Sunteți pe pagina 1din 156

RUTH OWEN

Aminte[te-]i c`
m` iube[ti
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
NICU APOSTOLESCU

ALCRIS
Romance
Capitolul 1

Lumina \nce]o[at` dimprejur p`ru s` fluctueze \n intensitate, dar


se stabiliz` imediat. Contururile devenir` tot mai clare [i, \n cele din
urm`, luar` forma unei figuri cu bonet` alb`. O f`]` \ncurajatoare,
binevoitoare, zâmbitoare.
– Perfect, r`sun` vocea, de ast` dat` mai aproape. O s`-]i revii. Vei
fi \n ordine!
Glasul [i chipul nu se potriveau. Julia \nchise ochii o clip`, apoi \i
redeschise [i se concentr` asupra b`rbatului \n halat alb, care st`tea
\n partea cealalt` a patului. Era mic [i vânjos, cu p`r de culoarea
nisipului, piept`nat cu grij` peste chelie. |i ]inea \ncheietura mâinii,
cercetându-i pulsul. D`du din cap, o privi din nou [i zâmbi satisf`cut.
– Ei bine, câteva ceasuri ne-ai dat motive de nelini[te, dar s-ar
p`rea c` ]i-ai revenit. O s` te punem pe picioare f`r` \ntârziere. Cum
te sim]i?
– Ciudat. Era o [oapt` nesigur`. Cred c` nu… Vocea ei se stinse
[i o cut` \i ap`ru pe frunte. Unde m` aflu?
6 RUTH OWEN

– La spitalul Otterbridge General, r`spunse el energic. Ai fost


adus` dup` accident.
– Accident… ?
– Nu-]i aminte[ti? Ei bine, se mai \ntâmpl`, \n astfel de cazuri. Ai
un cucui destul de urât.
– La cap? Ridic` mâna \ncet, atinse bandajul de la tâmpl` [i o l`s`
s` cad` \napoi. Doare pu]in. Vocea continua s` fie ezitant`, iar
gândurile p`reau s` se deruleze cu \ncetinitorul. De când sunt aici?
– De vreo [apte ceasuri. Deocamdat`, ajunge cu vorba, doamn`
Mannering. O s` ai suficient` vreme dup` ce te vei odihni.
Nu-l mai asculta. Doamna Mannering? Cine era doamna asta?
Probabil se strecurase o gre[eal`. Cea]a din minte \ncepuse s` se
disperseze, de[i \nc` nu-[i amintea nici un detaliu al accidentului.
– Gardner, reu[i s` \ngaime, tot mai con[tient` de greutatea cu
care-[i mi[ca maxilarul. Julia Gardner. Nu doamn`, domni[oar`.
Doctorul [i sora schimbar` o privire rapid`, \nainte de a-[i
redobândi atitudinea controlat`. |[i reveniser` iute, dar nu destul
\ncât s`-[i ascund` deruta. Chiar \n starea aceea de buim`ceal`,
pentru Julia lucrurile erau clare. Avusese loc un accident cu mai multe
victime [i se petrecuse o confuzie privind numele. Vina era numai a
ei. De câte ori o implorase tat`l s` poarte la ea un act de identitate?
Tata! |ncet, dar sigur, mintea ei \ncepea s` lucreze din nou. Tata
murise de doi ani, \n urma unui infarct, la doar câteva zile dup` ce ea
\mplinise dou`zeci [i unu de ani. De la vârsta de opt ani, nu-l avusese
decât pe el. Chiar dup` doi ani, durerea nu se estompase.
– Nu te mai chinui, o sf`tui doctorul, urm`rindu-i pe chip
succesiunea emo]iilor. Dup` câteva ceasuri de pierdere a
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 7

cuno[tin]ei, este normal s`-]i revii ceva mai lent. Relaxeaz`-te [i las`
lucrurile s` se aranjeze de la sine. F`cu un semn sorei. Am s`-]i dau
un somnifer. Când te vei trezi, ai s` te sim]i mult mai bine.
Julia spera c` a[a va fi. Deocamdat`, era cam ame]it`.
– Figura mi-a \n]epenit, [opti ea. O s`-mi r`mân`… cicatrice?
– Nu, r`spunse el cu hot`râre, zâmbind \ncurajator. Senza]ia se
datoreaz` contuziilor. Sor`, adu o oglind`. Chestiunea asta se poate
rezolva pe loc.
Oglinda \i fu a[ezat` \n fa]a ochilor. V`zu o figur` palid`,
contrastând cu vân`taia ce se \ntindea de la ureche pân` spre b`rbie,
pe partea stâng`. Pe obraz existau câteva zgârieturi superficiale, iar
tâmplele \i erau \nf`[urate cu grij` \ntr-un bandaj alb, care-i \mpingea
\n sus câteva [uvi]e de p`r blond. Restul era familiar: ochii alba[tri,
nasul mic [i drept, buzele u[or tremurânde [i b`rbia exprimând
hot`râre.
|nghi]i medicamentele aduse de sor`, abia acum mai lini[tit`, cu
toate asigur`rile anterioare ale medicului, [i se l`s` pe pern`. Avea o
mul]ime de \ntreb`ri, dar pentru moment efortul \i p`rea prea mare.
Cum spusese doctorul, va fi suficient timp mai târziu. Se l`s`
cuprins` de somn.
Când se trezi, soarele dup`-amiezii inunda \nc`perea \n lumin`.
Inevitabil, urm` o nou` scurt` perioad` de adaptare la situa]ie. Abia
dup` câteva clipe deveni con[tient` de o prezen]` str`in`. |ntoarse
capul cu precau]ie [i observ` un b`rbat stând \n fa]a ferestrei \nalte.
Nu era doctorul. Purta un costum gri [i avea p`rul bogat, cu nuan]e
de lemn de tec, din punctul ei de observa]ie. |n vreme ce-l studia,
necunoscutul se \ntoarse, cu o expresie ciudat` pe chip.
8 RUTH OWEN

– Bun`, Julia, spuse el lini[tit.


|l privea nesigur`. Nu-l mai v`zuse pân` acum, dar el i se adresase
cu un familiarism care demonstra c` o cuno[tea. Nu era un b`rbat
frumos, aprecie ea; avea tr`s`turi prea puternice. {i nici nu-i p`rea
cine [tie ce amabil, dac` se lua dup` aspectul gurii. Exprima fermitate
[i hot`râre… aproape cruzime.
Fu scuturat` de un fior.
– |mi pare r`u… ezit` ea. Nu-mi amintesc… Te cunosc?
Ochii c`prui se \ngustar` [i, o vreme, cel`lalt se mul]umi s-o
priveasc` intens.
– Nu-]i mai aminte[ti? \ntreb` el, \n cele din urm`.
– Nu [tiu nimic despre accident, dac` la asta te referi. Ai fost
implicat?
– A[a s-ar zice. R`spunsul sunase ciudat.
– |n cazul `sta, po]i s`-mi spui ce s-a \ntâmplat. Deocamdat`,
n-am avut ocazia s` \ntreb pe cei de aici.
Urm` o nou` pauz` lung`, \nainte ca el s` vorbeasc` din nou.
– Ai c`zut din ma[in`. Noroc c` tocmai \ncetinisem, altfel ai fi
murit cu siguran]`. |i urm`rea atent reac]iile. Este o ma[in` nou`.
Probabil voiai s` deschizi fereastra [i ai atins din gre[eal` alt buton.
S-a mai \ntâmplat.
– Eram \n aceea[i ma[in` cu tine? continu` ea, perplex`.
– Da. P`rea s`-[i caute cuvintele, de[i nu s-ar fi zis c` i se poate
\ntâmpla s` r`mân` f`r` replic`. Ne \ntorceam spre cas` de la o
petrecere. Era târziu [i erai obosit`. Eu…
– Nu pricep… Ridic` o mân` tremur`toare spre buzele uscate.
Sim]i inelul de aur de pe deget [i \nghe]`.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 9

O verighet` gravat` cu flori de crin. O privi cu ochii larg deschi[i.


– }i-am pus chestia aia pe deget acum trei luni. Glasul lui v`dea
emo]ie. M` numesc Ross Mannering, Julia. Sunt so]ul t`u.
– Nu! Imposibil. Nu sunt m`ritat`. Ochii ei trecur` de la inel la
figura lui, l`sând s` se vad` senza]ia de panic`. Numele mau este
Julia Gardner. Nici nu te cunosc!
– Gardner era numele de fat`. Ne-am c`s`torit la Caxton Hall [i
am petrecut luna de miere \n Austria, apoi am venit direct aici, \n
Hampshire. Nu-]i mai aminte[ti cât de \ncântat` ai fost de cas`?
Spuneai c` seam`n` cu casa de turt` dulce din Hansel [i Gretel –
c`-]i vine s-o m`nânci. Ba chiar…
– Opre[te-te! Cu degetele lipite de buze [i cu ochii strâns \nchi[i,
continu`: nu-i adev`rat! Nu se poate! M` cheam` Gardner. N-am fost
niciodat` \n Austria. Ce-i asta?
– U[urel. Veni la marginea patului [i-i cuprinse mâinile.
Lini[te[te-te. Se a[ez` pe marginea saltelei. Prive[te-m`, Julia.
Deschide ochii [i uit`-te la mine!
Se conform`, luptându-se cu pornirea de a-[i retrage degetele. I
se p`rea c` viseaz`. N-avea cum s` fie adev`rat. Era imposibil! Dar \n
acela[i timp, pricepuse deja c` nu era un simplu vis. |ntreaga lui
fiin]` n-avea nimic de-a face cu visele. Min]ea! Habar n-avea de ce, dar
min]ea cu siguran]`. Ce fel de femeie ar fi putut s`-[i uite b`rbatul,
sau propria nunt`?
– |n ce dat` suntem? \ntreb` el, iar ea se \ncrunt`, nesigur`.
Dat`? Ce conta data, \n situa]ia de fa]`? |ncerc` s` ra]ioneze.
Accidentul se \ntâmplase probabil ieri, \n vreme ce se \ntorcea de la
serviciu -vineri… da, cu siguran]` vineri 13. Asta era u[or.
10 RUTH OWEN

