișcarea fizică: cu măsură, în doze
potrivite, pe o tonalitate potrivită și cu un conținut armonios.
Vorbitul poate agresa și poate alina.
Prin vorbe, nu doar comunicăm.
Prin vorbe putem elibera prea-plinul emoțional.

O imunitate bună și o energie fluidă, în stare de curgere se poate observa în abilitățile vocale și
verbale ale unei persoane.

Ce viziune interesantă și diferită de ceea ce ne știam și acceptam, ne prezinți Sorina! Va fi

provocator pentru cititorii și pentru participanții noștri să privească lucrurile în acest fel...

Asta este și intenția Cristela, să ne uităm la tot ce este dintr-o nouă perspectivă.
Să scoatem ”măștile” interpretărilor cunoscute și să vedem dacă dedesubt este altceva.
Desigur că poate fi o nouă mască, o nouă interpretare, o nouă perspectivă.
Niciunul dintre noi nu poate cunoaște Realitatea ultimă.
Dar este util să schimbăm un pic fixitatea înțelegerii consensuale umane și să trecem dincolo de ea.
Doar așa putem avansa în evoluția noastră.
Despre toate aceste subiecte s-au scris cărți întregi.
Noi dorim doar să le amintim în context, pentru a ajuta cititorii și participanții să realizeze conexiuni
mentale utile.

Sorina, cum să interpretăm apariția acestor descărcări de ”prea plin” – de bine sau nu?

Așa cum ai menționat, Cristela, ele sunt semnale ”de prea plin”. Este bine că apar, la fel de bine ca
atunci când se aprinde un bec în bordul mașinii noastre, atenționându-ne de iminența unei nereguli
ce ne poate opri mașina. Ea încă merge, este funcțională, dar ceva, undeva, trebuie revizuit.

Semnalele corpului despre care tocmai am vorbit ne indică trăirea ”la extreme” și abilitatea corpului
de a descărca prea-plinul . Ne indică acumulări de energie electrostatică în corp.
Din fizica de liceu cunoaștem că acest lucru se datorează efectului tip ”baterie” (pozitiv, negativ).
Cu alte cuvinte, trăirii a tot ce facem la extreme, cu intensitate mare.
Când trăim”extrem” gândurile, emoțiile, acțiunile și socializările noastre, ne polarizăm tot ce facem
foarte intens (”pozitiv” sau ”negativ”, pentru că judecăm continuă ”bine/rău” sau ”corect/greșit”).

Polarizarea extremă duce la încărcătură electrostatică.

Cu alte cuvinte, excitația interioară este prea mare, prea intensă, chiar excesivă.
Și acumularea sa face rău corpului fizic, de aceea trebuie eliberată.

16
Atunci, Sorina, înseamnă că oamenii au și alte posibilități decât ”trăirea la extrem”, pentru de a se
raporta și a se poziționa la ceea ce se întâmplă în jurul lor și în interiorul lor. Care este ”calea de
mijloc” și cum putem cultiva acest echilibru, această stare de detașare?

Draga mea Cristela, sunt multe alte posibilăți!

Extremele sunt variantele cel mai puțin dorite, pentru că ele dinamizează prea tare ”bateria”
interioară și o consumă rapid.

În loc să trăim tot ce se întâmplă foarte intens, foarte personal, foarte ”bine/rău” sau ”corect/greșit”,
putem să stăm într-o stare de centrare, de mijloc, de calm, indiferent de situația în care ne aflăm. Să
întâmpinăm orice este, indiferent cum este cu o stare de detașare. Doar așa devenim eficienți și
putem să luăm măsuri bune, practice, atât pentru noi cât și pentru cei din jurul nostru.

Centrajul, detașarea, echilibrul, armonia interioară, liniștea, calmul – descriu starea ”de mijloc” dintre
extreme, starea în care omul poate fi cel mai eficace.

În termenii electrostatici, starea de ”mijloc” este zona de ”împământare” și de ”neutru”, care ne

conectează mai bine cu Pământul și cu totul din jurul nostru. Pentru corpul nostru și imunitate,
această ”împământare” este vitală și poate fi realizată în multe feluri.

Mișcarea fizică, mai ales în aer liber și Natură, în contact cât mai strâns cu pământul ne asigură
descărcarea vindecătoare a tensiunilor musculare acumulate zilnic în corp.

Grădinăritul este o ocupație liniștitoare pentru că ne ajută la comunicarea cu plantele și acordarea

corpului nostru cu ritmul lor natural de existență (ritmul anotimpurilor, un ritm mai lent decât al
oamenilor). Stimulează atenția pentru detaliu și simțul observației, sesizarea tiparelor, repetițiilor și
ciclurilor naturale de evoluție.

Sporturile de exterior, ciclismul, jocurile cu mingea, înotul, ski-ul, plimbările în Natură pe trasee
montane sau de deal sunt benefice pentru corpurile fizice, în doze potrivite și la momente potrivite.
În orice tip de ocupație excesele produc acidoză.

Împământările tip împachetările cu nămol, îngropările în nisip pe plajă și mersul desculț pe pământ,
în apa unui izvor rece de munte, pe pietre sau pe nisipul fierbinte al plăji (alternativ cu mersul prin
valurile de la țărm) ne oferă senzații corporale unice și conectare la elementele fundamentale ale
lumii și ale corpului pe care îl avem: apă, aer, foc și pământ. Aflăm în mod direct despre unitatea
vieții, trăind-o nemijlocit ca senzații.

Copiii fac natural aceste conexiuni: cu câtă plăcere se bălăcesc în băltoacele de apă după ploaie sau
în gropile de nisip la malul mării!
Adulții au nevoie să-și reamintească aceste beneficii, mai ales după perioade îndelungate de
stagnare.

17
Sorina, simt nevoia să recapitulăm recapitulăm toate aceste informații despre ”prea plin” și despre
”descărcări de prea mult”.

Desigur, Cristela, repetarea noțiunilor importante este cheia unui proces de înțelegere temeinic.

Căscatul, sughițul, strănuturile, tusea, strigătele, țipetele, dansul, cântatul, vorbitul sunt modalități
de ”descărcare” ale sarcinilor electrostatice interioare din corpul oamenilor. Ele apar atunci când
există ”un prea plin” interior ce necesită descărcat. Și sunt primele semnale ale acumulărilor.

Există pentru oameni și alte posibilități, pe care le-ai experimentat și tu stând mai mult timp în
Natură, în lumea plantelor. Acolo lucrurile se întâmplă într-un alt ritm, într-o altă viteză, în alt mod.
Mai tăcut, mai liniștit, mai calm, mai lent, mai puțin extrem.
În Natură totul este mișcare, nimic nu stagnează.
În corpul nostru, totul este mișcare și nimic nu stagnează.
Însă viteza de evoluție, atât în Natură, cât și în corp este lentă, foarte înceată.

Tăcerea interioară este starea în care oamenii pot să trăiască fără consum mare de energie și fără
descărcări extreme.
Liniștea meditativă, contemplarea și rugăciunea tăcută sunt stările pe care le căutăm mai mult sau
mai puțin conștient fiecare dintre noi, când ajungem în starea de adult. În liniște și în tăcere,
împământați, detașați și stabili interior, ne reconectăm cu Sursa vieții din noi și cu tot ceea ce există
în jurul nostru.

Conexiunea noastră cu Natura este sursa vieții și izvorul în care ne regăsim sursa inspirației.

18
Eliminările naturale ale corpului
Masca Curățeniei și Masca Nutriției

Eliminările corpului sunt alte modalități de a evalua starea imunității unei persoane. În continuare
vom discuta mai mult despre conexiunea lor cu imunitatea.
Corpul nostru este o parte componentă a Naturii și organizării sale.

În cadrul sistemelor naturale, alături de sistemul de reproducere, există două sisteme vitale pentru
supraviețuirea a tot ce este viu:
• sistemul de alimentare (nutriție) și
• sistemul de eliminare.

Natura strict ”animalică” a corpului nostru ne determină să ne organizăm casele, viețile și

instrumentele pe care le folosim de o manieră asemănătoare: totul are ”intrări” / ”ieșiri” și posibilități
de replicare / multiplicare.

Sistemul de eliminare al corpului este mai important chiar decât sistemul de alimentare.

Așa cum observăm în biologia corpului, avem un singur sistem digestiv, dar mai multe sisteme
naturale de eliminare. Și în casele noastre, la bucătărie este o singură scurgere (chiuveta), dar la baie
sunt două sau trei (cada/duș, chiuvetă și toaletă).

Sistemele naturale de eliminare la bărbați sunt: calea digestivă (scaun) și calea urinară (urină), iar la
femei există în plus calea genitală (menstruația lunară, eliminări vaginale)

Înțelegerea rolului componentelor care constituie sistemele de eliminare, componente mai puțin
studiate și agreate, dar intens folosite, reprezintă o cheie importantă a Măștii fizice a imunității.

Sorina, ce legătură are imunitatea cu eliminările?

Una dintre cele mai importante legături, pentru că tocmai aici există o ”mască” a imunității, bine
deghizată. Hai să o explorăm împreună cu cititorii noștri, draga Cristela.

În procesul de trăire zilnic, prin viață și prin activitatea dinamică pe care aceasta o presupune, noi
producem reziduuri. Gunoaie. Resturi pe care este nevoie să le eliminăm.

Reziduurile alimentare (fibre, resturi nedigerabile, componente alimentare de care organismul nu

are nevoie în acel moment) se elimină prin intestine.
Reziduurile acide (acizii rezultați din respirație, mișcare, emoții, poluare, tratamente medicale etc)
se elimină prin urină.
Lunar, prin menstruație, o femeie poate elimina ”prea plinul” de reziduuri care se acumulează și nu
se poate elimina prin celelalte două căi.

19
Eliminarea intestinală este zilnică. ”Normalul”, care poate fi cel mai bine observat la bebelușii alăptați
exclusiv, este eliminarea de scaun după fiecare masă (presiunea alimentelor introduse în sistemul
digestiv, la un capăt, eliberează un scaun la celălalt capăt).

Acest ”normal” dispare pe măsura introducerii alimentelor iritante, constipante și producătoare de

mucus (laptele praf, lactatele de vacă, făina de grâu, zahărul tos prelucrat, sarea, carnea și restul
proteinelor animale).

Eliminarea unui singur scaun pe zi, în contextul în care există minimum trei mese pe zi, înseamnă
constipație.

Sorina, dar ce se întâmplă dacă totuși corpul nu reușește să elimine la timp și eficient, complet,
aceste reziduuri, așa cum observăm că se întâmplă de fapt?

E foarte simplu, Cristela. Se va întâmpla ceea ce se întâmplă natural cu tot gunoiul sau cu vechiturile
dintr-o casă, dacă nu sunt scoase la tomberonul de gunoi. Se depozitează chiar în casă, în zonele în
care încurcă cel mai puțin: cămară, debara, dulapuri, colțuri ale casei, etajere etc etc.

La fel și pentru corp, începe depunerea de reziduurilor în diferite părți, chiar din copilăria mică: pe
coapse, la gușă, în dreptul taliei, la colăcelul de grăsime, la nivelul sânilor, în structura pielii - alunițe
și diferite crescături sau erupții, în diferite organe - sub formă de chisturi sau tumori, în intestine –
formând diverticuli, pe pereții vaselor de sânge – formând anevrisme și multe altele.

Toate reziduurile, chiar și cele alimentare, fiind resturi acide, declanșează din partea corpului o
reacție ”de apărare”. Reacția de apărare a organismelor vii împotriva agresiunii acide ne este
familiară.

Știm aceste lucruri de la mișcarea ecologistă, foarte preocupată de resturile petroliere și de plasticele
pe care oamenii le depozitează în pământ, iar Natura protestează împotriva acestei agresiuni. În jurul
gropilor de gunoaie sau depozitelor de plastic se formează anomalii de vreme și reacții ale pământului
și atmosferei, pentru că pământul (care este o entitate vie) respinge agresiunea acidă a oamenilor.

În mod identic, în corpul nostru, apare o reacție împotriva reziduurilor acide depozitate în țesuturi.

Sorina, care sunt mecanismele de apărare ale corpului față de resturile acide?

Corpul are trei mecanisme de reacție:

1) Acumulează apă, pentru diluarea acidozei (și apare edemul și umflarea regiunii). Reținerea
de apă se observă în special la consumatorii de sare, dar și la cei de făinoase, dulciuri sau
lactate
2) Colectează calciu din oase și magneziu din mușchi pentru a neutraliza aciditatea prin
formarea de săruri mai puțin agresive (bazele plus acizii formează săruri – este o reacție
chimică banală, cunoscută de la orele din școală) pe care le depune sau încearcă să le elimine.
Așa apar nisipul la fiere și rinichi, ciocurile osoase sau diferitele tumori (tip sarcoame) sau
noduli / chisturi în organe și țesuturi.
3) Produce colesterol și țesut gras. Știm că principala izolatoare a acizilor în corp este grăsimea,
de aceea toate depozitele tip reziduu vor fi ”îmbrăcate” într-un manșon de grăsime și vor fi

20
 depuse în zonele care se mișcă cel mai puțin din corp. La femei, am observat că procesul de
îngrășare începe cu coapsele, partea de sus a picioarelor, pe exterior (aripioare), ulterior
ducându-se în zona de sus a toracelui (umeri, brațe și sâni) și continuând cu zona mijlocului
(talie și burtă). Aceasta este mai frecvent ordinea, deși funcție de predispoziția și de structura
corpului, poate fi și diferit – dar zonele cel mai des afectate de îngrășare sunt zona șoldurilor,
zona umerilor și zona taliei.

”Gras și sănătos” este o ”înțelepciune populară” care ascunde o minciună gogonată. Este o mască
de clovn pusă peste mizeria ascunsă sub preș.
Persoanele care au grăsime pe corp NU sunt persoane sănătoase.
Au organisme care sunt pline de gunoaie ne-duse, pe care corpul s-a chinuit să le depoziteze unde a
știut mai bine, așa încât să nu fie deranjat în activitatea lui zilnică.

Cristela, această ideea ți s-a părut importantă și ai dorit să vorbești mai multe
desprea ea.

Într-adevăr, o consider o idee de importanță vitală pentru sănătatea noastră

durabilă, mai ales că desființează o prejudecată a zeci de generații de mame. ”Gras
și sănătos” este o prejudecată în care și eu am fost concepută și crescută. Greutatea
nu este cont în bancă, nu arată bună-starea noastră și nici nu ne e de ajutor în zile
grele, când suntem bolnavi.

Mama mea, un corp subțirel de balerină, a fost instruită să mănânce bine în sarcină,
așa încât copilul să se nască sănătos. Aceeași idee perimată se răspândește și azi,
uitând că în sarcină - da, se mănâncă pentru doi, dar unul e mai mic, chiar foarte,
foarte mic.

Am fost primul copil. Mama mea s-a îngrășat 43 de kg iar eu m-am născut de 5,2
kg și am primit nota 10 – o dovadă a erorilor de înțelegere ale corpului din partea
școlii moderne de medicină. Am fost un copil dolofan, cu sănătate fragilă și
fragilizată. După episodul de moarte clinică despre care am menționat mai
devreme, de teamă să nu mă piardă, scumpa mea mamă a crezut ceea ce i s-a spus,
și anume că dacă mănânc bine, chiar dacă voi fi mai plinuță, grăsimea îmi va proteja
sănătatea. Protestele mele față de îndopatul cu mâncare și faptul că nu mă
simțeam bine grasă erau consolate cu explicația: ”Așa e felul tău, mai plinuță! Mai
bine să fii gras, ca să ai de unde slăbi dacă te îmbolnăvești”.

Această idee, că un copil dolofan e un semn de sănătate, le face pe mame să

sporească în mod distructiv importanța alimentației și astfel:
- să mănânce mult în sarcină
- să se mândrească sau să se panicheze/rușineze de greutatea copilului la naștere
- să cântărească copilul și să dorească să îl hrănească (uneori cu non-alimente) în
primul an de viață, doar pentru a atinge obiectivele de greutate stabilite de statistici
sau de așteptări
- să se iluzioneze ca ”solid” fizic = solid imunitar
- să forțeze copii unici să mănânce după norme standard făcute de adulți
- să forțeze copiii să mănânce atunci când sunt ”bolnavi”

21
 - să nu mai aibă încredere în laptele matern
- să le creeze copiilor o relație distorsionată (uneori pe viată!) cu alimentația
- să transforme mâncarea și alimentația în fundamentul și scopul relației mamă-
copil
- să caute în exterior, neîncetat, uneori haotic, sfaturi legate de modul ”corect” de
alimentare, în loc să fie în comunicare cu corpul copilului, cu intuiția maternă, cu
bunul simț al realității.

Un aspect la fel de important este celulita, prezentă pe corpurile multor persoane

care nu prezintă exces de greutate. Ele pot spune: ”Iată, eu nu sunt grasă, dar tot
am probleme de sănătate.”

Celulita este tot gunoi care nu a fost eliminat. Există o întreagă industrie pentru
”reducerea celulitei”. Am cheltuit în anii tinereții mele sume importante și pot spune
cu responsabilitate că a scăpa de celulită prin mijloace externe este o iluzie
măreață. Celulita mea a dispărut complet și GRATUIT când am înțeles și am pus în
practică noțiunile despre care scriem și în acest capitol: sistemul de eliminare și
sistemul de alimentare.

Cele mai multe persoane doresc să scape de grăsime din motive estetice, de aceea
apelează la diete draconice sau metode tip hocus-pocus! Dietele de slăbire slăbesc,
da, însă nu corpul, ci mai ales imunitatea, pentru că ele nu înțeleg și nu țin cont de
cauza fundamentală a acumulării de grăsime!

Grăsimea este doar un corp deșeu, un real balast! Scăpând de el, facem loc
sănătății, iar atributul estetic va fi doar o consecință, nu un scop. Corpul deșeu
”dispare” de la sine dacă ”ducem gunoiul” din ”casa” noastră (adică din corp), dacă
înțelegem și dacă îngrijim sistemele de eliminare și de alimentare ale acestuia.
Pretenția de a găsi sau de a menține sănătate într-un tomberon de gunoi este
absurdă!

Cristela, propria ta experiență ți-a validat experiența. Și sutele de pacienți pe care i-am ajutat să
treacă prin același proces au validat cunoașterea mea.

Îți mulțumesc pentru metafora tomberonului de gunoi plin, Cristela.

În comentariul tău ai atins un punct interesant.
Când tomberoanele de gunoi sunt pline ochi, în jur se adună muște, insecte, apar șoareci și șobolani,
mai dau târcoale și căutători de chilipiruri. Cu alte cuvinte, coșurile pline de gunoi atrag gunoierii
naturali ai lumii – atrag entitățile care se hrănesc și folosesc reziduurile și deșeurile. Noi îi numit
agresori sau paraziți, dar sunt doar entități care aparțin lanțului natural al vieții pe pământ. Sarcina
lor este să folosească și să recicleze gunoiul altor specii.

Grăsimea din corpul nostru, depozitată în jurul reziduurilor acide, atrage bacterii, ciuperci, paraziți și
alți germeni care pot declanșa alte reacții în corp.

22
În același timp, grăsimea blochează, îngreunează, stagnează. Împiedică exact fluxul vieții, fluxul
chimiei și energiei electric al dinamicii. Grăsimea este inertă și areactivă. Oamenii supraponderali
devin greoi și au reacții lente.

Dacă ne uităm cu ochi împuterniciți la corpul fizic al unei persoane, știm cât de vulnerabilă este ea,
funcție de greutatea corporală și de aspectul exterior.

Nu este întâmplătoare obsesia femeilor pentru slăbire și suplețe. Ele știu instinctiv că starea de bine
se întâmplă dacă se menține flexibilitatea pe care doar o siluetă suplă o poate oferi.

Așadar, eficiența eliminărilor naturale ale unui corp, eliminarea de scaun, de urină, uneori și de
transpirație, plus periodicitatea menstruației la femei – condiționează starea de sănătate a persoanei
respective.

Dragă Sorina, pare că Masca fizică a imunității are mai multe straturi?

Da, Cristela, sunt doar aspectele sistemelor vitale cu care am început capitolul: alimentația și
eliminările.
Le putem numi și pe acestea tot ”măști”, pentru a păstra tema cărții.
Pentru fiecare dintre ele ar fi câteva cuvinte spus, pentru că în spatele lor se ascund aspecte
imunitare importante.

MASCA CURĂȚENIEI (A CURĂȚIRII)

Imunitatea persoanei este eficiența eliminării gunoaielor.

Naturalul și ”normalul” în ceea ce privește eliminările oamenilor ar fi:

- scaun după fiecare masă
- urinare în timpul zilei de 4-5 ori și deloc în timpul nopții
- menstruație lunară, la 28 zile, mai ales la lună nouă (eliminări maxime) fără dureri și fără
simptome/stări neplăcute
- transpirație naturală la efort fizic și la schimbări de temperatură

Prezența acestor mecanisme naturale face ca organismul să se mențină în stare de bine, de sănătate,
chiar și în prezența unor germeni sau microbi. Indiferent dacă se intră sau nu în contact cu alte
persoane bolnave, funcționarea echilibrată a sistemelor de eliminare asigură cea mai bună protecție
cu putință.

Lipsa acestui ”natural” și normal determină acumularea de reziduuri, vulnerabilitatea corpului și

posibilitatea reacțiilor la microbi și germeni de orice fel, din exterior.

MASCA NUTRITȚIEI (A ALIMENTAȚIEI)

Am discutat și am scris în cărțile mele despre alimente care blochează digestia, stagnează eliminările
și produc iritație a mucoaselor (stratul care acoperă pe interior tractul digestiv, la fel cum pielea ne
acoperă la exterior).

23
Am făcut experimente nenumărate, personale și împreună cu grupuri de oameni, în peste 30 de ani
de studiu și lucru clinic. Am descoperit că există categorii de alimente care nu sunt proprii consumului
uman, dar sunt ținute în experiența zilnică:
- de industria alimentară ce le promovează agresiv și intensiv
- de tradițiile alimentare ale oamenilor
- de comoditate și lenevie (ușor de folosit)
- de nevoia de ”anestezie” și ”consolare” ce apare în situația nemulțumirilor de viață
- de reacții de obișnuință ale corpului (ce fabrică enzime de digestie și neutralizare a acestor
resturi)

Am clasificat alimentele agresive pentru corpul omenesc într-o ierarhie personală, funcție de
”intensitatea” agresivității observate – iar ierarhia nu s-a schimbat în ultimii 10 ani, ci a fost
confirmată de cercetări și de experiențele directe.

Lactatele sunt pe primul loc.

Am scris extensiv despre ”lactatele” care NU sunt hrană pentru ființele umane, în cărțile Sănătate 5D
și Rețete în dieta de detoxifiere (disponibile ca ebook-uri pe www.centrulnatura.ro )

Lactatele reprezintă legătura energetică cu mama.

Așa ne conectăm perpetuu la mama noastră umană, într-o solidaritate emoțională, energetică și mai
ales perceptivă (o considerăm pe mama ”zeița” vieții noastre, o punem pe un piedestal și îi permitem
să ne determine viața, chiar și mult după ce am devenit adulți).
Mulți oameni consideră că a nu mai consuma lactate reprezintă o ”trădare” a valorilor transmise de
mama. Într-un fel, chiar așa și este.
Mama ne transmite ”mascat” ceea ce știe mai bine, pentru a ne ține în viață.

Dar învățătura de supraviețuire nu este aceeași cu învățătura de evoluție.

Cristela, ți s-a părut importantă și această idee și ai dorit să o subliniem.

Da și îți mulțumesc pentru felul în care sintetizezi și prezinți lucrurile. Îmi permite să
am revelații.

Când persoanele cu care lucrez doresc să negocieze dieta, atunci ele aduc ca
argument învățătura mamei sau a bunicii, care a mâncat de toate. Într-adevăr, o
învățătură care ne-a ajutat să supraviețuim suficient de mult cât să ne dorim să
accedem învățătura de cunoaștere.