– Este sâmb`t`, 14 iunie, declar` ea [i observ` expresia


indescifrabil` din ochii lui.
Când vorbi din nou, glasul lui suna pu]in altfel.
– Pe 13 iunie ne-am cunoscut. Am c`zut de acord c` a fost un
noroc s` nu fim supersti]io[i. De ast` dat`, pauza fu scurt`. Ast`zi este
26 septembrie.
|n intervalul imediat urm`tor, b`t`ile inimii ei p`rur` s` umple
\nc`perea.
– Nu te cred, spuse ea r`gu[it.
– Vei fi nevoit` s` accep]i. Iat`… D`du drumul mâinii ei [i se
\ntinse spre scaunul de lâng` pat, ridic` un jurnal \mp`turit [i-i
prezent` prima pagin`. Po]i citi cu ochii t`i.
Era adev`rat. N-avea cum s` mai conteste. |ncerc` s` priceap`
toate semnifica]iile. Undeva, cumva, pierduse trei luni din via]`. Trei
luni \n care fusese m`ritat` cu b`rbatul din fa]a ei. |n care tr`iser`
\mpreun` ca so] [i so]ie. Privi spre mâna care o atingea din nou pe a
ei, spre degetele prelungi [i puternice. So] [i so]ie.
Nu \ncerc` s-o opreasc` s`-[i retrag` mâna [i s-o ascund` sub
p`tur`. Expresia de pe figura lui nu se modificase, dar Julia observ`
o contractare slab` a mu[chilor maxilarului.
– |mi pare r`u, declar` ea cu disperare. Nu pot… |mi este greu
s`… F`cu un mare efort pentru a-[i opri tremurul mâinilor [i a-[i
pune gândurile \ntr-o oarecare ordine. Ai spus c` ne-am c`s`torit
acum mai bine de dou` luni. Dar dac` ne-am cunoscut abia pe 13
iunie…
– A fost ca o tornad`. Scoase din buzunar o tabacher` de o]el [i
o deschise, dar o \nchise la loc f`r` s` scoat` ]igara. M` aflam \n ora[
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 11

cu afaceri [i am f`cut o vizit` la firma unde lucrai. Tocmai avea loc o


petrecere dat` \n onoarea uneia dintre colege, care se m`ritase [i
urma s` plece. |n seara aceea, te-am invitat la cin`. {ase zile mai
târziu, ne-am c`s`torit.
Nimic nu-i suna cunoscut. Vineri fusese o zi obi[nuit` de munc`,
la agen]ia de asigur`ri unde lucra pe post de secretar`. |ntr-adev`r,
nu-[i mai amintea la ce or` plecase de la birou, dar asta putea fi pus
pe seama loviturii la cap. Se foi pe pern`, \n plin` confuzie. Asear`
cel pu]in a[a se p`rea -fusese de fapt cu trei luni \n urm`. Trebuia s`
accepte realitatea. S-o ia de la cap`t. O petrecere de adio, pentru una
dintre fete, spusese el. Asta nu \nsemna nimic. Dou` dintre
dactilografe erau logodite, dar nu fusese vorba despre vreo c`s`torie,
de[i dup` [tiin]a ei ambele se d`deau peste cap s` pun` deoparte
bani pentru cas`. "Concentreaz`-te", \[i impuse cu disperare.
"Concentreaz`-te!"
Zgomotul u[ii care se deschidea veni ca o adev`rat` u[urare. De
parc` doctorul era un vechi prieten. |l cuno[tea. Cel pu]in, [tia cu ce
se ocup`. |l v`zu mutându-[i privirea de la ea la b`rbatul de al`turi [i
sesiz` un soi de \n]elegere tacit`. Apoi, doctorul \naint` [i-i lu` mâna
ca s`-i verifice pulsul, afi[ând o atitudine vioaie [i \ncurajatoare.
– Nu trebuie s` te la[i demoralizat`, doamn` Mannering. Amnezia
temporar` este comun`, dup` asemenea lovituri. Uneori dureaz`
numai câteva ceasuri, dar perioada se poate extinde la câteva zile.
– Exist` [i cazuri \n care memoria nu mai revine? \ntreb` ea, iar
doctorul ezit`.
– Cred c` da… dar sunt foarte rare. }i-e foame?
– Nu.
12 RUTH OWEN

– A[teapt` numai s` sim]i aroma puiului cu smântân`. A fost g`tit


special pentru tine. Peste câteva zile, ai s` pleci de aici ca nou`, vei
vedea. Privi spre cel`lalt b`rbat. Cred c` so]ia dumitale ar trebui s` se
odihneasc` acum, domnule Mannering. Ar fi bine s` te \ntorci mâine
diminea]`.
– Bine\n]eles. |[i recuper` pardesiul l`sat pe sp`tarul scaunului [i
se \ntoarse din nou lâng` pat. Zâmbetul lui avea o not` for]at`.
Trecem noi [i peste asta, Julia. Nu-]i face griji. Noapte bun`.
Când se aplec` s-o s`rute, Julia se \ncord`, \ns` el se mul]umi
s`-i ating` u[or obrazul. Doctorul \l conduse afar`, l`sând u[a
\ntredeschis`. Auzea zvonul vocilor, deslu[ea glasul celui care
pretinsese c`-i era so], dar nu \n]elegea ce spuneau. |ns` era simplu
de ghicit. Neputincioas`, r`mase cu ochii pe tavanul imaculat pân` la
\ntoarcerea medicului.
– Nu trebuie s` te \ngrijorezi, declar` el cu hot`râre. Creierul are
ciud`]eniile lui. Uneori, refuz` s`-[i aminteasc` ceva, pân` ce
\nceteaz` orice presiune.
– Aici nu-i vorba despre un singur lucru, replic` ea. Este un
pachet \ntreg. Cum se face c`-mi amintesc ziua \n care el spunea c`
ne-am cunoscut [i, totu[i, nu-l mai recunosc? N-are logic`!
– La \ntrebarea asta n-am r`spuns. Ceea ce putem spune
deocamdat`, este c` mintea ta refuz` s` recunoasc` anumite
evenimente legate \ntre ele. Se opri, zâmbi [i ad`ug` vioi: trebuie
s`-i d`m mai mult` vreme. Vreau s` \ncerci s` m`nânci, apoi sora o
s`-]i dea un sedativ. |ntoarse capul pe jum`tate ca s` urm`reasc`
sunetele de pe coridor. Iat` c` vine, dac` nu m` \n[el. Acum, vrei
s`-mi promi]i c` ai s` \ncerci s` te relaxezi?
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 13

– Da. Oricum, nu prea avea ce s` fac`. Când am s` m` pot ridica


din pat?
– Hai s-o lu`m pe rând. Vom vedea cum te mai sim]i diminea]`.
Am s` trec pe aici la prima or`, doamn` Mannering.
Doamna Mannering. Doamna Ross Mannering. Mai bine s`
\ncerce s` se obi[nuiasc`. Numai c` nu-[i dorea s` fie ceea ce aparent
devenise, \[i spuse ea destul de incoerent. Nu voia s` fie m`ritat` cu
un b`rbat absolut str`in.

***

Noaptea fu agitat`. Trezit` la [apte, Julia \[i petrecu urm`toarele


câteva ore z`când \n pat [i \ncercând s` hot`rasc` ce avea de f`cut.
Personalul se ar`ta de o amabilitate des`vâr[it`, dar n-o putea ajuta
\n aceast` chestiune. Trebuia s` se descurce singur`.
La nou`, când ap`ru [i doctorul Stewart, reu[ise s`-[i st`pâneasc`
emo]iile. Isteria n-ar fi fost de nici un folos. R`spunse cu un zâmbet
la salutul doctorului, iar el d`du din cap aprobator.
– Asta-i ideea! N-are sens s` te la[i demoralizat`. |nainte de orice,
hai s` ne uit`m la r`nile alea.
Bandajul fu \nl`turat, iar rana de la tâmpl` ap`ru. El atinse u[or
locul cu degetele [i se ar`t` satisf`cut. Nu era cine [tie ce, a[a c` nu
vor mai bandaja rana.
– Va r`mâne o cicatrice slab`, vreo câteva s`pt`mâni, ad`ug` el.
Va fi acoperit` de p`r. }i-ar pl`cea s` stai la fereastr` vreo dou` ore?
14 RUTH OWEN

– Foarte mult, se repezi ea, ner`bd`toare s` scape de statul \n pat.


Continu`, dup` o scurt` ezitare: {ti]i cumva când o s` vin` domnul
Mannering?
– Diminea]`, când am vorbit la telefon, zicea ceva de ora zece.
Sunt convins c` va fi bucuros s` te g`seasc` pe picioare, sim]indu-te
mult mai bine. O m`sur` din priviri [i continu` cu blânde]e: probabil
c` nici pentru el nu-i foarte u[or, doamn` Mannering. Parc` s-ar lovi
de un perete gol.
Nici pe departe atât de gol ca cel pe care-l \nfrunta ea, \[i spuse
Julia, strângând pumnii.
– Trebuie s`-l primesc singur`? \ntreb` ea cu disperare. N-a]i
putea s` fi]i de fa]`?
– |mi pare r`u. N-ar fi \n]elept. Este so]ul t`u. Ave]i de discutat
lucruri care nu privesc pe nimeni altcineva. |n ochii lui se citea
simpatia. Crede-m`, \n]eleg ce sim]i, dar va trebui s` \nve]i s`-i acorzi
din nou \ncredere. Poate c`, discutând \mpreun`, amintirile \]i vor fi
stimulate.
– Da. Nu credea una ca asta [i era convins` c` nici el. Dac` ar fi
fost o amnezie temporar`, efectele ei ar fi fost normal s` dispar`
dup` o noapte de somn. Dar, \ntr-o privin]`, avea dreptate. Trebuia
s` accepte ideea c` Ross Mannering \i era so]. Trebuia!
Dup` plecarea doctorului, sora o ajut` s` coboare din pat [i s`
\mbrace un pardesiu care se asorta cu c`ma[a ei de noapte. P`rea
scump [i-i venea perfect. Julia apucase s` arunce o privire etichetei [i
pricepuse imediat c` nu [i-ar fi putut permite pre]urile firmei. |n
afara unei u[oare nesiguran]e a picioarelor [i a durerii din maxilar,
se sim]ea destul de bine.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 15

Privind limbile ceasului de perete, \[i spuse c` era necesar s` fie


\n form`. Avea o mul]ime de lucruri de l`murit.
Priveli[tea n-o atr`gea. O curte \ngust`, un zid \nalt de beton [i
acoperi[urile ora[ului, dintre care r`s`rea o clopotni]` ascu]it`.
Otterbridge, a[a spusese doctorul, plasat undeva \n Hampshire.
Era singura certitudine, dar ezit` s`-i cear` am`nunte sorei. Cu cât
vorbea cu mai pu]in` lume despre situa]ia ei dificil`, cu atât mai bine.
R`mas` singur`, \[i \ndrept` aten]ia spre noptiera de lâng` pat.
Cercet` cu vinov`]ie con]inutul primului sertar. O mic` trus`
cosmetic`, un ruj [i o cutiu]` de pudr`, pe care le recunoscu, un
flacon de parfum, aproape sigur fran]uzesc, cu pulverizator, foarte
pe gustul ei, chiar dac` nu se potrivea cu posibilit`]ile financiare, o
batist` mic`, curat` [i c`lcat` cu grij`, purtând \ntr-un col] ini]iala "J",
precum [i o trus` de baie. Nici un ajutor. Nimic evocator, care s`-i
stimuleze amintirile pierdute.
|i venea greu s` admit` realitatea, dar era obligat` s-o accepte.
Verigheta de pe deget, lucrurile pe care le purta, parfumul scump,
toate astea f`ceau parte din cele trei luni pierdute. Ce bine ar fi fost
s`-[i aminteasc` ceva, cât de ne\nsemnat, petrecut \ntre acea vineri
din iunie [i momentul când \[i rec`p`tase cuno[tin]a aici, \n camera
asta, cu dou`zeci [i patru de ore \n urm`!
Brusca b`taie \n u[` o f`cu s` tresar`. |nchise \n grab` sertarul [i
se str`dui s`-[i \nving` tremurul, \n vreme ce Ross Mannering \[i f`cu
apari]ia. |l privi apropiindu-se, observându-i umerii largi, mi[c`rile
economice, dând \n vileag putere [i s`n`tate. Vârsta era greu de
ghicit. Treizeci [i patru? Treizeci [i cinci? N-ar fi putut spune.
– Cum te sim]i? \ntreb` el de la cap`tul patului.
16 RUTH OWEN

V`d c` ]i-au scos bandajul.


– Da. Nu prea [tia despre ce s`-i vorbeasc`. Ce-ai putea spune
unui b`rbat cu care ai tr`it, dar pe care nu-l recuno[ti? Doctorul
Stewart zicea c` o vreme voi avea cicatrice, dar c` va fi ascuns` de p`r.
|[i feri ochii. |]i mul]umesc pentru flori. Sunt minunate.
– M` bucur c`-]i plac. O studie câteva clipe. Te superi dac` iau
loc?
– S-ar p`rea c` nu mai avem alt scaun, replic` ea, cercetând din
nou \nc`perea.
– M` voi mul]umi cu marginea patului.
Se conform`, iar asta \l aduse mai aproape de ea. Dac` o va atinge,
\[i zise ea tem`tor, va ]ipa. Totu[i, avea tot dreptul s-o ating`, s-o
]in`-n bra]e, s-o s`rute chiar. |i era so]ie. Dac` va continua s`-[i
repete acest lucru, poate i se va p`rea mai normal.
– Nici o grij`, spuse el cu o u[oar` grimas`, n-am s` m` apropii
mai mult. Trebuie s` discut`m, Julia.
– |ntr-adev`r. Sc`p` un gest de neajutorare, apoi \[i l`s` din nou
mâinile-n poal`. De unde \ncepem?
– Cred c` ar trebui s`-]i povestesc despre mine. F`cu o pauz`. M`
ocup cu afaceri imobiliare [i am o firm` cu sediul \n Southampton.
Casa se afl` cam la [aisprezece kilometri de aici, spre vest. P`rea s`
ating` punctele unei liste \ntocmite \n minte. |l cuno[team de ceva
timp pe fostul t`u [ef, Bill Grieves, [i ne ajutam reciproc cu câte un
pont de afaceri. A[a am ajuns s`-l vizitez \n vinerea aceea.
Vineri.
– La petrecere, spuse ea \ncet. Nu-]i mai aminte[ti numele colegei
care pleca?
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 17

El se \ncrunt`, gânditor.
– Probabil c` l-am auzit când \i dedica]i toasturi, dar… Scutur`
din cap. Este important?
– Cred c` nu. Numai c` nu-s capabil` s`-mi amintesc despre vreo
petrecere de r`mas-bun.
– Se tot schimbau ni[te glume. Am \n]eles c` fata -sau logodnicul
ei -câ[tigase din ni[te titluri de rent`. |]i este de vreun ajutor?
– Nu, recunoscu ea descurajat`. M` tem c` nu. |mi aduc aminte
despre un weekend obi[nuit. Jucându-se cu cordonul pardesiului, se
decise s` \ntrebe: De ce te-ai c`s`torit cu mine?
Urm` o scurt` pauz`, \nainte ca el s` r`spund`:
– Nu te mul]umesc motivele obi[nuite?
– Ba da, dar… nu reu[ea s`-i \nfrunte privirea… nu pari s` fii…
\ndr`gostit.
– Nu? |n tonul lui r`zb`tea o not` ironic`. Ciudat, tr`iam cu
senza]ia c` nu dore[ti nici un strop de emotivitate din parte-mi. Dac`
m` apropii la mai pu]in de un metru de tine, \n]epene[ti. Dac` par
deta[at, se datoreaz` faptului c` m` aflu \ntr-o situa]ie greu de
acceptat pentru oricare b`rbat.
– Iart`-m`. Glasul ei era nesigur. {i eu depun eforturi. Nu mi-e
u[or.
F`cu o mi[care involuntar` \n direc]ia ei, dar se control`.
– {tiu. Continu` s`-mi pui \ntreb`ri. Voi \ncerca s`-]i dau
r`spunsuri cinstite.
– Bine. Urm`toarea \ntrebare era necesar`, dar \i trebui toat`
hot`rârea ca s-o poat` exprima pe [leau. Ne potriveam?
Se aplec` \nainte, sprijinindu-[i coatele pe genunchi.
18 RUTH OWEN

– |n caz c` vrei s` afli dac` aveam divergen]e de opinii, atunci


r`spunsul este nu. Pe figura lui trecu o umbr` de zâmbet. Ne
asem`n`m din multe puncte de vedere – nici unul dintre noi nu
accept` s` se lase condus. Asta are darul s` fac` via]a interesant`,
uneori.
Julia \n]elese c` nu era adjectivul la care ar fi apelat ea. De la
dispari]ia tat`lui, trebuise s` se descurce singur`. I se p`rea normal
s` fi respins orice \ncercare a lui de a-[i impune voin]a. Totu[i,
trebuia s`-i fi fost clar \nc` de când \l cunoscuse c` era un b`rbat
dominator -a[a cum era vizibil [i acum. Sau poate c` puterea ei de
observa]ie fusese \ntunecat` de sentimnentele pe care i le inspirase,
destul de puternice pentru a o face s`-l ia de b`rbat atât de repede?
Oare \l iubise cu adev`rat, sau fusese convins` s` cread` c`-l iubea?
|[i d`dea seama c`, \n anumite condi]ii, l-ar fi putut considera
extraordinar de atr`g`tor.
– Toate cuplurile trec prin perioade mai grele, continu` el. {i se
zice c` primul an este cel mai dificil. Nu te po]i adapta peste noapte
la traiul \n doi. Zâmbetul trec`tor reap`ru, iar el \[i ridic` fruntea. Cea
mai grozav` solu]ie de \mp`care este patul dublu.
Obrajii ei palizi se colorar`. Schimb` iute subiectul.
– Mereu ai locuit prin p`r]ile astea?
– Nu, sunt londonez, ca [i tine.
– De ce te-ai mutat?
– Au existat diverse motive. Ezitarea lui fu atât de scurt`, \ncât ar
fi putut s` fie rodul imagina]iei. |n ora[, am avut un partener, dar
m-am hot`rât s` m` lansez pe cont propriu. P`rea o zon`
promi]`toare. M-am mutat acum cinci ani. O privi fix. Cam asta [tiai
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 19