Evoluția, mai ales cea intelectuală, sufletească și spirituală, are loc atunci când
suntem relaxați, conștienți și decidem să pășim pe tărâmuri noi de cunoaștere și de
experimentare. Să ieșim din vechile tipare.

O pereche de încălțări care mi-au fost de folos într-un moment de criză în care
aveam nevoie doar să îmi protejez tălpile, nu îmi poate asigura aceeasi utilitate și
nici aceeași calitate a experienței, dacă vreau să fac atletism de performanță, să
dansez sau să escaladez un versant. Nu înseamnă că nu sunt bune, că trebuie
criticate, negate sau aruncate. Dar nici că trebuie să le mai port. Utilitatea lor a fost

24
 alta, mi-a permis să supraviețuiesc, să depășesc momentul de provocare și să
accesez – dacă vreau – experiențe evolutive.

Această diferențiere pe care ai făcut-o între învățătura de supraviețuire și cea de

evoluție mă duce cu gândul la creierul nostru, cu partea lui de rațiune (neocortexul)
și partea de instincte (creierul reptilian). Când mâncăm conform învățăturii de
supraviețuire, punem în practică resurse menite pentru momente de criză, activăm
creierul reptilian, instinctele și avem parte de experiența supraviețuirii (de fapt i-as
spune mai corect sub-viețuire). Când schimbăm tiparul alimentar, apelăm la resurse
elevate, activăm partea de rațiune și de creație, avem parte de experiențe
înălțătoare, evolutive.

Excelente metafore Cristela, mulțumesc și eu pentru completare.

Da, ceea ce ne ajută să trăim, nu ne mai ajută ulterior să creștem și să evoluăm.
Continuarea consumului de lactate ne menține în stare de ”papă-lapte” energetic, în stare de
somnolență și ceață mentală (”precum vițelul la poarta nouă”, refuzând schimbările și tot ce este
nou, pentru că ne este frică de noutăți) și în stare de nepuțină fizică (devenim constipați, greoi, cu
articulații blocate și mișcându-ne în ritmul vacilor ce merg la păscut).
Singura soluție pentru a ne transforma în adulți este să renunțăm la alimentația de ”papă lapte” și să
acceptăm alt tip de mâncare.

Făina de grâu (și făina de cereale, în general) este pe al doilea loc.

Grâul este una dintre plantele cele mai chimizate, hibridizate și prelucrate de pe pământ.
Nu mai seamănă deloc cu planta inițială, de unde s-a pornit agricultura.
Grâul folosit astăzi în agricultura agresivă și plină de substanțe chimice este o ”bombă chimică”. La
rândul său, este folosit pentru produse alimentare tip ”bombă chimică”: napolitane, biscuiți, produse
de patiserie.
Gradul de lipici din gluten (glue înseamnă lipici, în limba engleză), proteina din grâu/alte cereale și
combinația acestuia cu alte alimente (în special cu lactatele), îl transformă într-un reziduu alimentar
chiar din momentul folosirii.

Grâul, alături de lactate, induce lăcomie. Nu poți mânca doar o gură de pâine sau doar un biscuit.
Odată ce ai pornit, nu te mai oprești până nu termini toată pâinea sau toată punga. Apare reacția tip
”drog” – îți place efectul tip ”satisfacție” (pentru că acesta se urmărește prin fabricarea produselor)
și plăcerea consumului imediat.

Făinoasele ”droghează” corpul și-i dau cea mai puternică dependență posibilă. Mai intensă decât cea
de alcool, tutun sau droguri. Încercați ”să vă lăsați” de consumul de făinoase 1-2 săptămâni și
observați sindromul de sevraj (simptomele fizice, mentale, emoționale care apar).
Furia și frustrarea sunt atât de mari, încât vă vine să răniți la propriu pe cel care încearcă să vă
împiedice să mâncați mult doritele și iubitele patiserii sau produse de panificație.

”Pâinea noastră cea de toate zilele” este o altă păcăleală tip ”mască” a unui proces mai profund,
ce presupune conexiunea cu energia paternă, a tatălui, a autorităților.
Cel care aduce ”pâinea” în casă este tatăl. Dacă lactatele ne conectează energetic de mamă,
făinoasele ne conectează de energia masculină, a tatălui. De autoritatea interioară.

25
Făinoasele ne fac mai sedentari, așezați, sfătoși și tipicari (ca și cei mai mulți dintre tați). Vorbim mult
și facem foarte puține. Este o altă energie stagnantă, ”ne lipim” de concepte, convingeri, dar și de
locuri și obiecte. Se intensifică ”depozitarea” (precum în depozitele de cereale) și se atrag
”oportuniștii” – mucegaiuri, fungi, gândaci, șoareci și mulți alții.
Ca și în situația lactatelor, singura soluție pentru a ne continua evoluția umană este renunțarea la
această categorie de alimente.

Zahărul este pe al treilea loc.

Am scris extensiv despre acest produs ”alimentar” care a fost trecut de pe poziția de medicament,
pe cea de aliment și a devenit drogul cel mai important al copiilor (dar și adulților). Cărți precum
volumul 6 din Colecția Curcubeu (dedicat zahărului) și Manualul Sănătate 5D (de pe
www.centrulnatura.ro) discută mult despre impactul zahărului asupra corpului fizic.

Să amintim, în contexul Măștilor imunității, despre efectul asupra memoriei, atenției și concentrării
(zahărul ne ajută să uităm – să uităm și cele rele, dar și cele bune), efectul asupra suprarenalelor și
pancreasului (zahărul ne consumă la propriu insulina, în efortul de neutralizare al său) sau asupra
ficatului (care se luptă să-i neutralizeze efectul toxic).

De asemenea, prin fermentație, zahărul produce alcool.

Consumatorii de dulciuri sunt niște alcoolici deghizați.

Comportamentul de adicție este același – se schimbă temperamentul și devii agresiv cu cei care îți
impun restricții în consumarea drogului.
Observați copiii cărora le sunt refuzate dulciurile și uitați-vă la comportamentul de manipulare la care
recurg pentru a obține ceea ce doresc.
Uitați-vă cum iubirea, înțelegerea, blândețea și toleranța sunt călcate în picioare pentru obținerea
plăcerii de moment.
Și constatați singuri efectele ”tip drog” pe ceilalți și pe voi înșivă.

”Zahărul – bucuria copiilor” este o mască pusă pentru orbirea simțurilor adulților și pentru
acoperirea sentimentelor de vinovăție și necunoaștere.

Imunitar, sub masca zahărului există un consum uriaș de energie pentru neutralizarea efectelor
acestuia, corpul rămânând epuizat și obosit, deschis oricărui tip de agresiune din exterior sau din
interior.

Sarea albă este pe al patrulea loc.

În cartea De la celulă la univers (disponibilă pe www.centrulnatura.ro), am discutat despre sare și
despre efectele sale asupra organismului.

Gătitul mâncării și folosirea extensivă a focului în bucătărie duce la un efect neplăcut: dispariția
gustului natural al celor mai multe dintre alimente.
Legumele, ouăle, carnea și peștele gătite nu au niciun gust.
Sărurile, vitaminele și cei mai importanți nutrienți se evaporă odată cu procesul de gătire.

26
Obișnuința și comoditatea gătitului cu foc este atât de răspândită la oameni, încât este puțin probabil
să poată fi schimbată în varianta sa mai sănătoasă, ”hrana fără foc”, care presupune modalități
diferite de prelucrare și de pregătire a hranei.

Pentru îmbunătățirea și atractivitatea gustului, soluția oamenilor a fost de ”manipulare” ulterioară a

alimentelor, prin adăugare de substanțe - cum este și sarea. Astfel am ajuns să consumăm alimente
moarte (prin foc) și îmbălsămate (cu săruri, din străfundul pământului).

Consumul de sare induce consumul de zahăr și vice-versa.

Cei care mănâncă excesiv de mult dulce (înghețată, torturi, prăjituri) și apoi caută săratul (sau vice-
versa) știu despre ce vorbesc.

”Sarea în bucate” este o altă mască ce ascunde o manipulare mincinoasă a minților oamenilor.

Sarea ne ”orbește”, afectează vederea, ne împietrește, ne afectează abilitatea de a iubi și aprecia

binele și frumosul, ne blochează într-o stare de jeluire și plângere continuă (”bietul de mine, sunt un
muncitor ca la ocnă, orb și nefericit”) și ne face să ne agățăm de trecut.

Și așa ajungem să trăim, metaforic vorbind, fără memorie (fără amintiri) și fără viziune (orbi cu privire
la ceea ce ni se întâmplă). Avem explicația rapidă, biochimică și comportamentală a realității în care
trăim.

Carnea și proteinele animale se află abia pe al cincilea loc.

Surprinzător, nu se află în topul ierarhic al producătorilor de daune masive și care afectează
imunitatea.

Reziduurile de la carne sunt acide, afectează funcția ficatului și rinichilor și - dacă nu realizăm pauze
și curățenii periodice - se înfundă multe dintre ”țevile” de eliminare ale corpului.

Dar carnea conține și neurotransmițători (adrenalină, nor-adrenalină), substanțe de care corpul

nostru are uneori nevoie, pentru a menține un stil de viață dinamic și alert, dar și pentru a face față
mai bine la stres, provocări și schimbări.

Carnea are o parte de efecte benefice evidente, comparativ cu lactatele, care nu au efectele
benefice în plan fizic, pentru adulți. Este o realitate dovedită, care stă ascunsă sub multe măști
zâmbitoare tip clovn.

Cristela, cât de surprinzătoare sunt aceste măști clovn pentru tine?

Cu adevărat, nu sunt surprinzătoare, dar au fost, trebuie să recunosc. Am întâlnit

pentru prima oară astfel de informații, chiar la cursuri de nutriție strict vegetariană
(exclusiv pe bază de plante). Pentru vederile mele conservatoare, a fost un exercițiu
de smerenie și de flexibilitate să iau în considerare și acest punct de vedere.

Carnea (deci nu derivatele din carne) era considerată mai puțin dăunătoare decât
lactatele, deoarece este un aliment care se poate consuma într-o formă foarte
apropiată de cea naturală, nu trece decât printr-un tip de procesare (fiert, fript,

27
 cuptor) sau două – dacă este congelată. În timp ce lactatele pasteurizate sunt foarte
departe de alimentul original și foarte aproape de structura chimică a plasticului.

Principala eroare pe care o poate face o persoană care dorește o alimentație

sănătoasă, este să renunțe în primul rând la carne și să compenseze epuizarea
suprarenalelor cu lactate, făinoase, aluaturi și dulciuri. Este de fapt o realitate pe
care am observat-o în jurul meu. Dacă timpul și starea ne permite, reforma
alimentară poate fi făcută treptat și poate începe cu eliminarea definitivă a
”otrăvurilor albe” (lactate, făină, zahăr, sare), a otrăvurilor negre (cafea, ceai negru
și carbogazoase negre sau colorate) și abia la final a cărnii (repet, nu carne
procesată).

O altă eroare aparține persoanelor care folosesc acest tip de informație (”carnea e
mai puțin dăunătoare decât lactatele”) ca scuză sau ca justificare pentru consumul
exagerat de carne. Nu încurajez consumul de carne, nu spun că e necesar să
consumăm carne, ci spun că eliminarea ei înaintea otrăvurilor albe și negre, nu
aduce mari foloase, din contră. Și mai spun că trebuie consumată înțelept, dacă tot
ne decidem să facă parte din alimentație, cu alte cuvinte:
- puțină (nu mai mult de mărimea podului palmei noastre)
- simplu preparată (fiartă, la cuptor, friptă, fără ulei, fără mezeluri sau alte derivate)
- combinată corect (doar cu salată verde sau legume, deci nu cu cartofi, orez, pâine,
paste, lactate etc)
- bine mestecată (de minim 30 de ori fiecare bucățică)
- din când în când (o dată sau de două ori pe săptămână)
- în contextul unei alimentații în care fructele și legumele reprezintă peste 50%

Alte categorii alimentare care fac rău fizic corpului

Pe acestea le-am discutat extensiv în Manual Școlii Sănătate 5D:
- Uleiuri (nuci, semințe, alune)
- Alcool
- Băuturi acidulate și energizante
- Cafea și ceai
- Orice produse prefabricate, conservate și semiconservate, tratate cu E-uri sau pasteurizate

Dar, Sorina, nu sunt dezarmante aceste vești? Ce ne mai rămâne de mâncat și cât de periculoase
sunt cu adevărat categoriile de alimente de mai sus?

Nici vorbă de întristare, dacă înțelegem că imunitatea corpului este influențată de preponderența
consumului acestor alimente și - în special - de cantitatea în care se consumă.

Cunosc oameni care consumă cantități foarte mici din toate aceste alimente și care își mențin starea
de sănătate acceptabilă tocmai prin limitarea consumului și prin oferirea de timp, asa încât corpul să
poată elimina reziduurile.

Atenție însă la ce înseamnă cantități mici! Câteva guri.

Practic înseamnă să gustăm, nu să mâncăm, din toate aceste alimente.

28
Acesta ar fi secretul menținerii sănătății organismului și al unei imunități puternice, dacă dorim să
păstrăm toate alimentele ca opțiune.

Cantitatea – mică și calitatea bună (și din punct de vedere energetic).

Și ca să fie totul foarte clar și simplu, fac un rezumat al Măștii alimentare și al conexiunii sale cu
imunitatea:
Ce nu face bine corpului?
Lactatele
Făina de grău (cerealele)
Zahărul
Sarea
Carnea și proteinele animale
Alcool
Uleiuri (semințe, nuci, alune)
Cafea și ceai
Băuturi acidulate și energizante
Produse conservate și produse cu E-uri
Ce face bine corpului?
Alimentele care susțin corpul în eforturile sale de eliminare și curățare și astfel susțin imunitatea sa
naturală:
Fructele
Legumele (vegetale tip rădăcini, frunze, fructe și întreaga plantă)
Leguminoasele
Cerealele fără gluten (orez, porumb, hrișcă, mei, quinoa)
Amidoane tip dovleac, tuberculi (napi, gulii, tapioca, yams etc)
Produse ale stupului (polen, miere, păstură, propolis)

Cristela, prietena mea dragă, din experiența ta personală și profesională, poți

comenta mai multe cu privire la ierarhia ”alimentară” de mai sus?

Desigur, mulțumesc.

Evit să ierarhizez alimentele care sabotează imunitatea, pentru că astfel îi permitem

minții să caute și să negocieze ”răul cel mai mic”. E cumva ca atunci când avem
mai multe vase cu apă fierbinte și dorim să aflăm care dintre acestea ne-ar frige
mai tare? Apa la 100 de grade, la 200 de grade sau la 300 de grade?

Impactul acestor alimente este negativ și atât.

Nu aș putea spune – bazat pe experiența personală și profesională – că este vreunul

dintre ele mai puțin sau mai mult nociv. Și chiar dacă aș putea, nu aș face acest
lucru, deoarece le-aș face un deserviciu persoanelor care chiar au nevoie să își
reformeze alimentația.

Percep această Mască a Nutriției ca fiind mult mai complexă.

Ierarhizarea alimentară ne oferă doar o fațetă.

29
Problematica alimentației este cu adevărat o matrice multidimensională.
Pe o axă se află gradul de acidoză/blocaj pe care îl realizează fiecare dintre aceste
alimente, pe alta protocolul de (pre)gătire, pe alta calitatea și cantitatea, pe alta
modul în care alimentul e mestecat și amestecat cu alte alimente, iar pe alta este
starea/gradul de degradare al organismului în care se introduce acel aliment sau
combinație de alimente.

Poate că o cantitate mică de carne – cum comentam anterior și cum explicai și tu,
adică doar câteva guri - pregătită la cuptor în suc propriu, fără ulei și însoțită de o
salată verde cu lămâie sau de legume tip fruct (roșii, castraveți, ardei, dovlecei) și
mestecată conștient, de minim 30 de ori fiecare îmbucătură, are un impact mai
puțin nociv decât o porție de macaroane cu brânză, o plăcintă, o bucată de snițel
cu cartofi sau un sandviș cu unt, șuncă și cașcaval.

Cu toate acestea, admit că nu există semn de îndoială și nici dispută în ceea ce

privește primul loc al ierarhiei. Experiența personală și cea profesională mi-a
demonstrat și îmi arată în continuare că lactatele pot fi plasate într-adevăr pe
primul loc, datorită următoarelor:

a. Gradul în care creează dependentă.

Am renunțat în anul 2004 la lactate. A fost dificil, dar nu imposibil, iată!
Urmare a acestei alegeri, am avut cel mai mare salt în vindecare.
Deși nu mai consum lactate, le simt adânc întipărite în memoria celulelor mele și
sunt primele la care îmi zboară gândul când vine vorba de alimente de consolare.

Experiența profesională mi-a arătat același lucru. Puțini consumatori de cafea sau
de ciocolată consumă aceste alimente pentru cofeină sau pentru cacao, așa cum
pretind. Dacă le scoți laptele din cafea și le propui ciocolată neagră, nu mai sunt la
fel de încântați. La fel și iubitorii de pâine cu unt și gem. Dacă le scoți untul, pâinea
cu gem nu mai e la fel de satisfăcătoare.
Laptele praf, pulberile de brânză sau aroma de smântănă, toate ascunse sau
pulverizate pe multe alimente (pufuleți, chipsuri, pâine, grisine) sunt cele care fac
aceste alimente cu adevărat atractive. Am avut recent un exemplu personal.

Copiii noștri, Pavel șI Petru, cei 2P, au dorit pufuleți. Am căutat mult timp până am
găsit niște pufuleți doar din porumb nemodificat genetic, apă și conținut redus sare
– la raionul de bebeluși. Frățiile lor au fost foarte încântate, dar nu pentru gust, ci
pentru că erau în forma de dinozauri. După ceva timp, soțul meu a cumpărat din
neatenție, fără să citească eticheta, aceeași pufuleți, dar nu a observat că pe
ambalaj scria mic, ”cu brânză”. Nu mi-aș fi dat nici eu seama că a cumpărat altceva,
ambalajul era aproape identic, dar mi-a atras atenția modul în care au reacționat
cei 2P: sunete de încântare, degete linse și cascadă de cuvinte de apreciere.

b. Gradul în care determină îmbolnăvirea sau însănătoșirea este realmente

dramatic.
Eliminarea oricăror produse lactate din alimentație, determină rezultate pozitive
și rapide în orice efort de însănătoșire. Și viceversa.

30
 Am observat acest lucru în cazul meu: după eliminarea completă, a dispărut mirosul
neplăcut al gurii la trezire, constipația, carența severă de calciu, crizele de
spasmofilie, psoriazisul, diabetul de tip II, peste 22 kg de corp deșeu (reziduuri acide
încapsulate în grăsime și mucus). De câte ori gust, fie și o foarte mică bucățică, încep
eliminări de mucus, crampe musculare (cârcei), hemoroizi, dureri articulare, devin
deprimată, greoaie, piere motivația. Simptomele depind de fapt de gradul de
acidoză al fiecărei persoane. Uneori, o minusculă îmbucătură poate fi picătura care
umple paharul.

În practica profesională am observat cele mai spectaculoase rezultate pozitive la

copiii alăptați și care au colici, la copiii cu probleme din spectul ORL și la persoane
cu tulburări digestive, suspiciune sau diagnostic de cancer mamar sau diabet de tip
II.

Copiii mei consumă ocazional (de câteva ori pe an, deja sunt mari și pot face alegeri
asumate) cantități infime de brânză de capră. De câte ori se face o astfel de excepție
apar semnale ale congestiei sistemului limfatic (în care știm că se află și sistemul
imunitar): arsuri și iritații în zona anusului (scaun acid), furuncule, secreții nazale,
afte, crampe musculare (cârcei), tuse productivă sau măgărească, dureri de burtă.

În privința altor alimente din clasament, grâu și sare, aduc experiența soțului meu,
Călin – fost atlet de perfomanță și care, deși a renunțat de câțiva zeci de ani la
sportul de performanță, nu a renunțat la antrenamentele zilnice în aer liber
(indiferent de vreme). Astfel, Călin are ocazia să observe și să îmi transmită foarte
clar impactul pozitiv sau negativ al anumitor alimente, după modul în care îi
afectează performanța sportivă. Acest mecanism de validare din partea corpului
său mi-a ușurat foarte mult sarcina, nu a fost nevoie să îl conving nici de nocivitatea,
nici de avantajele consumului anumitor alimente sau combinații. Astfel, renunțarea
definitivă și irevocabilă la produse din făină de grâu a avut loc după ce, urmare a
eliminării lor temporare, timpul scos la antrenamentul de alergare s-a înjumătățit!
Și luați în considerare că toate aceste produse erau făcute de mine, cu făină
integrală din specii de grâu mai puțin manipulate, cum ar fi Einkorn sau Khorasan.
Durerile articulare și de genunchi, specifice multor sportivi de perfomanță, au
dispărut după eliminarea sării și apar de cîte ori este nevoit să aibă o masă la
restaurant sau doar să guste ceva mai sărat.

Un alt rezultat spectaculos în cazul meu, l-am observat după ce am eliminat

cafeaua, ceaiul negru și ceaiul verde, tot în 2004 – dar nu fără să trec prin
chinuitoarele simptome de sevraj timp de 10 zile. Starea sistemului nervos, calitatea
somnului, oboseala cronică, claritatea gândirii, constipația cronică, deshidratarea
pielii, toate s-au rezolvat ”ca prin minune”.

Îți mulțumesc de împărtășire, Cristela. Exemplele personale sunt utile, pentru că ne arată tuturor
variante și posibilități diferite de reacție ale corpurilor, la alegerile pe care le facem.

31
Și sunt de acord cu tine că ierarhizarea este o procedură folosită de mintea umană ce poate duce la
erori de viziune și înțelegere. Dar uneori poate fi utilă pentru sublinierea unui punct de vedere, așa
cum am intenționat în rândurile de mai sus.
În plus, îți mulțumesc pentru validarea observațiilor cu privire la consumul de lactate, grâu și sare.
Experiențele directe sunt neprețuite.

Observăm realitatea (chiar dacă nu ne place):

Întreaga noastră alimentație ”tradițională” este destinată să ne scadă imunitatea, să ne facă rău fizic
și să ne țină în stare de boală.
Alimentația creează clienți pentru industria boii.
Lângă orice alimentară, se află o farmacie.

Sunt aceeași acționari la fabricile de alimente și la cele de medicamente.

Se observă legătura?
Sau efectul sării, zahărului, făinoaselor și lactatelor este prevalent și alegem în continuare să nu
vedem nimic din toate aceastea?

MĂȘTILE ASTUPĂ ȘI ACOPERĂ.

VREM SĂ VEDEM CEEA CE ESTE SUB ELE SAU NE MULȚUMIM ȘI LE ACCEPTĂM?

Mai este mult mai mult decât v-am prezentat deja.

Există informații și date noi, surprinzătoare.
Sunteți pregătiți să mergem mai departe?
Atunci să continuăm să dăm măștile jos de pe tot ce ni s-a spus până acum și să privim realitatea așa
cum este.

32
Eliminările suplimentare „de nevoie”

În situațiile de ”prea-plin” ale coșului de gunoi din interiorul corpului nostru, biologia sa alege pentru
supraviețuire să își facă cicluri de eliminări ”de nevoie” - de câte ori are ocazia: răcelil, viroze,
indigestii, colicile (renală, biliară, apendiculară, abdominală).

Toate cele enumerate mai sus și toate durerile pe care oamenii le experimentează de-a lungul vieții
sunt numai și numai semne ale tentativelor de eliminare ale corpului.

Pentru că apar multe simptome neplăcute cu ocazia acestor eliminări, medicina le-a pus diferite
etichete tip ”boală” sau ”suferință”. Dacă însă sunt privite cu multă atenție, cele mai multe sunt doar
semnale de detoxificare ale corpului, cu alte cuvinte, tentative de eliberare a corpului de diferite
toxine fizice, emoționale sau chiar energetice. Organismul dorește să scape de ceva care a intrat
forțat în interiorul său și o face chiar cu prețul suferinței eliminărilor. Dacă este sprijinit și ajutat în
efortul de detoxificare și dacă alimentația este ajustată în conformitate cu necesitățile sale (nu cu
procesul de educație și de învățare), poate să apară vindecarea.