despre trecutul meu, dar cine poate spune ce ai mai descoperit


despre mine \n ultimele trei luni. Trebuie s` ne obi[nuim cu ideea c`
s-ar putea s` mai treac` vreme pân` ce-]i va reveni memoria -r`bdare
[i tutun. O vom lua de la \nceput, m`car acum [tiu cum s` te
abordez.
|[i sim]i gâtlejul uscat, iar o ven` \ncepu s`-i pulseze pe tâmpl`.
– Nu-i chiar a[a de simplu, nu? N-ai cum s` a[tep]i de la mine
s`… continuu ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat.
– Care ar fi alternativa?
– Habar n-am. |ncerca s` r`mân` calm`. Dar trebuie s` existe. Ai
putea s` tr`ie[ti cu cineva pe care nu-l recuno[ti?
– A[ \ncerca, \n speran]a c` memoria va reveni. Inspir` adânc.
Julia, e[ti so]ia mea [i sunt responsabil pentru tine. Ce fel de so] a[ fi
dac` a[ accepta ceea ce-mi sugerezi?
– Nu [tiu ce am sugerat. Nu-s sigur` de nimic, cu excep]ia
faptului c` nu pot fi de acord cu situa]ia asta. |mi ceri s`-]i redevin
so]ie, ca \nainte. Cum…
– Nici vorb`. Folosise un ton t`ios. Vreau s` te \ntorci lâng` mine,
dar n-am s`-]i impun nimic. Cândva, ]i-am câ[tigat iubirea [i am s-o
fac din nou.
– Te-am iubit? sc`p` ea \ntrebarea [i observ` strâmb`tura lui.
– Dac` nu, te-ai pref`cut extrem de conving`tor. |mi dau seama
c` n-am cum s` te oblig s` te \ntorci acas` când vei fi externat` de aici
– adic`, din punct de vedere legal – dar n-am de gând s` te ajut s`
devii independent`. Faptul c` ne-am petrecut \mpreun` trei luni,
trebuie s` aib` o semnifica]ie [i \n ochii t`i. Nu vrei s`-]i aminte[ti?
– Ba da, sigur c` vreau. |n ciuda eforturilor, vocea \i tremura.
20 RUTH OWEN

A[ da orice s`-mi amintesc lucrurile pe care mi le-ai povestit


pentru \nceput, m-a[ mul]umi [i cu un singur am`nunt. Dar nu pot.
Nimic nu-mi sun` cunoscut. |mi pare r`u dac` te-am r`nit… dar
n-am ce face!
– Prea bine. Glasul lui era lini[titor. Nu te mai nec`ji. Nu vreau s`
te \mboln`ve[ti. Putem redeschide subiectul alt` dat`, dac` dore[ti.
– Da. Se ag`]` de solu]ia oferit`, nedorind s` se mai gândeasc` la
faptul c` problema n-avea cum s` se rezolve \n timp. Ar fi bine.
Ochii lui continuau s-o fixeze.
– Mai vrei s` afli ceva? Mi-a sc`pat vreun aspect?
Erau multe lucruri pe care ar fi vrut s` le cunoasc`, dar se \ndoia
c` el ar putea-o ajuta. Prea pu]ini oameni se cunosc pe sine suficient
de bine, sau sunt destul de cinsti]i ca s` se autoanalizeze. Cum
spusese, singura metod` de a afla din nou totul despre el era s` se
\ntoarc` acas`, s` locuiasc` \mpreun`. Iar asta era o decizie pentru
care nu se sim]ea \nc` preg`tit`. Trebuia s` cugete, s` analizeze
posibilitatea de a nu-[i mai rec`p`ta niciodat` memoria. Era oare
posibil s` \nve]e din nou s`-l iubeasc`? Ciud`]enia rela]iei lor actuale
n-avea s` fac` apropierea [i mai dificil`?
– Nu, r`spunse ea, nu cred.
– Atunci, mai bine plec. Pari obosit`. Se ridic` \n picioare. Am s`
m` \ntorc desear`. Ai nevoie de ceva?
Ea scutur` din cap, lipsindu-i \ncrederea \n propriul glas. |i sim]ea
privirea insistent`, dar nimic pe lume n-ar fi putut-o determina s`
ridice ochii.
– |ncearc` s` te odihne[ti, relu` el dup` un minut interminabil.
Am auzit c` ast`-noapte n-ai prea dormit.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 21

Plec`, l`sând \n urm` o dâr` de after-shave, cople[ind-o cu un


ira]ional sentiment de deposedare. El era singura ei leg`tur` cu cele
trei luni pierdute. Unica leg`tur`.
Capitolul 2

Drumul trecea prin centrul or`[elului Otterbridge. Ajuns acolo,


Ross vir` la dreapta, accelerând imediat ce p`r`siser` zona cu
restric]ie de vitez` [i ]inând acul \n dreptul grada]iei de cincizeci de
mile pe or`, pân` ce p`r`sir` localitatea pentru a intra \n Marlow.
Câteva clipe mai târziu, \n vreme ce treceau prin centrul
atr`g`tor, el spuse:
– St`m destul de departe, dar po]i apela oricând la Mini, dac`
trebuie s` ajungi aici. |n zona asta, este necesar ca fiecare s` aib`
propria ma[in`.
– Nu [tiu s` conduc, declar` Julia [i-i sim]i privirea cercet`toare.
– Ba [tii. Te-am \nv`]at. Cam nerecomandabil, dar dup` numai
[apte s`pt`mâni ]i-ai luat permisul. Pun pariu c` n-ai uitat [i asta.
Ea avea \ndoieli. N-avusese nici o senza]ie de familiar privindu-l
cum conducea. |[i mu[c` buza. Nu se a[teptase c`-i va fi u[or, dar
lucrurile se dovedeau chiar mai dificile decât \[i imaginase. Trebuia
s` \nve]e o mul]ime de am`nunte. M`car dac` ar fi reu[it s` se
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 23

conving` c` nu era vorba de un co[mar, din care urma s` se trezeasc`


pân` la urm`!
P`r`siser` satul [i parcurgeau o alee \ngust`, flancat` de copaci.
Ross trase pe marginea drumului, \n ceea ce sem`na cu un refugiu,
opri motorul [i p`str` t`cerea o vreme, \nainte de a i se adres` cu
asprime:
– E[ti speriat` ca un pui de mâ]`. De ce te temi – c` n-am s`-mi
respect cuvântul?
– Nu, se gr`bi ea s` nege. N-am ce face. Te rog, \ncearc` s` m`
\n]elegi.
– Fac eforturi, crede-m`. Dar [i tu trebuie s`-]i dai silin]a. Se opri,
alegându-[i cuvintele cu grij`. Trebuie s` ai \ncredere \n mine, altfel
n-are nici un rost. |n]elegi?
– Pricep. {i am \ncredere. Dar tu [tii cum st`teau lucrurile \ntre
noi, pe când eu pot doar s`-mi imaginez. O s` trec peste… senza]ia
asta de necunoscut, dar nu m` aju]i deloc dac` vei continua s` m`
presezi astfel.
– Logic, zâmbi el mâhnit. Bine, s` zicem c` n-am spus nimic. Vâr\
mâna \n buzunar [i scoase tabachera argintie. Vrei o ]igar`?
– Te rog. Bucuroas` s` schimbe subiectul, se aplec` spre flac`ra
brichetei [i apoi se sprijini de sp`tar, \n vreme ce el f`cea acela[i
lucru. Fumul avea un efect lini[titor, activitatea \ns`[i netezea
asperit`]ile dintre ei. Sim]i c` se relaxeaz` ni]el, iar emo]ia \ncepe
s-o p`r`seasc`. Ross se str`duia s`-i arate compasiune [i \n]elegere,
cu toate c` nici pentru el situa]ia nu era u[oar`.
|ntoarse capul atât cât s`-i vad` profilul ferm, gura bine definit`,
b`rbia p`trat` cu gropi]` pronun]at` \n centru. S`rutase acele buze,
24 RUTH OWEN

fusese \mbr`]i[at` de bra]ele care acum st`teau pe volan. Nu i se


p`rea posibil s` uite asemenea experien]`.
– Mai avem mult? \ntreb` ea [i-i v`zu nel`murirea din ochi. Pân`
la cas`, vreau s` spun.
– Nu prea. Ezit` o clip`, apoi introduse din nou mâna \n buzunar.
|nainte de a merge mai departe, trebuie s`-]i dau ceva.
Julia r`mase cu ochii pe cutiu]a p`trat` pe care i-o pusese \n
palm` [i sim]i un nod \n gât.
– Deschide-o, veni \ndemnul.
Se supuse, dar nu-i veni s` ating` solitarul ce sclipea pe culcu[ul
de catifea neagr`. Nu era al ei. Apar]inea alteia. Unei persoane care-l
alesese cu ochi str`lucitori.
– E minunat, reu[i s` \ngaime [i \nchise cutiu]a. |mi pare r`u
nu-s \n stare. Nu te superi dac` deocamdat` am s`-l las \n`untru?
– Ba da, r`spunse el. M-ar deranja. |i lu` cutia din mân`, scoase
inelul [i i-l puse pe deget, cu gesturi ferme, dar calde. Dac` vrem s-o
lu`m de la cap`t, atunci trebuie s` respect`m am`nuntele. ~sta este
primul cadou pe care ]i l-am f`cut. |l purtai tot timpul. |i eliber`
mâna, declarând pe un ton egal: te iubesc, Julia. S` nu ui]i. Acum, s`
mergem acas`.
Cam dup` vreo jum`tate de mil`, se angajar` pe o alee \ngust`,
flancat` de [an]uri destul de adânci. Julia \[i zise c` i-ar fi fost
imposibil s` conduc` noaptea o ma[in` atât de mare pe un astfel de
drum, chiar dac` era o [oferi]` atât de bun` cum spusese el.
Dep`[ir` un cot al drumului [i \n fa]` le ap`ru casa, retras` \n
spatele unei jungle de trandafiri [i azalee. Vi]a-alb` \mbr`ca pere]ii,
iar ferestrele dormitoarelor se i]eau de sub acoperi[ul de paie. Parc`
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 25

era o ilustra]ie dintr-o carte de pove[ti, locul dup` care tânjea


majoritatea oamenilor, f`r` s`-l descopere vreodat` – cel pu]in, nu la
un pre] rezonabil. Julia se \ndoia c` ar`tase a[a când fusese
descoperit de Ross. Tocurile ferestrelor p`reau noi. Involuntar, se
pomeni calculând cu cât se majorau primele de asigurare pentru a
acoperi riscul de foc reprezentat de acoperi[ul de paie.
Ducându-i valiza, Ross ocoli ma[ina [i-i deschise poarta. Cu inima
b`tând s`-i sar` din piept, \l urm` spre u[a masiv` de stejar [i-l
a[tept` s` vâre cheia \n broasc`. Holul era spa]ios [i p`trat, cu grinzi
cam joase. Printr-o arcad`, Julia v`zu par]ial un salon mare, cu un
[emineu din piatr` ne[lefuit`, care ocupa \n \ntregime un perete. Mai
existau \nc` dou` u[i, ambele \nchise [i o scar` din dulapi de lemn
care ie[eau din perete [i erau uni]i la cap`tul cel`lalt de o balustrad`
ingenioas`, cu stâlpi sub]iri, albi.
– A fost ideea ta? \ntreb` ea. Atrage ochiul.
– Sunt numai ideile mele, replic` el, l`sând valiza pe du[umeaua
ceruit`. Am avut la dispozi]ie un an \ntreg s` le pun \n aplicare, cât a
durat reamenajarea. Nu este dificil s` g`se[ti me[teri pricepu]i prin
preajm`, dar este o naivitate s` \ncerci s`-i sco]i din ritmul lor. Se
duse s` deschid` u[a din cap`t. Vino s` vezi buc`t`ria. Sper c`-]i place
\nc` s` g`te[ti.
Julia \l urm` \ncet, studiind mobila din lemn de pin [i
echipamentul ultramodern. Speran]ele i se stinser` rapid. N-avea
niciun rost. Trebuia s` accepte situa]ia. |n afar` de admira]ie sau
pl`cere, nimic din ceea ce v`zuse pân` acum nu-i stârnise senza]ia de
cunoscut. Se sim]ea exact ca un posibil cump`r`tor. De fapt, trebuia
s` ]in` seama de mult mai multe lucruri.
26 RUTH OWEN

– |mi place s` g`tesc, spuse ea dintr-o dat` [i se \ntoarse. A[ putea


s`-mi v`d camera?
– |ndat`. Greu de spus la ce se gândea el. |nc` n-ai vizitat gr`dina.
|n clipa aceea, Julia nu-[i dorea decât s` r`mân` singur` pentru o
vreme, dar el descuia deja partea de sus a u[ii tip grajd. |mpotriva
dorin]ei, \l urm` [i r`mase al`turi de el, admirând paji[tea lung` ce
se extindea pân` la un ele[teu umbrit de s`lcii. Exista o abunden]`
de via]` vegetal`, iar spre dreapta \ncepea crângul pe care-l
str`b`tuser` venind. Sub cel mai apropiat copac, st`tea un alsacian,
cu urechile ciulite. Ross slobozi printre din]i o fluier`tur`, iar
animalul se apropie \n fug`, ridicându-se \n dou` labe, peste partea
de jos a u[ii, pentru a-[i vâr\ botul \n mâna st`pânului,
\ntâmpinându-l entuziast [i zgomotos.
Julia se retrase instinctiv, \n vreme ce capul animalului se \ntorcea
spre ea. Manifest`rile câinelui nu se schimbar` câtu[i de pu]in; doar
ea sim]ea o re]inere. O recuno[ea, f`r` discu]ie. O [tia suficient de
bine \ncât s` renun]e la binecunoscuta rezerv` specific` rasei. Auzea
cum zgârie cu ghearele partea de jos a u[ii, \n \ncercarea de a ajunge
la ea. |n clipa urm`toare \ntinse mâna, l`sând botul umed s-o ating`
[i s-o adulmece. Apoi \l sc`rpin` u[or dup` urechi. Avea o blan`
groas` [i c`lduroas`, constat` ea pe când mângâia gâtul musculos.
– Destul, Shan, r`sun` vocea st`pânului, iar câinele se l`s` s`
cad` la p`mânt, privindu-i cu aten]ie [i dând din coad`, \n a[teptare.
– }i-a alungat \ndoielile? \ntreb` st`pânul câinelui, iar Julia se
\ndep`rt` de privirea aceea mult prea moralizatoare.
– Nu prea \n]eleg ce vrei s` spui.
– A[a este, dar nu vrei s` recuno[ti.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 27

|n subcon[tientul t`u persist` ideea c` tot ce ]i-am spus ar fi doar


minciun`, nu-i a[a? -cu toate c` nu-mi dau seama ce motive mi-ai
putea atribui s` pretind c` mi-ai fi so]ie, când de fapt nu-mi e[ti.
– Prea bine. |l privi cu onestitate. Poate c` mi-a trecut prin minte
a[a ceva. Nu-i chiar atât de ciudat.
– Nici n-am spus c` ar fi. Doream numai s` fii convins` \n privin]a
asta, atâta tot. Ai folosit buc`t`ria asta, Julia. Ai iubit aceast` cas`. Se
sprijini de cea mai apropiat` mobil`, cu mâinile \n buzunarele
pantalonilor. Ai plantat daliile de afar` cu propriile mâini, ca [i
micsandrele de la intrare. Indiferent dac`-]i aminte[ti sau nu, aici
exist` o parte din tine [i trebuie s` accep]i.
– Am f`cut-o deja. Fu surprins` de tonul egal al vorbelor ei. Cine
ar putea refuza un asemenea loc? Este perfect.
– Ceea ce nu se poate afirma [i despre arhitect. Se deplas` brusc.
Spuneai c` vrei s`-]i vezi camera.
La etaj, o conduse \ntr-un dormitor care d`dea spre fa]ad`, o
camer` spa]ioas` cu dou` ferestre, decorat` \n nuan]e odihnitoare de
ro[u [i cafeniu.
Con[tient` de faptul c` era, aproape sigur, \nc`perea pe care o
\mp`r]iser`, \[i scormoni mintea \n c`utarea unor vorbe care s`
detensioneze atmosfera, f`r` succes.
– Vino jos când vei fi gata, spuse el ceremonios. Am s` fac un ceai.
Doamna Cooper a l`sat totul preg`tit pentru cin`.
– Doamna Cooper?
– Femeia angajat` cu ziua. I-am spus c` o salat` [i ni[te carne rece
va fi suficient. Ce zici?
– Da, e bine. Ezit`. Ce i-ai mai povestit?
28 RUTH OWEN

– Doar generalit`]i. Este o femeie dr`gu]` [i \[i va \mplini sarcinile


ca de obicei, dar trebuie s` te preg`te[ti pentru o doz` de
ne\n]elegere, poate chiar stânjeneal`, dac` n-ai s-o recuno[ti.
– E[ti sigur c` o s-o dau \n bar`?
El ridic` din umeri.
– Habar n-am. Dup` doctorul Stewart, la amnezie nu exist` ni[te
legi imuabile de evolu]ie. Un am`nunt oarecare ]i-ar putea declan[a
revenirea. Sau s-ar putea s` fie nevoie de alt` lovitur` la cap.
– Pare o idee promi]`toare, murmur` ea [i schi]` un zâmbet slab.
– O dat` este arhisuficient.
Dup` plecarea lui, \nchise u[a cu o senza]ie de u[urare [i se
sprijini de ea. Trebuia s` g`seasc` un model de comportament
acceptabil, o fa]ad` \n spatele c`reia s` se poat` ascunde pân` se va
acomoda cu situa]ia asta imposibil`. {i trebuia s` \nceap` imediat,
ast`zi, altfel n-avea nici un sens s` continue a[a.
Deocamdat`, travers` \nc`perea [i deschise u[a dulapului. Printre
hainele ei favorite, existau unele pe care nu le mai v`zuse. Ced` unui
impuls de moment, \[i deschise fermoarul rochiei de lân` de
culoarea chihlimbarului adus` Ross la spital [i o \nlocui cu una
albastru-\nchis, pe care o avea de vreun an. Imediat, se sim]i ceva mai
bine. Era din nou Julia Gardner -m`car pentru moment.
Pe m`su]a de toalet` se afla o fotografie elegant \nr`mat`, cu Ross
[i cu ea, ambii \n costume de baie, \n apropierea unui lac, \n fundal
observându-se ni[te mun]i. Bra]ul lui Ross \i cuprinsese umerii [i
amândoi râdeau de parc` ar fi auzit o glum`. Privind fotografia, Julia
avu din nou senza]ia c` este o intrus`, c` trage cu ochiul prin
lucrurile unei necunoscute.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 29