De câte ori apar aceste ”crize de eliminare” dispare în mod natural pofta de mâncare. Acesta nu este
un lucru ”de rău”, pe care trebuie să ne grăbim să îl corijăm, ci un semnal inteligent prin care corpul
ne arată că dorește - în mod evident - să folosească energia pentru eliminări, nu pentru hrănire și
digestie. Lipsa apetitului ne indică exact ce avem de făcut: oprirea alimentației așa cum o facem
normal și permiterea procesului de eliminare.

Dragă Sorina, împuternicește-ne, te rog. Pare că eticheta ”boală” pe care medicina o dă acestor
crize de eliminare este de fapt o ”mască”. Cum arată de fapt - fără mască - cele mai frecvente
simptome la nivelul locurilor de eliminare ale corpului, la ce să ne așteptăm?

Cristela, pentru a-ți răspunde ție și cititorilor noștri, voi ridica puțin măștile de pe etichetele medicale
de boală și voi descrie pe scurt ce se vede sub ele.

Indigestia
Cunoaștem cu toții evoluția indigestiilor ce urmează meselor amestecate și aglomerate de Sărbători.
Când se acumulează multe toxine în intestine, corpul are câteva modalități de soluționare rapidă a
situației:
• Vărsăturile – adică eliminările alimentelor ingerate pe aceeași cale pe care au fost
introduse
• Colicile – dureri intense abdominale, apărute datorită efectului iritant al conținutului
intestinal (orice durere și colică abdominală ne arată prezența acizilor și a materialelor
nedorite, în interiorul corpului)
• Diareea – eliminarea rapidă, uneori explozivă, de materii fecale moi și incomplet
digerate, uneori.
Uneori există și simptome precum:
• Febra – mecanismul natural de fluidifiere și mișcare a limfei (și toxinelor) în corp.
• Frisoane – contracturi involuntare ale mușchilor, care realizează același deziderat –
mișcarea mai rapidă a limfei grăsoase, stagnante.

33
 • Sughițuri – spasme ale diafragmului, despre care am discutat anterior, ce indică
iritarea nervului vag, un nerv cranian ce trece pe lângă stomac și care este afectat de
gradul de umplere al acestui rezervor.
• Transpirații abundente – toxinele se pot elimina și prin piele, atunci când sunt într-o
cantitate prea mare pentru a mai putea fi eliminate doar prin intestine.
• Dureri de cap – orice încărcare exagerată a ficatului sau fierii se însoțește de dureri de
cap numite medical și cefalee. Durerile de cap tip fiere sunt la nivelul tâmplelor, iar
durerile de ficat sunt frecvent la nivelul frunții sau în ceafă. Presiunea, apăsarea,
strângerea, junghiul și pulsațiile ce pot apare la nivelul capului ne amintesc de nivelul
intoxicației din ficat / fiere.
• Somnolență și slăbiciune – corpul își folosește întreaga putere pentru a neutraliza și
elimina toxinele, așa încât redirecționează energia de la alte funcții, către eliminare.

Răceala
Când în zona capului se acumulează foarte mult mucus care amenință blocarea orificiilor mici și
delicate ale nasului, urechilor, gâtului și ochilor, apar simptomele explicate în continuare și pe care
medicii le categorisesc infecții ale tractului respirator.
• Strănuturi – nimic altceva decât spasme intense, ce eliberează în exterior o încărcătură de
mucus toxic, vaporizat.
• Nas înfundat – mucoase inflamate și căi respiratorii blocate de cantitatea de mucus acumulat.
Uneori este urmat de secreții nazale de aspecte variate: de la transparent, vâscos, gălbui,
verzui, maroniu sau chiar sângerând – funcție de cantitatea și de vechimea mucusului
acumulat.
• Tuse – un alt tip de spasm eliminator, de data aceasta la nivelul musculaturii bronhiilor, pentru
a scoate mucusul ce pune în pericol ”țevile” fine din plămâni.
• Răgușeală – afectarea corzilor vocale în procesul inflamator sau al depunerii de mucus.
• Dureri de urechi – indică blocajul cu mucus al urechii și al găurelelor fine ce se găsesc în partea
laterală a craniului.
• Lăcrimare și conjunctivită – indică umplerea cu mucus a sinusurilor și a spațiilor din jurul
globilor oculari.
În răceală pot apărea și alte simptome, precum febra, frisoanele, somnolența, durerile articulare și
musculare, usturimile la urinare sau diareea, fiecare dintre ele indicând gradul de încărcare al
corpului cu reziduuri.

Erupțiile pielii
• Mâncărime – cea mai neplăcută manifestare a eliminărilor pielii, senzația de iritare apărută
în locurile în care se acumulează acizi/ substanțe iritante.
• Urticarie – o eliminare de substanțe iritante, intensă, acută, prin suprafețe mari ale pielii; este
însoțită de temperatură, mâncărime, dureri și stare generală proastă.
• Pustule și vezicule – doar eliminări toxice de acizi care ard pielea pe interior și pe care le
denumim în mod artistic: herpes, pemfigo, zona zoster, acnee, vărsat de vânt sau multe alte
nume interesante. Seamănă toate cu arsurile care se produc când se toarnă, din greșeală,
acizi pe piele. Verificați.
• Ulcerații și răni deschise - gen ”porturi” de eliminare - apar uneori de la sine, atunci când
corpul are de eliminat cantități considerabile de toxine și își creează o ”cale” artificială.

34
Cristela, ai descoperit la copii tăi că în spatele tuturor simptomelor descrise cu
multe cuvinte, așa cum am făcut-o mai sus, se află același proces: eliminarea
naturală a gunoaielor corpului. Pentru tine, ca mamă, a fost mai simplu să
înțelegi lucrurile așa, sau ai fi preferat explicația primită de la medici, cu privire
la diferitele ”boli” care afectează corpul copiilor?

Cuvintele pot crea sau pot ucide. Putem folosi cuvinte care dau putere și energie
sau care ne ridică vibrația. Sau putem folosi cuvinte care ne fură puterea, energia
și care ne adâncesc în trăiri negative.

Spun cu convingere și cu recunoștință că în viața și în sănătatea mea – și implicit a

familiei noastre – a avut loc un salt calitativ ce nu poate fi cuprins în cuvinte, în
momentul în care am înțeles că nu există ”boli”, că toate simptomele etichetate
”boală” sunt mecanisme biologice prin care înțelepciunea înnăscută a organismului
uman se străduiește să eliminine la exterior ceea ce amenință să îl distrugă la
interior.

Nu doar că a fost mai simplu să înțeleg lucrurile așa, dar a fost ELIBERATOR și mai
ales vindecător fizic și mintal - atât pentru mine, cât și pentru familia noastră. Căci
femeia, inima familiei, dacă e neliniștită, devine haotică și are același efect asupra
celor din jur și – în plus - atrage doar situații și doar persoane haotice. Mai mult
decât atât, neliniștea și frica îi slăbesc și ei imunitatea, îi erodează sănătatea și
astfel riscă să cedeze fizic, psihic și emoțional cel mai important ”stâlp” al familiei.

Vindecarea definitivă de frica de îmbolnăvire/ de ”boală” a avut loc prin înțelegerea

Măștilor Imunității (din toate cărțile pe care le-ai scris și le-ai menționat, din
cursurile Școlii Sănătate 5D pe care ai organizat-o, din scrierile, filmele și cursurile
Dr. Robert Morse) și prin aplicarea cu consecvență și cu curaj acestei înțelegeri în
viața mea și a familiei noastre.

Înțelegerea mecanismelor de curățale ale corpului a adus următoarele:

Împuternicire și bucurie
Odată ce am înțeles ce se întâmplă în spatele ”măștilor” m-am simțit în siguranță,
a apărut claritatea în decizii, pentru că a dispărut panica, haosul, teama, agitația
în familie și în corpurile noastre.

În copilăria lor mică, copiii mei m-au simțit liniștită, sigură și vindecarea lor a fost
mai rapidă. Când au crescut, am reușit să le explic și lor simplu, clar și concis – atunci
când au avut diferite simptome descrise de tine mai sus – că nu sunt ”bolnavi”, din
contră, corpul lor funcționează și face ceea ce îi permitem să facă.

Nu spuneți niciodată copiilor și nimănui altcuiva despre ei că ”sunt bolnavi”.

Astfel de gânduri se salvează în subconștient și sabotează efortul corpului de auto-
vindecare și de auto-regenerare. Când vedem capacitatea de auto-vindecare și de
auto-curățare a corpului funcționează (multe corpuri și-au pierdut abilitatea de a

35
face febră, de exemplu) atunci avem un motiv de bucurie, de recunoștință, în niciun
caz de dramă!

Stimă de sine, asumare și calitate în relația cu copiii

M-am eliberat de sclavia fricii de a fi o mamă nepricepută, am reluat legătura cu
intuiția mea, am reluat comunicarea bazată pe respect cu organismul uman și astfel
am renunțat la a mai transforma curățeniile corpului într-o dramă. O dramă despre
mine, ca și când maternitatea și creșterea copiilor ar fi despre noi, mamele.

Copiii nu s-au mai speriat de simptome (mai corect spus nu s-au mai speriat de
reacția mea la simptomele lor), dar au înțeles – din reacțiile imediate ale corpului –
să facă alegeri respectuoase, fie că vorbim de alimente, fie că vorbim de sentimente
sau de cuvinte.

Copiii noștri, cei 2P, sunt șahiști talentați. Acest sport i-a ajutat să înțeleagă că
relația respectuoasă cu corpul lor nu este o toană sau o obsesie a părinților lor, ci
este asemenea unei partide de șah. Orice mișcare a lor, e urmată INEVITABIL de o
mișcare a corpului lor. Atât de simplu se obține asumarea.

Eficiență, simplificare, sănătate durabilă

Când am înțeles că pruncii mei nu sunt bolnavi, ci că de fapt trec printr-o curațenie
a sistemului limfatic, al cărei rezultat va fi creșterea imunității (căci sistemul
imunitar se află în limfă), am reușit să devin eficientă în modul în care privesc
Măștile Imunității. Am reușit să obțin în planul menținerii sănătății copiilor rezultate
maxime cu eforturi minime. Când copii sunt ”în eliminări” trebuie să fac mai puțin
decât credeam că trebuie să fac gândind că sunt ”bolnavi”.

Am înțeles că sunt momente în care eliminarea (și susținerea sau chiar intesificarea
ei) e mai importantă decât aportul și că a NU face nimic împotriva corpului
înseamnă de fapt a face foarte mult.

Am economisit energie de toate felurile (timp, bani, putere fizică, sănătate, nervi)
încetând să mai caut produse, persoane și metode prin care să introduc cu orice
preț în corpul copiilor diferite substanțe cu efect ”anti” (indiferent că acestea erau
alopate, homeopate sau naturopate): antitermice, antivomitive, antiinflamatoare,
antifungice, antitusive, anti-diareice.

Repausul alimentar, repausul fizic, o mamă liniștită, disponibilă și răbdătoare (căci

orice om aflat în suferință și pe care îl îngrijim ajunge să ne solicite rabdarea la un
moment dat), râsul, liniștea, rugăciuni bine-cuvântătoare sunt instrumenete
simple, dar a căror eficiență tindem să o minimalizăm (ba chiar să o ridiculizăm, iar
în vremurile actuale să o cenzurăm) în momentele de suferintă cauzate de
eliminările corpului.

Toate aceste economii energetice realizate din noua înțelegere au fost utile pentru
a-mi menține și consolida propria sănătate, creativitate și stare de bună dispoziție.

36
Ce frumos ai descris împuternicirea feminină, Cristela!
Mulțumesc pentru generoasa împărtășire a experienței tale personale și profesionale. Este foarte util
să avem confirmări și susținere în constatările noastre. Și să realizăm cu ce ne confruntăm cu adevărat
în viața noastră.

E rândul meu să te întreb din nou ceva, Sorina. De ce ai dorit să insistăm asupra acestor manifestări
tip ”eliminare”?

Pentru că ”boala” și ”simptomele bolii” sunt doar MASCA APĂRĂRII IMUNITARE ÎN ACȚIUNE.
Și pentru că a introduce în corp alimente producătoare de reziduuri, înseamnă a înțelege mai multe
despre ”eliminările” corpului, pentru a putea neutraliza aceste reziduuri.

Apariția oricăruia dintre simptomele descrise anterior, indică o luptă a corpului, o folosire a
mecanismelor sale de eliminare, un efort de a se elibera de încărcătura nedorită ce a intrat în
interiorul său. Tu, Cristela, ai exemplificat minunat consecințele consumului alimentelor tip lactat sau
făină de grâu pe copiii și pe soțul tău. Alte sute de pacienți mi-au transmis povești asemănătoare.

Imunitatea înseamnă menținerea granițelor și a integrității interioare a corpului.

Dacă aceasta trebuie făcută cu prețul unor suferințe, corpul este dispus să treacă prin durere, pentru
a se elibera de toxine.

Văzute în felul acesta împuternicitor, cele mai multe dintre suferințele corpului fizic pot fi ușor
soluționate cu mijloace naturale și cu susținerea corpului. Medicamentele chimice au utilitate doar
în situațiile foarte grave sau când nu este timp/disponibilitate pentru intervenția pe cale naturală.
Simplitatea precede complexitatea.
Medicina naturală este mai utilă în prevenție și în primele tratamente, cele aplicate acasă.
Medicina chimică își găsește locul ulterior, când situația devine mai gravă și mai dificil de stăpânit pe
cale naturală.

Totul este util.

Importantă este alegerea Momentului Potrivit pentru folosirea instrumentului adecvat situației în
care ne aflăm.

37
ÎNDRUMAR PENTRU RĂCEALĂ

Acest ghidaj informativ pentru stăpânirea unei răceli la debut este bonusul pentru toți cititorii noștri.
Tipăriți-l, ca să îl aveți la îndemână la începutul oricărui proces de ”stare de rău”.

Pas 0 - Vă reamintim cât sunteți de puternici și cât de multe puteți să faceți în siguranța și în tihna
casei voastre, fără să intrați în panică sau fără asistență imediată.

Pas 1 – Bucurați-vă de apariția răcelii, aceasta semnifică un organism rezistent și luptător.

Înțelegerea corectă, înfruntarea fricii de boală și menținerea stării de calm pe toată perioada răcelii
constituie cea mai importantă împuternicire posibilă.

Calm. Liniște mentală și emoțională. Eficiență în aplicarea măsurilor.

• Dacă sunteți bolnav – rămâneți calm. Corpul se vindecă singur de ”răceală”. Dați-i voie să o
facă. Odihniți-vă și stați întins câteva zile. Anulați tot programul din agendă. Și dați-i voie
corpului să ”bolească”.
• Dacă răceala apare la un copil - explicați-i pe înțelesul lui ce face corpul și cum răceala poate
fi consecința unei lăcomii alimentare sau unui comportament care încalcă legile biologiei
corpului. Nu folosiți un ton de reproș, veți transforma împuternicirea în slăbire!
• Dacă îngrijiți un bolnav – rămâneți calm. Corpul lui se va vindeca singur. Dați-i voie să o facă.
Ajutați copilul sau adultul să se odihnească cât mai mult. Să stea întins și să nu consume
energia cu mișcări inutile. Stați lângă el. Atât. Are nevoie doar de prezența voastră. Nu
neapărat de serviciile voastre.

Pas 2 – Susțineti corpul fizic în procesul de eliminare

Opriți alimentația solidă

Postul alimentar (repausul digestiv) este un element esențial în grăbirea eliminărilor.
În perioadele de ”răceală” se indică doar hrană fluidă, pentru 3-5 zile. Corpul nu mai are putere de
digestie, dispare pofta de mâncare.
Nu se consumă deloc proteine animale.
De preferat sucuri proaspăt stoarse din fructe (în care puteți adăuga sucul a câteva frunze verzi care
sprijină rinichii și sistemul limfatic – de exemplu pătrunjel, tije de țelină apio, păpădie, busuioc, salvie,
patlagină) sau din fructe cu legume (măr cu morcov, sfeclă cu măr și lămâie, măr cu lămâie, cu tije de
țelină apio și cu puțin ghimbir etc), ceaiuri din plante (dar nu de la pliculeț), supă clară concentrată
(vezi rețeta pe siteul cristelageorgescu.ro sau în Colecția de cărți Simplu), compot fără zahăr, cel mult
smoothie (blend de fructe) sau piure de fucte, de legume. Hrană care se digeră ușor, fără consum
semnificativ de energie. Toate sucurile se beau cu paiul sau gură cu gură.

Ajutați intensificarea eliminărilor. Puteți astfel scurta durata lor.

Iată câteva manevre care stimulează transpirația:

38
 o Băi cu apă și sare sau apă cu sare bazică de la Dr. Michael Droste-Laux, la picioare sau
generale. Cât timp faceți baie, beți o cană de ceai fierbinte de ghimbir și/sau soc, cu
lămâie.
o Frecții la nivelul spatelui cu soluție tip carmol, Hapciu de la Fares sau soluție făcută în
casă 50% apă – 50% oțet de mere (dacă există și febra)
o Masaj și frecționare tălpi picioare, brațe și picioare (de la extremități spre centru), în
jurul ombilicului, la nivelul spatelui și ceafa
o Împăturiri calde / reci – la nivelul toracelui și abdomenului
o Cataplasme cu varză tocată (zdrobită cu făcălețul și frecată cu spirt), cu cartof ras
(frecat cu spirt) sau ceapă tăiată mărunt (frecată cu spirt, atenție NU pentru bebeluși
și copii) pe zonele suferinde: gât, abdomen, ureche, articulații sau mușchi dureroși.

Oxigenați-vă și mișcați limfa

Dacă este posibil, stați în aer liber, într-o grădină adăpostită de curenții de aer, la semi-umbră și
ocazional direct în soare (în zilele frumoase) și faceți mișcări ușoare, blânde, relaxante de yoga sau
de stretching - vă întindeți brațele și picioarele cât de mult puteți.
Dacă nu, faceți aceste exerciții în fața feresteri larg deschise.

Aerisiți frecvent și temeinic camera.

Respirația adâncă permite oxigenarea și curățarea corpului.

La copii, plânsul sau râsul oferă posibilitatea de oxigenare. Nu opriți aceste manifestări naturale ale
corpului. Plângeți. Râdeți. Lăsați copiii să plângă, să râdă și chiar să țipe, după pofta inimii. Se
eliberează de starea de tensiune interioară și se oxigenează.

Pas 3 – Alcalinizați corpul

Pentru că eliminările care produc suferințele sunt acide, luați măsuri de chimie elementară și folosiți
produse de neutralizare (de alcalinizare):
• ceaiuri calmante din plante - patlagină, sunătoare, mușețel, gălbenele, nalbă, roiniță, salvie,
consumate cu lingurița sau gură cu gură
• puțină apă cu un varf de cuțit de bicarbonat de sodiu și câteva picături de lămâie – consumată
gură cu gură
• infuzie de ceapă (ceai de ceapă) cu miere de albine, băut gură cu gură – dacă apare și tusea
sau se acumulează mucus în gât
• Dr. Robert Morse are două ceaiuri realizate din amestec de plante ecologice și din flora
spontană, care pot fi deosebit de eficiente pentru a transforma tusea uscată în tuse
productivă (3 Lung Tea) și pentru alcalinizare (Heal All Tea).

Pas 4 – Tratament natural al răcelii, protocol dr. Sorina Soescu

Dacă există prin casă următoarele produse naturale, le puteți administra la primele semne de răceală
(alegeți 2-3 variante dintre cele expuse mai jos, nu folosiți mai multe odată, să nu devină ”prea mult”):
• Oscilococcinum, un capacel cu granule de 3 ori pe zi – zilnic, 7-10 zile
• Influcid (produs homeopatic DHU Germania) – o tableta de 3-4 ori pe zi – 7-10 zile
• Homeogene si Homeovox (produs homeopatic Boiron), o tabletă de 4-5 ori pe zi – 7-10 zile
• Paragrippe (Boiron), o tableta de 4-5 ori pe zi – 7-10 zile
• Tinctură de propolis, 5 pic în puțină miere, de 3 ori pe zi – zilnic – 7-10 zile

39
 • Tinctură de urzică și tinctură de gălbenele, din fiecare câte 10-15 pic in apă, de 2-3 ori pe zi –
7-10 zile
• Vitamina C cu propolis tablete – se sug 1-2 tablete de 3-4 ori pe zi – 7-10 zile
• Argint coloidal, spray, 3-4 pufuri in gura, de 3-4 ori pe zi – 7-10 zile
• Alectra (Plantexrakt Cluj), 3-4 pufuri în gură, de 3-4 ori pe zi – zilnic, 7-10 zile)
• Imunogrip și Imunogrip junior (tinctură) – 25 pic in apa, de 2-3 ori pe zi – 7-10 zile

Sunt multe produse naturale pentru susținerea organismului. Puteți să căutați și să folosiți orice
produs din plante cunoscute a avea acțiuni de susținere a imunității naturale a corpului. Aveți
încredere în propria intuiție. Veți alege exact produsele de care au nevoie corpul vostru sau al copiilor
voștri.

Aveți încredere în puterea voastră interioară.

Pas 5 – Adevărul despre răceală

O răceală tratată durează 7 zile și netratată, o săptămână.

Cu alte cuvinte, răceala se vindecă în mod natural în 7-10 zile. Dacă organismul este mai slăbit sau
mai intoxicat, poate dura până la trei săptămâni, dar corpul se vindecă singur. Indiferent ce facem,
tot corpul, prin puterea sa interioară, va rezolva ceea ce este de rezolvat.

Substanțele chimice administrate în timpul unei ”răceli” blochează circuitul natural și încetinesc auto-
vindecarea. Dacă medicul le indică, înseamnă că ele sunt necesare. Dar dacă organismul le respinge,
este evident că nu le dorește.

Folosiți calea naturală de stăpânire a răcelii.

ȘI aveți încredere în puterea de auto-vindecare a corpului vostru. Aveți încredere în Natură. Aveți
încredere în Divinul care a proiectat și realizat un organism biologic perfect.

Cu puțină Credință în viață și în Divin, mutați munții din loc.

40
 CAPITOLUL 2
MASCA MENTAL-EMOȚIONALĂ

Privire de ansamblu

Granițele personalității

5G – Cinci Gunoaie și 5D – Cinci Direcții de Detoxificare

sau
Masca Îmbolnăvirii și Masca Vindecării

5A - Cinci Ași
sau
Posibilități practice de neutralizare a celor 5G

Instrument practic: Jurnalul alimentar

41
Privire de ansamblu

Masca mental-emoțională aparține ”de drept” domeniului psihologiei și mai puțin celui al
medicinei. Dar ființa umană este un întreg, chiar dacă pentru studiu a fost împărțită în corp
(domeniul medicinei), suflet (domeniul religiei) și minte (domeniul psihologiei).

Imunitatea depinde mult de gândurile, de convingerile și de emoțiile oamenilor, dar și de

intensitatea cu care sunt acestea trăite.

Din studierea primei Măști am aflat că trăirea ”la extreme” a gândurilor și a emoțiilor încarcă în
mod electrostatic corpul fizic, astfel apar reacții interioare de ”prea mult” și corpul are nevoie să
facă diferite ”eliminări” și ”descărcări” pentru a ușura toate aceste încărcături.

Dorim să vă oferim vouă, cititorii noștri și/sau participanții la Atelierul de împuternicire, o altă
viziune cu privire la Masca mental-emoțională a imunității, prezentând idei interesante și poate
diferite de cele cu care erați familiarizați.

42
Granițele personalității

Sorina, sunt nerăbdătoare să descoperim ce se ascunde în spatele acestei măști și să cunoaștem

perspectiva ta de medic cu specializare și în psihologie medicală.