Fu scuturat` de un fior [i se \ntoarse cu spatele. Lucrurile


mergeau spre mai r`u, \n loc s` se amelioreze.
Când cobor\, Ross tocmai aducea de la buc`t`rie o tav` plin`.
Renun]ase la hain` [i \mbr`case un pulover sub]ire, care s`-l apere
de r`coarea dup`-amiezii de toamn` târzie, \nf`[urându-[i \n jurul
gâtului o e[arf`. Privindu-l, \[i d`du seama c` \ncepea s` se simt`
nevoia unui b`rbierit. |n mod ciudat, asta avu un efect favorabil
asupra ei. Chiar dac` [i el observase schimbarea ei de ]inut`, nu f`cu
nici un comentariu.
|n [emineu ardea focul, iar bu[tenii \ncepuser` s` se transforme
\n jar. Julia lu` loc \ntr-un fotoliu acoperit cu rips auriu, a[ezat \n
apropierea m`su]ei pe care Ross l`sase tava.
Accept` o can` [i o duse la buze, bucuroas` c` g`sise ceva de f`cut
cu mâinile.
– Ce ne-am face f`r` convenien]ele sociale? coment` Ross pe un
ton sec, citindu-i f`r` efort reac]iile. E suficient de dulce?
– Da, aprob` ea [i-[i impuse s`-l priveasc`. |mi \nchipui c` te
pricepi la asemenea detalii.
– |n ceea ce te prive[te, da. Lucrurile m`runte sunt condi]ia
succesului \n c`s`torie. Se a[ez` de partea cealalt` a mesei, \ntr-un
fotoliu identic, b`u ceaiul din câteva \nghi]ituri [i \mpinse cana. {tiu
exact cum \]i place cafeaua de diminea]`, c`-]i pr`je[ti ochiurile pe
ambele fe]e [i c` preferi pâinea integral`. {tiu cum ar`]i cu p`rul
ciufulit [i cu ochii cârpi]i de somn, cum… O privea cu o umbr` de
zâmbet. S` continuu?
Ea scutur` din cap.
– Am priceput. }ie, cum \]i place cafeaua?
30 RUTH OWEN

– Neagr` [i tare. Sl`nina crocant`, ochiurile simple, pâinea slab


pr`jit`. Ziarul nedesf`cut [i prefer s` am suficient` vreme s` citesc
[tirile sportive \nainte de a pleca la munc`. Asta \nseamn` c` micul
dejun trebuie servit la opt fix de luni pân` vineri. Clipi din ochi. Ce
zici, te descurci?
– |nainte o f`ceam? zâmbi ea f`r` s` vrea.
– Admirabil, \ndat` ce am stabilit ce are de f`cut fiecare. Nu c` ar
fi fost u[or. Amândoi am fost singuri prea mult timp. O expresie
indescifrabil` \i trecu pe chip. Mai dore[ti ceai?
– |mi iau singur`. Se aplec` dup` tav`. Dat tu?
– O can`-mi ajunge. Ai observat vreodat` ce se depune pe
ceainic?
– Ca nicotina? suger` ea \n vreme ce \[i lua servieta.
– Acum mai r`mâne s`-mi spui c` fumez prea mult [i voi \ncepe
s` m` simt din nou acas`!
Zâmbetul ei se stinse brusc. L`s` ceainicul, se ridic` \n picioare [i
se duse la fereastr`.
– Shan st` tot timpul afar`? \ntreb` ea dup` câteva clipe.
– St`tea, \nainte de venirea ta. Are o cu[c` adecvat` [i suficient
spa]iu. Tonul lui nu p`rea schimbat. Mai \ntâi i-ai permis s` intre \n
buc`t`rie, apoi s-a extins pân` aici, seara, iar \ntr-o zi, când ar fi
trebuit s` fiu la Londra, m-am \ntors pe nea[teptate [i l-am g`sit \n
pat. Când l-am gonit, s-a repezit la mine.
– Nu mai spune!
– N-am mai insistat. Alsacienii stau \n hait`; aici era nevoie de un
[ef. Dac`-i la[i \n pace, profit`. Majoritatea celor care-i iau ca animale
de companie nu \n]eleg toate astea.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 31

F`cu o pauz`. Iat`, sfâr[itul lec]iei! Sper c` nu ]i-e fric` s` r`mâi


singur` cu el?
– Cred c` nu. Pare s` m` plac`.
– |n]elept animal. Era un ton glume]. Hai s` inspect`m gr`dina,
cât` vreme este \nc` soare. Pl`nuiai s` faci o mul]ime de lucruri
\nainte de sosirea iernii.
|n ora urm`toare, d`dur` o rait` prin gr`din`, con[tien]i \nc` de
pr`pastia dintre ei. Julia n-avea de ce s` fie surprins` de cuno[tin]ele
de gr`din`rit pe care le demonstra; fusese una din pasiunile tat`lui
ei [i o mo[tenise pe vremea când locuiau la Harrow. Ross ar`ta o
total` indiferen]` asupra subiectului. Gr`dinile sunt un loc de
relaxare, declarase el râzând, \n vreme ce reveneau spre cas`.
Dup`-amiaza l`s` locul serii. La ora [apte, mâncar` ceea ce l`sase
doamna Cooper, apoi Julia puse de cafea. Aducând tava de la
buc`t`rie, g`si perdelele trase, iar Ross tocmai punea alt bu[tean pe
foc.
– Se anun]` o noapte rece, spuse el, c`utând un post de radio cu
muzic`. Cam devreme pentru locurile astea. |n mod normal, putem
miza pe o clim` blând` pân` \n prima s`pt`mân` din noiembrie. |n
dulapul din camer` vei g`si p`turi suplimentare, dac` se face prea
frig peste noapte.
– Mul]umesc. Julia turn` cafeaua, amestec` zah`rul din propria
cea[c` [i ad`ug`: Neagr` [i dulce?
– Dou` cubule]e, r`spunse el succint, a[ezându-se \n acela[i
fotoliu pe care-l ocupase mai \nainte. N-ai uitat cum se face o cafea
bun`, observ` el cu satisfac]ie. Ai avut vreo dificultate s` g`se[ti cele
necesare?
32 RUTH OWEN

– Nu, recunoscu ea, pricepând pentru prima oar` c` a[a st`teau


lucrurile. Continu` s` amestece \ncet \n cafea, con[tient` de privirea
lui insistent`, dar nedorind s-o \nfrunte. Dintre ei doi, Ross era de
departe cel mai relaxat. {i-ar fi dorit s` poat` simula aceea[i atitudine.
Ce bine ar fi fost s` \ntoarc` spatele problemelor care o sâcâiau.
– La ce or` vine doamna Cooper? rupse ea t`cerea.
– Opt [i jum`tate. De obicei, o \ntâlnesc pe alee. A[ putea s`-mi
mai iau o zi liber`, dac` vrei. N-am nimic presant.
– Ah, nu! Refuzul fusese prea gr`bit. Se chinui s` \ndulceasc`
tonul. Mai devreme sau mai târziu, va trebui s` m` descurc [i singur`.
Iei prânzul \n ora[?
– Dac` nu cumva sunt prin preajm`, caz \n care am s` te anun] la
telefon. Ce ai s` faci singur` toat` ziua?
– Nu [tiu. |ncerc` s` adopte un ton u[or. Cu ce se ocup` oamenii
la ]ar` -adic`, l`sând la o parte gr`din`ritul.
El ridic` din umeri.
– Niciodat` n-ai l`sat impresia c` te-ai plictisi. Dup` plecarea
doamnei Cooper, \]i r`mâne compania lui Shan. Ai la dispozi]ie [i
ma[ina. Spuneai ceva despre \nchirierea unui cal de la ferma vecin`.
A fost surprinz`tor. Pân` atunci, habar n-aveam c` te pricepi.
– Nu [tiu s` c`l`resc. Adic`, nu prea. Am \ncercat de câteva ori cu
una din colegele de serviciu. Tat`l ei de]ine o mic` ferm` \n Kent [i
am petrecut acolo câteva weekenduri. R`mase pe gânduri. Este o
idee, dac` ar avea vreun animal foarte blând. E un exerci]iu excelent.
Reu[i s`-l priveasc`-n ochi. C`l`re[ti?
– Nici n-am \ncercat vreodat`. Mereu am [tiut c` o ma[in` rapid`
e mai pe gustul meu. Pe buze \i ap`ru un zâmbet trec`tor.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 33

Doar nu-]i trece prin minte s` m` coco]i pe cal?


– Nu, r`spunse ea pe negândite, probabil c` e[ti prea b`trân s` te
apuci acum s` \nve]i. Ro[i, \n vreme ce sprâncenele lui se ridicau
\ntreb`tor. Voiam s` spun, e prea târziu s-o iei de la zero. Nu te v`d
primind instruc]iuni de la altcineva.
– Nu? O privi insistent un timp. Ei bine, poate c` ai dreptate. La
treizeci [i cinci de ani, un b`rbat n-ar mai trebui s` se complac`
\ntr-o asemenea situa]ie. E[ti sigur` c` ai s` te descurci singur`?
– Relativ. M`car mi-am amintit c` [tiu s` c`l`resc.
– Ai s`-]i aminte[ti [i [ofatul, \ndat` ce vei ajunge \n spatele
volanului. Adic`, instinctele vor reveni. S` faci o \ncercare, mâine, pe
alee.
– {i dac` ajung \n [an]?
– Atunci, vom fi nevoi]i s` te scoatem de acolo. Sau m` a[tep]i [i
\ncerci \n prezen]a mea?
Pentru moment, Julia sim]ea c` ar prefera s` nu-[i testeze deloc
priceperea de [ofer, dar asta ar fi sunat a lips` de recuno[tin]`. Dac`
el spusese c` [tia s` conduc`, n-avea nici un motiv s` nu-l cread`. Un
lucru era foarte clar, n-avea s` afle cât de bine se pricepea decât dup`
ce va g`si curajul s` se a[eze \n spatele volanului [i s` \ncerce.
– Voi a[tepta, spuse ea \n cele din urm`. M` voi sim]i mai \n
siguran]` [tiindu-te aproape, gata s` intervii, dac` se dovede[te c`
n-ai avut dreptate.
– Corect. Am s` \ncerc s` vin mai devreme. O privi cum \[i turna
\nc` o por]ie de cafea [i ad`ug` pe ton lejer. De ce nu te duci s`-i dai
drumul lui Shan \n`untru? Zgârie la u[` de vreo zece minute.
– Nu te deranjeaz`? replic` ea.
34 RUTH OWEN

– Am renun]at, de ceva vreme, r`spunse el sec. Când erai la spital,


am continuat s`-l las s` intre, \n ciuda convingerii c`-i st` mult mai
bine afar`. Acum, \[i \nchipuie c` ne-a p`c`lit pe amândoi.
Deschide-i \nainte s` dea jos toat` vopseaua.
Când deschise u[a, câinele a[tepta fluturându-[i coada. |n trecere,
o atinse cu nasul umed, lip`i pe hol [i o a[tept` s` vin`, \nainte de a
porni din nou spre salon. Dar o dat` intra]i, aten]ia \i fu imediat
polarizat` de Ross, pân` când o comand` scurt` \l trimise la locul lui
de lâng` c`min.
– Distrus, aprecie st`pânul, privindu-l cu un aer de resemnare [i
primi ca r`spuns o fluturare a cozii argintii.
– {tie c` nu crezi una ca asta. Julia se amuza pe seama bucuriei
manifestate de câine.
Se aplec` [i \[i plimb` degetele prin blana moale [i sc`rpin`
urechea ce se lipise imediat de mâna ei. Este extraordinar cât sunt de
sensibili la atmosfer`.
– {i cât de bine [tiu s-o creeze, dup` cât se pare. Ross \i urm`rea
cu un zâmbet slab \n col]ul gurii. Probabil c` ]i s-a r`cit cafeaua.
Julia \[i d`du drumul pe fotoliu, iar zâmbetul i se stinse. Fa]` de
câine se purtase cu o naturale]e de care nu se sim]ea capabil` cu
Ross, iar el sesizase diferen]a. Nu putea \ntrevedea momentul când
urma s` se simt` la fel de nestingherit` cu b`rbatul din fotoliul opus.
Circumstan]ele fuseser` potrivnice. N-ar fi trebuit s` accepte s`
revin`, \[i apuse ea paralizat`. Trebuia s` existe [i alt` metod` de a
rezolva problema.
– N-o s` mearg`, [opti ea. Probabil c` ]i-ai dat seama. Nu pot s`
m` prefac.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 35

– Nici nu vreau. Singurul lucru pe care ]i-l cer este s` faci un efort
cât de mic s`-mi ie[i \n \ntâmpinare. Vorbise destul de potolit, dar \n
glas se sim]ea \nc` tensiune. |]i dai seama ce \nseamn` s` te cenzurezi
de fiecare dat` când \]i trece prin minte c` e[ti singur cu so]ia? N-am
s` pretind c` partea fizic` a rela]iei noastre nu conteaz` pentru mine.
Ar fi cam ciudat. Dar \ntre noi exist` mult mai multe, iar eu doresc
\ntregul, nu doar o parte. Clar?
Ea \[i cobor\ privirea \n poal` [i-[i \ncle[t` mâinile.
– |n regul`. Mai vrei cafea?
– De ce nu? |i \ntinse cea[ca, o reprimi [i continu`: pari cam
obosit`. Ce-ar fi s` te culci mai devreme? Este greu s` te
dezobi[nuie[ti imediat de programul de spital.
– Se pare c` a[a este. S` duc \ntâi tava la buc`t`rie.
– Las-o. Mai am câteva ziare de citit, o scrisoare de conceput. Ne
vedem mâine.
– Bine. Se \ndrept` spre arcada care d`dea spre hol, se opri [i se
\ntoarse, privind spre b`rbatul [i câinele care r`m`seser` lâng` foc.
Noapte bun`.
– Noapte bun`, r`spunse el, f`r` s` se uite.
Capitolul 3

Abia peste dou` s`pt`mâni, Julia c`p`t` suficient` \ncredere \n


sine \ncât s` \ncerce s` conduc` f`r` prezen]a lui Ross, care s-o
salveze la nevoie. Dou` s`pt`mâni \n care avusese vreme s`
exploreze \mprejurimile casei. Mersul pe paji[ti sau de-a lungul
aleilor complet necunoscute \i l`sa o senza]ie ciudat`, aproape
lugubr`. |[i d`dea seama c` mai trecuse pe acolo, dar \n alte condi]ii.
Acum, venise toamna. |nainte, probabil c` n-avusese nevoie de
jachet`.
O singur` dat` ajunsese \n sat, con[tient` de curioizitatea de pe
chipurile trec`torilor, de [oaptele pe care le stârnea apari]ia ei.
Doamna Cooper era singura lor surs` de informa]ii, dar n-avea inima
s-o judece prea aspru; era greu de presupus c` ar fi putut p`stra
pentru sine o asemenea bârf` suculent`. |ncerc` s` neglijeze faptul
c` devenise subiect de discu]ie [i de specula]ii. Pân` la urm`, aveau
s` g`seasc` altceva. Deocamdat`, \[i impuse s` se asigure c` nimic nu
lipsea din gospod`rie.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 37

Progresiv, zilele \ncepur` s` capete o desf`[urare rutinier`.


Dimine]ile b`tea \mprejurimile \nso]it` de Shan, la prânz se \ntorcea
acas`, iar dup`-amieziele [i le petrecea \n gr`din`. Citea mult,
reluând lecturile din clasici, dar abordând toate domeniile literare
reprezentate pe rafturile de lâng` [emineu; gusturile so]ului \n
materie de lectur` erau foarte variate, pricepu ea.
Era un trai u[or, calm, dar [i foarte solitar. Inevitabil, veni [i
vremea când \ncepu s` a[tepte cu ner`bdare \ntoarcerea lui Ross,
zgomotul motorului, u[a trântit` [i pa[ii lui hot`râ]i. Existau
momente când uita circumstan]ele rela]iei dintre ei. Aproape, dar nu
de tot. El \i r`mânea \nc` str`in, din multe puncte de vedere.
A doua vineri, dup`-amiaz`, se afla \nc` \n gr`din`, când auzi o
ma[in` intrând pe alee. O scurt` privire la ceasul de mân` \i spuse c`
nu putea fi Ross, care trebuia s` ajung` pe la [ase. Oricum, [i motorul
suna altfel.
Cu inima b`tându-i dureros, ascult` zgomotul, sperând s` fie
vorba despre o gre[eal`. Nu era preg`tit` s` primeasc` vizitatori. Nu
\n lipsa lui Ross. Sperase c` el \i avertizase pe to]i amicii comuni [i
miza pe delicate]ea lor, care s`-i ]in` departe de cas`, pân` ce va fi
gata s`-i \nfrunte. Poate c` era cineva de care el uitase, caz \n care ei
avea s`-i revin` misiunea de a da explica]ii. Cum s` \nceap`? se
\ntreb` ea, \n vreme ce ma[ina se oprea \n fa]a casei. Ce ar fi putut s`
spun`?
Sunetul ascu]it al clopo]elului de la intrare o sperie, \n ciuda
faptului c`-l a[tepta. R`mase pe loc, \ntinzând mâna spre botul lui
Shan, pentru a nu-l l`sa s` latre. Dac` p`stra lini[tea, cel sau cei de
afar` ar fi putut s` cread` c` nu-i nimeni acas` [i s` plece.
38 RUTH OWEN

Al doilea apel al soneriei veni dup` o lung` pauz`. Julia trecu \n


revist` posibilele ac]iuni. Auzi scâr]âitul por]ii, declicul z`vorului care
se \nchidea [i sunetul pa[ilor pe alee. N-avea niciun rost s` mai spere.
Fusese g`sit`. N-avea cum s` se ascund`.
B`rbatul care ap`ruse de dup` col]ul casei era \nalt, \mbr`cat
sport [i avea p`rul parc` ciufulit de vânt. V`zând-o, se opri, ar`tând
surprins [i nesigur. Apoi p`ru cuprins de team`, \n vreme ce Shan
sc`pase [i se repezise spre necunoscut l`trând.
– Lini[te[te-te, b`trâne. U[urel! Sunt prieten, nu inamic! Zâmbi \n
direc]ia Juliei, \n vreme ce cu un ochi urm`rea mi[c`rile câinelui.
Bun`! Numele meu este David.
Ea \l privea \mpietrit`, cu prosopul atârnându-i \nc` \n mân`. Nu
era necesar [i restul numelui; asem`narea era prea izbitoare. Cu
opt-nou` ani mai tân`r ca Ross, dar straniu de asem`n`tor cu el,
vizibil chiar [i de la distan]`. De ce nu-i spusese Ross c` avea un frate?
Nu pomenise despre nici un fel de rude. Era absolut sigur`.
Zâmbetul disp`ru de pe figura lui bronzat` [i \ncepu s` par`
stânjenit.
– |mi pare r`u, spuse el, credeam c` m` a[tepta]i. V-am scris cu
dou` s`pt`mâni \n urm`, anun]ând c` vin \n Anglia. N-a]i primit
scrisoarea?
– Nu [tiu, este posibil… declar` ea nesigur. Ross n-a spus…
M-ar fi anun]at.
– V` era adresat` vou`, amândurora. Era pus \n \ncurc`tur`. S`
avem toat` \ncrederea c` po[ta o s` ne \ncurce socotelile! |mi
displace s` pic a[a, neanun]at.
Julia \[i revenise complet.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 39