Mulțumesc, Cristela. Alături de tine este stimulator și mult mai ușor.

Vom începe prin a discuta despre un subiect foarte delicat pentru oameni: individualitate versus
grup (turmă).

Oamenii sunt entități sociale. Se simt bine în grupuri, în familii și în adunări de oameni.
Există un confort și o stare de siguranță pe care o resimt majoritatea când sunt protejați de mulțime.
O stare liniștitoare că ”nu sunt singur” și ”toți fac asta”.

Dacă ne uităm în corpul omenesc, despre care am discutat în primul capitol, vom descoperi că este
format din țesuturi. Acestea sunt structuri alcătuite din celule (individualități).

În societatea omenească este același mod de organizare, dar la o altă scară: oamenii (individualități),
alcătuiesc familii și grupuri, care la rândul lor formează comunități și sisteme. Acestea structurează
orașe și națiuni.

În corpul nostru, celulele sunt diferențiate, în sensul că fiecare dintre ele are o anumită formă, o
anumită funcție și o anumită poziție în corp, dar care să fie în beneficiul suprem al întregului
organism.

La fel se întămplă și în rândul oamenilor. Ei descoperă că sunt diferiți, că au forme și posibilități

diferite, se caută între ei și își caută locul printre ceilalți oameni.

De la începutul vieții, oamenii sunt încurajați să stea alături de ceilalți, în familii și grupuri. Copiii nu
pot supraviețui altfel decât într-un grup familial. Perioada de copilărie a ființei umane este lungă,
delicată și vulnerabilă. Procesul de creștere este lent și necesită prezența timp îndelungat a cel puțin
unui adult de susținere.

Odată cu atingerea vârstei adulte (între 28-33 ani), Căutarea de Sine începe mai intens decât în prima
parte a vieții. Dacă la început ne mulțumim să fim cine ni se spune că suntem, ulterior dorim să aflăm
noi înșine răspunsul:

Cine sunt eu?

Care este rostul meu pe pământ?
Ce este viața?
Ce este conștiința care mă animă?

Ne punem multe întrebări. Mai ales în momentele dificile ale vieții.

Căutăm să ne identificăm ”granițele” personale, care - atunci când sunt depășite - produc suferință
și împotrivire.

Celulele, dar și oamenii, pot fi împărțite în două categorii importante:

43
 1) Nediferențiate (tineri, necunoscători)
2) Diferențiate (adulți, cunoscători)

Aha, iată că deja am identificat o paralelă importantă între celulele corpului și evoluția oamenilor!
Este într-adevăr unic și captivant acest mod de a înțelege, Sorina!

Mă bucur dacă am reușit să vă scot din familiarul cu care am fost cu toții obișnuiți. Acesta este scopul
oricărei împuterniciri. Să mergem mai departe și să prezentăm detaliat fiecare dintre aceste categorii.
Astfel se va înțelege mai bine și mai clar despre ce este vorba.

Celulele tinere și persoanele tinere

Celulele tinere sunt toate la fel: au tendința să imite, să acționeze și să arate la fel ca cele din jur.
Persoanele tinere nu știu cine sunt, nu știu ce au de făcut pe pământ, sunt confuze, dezorientate,
pierd energie în acțiuni de conformare la presiunea grupului și devin cu ușurință auto-agresive sau
agresive cu ceilalți.
Atât persoanele, cât ci celulele tinere au și următoarele caracteristici comune:
• Sunt influențabile: o singură substanță poate modifica reacția unui țesut întreg, la fel cum o
singură persoană poate conduce cu ușurință un grup mare.
• Sunt pluripotente: se pot dezvolta în orice direcție, precum o plastilină care poate fi modelată
în orice formă; la fel și tinerii, oricine poate deveni orice, depinde de intenție, de dorință și de
voință.
• Sunt instabile: oricând și orice poate declanșa reacții neprevăzute.
• Sunt permanent în competiție pentru atenție, pentru resurse (energie, bani, hrană).
• Dețin o lăcomie insațiabilă: nimic nu îi mulțumește sau nu îi satură.
• Epuizează resursele: consumă și nu produc nimic în schimb.
• Au o detașare rece de toți și de toate din jur, nu au considerație pentru ceilalți participanți la
Joc: nu îi interesează nici opinia și nici situația celor din jur.

Nu este oare cam extremă descrierea pe care ai făcut-o, Sorina?

Înțeleg preocuparea ta, draga mea Cristela. Dar extrema evoluției și a acțiunii persoanelor și celulelor
tinere (nediferențiate) o reprezintă clonele umane (vedem în armată cum tinerii sunt ”clonați” să
devină arme ucigașe fără emoții și fără gândire), respectiv celulele canceroase (care se multiplică fără
gândire și fără considerație față de celulele și de țesuturile din jur).

Menținerea nediferențierii este cea care menține conflictul – la toate nivelurile - și suferința lumii.

Când o persoană are diagnosticul de ”cancer cu celulele nediferențiate” (adică celule imature, tinere,
având caracteristicile mai sus descrise) știm că este una dintre cele mai agresive și rapid evolutive
forme de cancer și nu prea mai este timp pentru a lua măsuri. Niciun om nu-și poate dezvolta voința
atât de rapid precum reușesc să cotropească organismul celulele canceroase nediferențiate.

La fel și oamenii transformați în ”clone” (armatele cuceritoare ale lumii) au produs dezastre în lumea
din jurul lor, de fiecare dată când s-au organizat și au planificat cuceriri și acaparări ale resurselor
altor popoare.

44
Celulele specializate și persoanele adulte
Au următoarele caracteristici:
• Își definesc și mențin criterii de personalizare: fiecare este unic și irepetabil. Celulele au forme
și dimensiuni diferite, individuale, adaptate funcțiilor sau activităților pe care le îndeplinesc (
de exemplu celula nervoasă – neuronul, celula musculară, celulele endocrine, celulele pielii
etc). Oamenii găsesc modalități de a se îmbrăca, de a se aranja la exterior, de a vorbi și
interacționa cu ceilalți – unice, personalizate.
• Sunt specializate: evoluția se produce într-o singură direcție, aleasă și urmată cu consecvență
(oameni care aleg evoluție spirituală, sau dezvoltare fizică, sau specializare profesională –
arhitecți, medici, ingineri, constructori etc etc)
• Pot colabora cu ușurință cu alți specialiști din jur, fiecare știind ce are de făcut și punând
laolaltă abilitățile deținute. Nu sunt în competiție, pentru că fiecare știe ce are de făcut și o
face după experiența și profesionalitatea sa.
• Apreciază ceilalți participanți la joc pentru posibilitatea colaborării și a diversificării Jocului.
Apreciază sinergia ce apare din colaborarea eficientă, când suma întregului rezultat este mai
mare decât adunarea strict a părților componente.
• Se preocupă de existența celorlalți participanți la joc și înțeleg că economia resurselor și
folosirea cu chibzuință a ceea ce există devine la fel de importantă ca abilitatea lor interioară
și perfecționarea continuă.

Draga Sorina, fascinant! Pot oare exista și în acest caz extreme?

Desigur. Extrema specializării celulelor sunt celulele organelor de simț, celulele cu conuri și
bastonașe din retina ochilor, sau celulele ciliate și cu otoliți din ureche, sau papilele gustative din
limbă ori receptorii termici și ai durerii din piele. Aceste celule ne permit o interacțiune calitativ
superioară cu mediul înconjurător și o mai bună includere în ciclul vieții, din care facem intrinsec
parte aici pe Pământ. Extrema specializării umane este reprezentată de Marii Maeștri gânditori, care
pot da o nouă perspectivă întregii omeniri (Iisus, Buddha) sau de artizanii creatori de valori
nemuritoare (Leonardo da Vinci, Goethe, Beethoven etc).

Sorina, procesul evolutiv nediferențiat–diferențiat/tânăr crud și inocent–adult copt și experimentat

influențează imunitatea corpului și evoluția societății umane. Este de aceea important să
înțelegem ce sprijină sau ce perturbă acest proces atât de important?

Într-adevăr,
• celulele nediferențiate și persoanele tinere nu-și pot stabili granițe clare și definite, de aceea
pot fi ușor influențate și manipulate;
• celulele specializate și țesuturile formate din aceste celule (adică asocierile între celulele
specializate), precum și adulții îndemânatici și organizațiile lor sunt mai puternice în stabilirea
granițelor și limitelor.
Grupurile de oameni de știință, de artiști sau grupurile de meșteșugari pot avea o influență mare
asupra dezvoltării societății umane. Și sunt cei care trasează granițele și limitele în interacțiunea
umană.

Evoluția de la nediferențiat la diferențiat, de la tânăr la adult este naturală – când procesul este lăsat
să funcționeze de la sine.

45
Durează mult timp și consumă multe resurse. O celulă diferențiată, ca și un adult experimentat se
formează într-o perioadă îndelungată de timp, prin încercări, eșecuri și succese repetate.

Evoluția există, dacă nu este întreruptă și deviată spre alte direcții.

Pe pământ și în viețile oamenilor observăm existența a numeroase condiții (tip parazitar) ce împiedică
această evoluție naturală și menține ”nediferențierea” și starea de naivitate atât a oamenilor, cât și
a țesuturilor din corpurile lor.

Exact despre aceste influențe vom discuta în continuare.

46
5G – Cinci Gunoaie și 5D – Cinci Direcții de Detoxificare.
Sau Masca Îmbolnăvirii și Masca Vindecării

Realitatea exterioară pare copleșitoare.

Atenția, sursa noastră de energie, ne este atrasă și distrasă permanent de stimuli și de excitanți, de
provocări și de acțiuni exterioare.

Dar reala viață se întâmplă în corpul nostru fizic.

Păcăleala ocupației continue acoperă realitatea fizică a posibilităților corpului.
Consumăm inconștient forța vitală, fără măcar să realizăm în ce direcție se duce.
Suntem ținuți ”ocupați” cu activități care ni se spune că sunt ”importante”, dar care nu fac decât să
ne țină atenția – repetăm: sursa noastră de energie - în stare de consum permanent.

5G și 5D reprezintă esența Măștii mental-emoționale. Par a fi o veste bună și una rea. Cu care dintre
ele este mai eficient să începem, dragă Sorina?

Întâi Masca Gunoaielor, a îmbolnăvirii. Apoi Masca Vindecării (când este aleasă).

Pentru a aprecia Lumina, este necesară explorarea Întunericului, în toate cotloanele sale. Un proces
periculos, dar posibil.

5G-ul este necesar pentru că motivează trecerea împuternicită la 5D.

Sub măști bine măsluite și uneori dificil de identificat, există 5 gunoaie (5G) tip parazitar, care
afectează profund evoluția și dezvoltarea oamenilor ca specie și a corpurilor lor fizice la nivel celular.
Ele ne încarcă zilnic, dacă le permitem să o facă
1) Mâncarea producătoare de mucus
2) Extremele emoționale
3) Gândurile haotice și nestructurate
4) Dependențele și adicțiile
5) Poluarea fizică, chimică, electromagnetică și energetică

Strategia de sănătate 5D are 5 direcții posibile de detoxificare, pe care doar le vom menționa aci,
deoarece care au fost descrise și explicate detaliat în cărțile Sănătate 5D, Manualul Școlii Sănătate
5D, Momentul potrivit (disponibile ca ebook pe www.centrulnatura.ro):
1) Dieta
2) Detoxificarea cu produse naturale
3) Decizia conștientă
4) Detașarea emoțională
5) Deschiderea mental/cognitivă
Cele 5 direcții de detoxifiere sunt posibile doar când sunt alese și doar după experimentarea completă
a tărâmului 5G, de aceea conștientizarea gunoaielor precede aplicarea principiilor 5D.

Când știm ce se întâmplă, ne este mai simplu să ne luăm măsuri de echilibrare.

47
Conștientizarea gunoaielor
Dacă tot este la la modă în prezent conceptul 5G, îl vom folosi pentru a sublinia esența Măștii mental-
emoționale a imunității.

Traiectoria 5G este un proces interior în sine și vi-l propunem în continuare.

Este procesul prin care trece un adult pentru a deveni varianta sa eficientă, pentru a trăi în mod
economic și acordat fluxului Naturii și energiei Pământului.

Etapa I: Să alegem să golim zilnic sacul de gunoi

Etapa a II-a: Să refuzăm să mai umplem sacul cu gunoi
Etapa a III-a: Să reciclăm resursele personale și cele ale lumii

Despre cele 5 Gunoaie (5G) se vorbește extensiv în multe cărți scrise în ultima perioadă de autori
renumiți – de la dr. Robert Morse, la dr. Mihail Litvak, Serghei Nicolaevici Lazarev, Joe Dispenza,
Stefano Elio d’Anna și mulți alții.

G1: Mâncarea
Am pornit deliberat în ”ierarhizarea” gunoaielor cu mâncarea pe primul loc, pentru că este problema
cea mai mare, cea mai profundă, cel mai greu de depășit și cea mai neînțeleasă. Restul de ”gunoaie”
care ne încarcă energia și ne îngreunează viața sunt mai subtile, dar nu mai puțin importante.

Dependența de mâncare este considerată naturală și normală de majoritatea oamenilor, chiar ideea
în sine fiind o componentă a ”Manualului de funcționare” al oamenilor.

Sper să nu îi speriem pe cititori . Cu alte cuvinte, Sorina, propui o nouă paradigmă: mâncarea - un
gunoi pentru corp, pentru energie și pentru viață?

Da. Experiența ultimilor 30 de ani îmi arată un adevăr dificil de digerat și de acceptat.

De data asta doar vom aminti despre acest subiect provocator, fără a intra în alte detalii. Am discutat
extensiv despre el în Manualul Școlii Sănătate 5D, fără a intra însă în profunzimea sa reală. Probabil
că un viitor Atelier de Împuternicire necesită aprofundarea dependenței de ideea că mâncarea este
”neapărat” necesară pentru organismul uman (în forma în care o cunoaștem în prezent).

G2: Extremele emoționale

Au fost amintite în primul capitol, la Mască fizică a imunității. Trăirea la extreme: bine/rău,
adevăr/minciună, lumină/întuneric, încarcă intensiv electrostatic corpul fizic.
Chiar și manifestările artistice umane (cântecele, dansurile, poveștile, jocurile, filmele) urmăresc să
inducă trăiri extreme care afectează important biochimia organismului.

Modul în care suntem crescuți și educați, în unități familiale în care conflictul și dificultățile de toate
felurile sunt regula, declanșează trăiri emoționale extreme.
Așteptările cu care sunt îmbiate ființele umane la început de viață, idealurile care le sunt fluturate în
fața ochilor în perioada în care mai cred în povești și magie, se confruntă cu realitatea pragmatică a
limitărilor în care se trăiește.

48
Extremele ajung să fie considerate ”normalul” de majoritatea oamenilor, fără a realiza că există și
opțiunea centrării și a liniștii.

G3: Gândurile haotice și nestructurate

În chiar interiorul corpului nostru avem o capcană formidabilă – propria noastră minte. Ne poate
prinde într-o plasă de frică și de agresiune.
Mintea umană este un program indus de părinții și de profesorii noștri, plus de socialul din jur și ne
conduce nemilos viața.

Gândurile noastre sunt nediferențiate și sălbatice, precum tinerii la început de viață sau celulele
țesuturilor canceroase. Un singur gând negativ poate produce uneori o cascadă de idei și gânduri care
ne învăluie pe interior, pe nevăzute.

Emoțiile extreme și gândurile haotice sunt provocate și susținute de o structură socială rigidă, care
ne ține prizonieri în limite înguste, precum o reală închisoare. Dar este o închisoare aflată în interiorul
nostru, după ce am fost educați și programați din afară. Și în permanență ni se amintesc limitările,
neputința și mai ales, neștiința noastră – prin impunerile absurde asupra comportamentului și vieții
noastre.

Forțarea ființei umane de a se comporta într-un anume fel, chiar de la grădiniță și școală (să stea într-
un fel, să respire într-un fel, să reacționeze într-un fel, să vorbească într-un fel) declanșează
nenumărate reacții interioare și produce dialoguri interioare contradictorii și haotice.
Practic, suntem împinși (chiar forțați) să ducem adevărate bătălii în interiorul nostru, între
posibilitățile și nevoile corpului fizic și impunerile venite din afară (sub amenințarea pedepselor sau
tentația recompenselor).

Dar aceeași minte capcană poate fi folosită constructiv, pentru împuternicire. Pentru a putea ordona
încărcătura mentală este nevoie de energie, de timp și de detașare de stimulii exteriori. Vom arăta în
continuare ce posibilități avem la dispoziție.

G4: Dependențele și adicțiile

Acestea aduc o componentă fizică toxică la blocajul indus de primele trei G-uri. Devenim dependenți
de diferite substanțe chimice, mai mult sau mai puțin ”legalizate”, ce modifică evident starea
interioară a corpului, dar și de diferite tipuri de activități sau comportamente (jocuri de noroc, navigat
pe internet, prostituție, drame și telenovele personale, muncă în exces, sacrificiu sau sindromul
salvatorului, apartenență la grupe cu credințe diferite și multe altele).

Toate aceste patru categorii de gunoaie prezente continuu în realitatea noastră exterioară, în fiecare
zi a vieții noastre, ne mențin în stări de conflict și ne fac să purtăm ”măști”, cu alte cuvinte să adoptăm
mecanisme psihologice și comportamentale de protecție.

Învățăm devreme în viață să ne ascundem, să mințim, să înșelăm și să trișăm pentru a obține ceea ce
ne dorim. Sau de cele mai multe ori, să ne mințim pe noi, să ne refuzăm și negăm nevoi și dorințe și
să ne lăsăm deoparte, pentru a ”servi” pe ceilalți.

Conflictul din afară se mută în interiorul nostru rapid, întrucât ceea ce gândim, ceea ce simțim și cum
acționăm nu se află în coerență. Odată permanentizat conflictul interior, acesta devine doar o

49
chestiune de normalitate și de acceptare a poluării exterioare continue și a războaielor dintre
elementele care opresc viața și curgerea energiei în Natură.

G5: Poluarea exterioară

Este uriașă. Este copleșitoare. Este incredibil de avansată.
Ridicați ochii și priviți antenele și firele de electricitate.
Uitați-vă la munții de gunoaie și de plastice aruncate zilnic de fiecare dintre noi.
Realizați cum se transformă frumusețea de planetă pe care suntem doar musafiri, în altceva decât
ne-am dori.

Oamenii devin ”coșuri de gunoi” ambulante, atât în corp fizic, cât și la nivel de gândire și de energie.
De foarte devreme, oamenii sunt învățați să se autogreseze, prin gânduri și emoții, apoi prin propriile
acțiuni și prin realitatea pe care o creează în jurul lor.

Lumea care ne înconjoară pe fiecare dintre noi, este o Creație a propriilor noastre energii (gânduri,
emoții, cuvinte, acțiuni). Cum gândim și cum vorbim, cum acționăm și cum simțim determină să se
întâmple evenimente în jurul nostru. Tot ce se întâmplă în lume oglindește starea noastră interioară.

Se spune că dacă vrei să vezi ce gândește un om, este suficient să te uiți cum arată viața lui. Iar în
informatică este o butadă celebră: Garbage In, Garbage Out (GIGO), în traducere ”Introduci gunoaie,
scoți gunoaie”.

Dacă ni se pare că trăim într-o lume plină de ”gunoaie”, acest lucru se întâmplă pentru că fiecare
dintre noi este plin de gunoaie și le reflectă în realitatea exterioară.

Tehnologia 5G care permite conexiunea între noi este doar o cireașă pe un tort imens de gunoaie pe
care l-am permis cu inconștiență în realitatea noastră.

Conștientizarea stării de fapt a fiecăruia dintre noi este un pas important.

Dar și foarte dificil.

Fiecăruia ne place să credem că suntem mult mai buni decât suntem în realitate.
Se cheamă ”importanță de sine”.
În mod secret, fiecare sperăm că suntem ”special”, ”diferit” și ”Darul lui Dumnezeu” pentru acest
pământ.

Chiar și când ne criticăm și ne văicărim cu ”bietul de mine”, ascundem sub această mască speranța
falsă că cineva ne va descoperi adevărata putere și frumusețe și ne va salva pe noi de noi înșine.

Țineți-vă bine și ascultați această veste: nu putem fi salvați de nimeni.

Nu este nimeni în afara noastră să o facă.
Sunt doar eu cu mine, oriunde mă uit și cu oricine mă întâlnesc.
Orice om, ființă, obiect și întâmplare mă oglindește.

50
Cristela, ai dorit să insistăm pe această idee. Dorești să adaugi ceva?

Da, Sorina, mulțumesc. Ai menționat despre oglindire și mi-ai amintit de două lucuri
pe care doresc să le împărtășesc.

Primul se bazează pe un exercițiu de conștientizare provocator al psihologul german

Robert Betz. Dezbracă-te la pielea goală și privește-te în oglindă din cap până în
picioare, vreme de 10 minute. Observă: care sunt gândurile care îți trec prin minte
privind?

Ceea ce vezi este ”creația” ta, este tot ce ti-ai făcut cu mâna ta, cu gândurile tale,
cu emoțiile tale, cu intensitatea la care ai ales să le trăiești extrem și cu modul în
care ai ales să reacționezi. Ai gânduri de nemulțumire, de biciuire, de vociferare, de
reclamație la adresa a ceea ce vezi? Nu faci decât să îți otrăvești și mai tare corpul.
La fel procedezi și cu ceea ce vezi în jurul tău și te nemulțumeste, dacă bombănești.

O strategie împuternicitoare, căci doar despre acest fel de lucuri vorbim și scriem,
este conștientizarea ”gunoiului” la care ai fost co-creator și astfel asumarea
responsabilității pentru acest fapt. Din context de responsabilitate apare iertarea și
iubirea.

După ce au trecut cele 10 minute, pregătește-te ca vreme de încă 10 minute, din

context de responsabilitate și de conștientă, să atingi iubitor și grijuliu fiecare parte
a corpului tău și să transmiți celulelor (care aud oricum tot ce gândești în fiecare
clipă!): Mulțumesc, te iubesc, îmi cer iertare! Ca să fie totul mai plăcut, pentru
această parte a exercițiului poți folosi un ulei de migdale, în care ai picurat uleiul
tău esențial preferat. Nu uita: meriți!

Al doilea lucru are legătură cu ceilalți. Cum adică ”fiecare om mă oglindește”? Pare
lipsit de logică. Cum mă poate oglindi un criminal? Sau un trădător? Sau un
mincinos? Sau un leneș? Sau un om violent? Sau un pedofil? Sau un grosolan?

Iată cum: ești exact ceea ce îți repugnă la ceilalți, dar în alte domenii ale vieții tale.
Acționezi ca un criminal cu emoțiile tale pe care le reprimi sau cu timpul pe care îl
”omori” (îl pierzi), te comporți ca un trădător al nevoilor sufletului tău, pe care le
lași mereu pe ultimul plan și poate nu le mai vine rândul niciodată, acționezi ca un
mincinos – porți măști care te apără de fricile tale cele mai ascunse sau - sub
pretextul iubirii și al grijii - dorești să îi controlezi pe cei dragi din viața ta și să le dai
mereu directive, te comporți ca un leneș - amâni proiecte importante pentru
evoluția ta, ești violent cu tine – ești plin de așteptări, de sentimente învinovățire și
de agresiune împotiva ta, aplici măsuri dure împotriva ta și faci lucruri sau mănânci
lucruri care acționează împotriva ta, te comporți ca un abuzator de copii - îți abuzezi
zilnic copilul interior, te comporți grosolan - ești lipsit de respect în felul în care îți
tratezi nevoile corpului.

51
Mulțumesc, Cristela pentru aceste împărtășiri utile demersului nostru. Într-adevăr, rezolvarea
trecerii de la 5G la 5D se face asumându-ne creșterea interioară.

Procesul e simplu: îmi place ce văd în oglindă? Nu?

Atunci tot ce am de făcut este să mă transform.

Orice proces greu începe cu primul pas.

Să văd mizeria și să încep să o curăț din cel mai ”la îndemână” loc.
Puțin.
Apoi mâine încă puțin.
Și tot așa – zi după zi.

Să trec din starea de tânăr nediferențiat, indiferent și nepăsător la starea de adult conștient,
responsabil și practic.

Să încep, să acționez și să continui zilnic.

Sunt pregăt să devin adult în interiorul meu, adică

o să îmi asum 100% responsabilitatea pentru propriile decizii și acțiuni?
o să trăiesc în această lume conștient și prezent, fără să mă las atras în extremele minții
și deviațiile emoționale ale poveștilor lumii, povești pentru copiii și tineri?
o Să dau Măștile la o parte, Măști prin care am astupat realitatea creată?

Dacă răspunsul vostru este DA, atunci haideți să continuăm călătoria și să vedem cum putem face
pași practici în direcția îndepărtării 5G folosind 5D și ... așii din mânecă.

52
5A – Cinci Ași
sau
Posibilități de neutralizare a celor 5G – Cinci Gunoaie
Corpul omenesc și ființa umană are dotări complete.
Divinul ne-a creat perfecți, fizic și energetic, pentru viață.

Iată cei 5 Ași (5A), dotările cu care a fost înzestrată ființa umană în procesul cunoașterii de sine pe
pământ și dimensiuni practice ale neutralizării gunoaielor cu care ne confruntăm fiecare dintre noi.
1) Atenția
2) Intenția
3) Voința
4) Răbdarea
5) Alegerea Momentului potrivit

În acest moment al cărții există riscul să cădem în filosofare și să explicăm detaliat fiecare concept și
cum ar fi el util în practica zilnică. Mai degrabă o voi ruga pe prietena mea, Cristela, să ne povestească
puțin despre aplicarea practică celor 5A în creșterea copiilor. Și abia la final, voi reveni cu o scurtă
descriere a lor, referindu-mă și la povestea Cristelei.

Cum face față o mamă provocărilor primite de la copiii săi năzdrăvani, mai ales
în situațiile de traume și șoc?

Indiferent de ceea ce urmează să povestesc îi rog pe toți cei care citesc aceste
rânduri să țină cont că NIMIC (nici cărți, nici cursuri, nici poveștile altora) nu te poate
pregăti pentru a fi părinte sau pentru a recționa adecvat, decât experiența ta
directă și unică din fiecare moment.

A fi părinte este un salt în necunoscut. Fără parașută și fără echipamente de

protecție. Chiar dacă ți-au spus alții la ce să te aștepți, tot necunoscut este. Poveștile
altora despre provocările aduse de părințeală sunt la fel de eficient ca lecțiile de
teorie depre mersul pe bicicletă, pe skiuri sau înot. Până nu te urci pe bicicletă sau
pe skiuri să simți tu singur echilibrul în fiecare celulă a corpului tău, până nu simți
cum se plutește, toată teoria nu face doi bani.

La fel și în parenting: dacă ai curaj, dacă ai încredere în intuiția maternă (căreia i-

am dedicat un capitol amplu din cartea mea Diversificarea, pur și simplu disponibilă
pe cristelageorgescu.ro), în tandemul mamă-copil, în corpul uman și în puterea lui
de a comunica, de a se auto-repara și auto-vindeca, ai accesat înțelepciunea
universală. Te vei îmbogăți și împuternici cu fiecare experiență.

Când copiii au împlinit 3 ani i-am dus la ski. Instructorul i-a întâmpinat și au urcat
cu telecabina la 2000 de metri. Am fost intrigată: cum, așa direct, nu le explică mai

53
întâi ce au de făcut? Nici nu le arată? Am privit cu suspiciune strategia lui, deși
intuiția îmi spunea că cei 2P sunt pe mâini bune, iar rațiunea repeta că omul e totuși
un profesionist experimentat. La capătul pistei pe care urmau să coboare prima
oară, le-a dat două instrucțiuni precise, lecția de ski: ”Puneți-vă ochelarii. Pe urmele
mele, acum!” Cum?! ”Pe urmele mele?!” Asta a fost toată lecția?! Da. Fără detalii
inutile: vă lăsați pe stânga, vă mențineți centrul de greutate, veți cădea, vă va
durea, veți îngheța, vi se va face foame, veți face și veți drege. Am privit cum
mogâldețele astea mici au pornit pline de entuziasm, au căzut, s-au rostogolit și au
râs în hohote, le-au inghețat mâinile și mucii la nas, au mai și plâns, dar s-au ridicat,
s-au mobilizat, s-au distrat de minune și nici prin cap nu le-a trecut să renunțe.

De la copii trebuie să învățăm cum să facem fată.

În momentul în care devenim părinți trecem de la catedră în bancă. Nu e nevoie să

le ținem copiilor prelegeri de la catedră, ci trebuie să luăm noi notițe observându-i
smeriți în banca noastră. Dacă ne concentrăm atenția, intenția, voința, răbdarea și
alegerea momentului potrivit pe ei, cu scopul de a învăța de la ei, vom primi toate
indiciile despre cum putem trece fiecare provocare, fără să pierdem dulceața și
farmecul vieții.

A face față provocărilor aduse în viață de existența copiilor noștri Pavel și Petru, cei
2P, două spirite libere și neînfricate, ale căror aripi ne străduim să nu le rănim sau
să le frângem, ne-a pus la încercare toate limitele, rezistența, puterea fizică,
răbdarea, emoțiile și uneori sănătatea mintală. Indiferent câte reguli, principii,
sfaturi am auzit și am dorit să punem în aplicare, nu am reușit să ne descurcăm
perfect, de fiecare dată, zi de zi.

Pentru a exemplifica puterea interioară nebănuită și neconștientizată dată de

sentimentele materne, mai ales în situații extreme, de șoc, voi povesti o întâmplare
dintr-un documentar pe care l-am urmărit pe vremea când nu aveam copii. Mi l-am
reamintit la prima situație de șoc masiv în care m-am aflat ca mamă. Un camion de
mare tonaj, încercând să evite un accident a deviat într-o zonă din afara traficului
și a prins sub roțile lui un copilaș care se juca. Copilașul țipa disperat, iar mama –
văzând tragedia – a ridicat singura cu mainile ei camionul și a eliberat piciorușul
copilului. Orice mamă ESTE în stare să declanșeze o astfel de forță interioară.

La începuturile maternității îmi era frică să îi fac baie copilului fără să îl înec, să îi
schimb un scutec fără să îi fracturez coloana sau să îi dau un fruct fără să întreb
medicul. N-a trecut mult și am descoperit că asta era cea mai mică dintre provocări.
Exact după un an, când începusem să mă simt deja maestru, a venit pe lume și al
doilea copil. După ce am trecut cu ambii de copilăria mică, mândră că mă descurc
de minune singură, a început o nouă etapă. Și tot așa, la fiecare 2-3 ani, cum au mai
crescut puțin, a apărut un nou scenariu, noi provocări, roata nu se oprește,
schimbarea ne cheamă la adaptabilitate și flexibilitate, la măiestrie în folosirea
celor cinci abilități umane, pe care le numim aici 5A.

54
 La începuturile maternității acestea îmi erau îndreptate haotic în cu totul alte
direcții decât cunoașterea:

• ATENȚIA - spre ”să nu moară copilul”, deci asupra fricii și a morții.

• INTENȚIA - spre ”a fi o mamă bună”, deci asupra satisfacerii egoului meu.
• VOINȚA - spre a mă sacrifica (a rezista fără mâncare, fără odihnă, fără pauze, fără
ajutoare), deci asupra nevoii mele egotice de a demonstra, din nou.
• RĂBDAREA - a fost neutilizată.
• ALEGEREA MOMENTULUI POTRIVIT - a fost abilitatea pe care nici măcar nu am
conștientizat-o în primii ani.

Odată cu schimbarea alimentației personale și cu înțelegerea Măștilor Imunității,

proces care a început când copiii aveau 3 și 4 ani, cele cinci abilități au început să
fie conștientizate și folosite eficient, cu alte cuvinte, nu mi-am mai irosit așii din
mânecă.

• ATENȚIA - merge mereu spre mine, dar nu în sensul importanței de sine, ci al stării
de bine, al stabilității fizice, emoționale și mintale.
• INTENȚIA - este de a fi prezentă în fiecare moment, pentru a face tot ce pot mai
bine în condițiile date, spre binele suprem al tuturor.
• VOINȚA - este de a coborî permanent mintea în inimă și de a conserva energia.
• RĂBDAREA este o armă albă.
• ALEGEREA MOMENTULUI POTRIVIT este o abilitate înnăscută pe care o cultiv
lăsându-mă în fluxul energiei, în curgerea vieții și ascultând mesajele corpului și ale
vocii discrete a intuiției materne.

Cele mai traumatizante/șocante experiențe au fost:

• Eliminările spontane: inflamații și dureri acute de urechi, de dinți, de ganglioni,
vomă în jet, scaune explozive, febră uriașă, tuse non stop, paraziți, erupții pe piele,
reacții alergice violente.
• Accidentele: cap spart, căzături de la înălțime în cap, în dinți, lovituri la ochi,
hemoragii sau răni deschise datorate accidentelor cu bicicleta, cu rolele, cu
trotineta, la trambulină, în piscină sau pur și simplu din neatenție, mușcături de
animale sau de insecte.

Cum fac fată?

1) Prin cunoaștere aplicată zilnic. Cunoașterea din cărți, exersată în practica zilnică îmi
dă putere, claritate și viteză a deciziilor.
2) Prin structură de suport pe care o numesc Puterea lui Împreună: medicul potrivit și
soțul potrivit. �Cu ajutorul celor 5A din dotare am ”vânat” terapeuții potriviți și
am cultivat o relație de evoluție cu ajutorul lor (vezi de exemplu capitolul ”Cum aleg
medicul potrivit?” din cartea mea, Diversificarea, pur și simplu.) În momentele de
șoc, sotul meu a fost primul care m-a ajutat să mă reconectez cu puterea, liniștea
și cunoașterea mea interioară, spre a face cele mai bune alegeri și a-mi păstra
claritatea și sănătatea mintală. Încrederea lui necondiționată în cele 5A pe care le
dețin, m-a motivat și m-a remontat.

55
 3) Prin anticipare și puterea plantelor. Mi-am creat o mică și simplă trusă de prim
ajutor, din câteva remedii eficiente și care este la îndemâna oricui din familia
noastră. Conține o pensetă perfectă pentru căpușe, lumânări de urechi, remedii
homeopate, gemoderivate, florale sau api- sau fitoterapice pentru: șoc emoțional,
sângerări/hemoragii, durere, inflamație, tuse, febră, vomă, diaree, mușcături de
insecte etc.

Mulțumesc, Cristela, pentru împărtășire, este minunată evoluția pe care ai făcut-o ca persoană, dar
și abilitatea deosebită pe care o ai în a ne împărtăși nouă, tuturor.
Ne bucurăm să fim alături și să știm că nu trecem singuri prin dificultăți.
Și că avem atât de multă putere în noi să ne confruntăm cu tot ce este și să depășim totul cu bine.

Acum să recapitulăm în mod sintetic cei 5A, așii noștri, cele cinci abilități de care dispune orice ființă
umană, care îi stau permanent la dispoziție, care necesită multă energie pentru exersare și pentru
folosire conștientă și pe care Cristela le-a descris atât de bine și de frumos în intervenția sa.

Desigur că sunt multe altele precum perseverența, flexibllitatea, rezistența, consecvența, detașarea,
cumpătarea și multe altele, dar noi am dorit să ne oprim asupra dotărilor cele mai importante, de
accea le-am și numit ”AȘI”.

Atenția
Este abilitatea de a ne concentra pe o acțiune, pe o persoană sau pe o idee, cu întreaga forță a
energiei noastre. Este și un reflector care face lucrurile să apară ”din senin”.
Acolo unde se duce atenția, acolo se duce energia noastră.
De aceea copiilor li se solicită mereu ”atenția” în procesul de educație.
Dacă un copil nu este atent pe ceva anume, acel ceva nu există în realitatea lui.
Și la un adult este foarte simplu de observat acest lucru. Atenția este un reflector care face lucrurile
să iasă în evidență în realitatea noastră.
Un bărbat nici nu știe că există mașini Mazda marca CX30 în circulație, până când nu cercetează piața
mașinilor pentru a-și procura una. Din acel moment, în care decide că acest model îi place mai mult
decât altele, începe să vadă în circulație doar mașini Mazda CX30. Oare acestea au apărut brusc în
trafic? Sau erau dintotdeauna acolo, dar el nu și-a focalizat atenția pe ele?
Similar pentru o femeie care dorește să-și cumpere o anumită haină, poșetă sau tip de pantofi. Începe
să-i vadă peste tot, purtați de diferite alte femei. Erau dintotdeauna acolo, dar pentru că-și
focalizează atenția în special pe aceste obiecte, ele devin evidente din mulțime, ca și cum ar pune un
reflector asupra lor.

Cum ne antrenăm atenția ca să devină puterea noastră?

Alegând pe ce anume să ne punem atenția.

Este întocmai ca la televizor, când selectăm un anume canal cu telecomanda.
Atenția este ”telecomanda” ce ne stă la dispoziție, pentru a ne selecta filmul sau canalul de
televiziune în care dorim să ne regăsim, în viața noastră zilnică.
Apăsând butonul atenției, alegem în fiecare secundă a vieții modul în care privim realitatea și modul
în care aceasta ne reflectă propriile noastre alegeri.

56
Dacă ne punem atenția pe știrile care ne încarcă de frică și pe oamenii care induc panica și ne fac să
ne simțim neputincioși, ne vom menține într-o stare de copiii speriați.
Dacă ne focalizăm atenția pe informații pozitive, pe soluții creative, pe oamenii care ne oferă
împuternicire și soluții practice, atunci informațiile care ne sperie și care ne slăbesc, dispar din
realitatea noastră. Ele continuă să existe în masa de vibrații disponibile, dar noi alegem să nu le mai
recepționăm.

Cu butonul atenției, alegem oglinda în care ne uităm în fiecare zi.

Și alegem starea noastră interioară, pe care apoi să o verificăm în reflectarea din oglindă.
Ne place ce vedem?
Minunat, continuăm.
Nu ne place ce vedem?
Schimbăm, testăm ceva nou, încercăm – de câte ori este nevoie.

Intenția
Este forța de materializare a atenției noastre.
A intenționa înseamnă a face o comandă fermă la ”bucătăria” Universului despre ”hrana noastră”
zilnică - și aici nu ne referim la mâncare, ci la ce anume îi cerem noi Creatorului (sau Energiei Vieții)
pentru noi, în fiecare secundă a vieții.

Așa cum ați descoperit în discursul meu, folosesc cuvântul ”încerc”.

Fiecare dintre noi și-a spus de nenumărate ori ”încerc și văd cum este”.
Când spui ”încerc” de fapt spui ”în cerc”, adică deja se presupune că te vei tot învârti în cerc, până
vei abandona învârteala, constatând că nu obții niciun rezultat.
Atunci când folosești cuvântul ”intenționez”, de fapt îți expui clar direcția în care se îndreaptă atenția.
Cu alte cuvinte, declari obiectivul sau focalizarea pe care o urmărești în acel moment.

Forța intenției se antrenează.

Intenția simplă nu este suficientă pentru ca o idee sau un gând să devină realitate.
Este nevoie de o intenție nestrămutată, ce include motivație, credință și perseverență, pentru ca
energia lumii să participe la materializarea viselor noastre.

Voința
Este o energie aproape fizică și palpabilă care emană din corpul uman și care schimbă totul în jurul
persoanei în care se exprimă.
Voința ține mult de energia corpului unei persoane și de posibilitatea de a o folosi pentru sine.
Voința este o abilitate și o însușire corporală legată de plexul solar, de centrul (mijlocul) corpului
(aproape chiar de zona buricului).
Ea cuprinde curajul, cutezanța, forța intrinsecă și energia disponibilă în acel moment.

Cu ajutorul voinței pot fi depășite momente dificile și provocări mari.

Voința este cea care permite evoluția reală a ființei umane.
Obstacolele ce ne apar în cale nu sunt decât oportunități de antrenament aduse pe drumul nostru
de Sursa Vieții, atunci când solicităm creștere interioară și cerem să înțelegem viața.
Așa cum am văzut și din relatarea Cristelei, pentru o mamă care își crește copiii, educarea voinței, în
mod suplimentar față de intenție și atenție, constituie un factor de împuternicire și evoluție absolut
necesar.

57
Răbdarea
Este o însușire umană legată de timp și de conectarea în mod prietenos cu acesta.

Când considerăm că ”nu avem timp” intrăm într-un conflict tip luptă cu scurgerea timpului. Și
aproape întotdeauna sfârșim prin a pierde energie și a fi învinși.
În schimb, când - indiferent de ceea ce ni se întâmplă - gândim și acționăm ca și cum am avea tot
timpul din lume, ne trezim că putem introduce într-o zi enorm de multe activități, care se leagă rapid
una de cealaltă, se conectează logic și fluid între ele, nu ne obosesc prea tare și ne aduc, la final de
zi, senzația de ”magie” și de co-creație cu fluxul vieții.

Simțim că ne-am aliat cu timpul, că ne-am aliat cu fluxul vieții și aplicăm în mod constant Legea
Energiei: efort minim, efect maxim.

Răbdarea ne învață că totul se rezolvă, că fluxul vieții are planurile sale și dacă putem să așteptăm
respirând profund, multe lucruri se rezolvă de la sine.
Răbdarea necesită să avem încredere în viață.
Și mai presus de toate, răbdarea necesită să avem încredere în noi înșine și în puterea noastră
interioară, care orchestrează modul în care ne conectăm la viață.

Alegerea Momentului Potrivit

Această abilitate este de fapt o întreagă artă, care include cele patru abilități anterioare (atenția,
intenția, voința și răbdarea) plus flexibilitatea (adaptarea la tot ceea ce este) și vigilența continuă.
În viețile noastre, există ”momente de oportunitate” în care ne putem transforma viața peste noapte,
fără eforturi prea mari.
Când toate se construiesc și se așază într-o anumită configurație, când toate piesele de puzzle sunt
așezate în locurile lor, punerea ultimilor piese echivalează cu un miracol – totul devine întreg și viața
se ordonează în binele înalt al tuturor celor implicați.
Magia Momentului Potrivit este o energie de înaltă calitate.

Antrenamentul practic al celor 5A cere multă energie și nu se termină niciodată.

Masca mental-emoțională a imunității, reprezentată de dotările și abilitățile naturale ale energiei

corpului nostru și pe care le-am numit generic 5Ași (atenția, intenția, răbdarea, voința și alegerea
momentului potrivit) este o mască imunitară redutabilă, care susține Masca fizică și care își trage
forța din ea.

Un corp sănătos este locuit de o energie care excelează în atenție, intenție, voință, răbdare și alegerea
momentului potrivit. Și viceversa. Atenția pe sănătatea corpului, intenția de a-l menține în cea mai
bună stare, voința și răbdarea de a lucra zilnic în direcția menținerii sănătății și alegerea momentului
potrivit pentru fiecare acțiune de schimbare reprezintă abilități ale unui adult care crește în
înțelepciune, folosind timpul ca aliat.

Oamenii preocupați de propria stare de bine nu îmbătrânesc.

Acest cuvânt nu există.
Acești oameni se împrietenesc cu timpul. Și cresc în înțelepciune.

58
JURNALUL ALIMENTAR

Bonusul nostru este acest exercițiu de antrenament al atenției, intenției, voinței și răbdării. Iar
momentul potrivit pentru a face acest exercițiu este ACUM.

Jurnalul alimentar este o sarcină care displace tuturor. Ea poate fi îmbrățișată cu entuziasm la început
și apoi abandonată după primele zile, căci iată ce se întâmplă cu cele 5A în acest proces:
• Voința este scurtată de Mintea care nu dorește libertate, ci dorește indicații.
• Atenția caută să scape în alte părți ale vieții, mai zburdalnice și jucăușe.
• Intenția dorește să se focalizeze pe exterior, iar Jurnalul alimentar necesită o focalizare
interioară.
• Răbdarea este o abilitate puțin practicată și antrenată la majoritatea oamenilor.
• Iar Momentul Potrivit pare că nu mai vine niciodată.

Pentru a putea schimba obiceiurile și rutinele vieții, este nevoie să le cunoaștem și înțelegem bine.
La fel cum un vânător își pândește cu atenție prada, zile bune, înainte de vânătoare, observându-i
obiceiurile, traseele, slăbiciunile și abilitățile, la fel și noi ne vom observa cu multă atenție obiceiurile
alimentare și conexiunile cu reacțiile noastre emoționale sau fizice, pentru a putea să intervenim la
momentul potrivit asupra verigii cea mai slăbite. Doar acolo putem acționa pentru întreruperea
fixităților și tiparelor vieții.

Așadar, acceptați sarcina realizării Jurnalului alimentar ca pe un exercițiu de împuternicire și de

antrenament al celor 5A, al dotărilor ființei voastre?

Dacă vă descurcați cu programul Excel, puteți folosi un astfel de tabel.

Dacă nu doriți să folosiți tehnologia informatică, puteți să folosiți un caiet sau foi de hârtie.
Notați-vă în fiecare zi, de fiecare dată când mâncați, gustați, beți ceva:
- ora
- ce anume consumați (alimentele)
- cantitatea aproximativă (mililitri, grame sau măsuri precum o cană, un pumn, o linguriță etc)
De exemplu: un pumn de semințe, un pumn de nuci, o cană de cireșe, 5 linguri de boabe de porumb,
o cană de lapte, o cană de ceai, un pahar cu apă.
Într-o rubrică separată din tabel sau la finalul însemnărilor fiecărei zile, notați (dacă este cazul):
- reacțiile/senzațiile fizice: dureri de burtă, eliminări de scaun sau nu, gaze, somnolență, regurgitări,
arsuri, tulburări de somn, somnolență, vioiciune etc
- stări emoționale apărute: tristețe, nemulțumire, bucurie, entuziasm etc
Este important să notați și perioada zilei când s-au petrecut.

Intenționați să faceți Jurnalul alimentar pentru 7 zile.

Este o perioadă suficient de scurtă, cât să reușiți provocarea, dar destul de lungă pentru a avea o
primă privire de ansamblu asupra obiceiurilor alimentare (dar și de viață), a repetițiilor în care vă
aflați prinși și a impactului – poate neconștientizat – asupra stării fizice și psihice generale.

Jurnalul alimentar reprezintă un exercițiu de împuternicire.

Vă dorim mult succes la realizarea lui începând de acum!

59
 CAPITOLUL 3
MASCA SOCIALIZĂRII INTERIOARE

Privire de ansamblu

Microbiomul – Împărăția Interioară

Instrument practic: Postul alternativ

60
Privire de ansamblu
Acest capitol este dedicat în special celor care aleg să trăiască cu energia diferențiată de adult și să-
și asume responsabilitatea pentru propriul corp.

Masca socializării interioare este o mască greu de susținut, greu de purtat și cel mai greu de
îndepărtat. Pentru că nu ne va plăcea ce vom descoperi sub ea.

Cea mai surprinzătoare informație a cunoașterii oferite în cadrul acestei măsți, Mășca socializării
interioare, este conștientizarea imensității noastre interioare.

Suntem gigantici în interior.

Cristela, ai dorit să subliniem această informație, de aceea te rog să dezvolți.

Îmi face plăcere de fiecare dată când pot susține informațiile teoretice cu experiența
practică. Și care profesori de practică sunt cei mai buni? Copiii noștri. Mai în glumă,
mai în serios, o altă prietenă dragă, Mimi Walter, m-a sfătuit - atunci când cei 2P
au început să vorbească – să umblu cu creionul și cu carnetul de notițe în mână, în
timp ce ei vorbesc, să iau notițe și nu va mai fi nevoie să scriu eu cărți. Pare că am
ajuns la vorbele ei. �

Din când în când lui Pavel îi place să desenăm împreună ceva... după regulile
stabilite de el. Adică ne alegem fiecare ce simte și nu avem voie să ne uităm ce face
celălalt decât la final.”Trebuie să fie surpriză!” Am păstrat acest desen de când avea
5 ani, pentru că nu pot uita conversația noastră de atunci.

61
 ”Uite, aici e inima mea”, a făcut el mândru. ”Plină cu inimioare, care sunt pline cu
iubire și cu multe, multe aripi … ”
”Paveeel… e o idee minunata! Da’ ai tu loc pentru pentru atâtea aripi și pentru atâta
iubirică în corpușorul ăsta mic?” l-am tachinat eu. ” Îhî”, a dat grav din cap. ”Sunt
mic pe dinafară, da’ mare pe dinăuntru!” Și de atunci am păstrat vorba asta între
noi.

Nu după mult timp, într-o noapte m-a chemat să merg cu el la baie.

”Oh, mamă, da’ ce greu te-ai făcut”, am exclamat șoptit în timp ce îl lăsam din brațe
înapoi în pat.
”Știi de ce sunt așa greu?” m-a întrebat somnoros.
”Nu”.
”Pentru că sunt plin de idei.”
”Da’ multe idei tre’ să fie, la cât de greu ești!...” am zis asa, mai mult pentru mine.
”Păi nu ți-am mai spus? Sunt mic pe dinafară, da’ mare pe dinăuntru!”

Am înțeles. Atât de bine, că n-am mai uitat și iată, acum vă povestesc și vouă spre
confirmarea celor spuse de Sorina: suntem gigantici în interior.

Ce frumusețe de povești, Cristela. Pavel este un suflet bătrân care ne confirmă ce am aflat de la
oamenii de știință ai lumii: că stăpânim o gigantică lume interioară.

Chiar dacă la nivel de corp fizic ne percepem a fi mici și puțin importanți în jocul lumii și în marele
Univers, suntem cu adevărat regi și regine peste miliarde de supuși: propriile celule ale corpului, dar
și peste multe alte entități necunoscute, care formează microbiomul interior.

Adevărul este că în interior există o întreagă împărăție de entități

- despre care știu foarte puține
- pe care le neglijez
- cu care nu știu să comunic și mă aflu – de cele mai multe ori - în luptă sau în conflict.

Realitatea este că fiecare dintre noi (inclusiv entitățile microscopice din interiorul corpului nostru)
dorește doar să se simtă bine acasă.
De fapt, fiecare entitate pe acest pământ, își caută un acasă, în care să se simtă confortabil și să-și
ducă viața, în conformitate cu programarea interioară.

Nu are sens să ne batem unii cu alții și să ne luptăm pentru resurse.

Viața, în marea ei înțelepciune, a construit totul astfel încât reziduurile și gunoaiele unei specii să fie
hrană pentru o altă specie.
Dacă ne așezăm în armonie, în ciclul vieții și permitem fiecărei componente să existe și să-și
împlinească menirea, vom găsi o modalitate echilibrată de interacțiune.

Și acest lucru îl putem începe din interiorul corpului nostru.

Înțelegând comunitatea uriașă interioară pe care o găzduim în interior.
Înțelegând că suntem regi și regine în împărății mari, peste miliarde și miliarde de supuși, care caută
soluții să trăiască în armonie.

62
Revendicându-ne și asumându-ne poziția de rege / regină a împărăției interioare, indiferent care este
poziția noastră în lumea umană.

Avem putere asupra interiorului nostru. Comunitatea reală începe în interior.

Socializarea în exteriorul nostru se poate întâmpla ”fără mască” doar în momentul în care echilibrăm
raportul de forțe din interiorul nostru.

Atunci când în interior apare pacea.

63
Microbiomul – Împărăția interioară
Microbiomul reprezintă a treia Mască a imunității, sub Masca fizică și Masca mental-emoțională.
Înțelegerea și pătrunderea minții la această profunzime este posibilă doar pentru adulții ce doresc
să-și realizeze potențialul. De aceea am și început acest capitol precizând că este dedicat în special
celor care aleg să își asume responsabilitatea pentru propriul corp.

Masca fizică și Masca mental-emoțională ne-a oferit multe informații despre comunicarea între
interiorul și exteriorul corpului nostru.
Imunitatea este acea funcție a corpului care decide ce rămâne în interior și devine o parte din corp
și ce este eliminat.

Așadar, tot ce rămâne în corpul nostru are un rost și un sens pentru prezență.

Sorina dragă, sunt atât de multe informații de specialitate despre microbiom!... Am putea oferi
cititorilor și participanților la Atelierul de Împuternicire, o perspectivă diferită - mai accesibilă, mai
atractivă și realmente captivantă?

Bine, Cristela, să scriem atunci pentru regii și reginele care ne ascultă și care ne citesc, povestea
Împărăției interioare.

În interiorul corpului nostru se regăsește o împărăție cât o întreagă omenire, cu miliarde de indivizi
și sute de specii și grupuri separate și distincte: MICROBIOMUL.

Microbiomul este format din micro-organisme care ne ajută în procesul vieții, ne susțin să digerăm
mai bine hrana și ne asistă în procesele de eliminare despre care am discutat în Masca fizică. Tot ele
ne provoacă în procesul de creștere, pentru că suferințele interioare necesită depășire și
transformare.

Compton Rom, fondatorul Ascendent Health https://www.ascendedhealth.com/ este un microbiolog

american de la care am aflat pentru prima oară cea mai provocatoare idee din ultimii ani.

Microbiomul este societatea din interiorul corpului uman.

Compton Rom explică despre cum în interiorul corpului nostru se află miliarde de entități
microscopice care consideră corpul - ”casa” lor: microbi, virusuri, fungi, bacterii, paraziți și mulți alții.
Toate aceste entități au un loc bine definit în cercul vieții și au venit în corp pentru că au găsit resurse
pe placul lor.

Întocmai cum oamenii migrează dintr-un loc în altul, în căutare de resurse (serviciu, locație pentru
făcut casa, parteneri de viață), la fel și micro-organismele migrează dintr-un loc în altul, până găsesc
”o casă” pe placul lor.

Compton spune că acești ”chiriași” din corpul nostru, pe care îl consideră ”acasa” lor, reprezintă 90%,
în timp ce celule noastre (pielea, tubul digestiv, celelalte țesuturi) sunt doar circa 10%.

64
Cu alte cuvinte, corpurile în care ne aflăm în acest moment sunt diferite de ceea ce credeam!
Sunt un fel de apertheid (ca în Africa de Sud).
Minoritatea crede că este mai importantă decât majoritatea.
Dar atât minoritatea, cât și majoritatea locuiesc laolaltă în interiorul corpului.

Este sarcina regelui/reginei să oprească războiul și să mențină pacea în Împărăție.

Pentru asta, regele/regina care suntem fiecare dintre noi trebuie să reia legătura cu supușii din
interior și să comunice cu aceștia eficient și practic.

Comunicarea cu noi înșine și cu părțile componente din interior necesită aplicarea celor 5A (Cinci Ași)
despre care am discutat la Masca mental-emoțională. În capitolul de fată presupunem că toate
acestea sunt deja exersate și aplicate, pentru că în lipsa lor, este dificil să îndepărtăm Masca
Microbiomului (Masca socializării interioare).

Doar în liniște și în tăcere mentală, cu intenție nestrămutată și atenție focalizată, doar la momentul
potrivit și cu multă răbdare vom putea să auzim glasurile fine și discrete ale miliardelor de entități
din interiorul nostru.

Cât timp continuăm să trăim în extreme, în excitație și în exprimări exuberante ale emoțiilor și
gândurilor haotice, nu vom putea să ne conectăm la Microbiom. Atenția, primul As, este o dotare
esențială a ființei umane și ea se va muta de la exterior către interiorul corpului. Iar restul celor patru
Ași, în special Voința de fier – subiectul unui Atelier de Împuternicire de sine stătător, vor ajuta la
schimbările și transformările reale prin care urmează să trecem.

Dragă Sorina, dar în povestea noastră am sărit peste partea cu ”A fost odată ca niciodată...”. Deci
cum a luat naștere microbiomul, Împărăția interioară?

Atunci să vorbim chiar acum despre ... gunoieri.

În lumea oamenilor, gunoierii sunt una dintre categoriile sociale importante și subestimate. Ei trăiesc
și există la periferia lumii civilizate, alături de cerșetori și de restul ființelor umane care alcătuiesc
spectrul extremei neputinței și ignoranței umane.
Regi și regine care au uitat cine sunt.

În lumea Naturii, povestea gunoierilor este diferită. Entitățile care își asumă aceste roluri sunt
viețuitoare harnice și își văd fiecare de treaba lor.

Povesteam în Capitolul 2 despre ”gunoiul” (de fapt ”gunoaiele”) acumulate în corpul nostru, în special
sub forma acidozei limfatice și a mucusului depozitat în întregul corp.
Acidoza limfatică și iritația țesuturilor creează o substanță interioară pe care o numim ”mucus”, ca o
gelatină vâscoasă. Mucusul este doar o reacție de apărare și de protecție (de aceea se mai numește
și mucus reactiv), dar când este în exces, blochează zonele înguste din interiorul corpului.

Mucusul gelatinos declanșat de acidoza limfatică este acumulat în special în periferie – cap, mâini,
picioare și zona bazinului și declanșează cele mai multe simptome de neplăceri – de la mâncărimi,
greutate, amorțeli, furnicături și până la dureri și parestezii/paralizii. În plus, declanșează mari

65
dezechilibre electrostatice la nivelul mușchilor și nervilor și astfel pot apărea stări de rău neașteptate
– de la stări de confuzie, ceață mentală, amețeli și epuizare, până la palpitații, tulburări de coagulare
(sângerări) și spasme/contracturi musculare importante (gen convulsii sau dezechilibrări mari).

Gunoaiele depozitate în diferitele părți ale corpului atrag ”gunoierii”, cu alte cuvinte entitățile care
se ocupă de descompunerea lor. De multe ori, corpul fizic cheamă intenționat acești gunoieri să-l
ajute și să-l asiste în procesul de descompunere și eliminare.

Parteneriatul corp – microorganisme este o mare necunoscută pentru oamenii de știință. Și va

putea fi elucidat doar de adulții care vor își vor înlătura Masca socializării interioare și vor reîncepe
comunicarea cu Microbiomul, cu entitățile din interior.

În Natură, materia organică este reciclată de ”gunoierii naturii” – viermii, insectele, gândaci,
ciupercile (mucegaiurile) și alte entități minuscule.
La fel ca în Natură, în corpul nostru există entități microscopice precum bacteriile, virușii, fungii
(ciupercile) și paraziții care realizează același lucru.
Sunt atrase de materia ”moartă” din interiorul corpului – de mucusul gelatinos și de celulele slăbite
și îmbătrânite - și se ocupă de reciclarea acesteia, adică de descompunerea și de eliminarea ei, pe
unde poate organismul.

Este multă înțelepciune în acest mod de a privi lucrurile și este contrar a tot ceea ce vedem și auzim
în jurul nostru. Înțelegem că Microbiomul este o parte din noi înșine, despre care am crezut mereu
că ”nu suntem noi” și cu care ne-am bătut continuu, pentru că așa ni s-a spus că trebuie să
procedăm. Scumpă Sorina, sper să facem mai ușoară ”digestia” și ”asimilarea” acestor informații
pentru curajoșii participanți la Atelierul de Împuternicire și, mai departe, pentru cititori, dacă în
acest moment vorbim despre virusuri, bacterii, ciuperci (fungi) și paraziți.

Cristela, draga mea, ideile noi trebuie mult ”mărunțite” înainte de a fi înghițite.
Consider că este importantă poziționarea micro-organismelor din interiorul nostru.

Cele mai multe sunt părți din noi, părți componente din structura corpului nostru. La fel ca noi, și ei
consideră acest corp în care locuim, acasă. La fel ca noi, și ei caută resurse (hrană și adăpost), au
planuri de înmulțire, învață continuu și mai ales evoluează și se perfecționează.

Microbiomul, flora interioară, are o inteligență proprie de ne-neglijat și ocupă spații vaste pe pielea
noastră și pe mucoasele intestinale.

Bonie Bassler este o cercetătoare ce se ocupă de inteligența bacteriilor și mult înainte de Compton
Rom a fost interesată de fenomenul ”comunicării” între diferitele specii bacteriene și a acțiunilor ”de
grup” pe care le inițiază acestea.

Urmăriți acest filmuleț fascinant (disponibil în limba engleză) și vedeți implicațiile lui profunde: The
Secret, Social Lives of Bacteria (Viața secretă, socială a bacteriilor)
https://www.youtube.com/watch?v=TVfmUfr8VPA

66
Bacteriile sunt inteligente – comunică între ele – au limbaj chimic specific (în aceeași specie sau între
specii diferite). Dar mai presus de toate – ele au făcut legile lumii în ceea ce privește
multicelularitatea.

Cu alte cuvinte, bacteriile sunt specialistele lumii la ”lucrul în grup”. Pare că sunt cele mai bătrâne
educatoare ale lumii. Ne învață despre comunicare și lucrul împreună.

Noi toți ne adunăm în grupuri (mai mici - numite familii, sau mai mari, profesionale, pe interese,
comunitare etc) datorită învățăturii pe care o avem disponibilă în corpul nostru de la bacterii.

Putem învăța de la ele cum să facem lucrurile diferit, mai eficient, atunci când lucrăm ÎMPREUNĂ. De
fapt, asta ne și induc, prin impulsurile lor, pe care le simțim drept senzații ale corpului în care trăim:
să ne căutăm între noi, cei ”asemănători”, să ne asociem, să colaborăm, să formăm alianțe și să
punem laolaltă însușirile și abilitățile fiecăruia. Să găsim modalități noi și eficiente împreună.
Să căutăm în lumea din jur locul potrivit în care abilitățile noastre naturale să fie maxim exprimate.
Să ne căutăm oamenii cu care lucrând împreună putem exprima întregul nostru potențial.

Dacă doriți să aflați și mai multe, materialele din seria The Secret, Social Lives of Bacteria (Viața
secretă, socială a bacteriilor) prezentate de Bonie Bassler sunt disponibile pe YouTube în limba
engleză: https://www.youtube.com/watch?v=iBarKif_QlM

Sorina, tu ești medic și te rog să confirmi din practica ta. Singurul fel de relație pe care suntem
instruiți să o dezvoltăm cu bacteriile este abuzul, intervenția în forță: ori vrem să le înmulțim
înghițind probiotice, ori vrem să le nimicim înghițind (mai ales când nu e cazul) antibiotice. Dar
dacă urmărim materilele pe care ni le-ai propus, avem acces la o lecție de smerenie: nu suntem
indivizi unici, ci suntem o COMUNITATE într-un corp unic.

Întocmai, draga mea Cristela și iubiții mei frumoși. Faptul că noi înșine suntem formați în 90% din
bacterii (sau în 99% din componente bacteriene) ne face să ne considerăm corpul diferit.

Să recapitulăm.
Suntem 90% bacterii și doar 10% celule proprii. Suntem o Împărăție interioară și suntem ”gigantici”
în comparație cu fiecare celulă individuală care ne compune.

Planeta Pământ și corpul nostru sunt exemple de organisme gigant, dar care sunt formate din micro-
organisme. Sunt zeci de specii de bacteriil și ele conviețuiesc alături de virusuri, fungi și paraziți. Toate
aceste specii au nevoie să comunice pașnic, coerent și să lucreze în armonie, pentru a ne menține
sănătoși.

Dar Sorina, cum putem realiza acestă conviețuire pașnică cu entități care pare că ne agresează, că
ne ”îmbolnăvesc”? Aici simt că ar fi de folos câteva mesaje împuternicitoare.

Desigur, Cristela. Este util să înțelegem că există un Ciclu al Vieții pe Pământ. Entitățile care ne
agresează și pe care le considerăm dușmanii noștri, nu au de fapt nimic personal cu noi. În marele
Ciclu al Vieții, noi reprezentăm doar o potențială sursă de hrană pentru ele.

67
Fie că discutăm de bacterii sau de alți microbi, de feline sau de alte specii carnivore, despre entități
energetice care coabitează cu noi pe planeta Pământ sau în Univers - Ciclul Vieții este același
indiferent de nivelul la care ne uităm: suntem pradă pentru unele entități și devenim agresori pentru
alte entități.

Când avem aceste două repere importante cu privire la cine suntem cu adevărat, putem să
reconsiderăm multe dintre informațiile pe care le primim, adică să ne împuternicim:

1) Nu suntem, nu am fost și nu vom fi vreodată victime, decât dacă alegem acest

lucru. Puterea interioară stă în cunoașterea a cine suntem cu adevărat, în
întărirea propriei Împărății interioare și în menținerea în Ciclul echilibrat al
Vieții cât mai mult timp cu putință.
2) Bacteriile, microbii și organismele unicelulare sunt strămoșii noștri înțelepți,
aliați de nădejde în procesul vieții și cu care putem avea o comunicare coerentă.
Comunicarea este liantul dintre noi.
3) Microbiomul (comunitatea de entități) reprezintă puterea noastră secretă.

Dorești să adaugi ceva în acest moment, Cristela?

Dragă Sorina, ideile expuse despre Microbiom și despre comunicarea cu el din

poziție de rege/regină, îmi trezesc amintiri puternice legate de conversațiile cu
bunica mea, Maria, care a trăit 100 de ani. De câte ori o vizitam sau îi telefonam,
la final era: ”Pace, mamă. Și pentru armonia în familie: comunicare!” Termenul
”comunicare” era des întâlnit în sedințețe de lucru din corporația unde lucram și îmi
părea că șade caraghios pe buzele ei. Iar urarea ”Pace!” mă amuza, ca pe orice
tânăr cu comportament nediferențiat și inconștient de propriul război interior!
”Lasă-mă, mamaie, că doar numai trăim vremuri de război!” Vezi bine că ceea ce
nu știam că nu știu atunci, a devenit o revelație pe parcursul devenirii mele ca adult
conștient și responsabil. Și anume: comunicarea cu interiorul și pacea interioară
sunt pașii pentru o comunicare de succes cu exteriorul și pentru pace în lume.

Mulțumesc, Cristela, intuiția ta te-a ghidat corect. Aceasta este și soluția practică oferită de
Microbiom: SĂ OPRIM RĂZBOIUL INTERIOR.
Să instaurăm pacea.

Știm din studiile microbiologilor că bacteriile comunică între ele prin două sisteme:
1) Un sistem de comunicare propriu și unic bacteriilor dintr-o singură specie (ca și
cum ar fi un limbaj specific de specie – exact ca limba unică a unui popor)
2) Un sistem de comunicare universal, prin care pot interacționa cu toate speciile
bacteriene existente (un fel de esperanto al bacteriilor)

Sute, mii de specii bacteriene pot trăi într-o comunitate armonioasă, atâta timp cât fiecare stă în locul
potrivit și își primește resursele de care are nevoie și este tratată cu respect și cu considerație.

Fiecare dintre noi este un rege, un conducător, un stăpânitor pe teritoriul vast al corpului. Bacteriile
sunt miliarde de mici supuși care trăiesc alături de celulele corpului nostru și care așteaptă să
primească din partea ”regelui” sau a ”reginei”.

68
- decizii înțelepte
- hrana de care au nevoie
- condițiile pentru evacuarea reziduurilor
- spațiu pentru desfășurarea acțiunile specifice.

La fel ca ele, și noi putem dezvolta cele două sisteme de comunicare: unul cu oamenii care sunt ”ca
noi” și aparțin ”aceleași specii” prin energia, dorințele și posibilitățile lor și unul pentru ceilalți
oameni, care nu vor aceleași lucruri ca noi, dar alături de care trăim și acționăm, la un moment dat.

Cele două sisteme de comunicare pot fi extrem de funcționale, se pot baza pe o chimie diferită, pe
așteptări și consum de energie diferit și odată înțelese, ne sporesc eficiența lucrului comunitar.

Adulții responsabili învață să comunice eficient cu ei înșiși (în interiorul corpului) și în afara lor (cu
tot ceea ce este în exterior). Înțeleg că ne putem implica în comunități în exteriorul nostru, fiind
eficienți (consum energetic minim, rezultat calitativ maxim) doar atunci când există un echilibru în
comunitatea din interiorul corpului nostru.

Locul de acțiune și de interes major este CORPUL NOSTRU.

De aceea am început Atelierul de împuternicire și cartea cu Masca fizică, a corpului – întrucât el este
terenul de joc principal.
Apoi am studiat relațiie corpului cu exteriorul - aici este specialistă Mintea umană și aici sunt
implicate emoțiile și acțiunile omenești.
Și ne-am orientat către final în interiorul corpului, la restabilirea conexiunii cu Împărăția interioară și
la reluarea comunicării reale și împuternicitoare cu noi înșine. Un ciclu complet interior – exterior.

Și astfel, microbiologia validează încă o dată, precum alte științe (chimia, fizica și matematica) faptul
că nu există nimic în exteriorul nostru, ce nu există în interior.

Ne cunoaștem pe noi, putem să cunoaștem lumea din jurul nostru.

Ne stăpânim pe noi înșine, putem stăpâni lumea.
Trăim în armonie în interiorul nostru, putem trăi în armonie în exterior.
Dispare conflictul interior, vor dispare războaiele și suferințele exterioare.

Cunoașterea Microbiomului este o știință vastă, ce în prezent cunoaștere o dezvoltare fără

precedent. De asemenea, Microbiomul este câmpul nostru de antrenament zilnic.

Dacă este posibil și dacă există interes, scrieți-ne și îi vom dedica un atelier de sine stătător sau un
întreg program, pe care îl vom intitula - cum altfel? - Împărăția interioară.

69
Postul alternativ (intermitent)

Scopul acestui instrument practiv pe care îl propunem este să vă sprijine să antrenați simțul auto-
observației, atât de util în procesul de evoluție spre viața de adult și să exersați o parte dintre
abilitățile de adult pe care le-am prezentat sub denumirea 5A (Cinci Ași): intenția, voința și răbdarea.

Perioadele de pauză, de liniște și de tăcere sunt foarte importante pentru noi, ca ființe umane.
Pentru corpul nostru sunt atât de importante, încât există o nevoie imperioasă de somn, de odihnă,
de pauză de la stimularea mentală continuă, totul pentru a permite relaxarea și echilibrarea tuturor
celulelor din corp.

La fiecare 24 de ore facem pauză fizică sau intelectuală de 7-8 ore. Este la fel de important și necesar
să oferim corpului și o pauză digestivă mai lungă, pentru susține tubului digestiv, atât de mult solicitat
la omul modern.

Postul alternativ este o tehnică de ”postire”, adică de oprire a consumului de alimente și apă, care se
întinde pe o perioadă de minim 12 ore pe zi și și poate fi prelungit la 14 sau 16 ore. Intervalul de timp
în care se poate desfășura este orele 19.00 seara până la 7.00 dimineața, respectiv 18.00 seara până
la 10.00 dimineața.

Acest interval se numește ”fereastra de postire”, iar intervalul în care mâncăm se numește ”fereastra
de alimentație”. Cu cât ne alimentăm într-o ”fereastră mai îngustă” și cu cât oferim corpului mai
puține repetări ale alimentației (1-2 mese pe zi, într-o fereastră de 6-10 ore) cu atât ”fereastra de
postire” este mai lungă.

Fiecare persoană poate să încerce și să testeze pe propriul organism aplicarea acestei ”ferestre de
postire” de 12 ore, care se recomandă să fie ”post uscat” (fără mâncare și fără băutură). Adică o
pauză de la stimularea digestiei, pentru a permite corpului să-și facă eliminările și pentru a permite
”gunoierilor” să-și facă sarcina.

Aplicată zilnic în viața noastră, această fereastră ne permite răgazul de a intra în zona de centrare,
detașare, liniște, tăcere – nu doar mental și emoțional, ci și digestiv. Când tace digestia, poate avea
loc vindecarea și repararea.

Postul alternativ poate fi integrat în programul zilnic și se pot face diferite experiențe și încercări, cu
creșterea sau scăderea acestui interval de timp, pentru a observa efectele asupra corpului.

În timpul perioadei de postire, dacă observăm reacțiile corpului și încercăm să comunicăm cu noi
înșine, vom descoperi multe despre corpul nostru:
- Cum se simte cu o restricție alimentară
- Ce pofte apar și ce gânduri ne trec prin minte
- Ce comportamente există și ce emoții ne încearcă
- Cum ne relaționăm la ceilalți din jur care nu aleg această variantă și mănâncă lângă noi
- Cum tolerăm diferențele
- Cum ne acceptăm slăbiciunile
- Cum reacționăm la schimbări

70
Și multe altele.

Vă invităm să încercați să aplicați 1-2 săptămâni în viața voastră postul intermitent și să notați în
Jurnalul alimentar, pe care deja l-ați exersat la Masca mental-emoțională, informații legate de pofte,
dorințe, gânduri, emoții și conexiuni cu alimentele sau reacțiile corpului vostru. În felul acesta, puteți
să colectați semnalele corpului și ale Microbiomului interior cu privire la adevăratele sale nevoi și la
starea de fapt a corpului.

Principalul câștig al aplicării acestui instrument practic este educarea voinței. Voința este un subiect
atât de important, încât este tema următorului Atelier de împuternicire și a următoarei cărți scrise
de tandemul nostru, Sorina și Cristela.

Vă dorim mult succes la aplicarea practică a postului alternativ!

71
 CAPITOLUL 4
MASCA SURPRIZĂ
ELECTRICITATEA ȘI TEHNOLOGIA

Privire de ansamblu

Scurt istoric al bolii electrice cronice

Boala de iradiere: experiență personală

Evoluția bolii de iradiere

Cum facem pace cu tehnologia

Corpul nostru este o baterie. Cine sunt eu?

72
Privire de ansamblu

Corpul omenesc este supus multor influențe exterioare. Una dintre ele însă trebuie amintită în mod
special: electricitatea. Ea influențează imunitatea într-un mod în care nu știam că ar fi posibil, întrucât
intensitatea influenței nu a fost atât de mare până în prezent.

Electricitatea statică a atmosferei planetei a fost cunoscută mereu. Furtunile cu tunete și trăznete,
schimbările bruște de vreme, clima capricioasă - toate le sunt cunoscute oamenilor, de mii de ani.
Corpul omenesc a fost mereu sensibil la electricitatea atmosferică, de aceea oamenii simțeau când
urma să se schimbe vremea.

În prezent, provocarea cu care se confruntă majoritatea oamenilor este modificarea uriașă a nivelului
de expunere la radiații. Niciodată în istorie, până în prezent, oamenii nu au fost iradiați atât de intens
ca acum.

Suntem îmbăiați în prezent în radiații peste tot pe pământ.

Cuptorul cu microunde a fost o invenție apărută după cel de-al doilea război mondial. Pentru a nu se
irosi tehnica radar, aproape inutilă pe timp de pace, s-a folosit una dintre calitățile acesteia –
abilitatea de a încălzi materia organică. Și așa a apărut cuptorul cu microunde.

Dar ultrasunetele și toate radiațiile radio sau wi-fi au această calitate observabilă: încălzesc țesuturile
vii.

Planeta Pământ a devenit un uriaș cuptor cu microunde.

Noile invenții pe care le-am acceptat fără să ne întrebăm de unde au venit și ce efect au asupra
noastră – telefonul mobil, computerul, wi-fi-ul și programele de socializare – ne oferă avantajele
comunicării de la distanță, dar cu prețul plătit de țesutul biologic al corpului: încălzirea și denaturarea.

Din studiile realizate de cercetători știm în prezent cât este de nociv cuptorul cu microunde. Acesta
realizează încălzirea hranei cu prețul transformării structurii sale moleculare în ceva ce nu poate fi
utilizat de corpul uman. Hrana devină o structură străină și ciudată, pe care corpul nu o poate
procesa, nu poate folosi nutrienții dintr-un aliment încălzit la microunde. Nici măcar apa sau fluidele
nu le poate folosi, pentru că se modifică încărcătura electrostatică și rotația moleculară.

Draga Sorina, și atunci, faptul că acceptăm să stăm într-un câmp electromagnetic și mai mare, care
cuprinde pământul, care se extinde și în cer, deasupra planetei – care ne înconjoară continuu și de
care nu putem scăpa nicăieri, oriunde ne aflăm pe planetă – ce efecte are asupra corpului?

Artur Firstenberg – în cartea sa cutremurătoare The Invisible Rainbow (Curcubeul invizibil) – adună
mii de studii bine documentate și informații prin care ne arată că trei dinte cele mai mari boli ale
prezentului sunt produse de expunerea la radiațiile radio, radar, wi-fi și la câmpurile
electromagnetice ale electricității, în general. Acestea sunt: hipertensiunea arterială, diabetul și
cancerul.

73
Studii făcute de cercetătorii ruși și de medicii militari americani nu mai lasă locul îndoielii: probleme
importante ale sănătății, de la depresie, atacuri de panică, sindromul de oboseală cronică, tulburări
de somn, la infarcte și coagulare defectuoasă a sângelui, leucemii și cancere de toate felurile,
probleme digestive și de imunitate – toate se datorează expunerii generoase la câmpuri
electromagnetice uriașe.

Aceste câmpuri puternice sunt acum în casele noastre: instrumentele electronice performante pe
care le folosim pentru activitatea zilnică.

Dar electricitatea statică cu care ne încărcăm zilnic corpul și pe care nu mai avem timp să o
”descărcăm” la pământ, pentru că nu mai stăm suficient în aer liber să facem acest lucru, ne
încălzește și ne încinge pe interior. Corpul ne arată – prin stări de încingere ale fluidelor din interior -
că este prea multă „căldură” pentru sistemul digestiv și pentru sistemul limfatic, că aceste căi de
eliminare nu mai pot funcționa eficient: bufeuri de căldură și transpirații, febră sau frisoane. Sunt
simptome prin care trecem cu toții ocazional (iar unii chiar cu regularitate), mai ales dacă în același
timp cu radiațiile, folosim și hrana procesată industrial sau preparată termic.

Dorim cu toții noua tehnologie, oamenii nu mai pot fi opriți din dorințele lor de a avea noi
experiențe. Dar viața a devenit ”prea plină”.

Cum se simte la tine acest ”prea plin”, Cristela?

Oh, atât material, cât și energetic.

Îl percep zi de zi, ca pe o forță întunecată care rânjește și care mă mână și care ne

mână de la spate, care ne presează să acționăm cu o viteză și într-un ritm cu care
corpul, intelectul și sufletul nu pot ține pasul nici măcar pe termen mediu.

Trebuie să recunosc însă că tot el a fost cel care m-a forțat să caut – în toate
domeniile vieții – metode ca paharul meu să nu dea pe dinafară. Astfel am început
să organizez viața, casa, vacanțele după principii minimaliste. Astfel am început să
caut metode de eliberare a surplusului pentru a face loc noilor energii.

Copiii însă rămân cei mai fini și mai obiectivi observatori. Dacă le permitem și daca
le creăm copiilor un context în care să exprime aceste observații, vom fi uluiți de
acuratețea cu care percep fenomene subtile, invizibile legate de nefirescul din viețile
noastre. Folosesc termenul ”nefiresc” comparativ cu ceea ce se întâmplă în Natură,
căci am vorbit în capitolele anterioare despre faptul că doar Natura trebuie să fie
punctul nostru de reper pentru standardul de normalitate. În Natură de exemplu nu
există prea plin sau prea puțin, nu există prea încet sau prea repede, nu există risipă,
există echilibru și perfecțiune – chiar și în aparenta imperfecțiune. Iar acolo unde
aceste trăsături au dispărut, acest lucru s-a întâmplat exclusiv din cauza omului.

Iată un exemplu recent, pe care l-am trăit în timp ce scriam la cartea noastră.

Actuala situație legată de ”pandemie” ne forțează realmente corpul, vrem nu vrem

suntem expuși mai mult și mai intens la câmpuri electrostatice. În Austria, țara unde

74
locuim de aproape de 10 ani, nu s-au închis încă școlile, dar s-au întrerupt toate
activitățile sportive de grup. Cei 2P aveau zilnic astfel de activități după amiaza,
majoritatea în aer liber. Ca să compensăm și să ajutăm descărcarea de electricitate,
facem ce putem mai bine în circumstanțele date: plimbări în natură, chiar seara
înainte de culcare (în loc de privit la televizor care nu face parte din viața noastră în
timpul săptămânii!), mergem cu picioarele goale pe pământ sau prin
roua/bruma/zăpada dimineții, ba chiar facem o baie de trunchi de câteva secunde
în aer liber, la 10 grade sau un duș cu apă rece. După astfel de descărcări, copiii își
dau jos Masca mental-emoțională, se deschid.

În timpul unei plimbări de seară, am remarcat că fiul nostru mai mare, Pavel, pare
trist și l-am întrebat dacă e chiar așa: ”Hm, mda... Cumva nu mai îmi place cum a
devenit lumea...Dacă n-ar fi fost toate astea, așa de multe, ar fi fost totul altfel...”
L-am încurajat tacit să continue și a urmat: ”Dacă n-ar fi fost telefoanele,
calculatoarele, toate lucrurile pe care oamenii le vor, n-ar fi fost nevoie de magazine
așa de mari unde urăsc, pur și simplu urăsc să intru, de bani, de școli unde să ne
învețe să socotim și să vorbim multe limbi străine!”

Cu adevărat m-a luat prin surprindere descărcarea verbală a lui Pavel, pe alocuri
presărată cu țipete sau cu lacrimi (semn clar al acumulărilor, așa cum le-am
enumerat la Masca fizică), dar – înțelegând ce se întâmplă – l-am stimulat să
continue. Am obiectat legat de limbile străine: ”Ele sunt totuși folositoare, să ne
putem înțelege și cu alți oameni”, am zis.

”Nu-i adevărat! Ai uitat când ne-am mutat în Austria? Eu vorbeam doar românește
și cel mai bun prieten al meu de la grădiniță era din Bosnia! Cum ne înțelegeam și
ne jucam așa frumos fără să vorbim limba germană?! Și când am fost în vacanță și
m-am împrietenit cu băiețelul acela din Belgia care nu vorbea nici engleză, nici
germană? Și nu ai spus chiar tu că poți să vorbești cu inima? De ce ai nevoie de așa
multe cuvinte, de ce așa multe limbi? Și de ce trebuie să stăm 6 ore la școală în
fiecare zi, suntem doar la clasa primară? Înțeleg că la școala noastră e chiar mai
bine decât la restul școlilor, dar e prea mult, totul este prea mult, de ce nu înțeleg
oamenii? Nu-mi place cum a devenit lumea, ți-am zis.”

Personal percep ”prea plinul” din viețile noastre ca pe butonul roșu din filmele
americane. Acel buton pe care - doar în filme – Președintele apasă și declanșează
un atac nuclear. Prin acest prea mult și prea plin, omul a declanșat un atac
”nuclear” împotriva lui însuși.

La nivelul corpului fizic, impactul picăturii care a umplut paharul, picătura de prea
plin îmi pare elocvent demonstrată și de următorul fragment din expunerea
briliantului om de știință Howard Urnowitz, specialist in Microbiologie si
Imunologie. Fragmentul face parte dintr-o audiere în fața Comisiei Guvernamentale
pentru Supraveghere și Reformă din SUA, despre siguranța vaccinurilor, însă îl
consider relevant pentru tema noastră: ”Există o limită în ceea ce privește
cantitatea de substanțe străine la care organismul uman poate fi expus până când
încep să aibă loc distrugeri genetice sau să se inițieze boli cronice.”

75
Vă mulțumesc vouă, Pavel și Cristela pentru completări și pentru experiențele
personale. ”Prea plinul” este resimțit în special de persoanele sensibile și deschise.
Iar reacțiile emoționale sunt naturale.

Important este să descoperim ce putem face practic, dincolo de aceste reacții

naturale. Ce soluții practice putem identifica,pentru susținerea corpului, emoțiilor
și minților noastre și pentru o poziționare mai echilibrată în ciclul vieții.

Vom continua să mai descriem, succint, în acest capitol, anvergura problemei

legate de tehnologia modernă și impactul său asupra biologiei.

76
Scurt istoric al bolii electrice cronice

Sorina, ce am primit noi, oamenii, în schimbul noii tehnologii? Te invit să descifrăm sau – cum îți
place ție să spui – să des-povestim povestea acestei”boali”, făcând un scurt istoric.

Voi folosi o parte din informațiile din cartea lui Arthur Firstenberg - The invisible rainbow dar și altele
obținute din căutări extensive pe Internet.

Boala electrică cronică - sensibilitatea la electricitate - sensibilitatea la schimbarea de vreme a fost

numită ”neurastenie” de Gerge Miller Beard în 1869 sau ”anxietate” de Freud în 1894 și trecută în
domeniul psihiatriei.

Pentru început să rezumăm simptomele expunerii corpului la electricitate:

• Iritabilitate
• Palpitații ale inimii, aritmii și dureri în piept (”de inimă”)
• Dificultate de respirație și atacuri de sufocare (numite și ”atacuri astmatice”)
• Transpirații abundente
• Tremurături și fasciculații ale mușchilor (zbateri musculare)
• Foame intensă (mereu senzație de foame)
• Diaree (alternativ uneori cu constipație)
• Amețeli și vertijuri
• Tulburări vasomotorii (circulație periferică proastă, extremități reci, bufeuri de
căldură etc)
• Amorțeli și furnicături
• Tulburări de somn (insomnie, dificultăți de adormire, trezire noaptea la ore fixe)
• Grețuri, vărsături
• Urinare frecventă
• Dureri articulare și reumatice (”dureri fugace”, dintr-o articulație în alta, sau
permanente, în aceeași articulație)
• Stare generală de slăbiciune sau de epuizare fizică, lipsa energiei fizice

La finalul secolului al XIX-lea, Masca Electricității apărea ”oficial” pe scenă, iar făcea următoarele
observații legate de ”boala” electrică:

• Suferința apărea în familii

• Uneori semăna cu o răceală obișnuită sau gripă
• Cei care se îmbolnăveau erau mereu sensibili la schimbarea vremii
• Afecta atât femei, cât și bărbați, săraci și bogați deopotrivă, intelectuali și
fermieri
• Boala se întindea de-a lungul liniilor de telegraf și a căilor ferate
(principalele căi de electrificare la acea vreme).
• Afecta oamenii între 15 și 50 de ani - și mai puțin copiii și bătrânii
• Scădea toleranța corpurilor la alcool și la droguri
• Persoanele afectate erau oameni care făceau foarte des alergii și diabet

77
 • Neurastenicii trăiau mai mult decât restul oamenilor, dar mereu în suferință
și durer. Uneori, ca semne semnificative, aveau o urină roșiatică sau
maronie, închisă la culoare.

De atunci, periodic, medicii au observat-o și au descris-o în nenumărate studii.

În 1911, dr. Hans Gunther, cel care definea porfiria ca ”noua boală” spunea: ”Persoanele afectate
sunt neuro-astenice, suferă de insomnie și de iritabilitate nervoasă”, iar dr William Morton, profesor
de medicină ocupațională și de mediu la Universitatea de Medicină din Oregon (SUA) a descoperit că
persoanele cu sensibilitate la electrcitiate au deficiențe ale enzimelor porfirinice. ”Porfiria este o
boală mai frecventă decât se credea și afectează o parte mult mai mare din populație. Principala
cauză e reprezentată de poluarea chimică și electromagnetică a mediului înconjurător”, spunea el.

Porfirinele sunt molecule speciale, pigmenți sensibili la lumină și care ajută corpul să respire și să
folosească oxigenul. În lipsa lor, apare o sufocare interioară.

Sorina dragă, ne poți da exemple, așa încât să fie mai ușor de înțeles aceste explicații interesante,
dar destul de tehnice?

Știu că nu este chiar ușor, dar ne străduim să facem expunerea cât mai simplă și relevantă, Cristela.
Dintre porfirine, amintesc clorofila din plante și hem-ul din sângele oamenilor.

Tulburarea porfirinelor duce la tulbări masive ale hem-ului, tulburări de coagulare – de la cheaguri și
dopuri brusc apărute la hemoragii ce nu mai pot fi oprite.

În ultimii ani, majoritatea oamenilor prezintă:

• anemii, trombocitopenii (creșteri masive ale trombocitelor) și modificări
masive ale leucocitelor (limfocite, monocite etc)
• hemoragii frecvente sau apărute brusc (sânge pe nas, gingii care
sângerează, răni care se închid greu, hemoragii abundente la menstră la
femei etc)
• coagulări brusc apărute și care afectează vasele de sânge

Mi-am explicat de ce, ca medic, am fost surprinsă de avalanșa de femei gravide diagnosticate cu
trombofilie (tulburare de coagulare ce le predispune la sângerări masive în sarcină sau la naștere) și
sunt nevoite să facă toată sarcina tratamente cu produse anti-coagulante.
Și îmi explic și ”epidemia”de analize modificate, cu formula de sânge complet schimbată față de
normal. Pot să văd totul în altă lumină și măcar să înțeleg ce a produs anomaliile.

78
Boala de iradiere: experiență personală

Există numeroase date în literatură și cărți în care se discută despre efectele radiațiilor asupra
corpurilor noastre.

Ce am observat pe propriile organisme și în practica noastră de cabinet:

• Corpul uman este profund și intensiv tulburat de electricitate.
• Tehnologia excesivă ce ne-a fost forțată peste o biologie instabilă și o chimie
încă incomplet echilibrată a dus la efecte toxice acumulative.
• Simptomele descrise de medicii din vechime ca ”sensibilitate” la electricitatea
statică sunt prezente la majoritatea celor care vin la cabinet.
• Majoritatea oamenilor prezintă simptome și semne de iradiere, clinic și
paraclinic.
• Organele cele mai sensibile și intens reactive la câmpuri electrice sunt organele
de simț: urechile, analizatorul vestibular, ochii, pielea, mucoasa bucală și
nazală. Putem”simți” electricitatea ca un gust metalic sau amar, ca o uscăciune
neplăcută, iar mucoasa nazală creează continuu mucus pentru a se proteja de
iritația declanșată de electricitate.
• Dintre organele tubului digestiv, ficatul și intestinul subțire se ”luptă” cel mai
intensiv cu electricitatea și încărcătura electrostatică negativă a alimentelor
preparate termic, care le tulbură intensiv funcționare, începând de la bebeluși.
Multe dintre colicile copiilor sunt declanșate de laptele matern încărcat
electrostatic prin alimentația prelucrată termic sau prin expunerea mamei la
radiații exterioare intense: lucrul la computer, folosirea telefonului mobil, a
cuptorului cu microunde, a dispozitivelor wi-fi, a sistemelor de monitorizare a
bebelușului și multe altele.
• Există persoane foarte sensibile la electricitate și la efectele tehnologiei. Pentru
aceste persoane, viața a devenit un coșmar. Nu pot dormi, nu pot intra în
supermarket-uri, nu pot folosi cu ușurință tehnologia. Nu mai pot digera
mâncarea, nu mai pot interacționa normal și natural cu oamenii din jur. Se pare
că există 25-30% dintre persoane care realmente nu mai pot trăi la ora actuală
pe pământ. Viața a devenit un coșmar pentru ele.
• Femeile resimt mult mai intens impactul electricității statice și transmit stările
și reacțiile lor copiilor.
• Electricitatea a afectat fertilitatea, a crescut dificultatea de purtare a sarcinilor
(multe terminate cu nașteri premature sau cu dificultăți mari ale copiilor intra-
uterin sau ulterior). A apărut dificultatea majoră de naștere naturală (și
generalizarea cezarienelor). Iar copii născuți au organisme delicate, slăbite și
foarte predispuse la tulburări rapide (de la mâncare, de la radiații, de la micro-
organisme sau de la poluarea atmosferică).

Draga Sorina, dincolo de căutarile personale neobosite, cei peste 30 de ani de lucru zilnic cu
pacienții sunt o experiență personală directă incontestabilă. Ea îți dă autoritatea să formulezi mai
detaliat observațiile și recomandările tale de medic iubitor de oameni față de expunerea la
câmpuri electromagnetice.

79
Mulțumesc Cristela, draga mea, de cuvintele amabile. Mă observ continuu și îi observ pe cei cu care
vin în contact. În corpul meu și la toți pacienții mei, vreme de 30 de ani, am observat tulburări și
degradări progresive. Mi-am pus mereu întrebări și am căutat răspunsuri, umblând prin lumea
întreagă după ele. Dar făcând și experiențe personale zilnic, cu alimentația, cu stilul de viață și cu
corpul meu.

Cine caută, găsește – scrie o carte înțeleaptă.

Căutând continuu și neabandonând căutarea, am aflat unele răspunsuri.

Multe dintre ele m-au speriat inițial, dar ulterior, le-am integrat ca un adult, nu ca un copil
neputincios. Le-am considerat provocări, dure și dificile, ce pot fi depășite dacă îmi continui căutarea.

Am aflat în mod direct următoarele:

1. Câmpul electrostatic are efecte devastatoare asupra biologiei și chimiei corpului. De mii de
ani, furtunile și schimbările meteorologice au influențat funcționarea corpurilor omenești.
Printre efectele acumulării electricității statice se numără:
- durerile osoase, musculare și articulare (simțim când urmează furtuni sau
perioade de radiații electromagnetice intense)
- spasme și contracturi ale mușchilor (ni se zbat ochii, apar cârcei, tremură
mâinile, mă împiedic, pierd echilibrul, amețeli, vertije etc)
- tulburări majore ale digestiei (inabilitatea de procesare a hranei preparate
termic, sau complexe și amestecate, dureri și colici abdominale)
- tulburări respiratorii (sufocare și lipsă de oxigenare, secreții și mucus
permanent)
- tulburări de eliminare (ale urinei, ale scaunului, ale menstrei)
- sângerări brusc apărute (nazale, gingivale, din hemoroizi, sau menstruale,
vânătăi spontan apărute)
- tulburări cardio-circulatorii (palpitații, aritmii, tulburări ale valvelor inimii și
înfundarea vaselor inimii și ale întregului corp, mâini și picioare reci, cu
circulație periferică proastă, accidente vasculare)
- tulburări de metabolism (diabet zaharat, steatoză hepatică = ficat gras, gută,
tulburări de acid uric)
- tulburări ale pielii, părului și unghiilor (erupții, căderea părului, înmuierea
unghiilor), carierea frecventă și căderea dinților
- tulburări la nivel de sistem endocrin (tiroida este cea mai sensibilă la radiații,
apoi și suprarenalele, glandele pituitară și epifiză, ovarele și testiculele,
pancreasul)
- tulburări de sistem nervos (convulsii, spasme, dificultăți de mers cu atrofii
musculare, amorțeli ale mâinilor și picioarelor, dificultăți de atenție, memorie,
concentrare, dislexie, inabilitate de funcționare optimă umană)
- tendința spre tulburări emoționale extreme: depresie, tristețe, lipsă de sens,
melancolie, lehamite, lene (lipsă de forță vitală); dar și atacuri de panică,
angoasă, anxietate, frică extremă; alături de furie, agresivitate și descărcări
asupra celorlalți (tip electrostatic – fulgere sau tunete)

80
 - tulburări de somn (insomnie de adormire, trezire repetată noaptea, trezirea la
ora 4.00 dimineața sau în jurul acestei ore – când corpul încearcă neutralizarea
și eliminarea electricității statice în timpul somnului)
- boli degenerative și tumori: leucemii, tumori osoase, cancere diferite; boli auto-
imune (scleroză multiplă, Parkinson)
- demență, Alzheimer și completa oprire a folosirii creierului (dificultăți de
memorie, raportare la realitatea din jur, halucinații și delir).
- există efecte aparent favorabile ale expunerii la câmpuri electromagnetice
uriașe: accelerarea folosirii creierului și creșterea inteligenței, cu posibilitatea
înțelegerii unor lucruri mai complicate și sofisticate; creșterea lungimii vieții, în
ciuda deteriorării calității trăirii; nevoia de acțiune și activitate continuă și
abilitatea de a realiza multe sarcini în perioade scurte de timp.

2. Modalitățile eficiente de a ne ajuta corpul biologic/chimic aflat în baie de radiații

electromagnetice ce ne penetrează continuu din interior și din exterior sunt:

Schimbarea alimentației, prin observarea dificultăților de digestie ale diferitelor

componente alimentare.
• Cel mai greu se digeră grăsimile și uleiurile, pentru că ficatul nu le mai poate
procesa și transforma în acizi grași, care să fie utili pentru mitocondrii. Dacă
aceste grăsimi sunt combinate cu glucide (precum în dulciuri, sau în lactate,
mai ales în iaurt, brânză, plăcinta cu brânză ori pâine cu unt, sau în carnea
de pui, de porc și în produsele cu ou) atunci ficatul nu poate folosi glucidele
(pentru că este ocupat cu neutralizarea lipidelor) și se încarcă în mod
excesiv pancreasul.
• La fel de greu se digeră cerealele, mai ales combinate cu grăsimi sau alte
glucide și foarte amestecate (produsele de patiserie și panificație).
• Scoaterea lactatelor și cerealelor a dus la îmbunătățirea semnificativă a
energiei multor persoane.
• Proteinele (animale, vegetale) sunt mai bine tolerate, dacă se consumă în
cantități mici (sub 100 grame) la câteva zile. Pentru eliminarea reziduurilor
metabolice ale proteinelor, corpul are nevoie de 72 de ore – de aceea,
consumul de 2 ori pe săptămână este suficient.
• Fructele și legumele crude au fost cel mai bine acceptate și tolerate de corp.
Fiecare persoană a descoperit că are fructe și legume favorite și mai puțin
favorite, după nevoile și experiența organismului. Varianta crudă a fructelor
și legumelor, mai ales proaspete și cât mai bio, a fost de mare ajutor tuturor.
Personal, am descoperit că ponderea majoritară a hranei crude îmi ajută
creierul să-și mențină starea de vigilență și alertă. Fructele, în mod special,
mă ajută să am o stare energetică bună a corpului și minții, dar cu atenție
la cantitatea și cantitatea ingerată.

Schimbarea stilului de viață, nevoia imperioasă de mers pe jos și alergare.

• Am descoperit că mișcarea corpului în varianta mers rapid, intens sau mers
puțin forțat (urcarea la deal, urcarea pe munte, urcarea scărilor) eliberează
corpul de încărcătura electrostatică existentă (împământarea eliberează
sarcinile electrice și transpirația eliberează excesul de acidoză). Am

81
 descoperit că din ce în ce mai mulți oameni află despre efectele benefice
ale mersului pe jos și se simt împinși să-l încorporeze în viața lor zilnică.
• Am descoperit că statul prelungit la computer sau telefonul mobil încarcă
organismul de electricitate statică, mă curentez de portiera mașinii sau
clanța ușii, curentez oamenii și mai ales, descarc electricitatea statică prin
sărut (sunt niște studii celebre în anii 1800 care arătau aceste lucruri). De
asemenea, statul prelungit în camere închise, neoxigenate și menținerea
corpului în poziții nefirești realizează același tip de blocaj: dureri lombare,
dureri între omoplați și la nivelul cefei, amorțeli ale picioarelor și mâinilor,
dureri de cap și amețeli, dar și stare generală de lipsă de energie.
• A apărut și nevoia de a face baie frecvent în apa cu sare (totală sau parțială),
nevoia de a merge cu picioarele goale pe pământ sau nisip, nevoia de a sta
cât mai des în apropierea copacilor (care descarcă mai bine prin structura
lor câmpurile electrostatice) și nevoia de a evita statul prelungit în încăperi
închise dar și în locuri cu mulți oameni (mall-uri și supermarket-uri – în care
încărcătura electrostatică este uriașă, afectând în mod evident persoanele
sensibile).

Lucrul interior și conexiunea – comunicarea cu propriul corp.

• A existat o nevoie importantă interioară de a înțelege emoțiile, gândurile și
impactul acestora asupra corpului fizic. Am învățat să procesez traumele din
copilărie, să le integrez în viața mea de adult, să fac pace cu toate
componentele mele interioare (mai plăcute sau mai puțin plăcute) și să
accept ceea ce este, dincolo de povestea ce mi s-a spus.
• Am învățat să despovestesc povești și să le re-povestesc în variante care să
mă mulțumească pe mine, adultul care am devenit. Mă raportez doar la
interiorul pe care îl am, cu care mă strădui să comunic, pe care doresc să-l
accesez fără măști și fără povești de copii. Am dat liber lui Moș Crăciun,
Zânei Măseluță, dar și altor povești mai sofisticate ce mi se oferă zilnic
pentru a acoperi o realitate diferită.
• Am învățat și învăț să mă raportez la ceea ce este ca o provocare și o
oportunitate de a învăța și a crește, nu ca la un blestem sau la o nenorocire.
• Am învățat că orice problemă are multe soluții, nu doar una singură și că
starea de victimă este definită prin chiar ”lipsa opțiunilor”. Am realizat că
lipsa de energie vitală pe care toți o avem datorită iradierii generale ne
poate duce la o atitudine de ”asta este” și de acceptare fără măcar să ne
căutăm variante diferite de ameliorare și îmbunătățire a situației.
• Am învățat că singura persoană pe care am putere în această lume sunt eu
însămi și că reprezint, chiar și pentru mine, o mare necunoscută.

Găsirea unui loc pentru tehnologie și a altul loc pentru corpul meu biologic /
chimic și electric: poziționare favorabilă. Întrebarea cheie pentru mine, ca om,
astăzi, este: Ce pot să fac mai bine pentru mine, în orice moment?

82
Evoluția bolii de iradiere cronică

Mulțumesc cititorilor că îmi permit să repet informațiile pe care le consider importante.

Vă prezint informații luate de pe internet, din observarea supraviețuitorilor la Hiroshima.

Dar ”radiațiile” la care suntem noi expuși în prezent sunt mult mai subtile, mai multe și mai puternice:
unde radio, ultrasunete, diferite modulații herziene ale tehnologiilor 2G, 3G, 4G și 5G și multe altele.

Boala cronică de iradiere este cauzată de expunerea prelungită și constantă la radiații și are
următoarele simptome:

• Grețuri și vărsături
• Diaree
• Anorexie sau foame intensă
• Bătăi rapide ale inimii (tahicardie, palpitații, aritmii)
• Dureri de cap
• Febră
• Amețeală și dezorientare
• Slăbiciune, oboseală, epuizare
• Pierderea părului
• Sângerare spontană pe nas sau din gingii
• Vărsături cu sânge sau scaune cu sânge
• Infecții bacteriene sau virale
• Tensiune arterială foarte mică

Evoluția bolii de iradiere are patru etape.

Etapa I (stadiul inițial cu radiații puține)

Doar grețuri, vărsături și diaree, apoi corpul pare că se recuperează; mulți oameni cred că este doar
o indigestie sau o afectare a ficatului.

Etapa a II-a (continuarea expunerii la radiații)

Persoanele sunt bine o perioadă și apoi pot fi rău altă perioadă. Simptomele apar și dispar, ca niște
”răceli” sau viroze. Uneori aceste episoade sunt periodice, în special primăvara și toamna, perioade
în care radiațiile naturale electromagnetice ale pământului sunt mai intense (variațiile de potențial
mai mari, de la schimbările termice extreme).

Etapa a III-a
Apar următoarele:
Afectarea cardio-vasculară
Afectarea sistemului nervos central – anxietate, confuzie și pierderea conștiinței, tremur al corpului,
convulsii intense, depresie, lipsa poftei de viață
Afectarea gastro-intestinală – grețuri, vărsături, diaree, deshidratare masivă, dezechilibre
electrolitice importante

83
Afectarea hematopoetică (a sângelui) – pan-citopenie – anemie, leucopenie și trombocitopenie,
sângerări, coagulări intra-vasculare, infecții masive, stare de slăbiciune și epuizare, palpitații, aritmii,
probleme ale valvelor inimii

Etapa a IV-a (cronicizarea, expunerie pe termen lung)

Afectarea fertilității
Absența menstruației (amenoree)
Lipsa libidoului la femei
Anemie
Roșeața pielii
Cataractă
Căderea părului
Uscăciunea și îngroșarea pielii (keratoză)
Dilatarea vaselor de sânge din piele (telangiectazii)
Afectarea funcției renale cu apariția diferitelor grade de insuficiență renală
Miopatie (dureri musculare diferite) cu atrofie și calcifieri
Inflamații ale mușchilor cardiaci și ale pericardului
Cancere osoase – osteosarcoame
Alte tipuri de cancere – ovariene, prostatice.

Dacă ne uităm la descrierea de mai sus și ne uităm în jurul nostru la suferințele oamenilor din prezent,
lucrurile încep ”să se lege” diferit.

Ridicăm o altă mască de clovn de pe suferințele induse de electricitate și tehnologie.

Suntem dispuși să vedem Adevărul?
Chiar dacă Adevărul ne sperie și ne doare?

Vă mulțumesc, dragi cititori și participanți la Atelierele de Împuternicire, că suntem împreună în

această ”demascare”.
Este important să aflăm ce este.
Oricât de dificil este.

84
Cum facem pace cu tehnologia?

Dorim cu toții tehnologia. Este o jucărie fabuloasă la are nimeni nu dorește să renunțe.
Dorim cu toții plăcerile vieții. De la cele alimentare, la cele economice, relaționale sau sociale.
Avem enorm de multe dorințe.
Nu mai intră toate în viețile noastre.
Este ”prea mult” – după cum spunea și Pavel.

Există un principiu natural de care trebuie să ținem cont: ca să poți introduce ceva într-un sistem, ai
nevoie să scoți altceva.

Pentru a introduce în viețile noastre dispozitivele ce au făcut posibilă o tehnologie nouă, ar fi nevoie
să scoatem:
• Alimente care conțin grăsimi, carbohidrați complecși (tip gluten) și proteine
• Activități prea obositoare și consumatoare de resurse fizice (alergarea,
săriturile, activitățile fizice în aer liber extenuante gen triatlon, păstrând acele
activități care fac bine și descarcă corpul de sarcinile electrostatice excesive).
• Socializările excesive gen petreceri, adunări colective de oameni sau cursuri /
formări, vizitele prelungite în mall-uri sau supermarket-uri.
• Orice fel de excese de muncă sau de activități repetitive (chiar și cititul,
gospodăria sau munca în exces).
• Statul prelungit în aer liber, în zilele foarte însorite în care există furtuni solare
(zile în care nivelul de radiații este mult crescut) poate afecta corpul fizic (deja
slăbit de radiațiile artificiale).

Să facem pace cu tehnologia înseamnă să fim în pace în interiorul nostru, să facem pace cu
microbiomul, să depășim faza de nediferențiere emoțională și să ne echilibrăm biologia.

Pacea se obține în poziția neutră, de centru.

Centrajul înseamnă renunțarea la extreme.

Pentru adulți, această evoluție devine naturală.

Și tehnologia poate fi folosită ”cu măsură”, fără extreme și mai ales, în doze în care să nu
producă tulburările uriașe pe care începem cu toții să le observăm în jur.

85
Corpul nostru este o baterie. Cine sunt eu?

Toate reacțiile chimice interioare, de la mâncare, emoții, mișcare și gânduri – declanșează modificări
chimice, care la rândul lor produc câmpuri electro-magnetice.

Corpul nostru este o baterie producătoare de curent electric. Cu alte cuvinte, CREĂM
ELECTRICITATE STATICĂ în corp (în organe și în sisteme):

• Sistemul digestiv este cel care ”creează” cea mai mare parte a electricității
statice, iar organele cheie ale procesului par a fi pancreasul, ficatul, splina și
intestinele, organele din jurul buricului (zona de mijloc a corpului).
• Periferia corpului (mâinile și picioarele) sunt încărcate electronegativ.
• Capul, inima și abdomenul sunt încărcate electropozitiv.

Sunt foarte multe studii realizate cu privire la câmpul electric al corpului omenesc, majoritatea făcute
de pionieri ai folosirii electricității în medicină – disciplină complet abandonată de când Internetul și
Wi-Fi-ul au preluat complet scena.

Subliniem încă o dată: corpul uman este profund și intensiv tulburat de electricitate. Atunci când
această baterie electrică ce suntem fiecare dintre noi este învăluită în radiații electromagnetice
suplimentare de la toate sursele exterioare, devenim supraîncărcați și începem să funcționăm eronat.
Apar simptomele și apoi, bolile.

Corpul nostru este o triadă: biologie + chimie + fizică.

Măștile despre care am discutat anterior – masca fizică, masca mental-emoțională și masca
socializării interioare se regăsesc laolaltă în structura fundamentală funcțională a organismului:

• Biologia – cu structurile celulare diferențiate și nediferențiate, într-un schimb

permanent de substanțe cu mediul exterior și o continuă transformare interioară,
în căutarea echilibrului. Medicina numește acest echilibru interior, care este în fapt
doar o teorie, nicidecum o posibilitate practică în lumea prezentului – homeostazie.

• Chimia – cu reacțiile tip acidoză și alcalinizare, determinate de schimburile de ioni

și de structurile elementare ale vieții: enzime, minerale, vitamine, glucide, acizi
grași și proteine.

• Fizica – cu variațiile de curent electric între polul negativ și cel pozitiv al structurilor
interioare, cu efectele inevitabile tip descărcări electrice și electro-statice.

Întreagă această structură triplă este învăluită de lumina conștiinței, de acel câmp de vibrație care
reprezintă esența ființei noastre. Fiecare dintre noi este lumină, dincolo de biologie – chimie și fizică.
De fapt, suntem o entitate triplă, biologică, chimică și fizică, într-un înveliș luminos ce ne înconjoară
ca un cocon.

86
Sorina, simt că plutesc citind aceste împuternicitoare definiri despre noi, oamenii. Cu tot bagajul
de experiențe, revelații și cunoștințe pe care le-ai acumulat, ai găsit oare un răspuns satisfăcător
mental și emoțional la întrebarea ”Cine sunt eu?”

 Sunt o entitate complexă, obținută din condensarea luminii într-un corp

biologic/chimic/fizic.
 Sunt o parte dintr-o lume vie, misterioasă și insondabilă, care reprezintă o
parte din Creație.
 Sunt un mister printre mistere.
 Dar - mai presus de toate - sunt Creatorul propriei mele realități.

Am corpul biologic așa cum aleg să mi-l mențin, prin deciziile mele alimentare, prin stilul de
viață și ocupațiile zilnice.
Am starea emoțională pe care o aleg datorită relațiilor în care mă aflu.
Am gândurile pe care le disciplinez și le structurez într-o direcție benefică pentru mine.
Și în fiecare moment decid să fac tot ce este mai bine pentru mine și cei din jurul meu.

Sunt un sistem viu. Parte din alte sisteme vii.

Și - mai presus de toate - sunt o Vibrație ce învăluie totul.

Îmi place să o numesc IUBIRE.
Și o explorez întreaga mea viață.

87
 CAPITOLUL 5

Concluzii după îndepărtarea Măștilor

Încotro?

88
Concluzii după îndepărtarea Măștilor

Sorina, partener minunat de călătorie, dacă dăm jos toate măștile și rămânem expuși în fața acestei
avalanșe: alimentație plină de substanțe chimice, mediu înconjurător poluat cu derivați petrolieri
și plastic, câmpuri electromagnetice intense și fără precedent, atunci care este Adevărul despre
Realitatea pe care o trăim?

Adevărul e că realitatea nu este așa cum ne este prezentată. Realitatea se descoperă când o
trăiești. Primim povești, teorii și mituri ale realității. Așa cum spuneai și tu, Cristela, degeaba știm
teorie despre ski, bicicletă sau condusul mașinii. Până nu începem să facem activitățile respective, nu
știm realmente despre ce este vorba.

Realitatea nu este nici bună, nici rea. Nici înfricoșătoare, nici împuternicitoare. Realitatea este ceea
ce este și ceea ce ne ajută corpul să rămână în viață. Noi alegem în fiecare moment ce să facem cu
noi și cu tot ceea ce este. Dacă ne bazăm alegerile pe cei 5 Ași (5A) – Intenția, Atenția, Răbdarea,
Voința și Alegerea Momentului potrivit – reușim să ne menținem în viață zilnic, în cea mai bună
situație cu putință.

Varianta înfricoșătoare a realității sună în felul următor:

• Oamenii sunt prinși într-un joc care le consumă energia, fiind folosiți la fel cum
ei folosesc animalele și plantele din jur.
• Cine conduce jocul? MINTEA umană.
• Tot ce este inventat și întreaga teorie pe care ne bazăm jocul vieții este realizat
și produs de minte și poveștile inventate de aceasta.
• Corpurile fizice au prea puțin de spus în această versiune a realității, care se
supune capriciilor minții, dorințelor și teoriilor venite din ”mințile” oamenilor
de știință și mai ales, supunerii absolute a oamenilor care urmează ”mințile
luminate”.
• Microbiomul, realul muncitor al lumii este neauzit, neglijat și abuzat.
• Conflictul interior din fiecare om este imens și se oglindește într-o realitate
conflictuală și agresivă în exterior.

Varianta împuternicitoare a realității sună diferit:

• Realitatea pe care o trăim ne oferă provocări continue.
• Pe măsură ce avansăm în înțelegere și cunoaștere, realitatea se modelează
și ne transformă odată cu ea.
• Suferințele, șocurile, traumatismele și dificultățile prin care trecem sunt
doar oportunități de a ne dezvolta părți ale Ființei pe care nu știm că le
posedăm, până când nu sunt relevate de presiuni formidabile.
Diamantele se formează în străfundurile pământului sub presiuni
incredibile. Fără aceste presiuni, diamantele ar rămâne cărbuni.
Concluzii:

• Visele și dorințele unei persoane nu au nicio legătură cu nevoile persoanei.

Visele și dorințele sunt teoria, iar nevoile devin partea practică a vieții.

89
 Visele și dorințele ne țin de cele mai multe ori departe de realitate și ne oferă
variante diferite ale poveștii în care trăim și care ne trăiește, la rândul său.

• Pe planeta Pământ există o comunitate importantă de entități (indivizi) care

alcătuiesc grupuri organizate. Grupurile, societățile, structurile ordonate reușesc să
se descurce mai bine decât indivizii separați. Noi oamenii, suntem făpturi sociale.
Învățăm mai bine împreună. Lucrăm mai bine împreună. Evoluăm mai bine
împreună.

• Indiferent cum arată ADEVĂRUL, cât de frumos sau de urât este acesta, în spatele
măștilor, cunoașterea lui ne împuternicește.

• Când găsești soluții la probleme imposibile, atunci evoluezi. Nu există problemă

fără mai multe soluții. Și nu doar una singură, ci mii de soluții. Când gândim ca un
matematician înțelept, putem să ne raportăm corect la viață. Alegerea soluțiilor
este posibilitatea noastră ca ființe umane. Iar terenul de joacă este infinit – atât în
afara, cât și în interiorul nostru.

• Masca fizică, masca mental-emoțională, masca socializării interioare și masca

surpriză (masca poluării, a tehnologiei, a radiațiilor) există în realitatea noastră să
ne învețe cât mai multe despre posibilitățile și abilitățile pe care le avem.

• Nimic nu apare doar pentru a ne agresa sau face rău. Totul există aici pentru
evoluția noastră.

• Creativitatea și imaginația sunt abilități umane care se dezvoltă sub presiune.

Vremurile moderne oferă presiuni incredibil de mari, pe măsură potențialului
intern al speciei noastre. Când găsești soluții la probleme imposibile, atunci
evoluezi.

90
Încotro?
Mulțumim pentru atenția și pentru energia pe care ați oferit-o parcurgând cele scrise de noi.

Mulțumim vouă, celor care participați activ la Atelierele de Împuternicire. Aceste ateliere și cărțile
care le însoțesc se numesc ”de împuternicire” pentru că de fapt are loc o dublă împuternicire în acest
proces. De la noi către voi și invers. Da, voi sunteți cei care ne împuterniciți să mergem mai departe,
să explorăm ceea ce vă interesează și vă este util, să devenim varianta noastră mai bună.

Învățăm și aflăm despre multe în toate întâlnirile și în toate investigațiile noastre. Salturile în
înțelegere sunt uriașe.

Dar ne dorim salturi practice în egală măsură. Cunoașterea devine valoroasă doar când alegem să o
punem în practică. Ce facem practic cu ceea ce învățăm este partea cea mai importantă a procesului
de evoluție și de vindecare personală.

Vă dorim tuturor mult succes în aplicarea practică a informațiilor aflate. Dacă în urma lecturii acestei
cărți reușiți să aplicați în practică Instrumentele de împuternicire oferite și descoperiți că vă ajută în
confruntările din realitate, atunci scopul acestei cărți a fost atins.

Considerați că este util acest mod de colaborare, care ne stimulează, ne energizează și ne stimulează
să dăm ce este mai bun și mai util din experiența noastră, pentru a vă prezenta o altă viziune asupra
Realității? Continuăm. Împreună evoluăm, creștem și mai ales vibrăm frumos. Vibrăm Viață!

Intenționăm și alte Ateliere de Împuternicire, care să exploreze în detaliu și în profunzime și mai ales
altfel decât ați fost obișnuiți, Măștile imunității menționate în prezenta carte sau părți ale lor: Voința,
Nutriția, Maturitatea, Microbiomul. Desigur acestea se pot schimba sau evolua, funcție de direcția
în care va curge fluxul de energie.

Vă invităm să studiați și alte cărți scrise de noi și pe care le puteți găsi pe www.centrulnatura.ro sau
pe www.cristelageorgescu.ro, dar și cărțile tuturor autorilor pe care îi cităm în bibliografiile cărților
noastre.

Ne continuăm drumul împreună, în direcția înțelegerii mai profunde a Realității, așa cum este.
Dincolo de măști.
Dincolo de falsele aparențe.
Viață, pur și simplu.

91
Despre autoare

Dr. Sorina Soescu și Cristela Georgescu

colaborează după un nou model de sinergie
profesională și umană. O bază comună de
cunoaștere și experiențe practice diferite au
generat completare și îmbogățire, rezultând
într-o viziune comună îmbrățișată de un medic
și de un practician. Această viziune este
fundamentul pentru consultații personale
(Consultatii Complete) sau educație/mentorat
de grup (Ateliere de Împuternicire),
instrumente utile persoanelor aflate în procesul
de restabilire și de menținere a echilibrului fizic,
energetic, intelectual și sufletesc.

Dr. Sorina SOESCU des-povestește poveștile cu care au fost adormiți adulții: Medic
primar de sănătate publică și management sanitar, medic homeopat cu competențe în
apifitoterapie medicală, acupunctură, TCM, terapia autismului CEASE, psihologie
medicală, nutriție și detoxifiere regenerativă. Are o experiență clinică de peste 30 de
ani în lucrul la cabinet cu pacienții și o experiență personală directă cu diferitele
strategii și metode de menținere și de redobândire a sănătății. A publicat peste 25 de
cărți, numeroase articole și lucrări științifice în publicații de specialitate, este
fondatorul și coordonatorul programului de formare integrativă ”Școala Sănătate 5D”,
speaker și co-organizator la prestigioase conferințe, congrese și seminarii de
specialitate. Biografia detaliată și povestea personală pot fi citite pe
www.centrulnatura.ro, AICI

♥
Cristela GEORGESCU spune povești de trezit copiii și adulții: Expert wellness, autor,
speaker și trainer holistic specializat în sănătate naturală, nutriție integrativă,
detoxifiere celulară regenerativă, fitoterapie, iridologie, biorezonanță și terapii de
echilibrare energetică, leadership și mentoring pentru rezultate. Biografia detaliată și
povestea personală pot fi citite pe www.cristelageorgescu.ro, AICI.

92