– Nu face nimic. Va fi o surpriz` minunat` pentru Ross s` te


g`seasc` aici. Iart`-m` c` n-am r`spuns la sonerie. Credeam c` este
altcineva.
– Nimic nu m` opre[te, a[a sunt eu. Am ocolit casa, sperând s`
g`sesc o fereastr` deschis`, sau a[a ceva. Nu m` atr`gea drumul pân`
\n ora[, ca s`-l caut pe Ross [i s`-i cer cheia. O urm` \n buc`t`rie,
\nchizând partea de jos a u[ii \n nasul lui Shan. |napoi, c`]el! Privirile
lui aprobatoare f`cur` \nconjurul camerei. Destule schimb`ri, de
când n-am mai fost pe aici. Constructorii erau pe cale s` termine
când am plecat \n Algeria. Dup` ce ai stat toat` via]a la Londra, nu ]i
se pare cam prea mare lini[tea de aici?
– Uneori, recunoscu ea, sim]indu-se imediat vinovat` de lips` de
loialitate. Dar am ma[ina, ad`ug` Julia repede. Vrei o cafea?
– Te rog. Se sprijinise de mas` cu aceea[i atitudine adoptat` de
fratele mai mare. Ross mi-a spus c` faci o cafea mai bun` decât
oricare alt` femeie pe care a cunoscut-o.
– Când l-ai v`zut? \ntoarse ea capul brusc.
– S`-l v`d? Ei bine, cam acum un an, \nainte de a pleca \n
str`in`tate. O privea ciudat. Voiam s` spun c` mi-a povestit o dat`,
\ntr-o scrisoare. Iat tu ai ad`ugat un post-scriptum referitor la
declara]iile ambigue. Nu-]i mai aminte[ti?
Pulsul ei se acceler`. Era momentul cel mai bun s`-i spun`
adev`rul, totu[i cuvintele nu-i veneau pe buze.
– Nu, articul` ea, uimitor de ferm`. Nu pot s` pretind c` mi-a[
aminti. Ai c`l`torit cu avionul sau cu vaporul?
– Cu avionul. Am aterizat ast`zi diminea]` la Heathrow, am
\nchiriat o ma[in` [i am venit direct aici. Voiam s` trimit o telegram`
40 RUTH OWEN

de confirmare a sosirii, dar m-am luat cu altele [i n-am mai apucat.


F`cu o pauz`. Te-am deranjat?
– Sigur c` nu, se gr`bi ea s`-l asigure. Am fost doar surprins`,
atâta tot. Cât vei r`mâne?
– Vreo lun`. Pl`nuiam s` stau aici câteva s`pt`mâni [i apoi s` m`
distrez ni]el \n ora[. Când am constatat c` nu primesc r`spuns,
mi-am zis c` n-a fost suficient timp, dar eram convins c` Ross m-ar fi
contactat cumva dac` planul nu-i convenea. Oricum, a[ prefera s-o
aud din gura ta. Pot s` m` instalez \n apartament, cu condi]ia s` nu
fie \nchiriat.
– Sunt convins` c` Ross ar prefera s` stai aici, se repezi ea,
ferindu-se de o \ntrebare la care n-ar fi putut r`spunde cu siguran]`.
Avem trei dormitoare.
– N-am nevoie decât de unul. V` r`mâne \nc` unul liber, pentru
cazul c` vrei s`-l pedepse[ti pe Ross.
Linguri]a cu care amestecase cafeaua z`ng`ni pe pardoseal`. Julia
se aplec` s-o ridice, bucuroas` c` putea ascunde ro[ea]a ce-i
n`v`lise-n obraji. Trei camere, adic` trei oameni, dar desigur David
credea c` ei \mp`r]eau dormitorul principal. Explica]iile trebuia s`
vin` de undeva. Dar nu de la ea. Mai bine s`-i spun` Ross, când va
reveni acas`. Era fratele lui. Trebuia s` [tie cum s`-i prezinte situa]ia.
– Te superi dac` bem cafeaua aici? \ntreb` ea, aducând ce[ti [i
farfurioare din dulap. Este vremea s` m` apuc de cin`. Sper c`-]i
place pe[tele.
– Sigur. Nu-]i face griji din cauza mea, am s` stau aici. Ca orice
b`rbat, presupusese automat c` ea va fi capabil` s` fac` trei por]ii din
pe[tele pentru dou`. Abia a[teptam s` m` re\ntâlnesc cu buc`t`ria
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 41

britanic`. Cantina din Izria este foarte bun`, dar cartofii pr`ji]i devin
cam monotoni când ai parte de ei din dou` \n dou` zile.
Julia ar fi vrut s` \ntrebe ce era Izria, dar asta ar fi putut-o da de
gol. Era de a[teptat c` Ross \i d`duse toate detaliile despre fratele lui
[i despre preocup`rile lui. Se purta proste[te, \[i d`dea seama, dar
nu conta. Orice ar fi fost de preferat decât s` treac` din nou prin
chinul de a-[i explica situa]ia, la fel de ireal` pentru ea acum precum
fusese [i \n urm` cu trei s`pt`mâni. La \ntoarcerea lui Ross, lucrurile
aveau s` se l`mureasc`. Pân` atunci, avea s` ]in` cu din]ii de aceast`
[arad`.
Lucrul se dovedi mai simplu decât \[i \nchipuise. |ncurajat cu
câteva \ntreb`ri atent formulate, David se apuc` s`-i povesteasc`
despre ultimii doi ani din via]a lui, cu un umor care nu ascundea
mul]umirea. Treptat, deveni clar c` era inginer la o companie
petrolier`, satisf`cându-[i stagiul de trei ani \n Orientul Mijlociu.
Via]a \n de[ert p`rea o problem` de rutin`, plictisitoare, cu toate c`
uneori lucrurile puteau sc`pa de sub control, devenind chiar
periculoase, atunci când politica [i l`comia \[i vârau coada. O dat`,
fuseser` rup]i de restul lumii vreme de trei s`pt`mâni, pân` când
[eicii locali \[i rezolvaser` ne\n]elegerile.
– Suntem la dou`zeci de mile de cea mai apropiat` a[ezare,
continuase el. {i nu-i vorba de vreun ora[ grozav, crede-m`! Rânji.
Kenal \mi aminte[te de Marlow \ntr-o mul]ime de feluri -cu excep]ia
mirosului. Cam acela[i ritm de via]`. Dac` vrem ceva mai ac`t`rii,
trebuie s` petrecem [ase ore pe drum. Cam ca aici, numai c` la o
scar` ceva mai mare [i \n mijlocul de[ertului. Sunt uimit c` ai rezistat
atât de mult. N-a[ fi acordat unei fete de la ora[ mai mult de câteva
42 RUTH OWEN

luni. Nu te sup`ra, probabil c` este un loc numai bun pentru a


\ntemeia o familie.
Julia se concentr` asupra tig`ii cu sos pe care o ]inea deasupra
focului. Ad`ugând parmezan, spuse cu grij`:
– Probabil c` ai s`-]i cau]i fostele prietene când vei ajunge la
Londra. Ai p`strat leg`tura cu cineva?
|nainte de a r`spunde, el f`cu o pauz`, iar când vorbi, tonul se
schimbase.
– A[adar, Ross nu ]i-a spus?
– Ce s`-mi spun`? replic` ea, cu o ezitare abia vizibil`.
– Despre Lou [i despre mine. Am fost logodit cu o fat` care s-a
m`ritat cu altcineva. Aceast` slujb` s-a ivit exact la momentul
oportun. |nainte de a trece zece zile, p`r`sisem ]ara.
– |mi pare r`u. Nu voiam s`-]i zgând`resc rana.
– Nu-i nimic. A trecut mult` vreme. Veselia lui p`rea pu]in for]at`.
Credeam doar c` Ross ]i-a povestit, de[i nu exista nici un motiv s-o fi
f`cut, dac` stau s` m` gândesc. Trecutul este mort [i \ngropat. Nu-l
pot blama pentru atitudine. Trase aer pe n`ri, apreciativ. Nimic nu se
compar` cu bucatele de acas`! Când trebuie s` apar` Ross?
– Peste vreo cincisprezece minute. Deschise cuptorul [i scoase
crati]a aburind`, a[ezând-o pe plit` cu o u[oar` \ncruntare. |n ultima
lui afirma]ie exista ceva ce o deranjase. De ce s` fi vrut Ross s` dea
uit`rii trecutul? Ce con]inea acel trecut?
Amestec` pe[tele [i ciupercile cu sosul de brânz`, pres`r` un praf
de boia de ardei [i puse crati]a la loc, \n cuptor. Pân` s` pun` masa,
Ross urma s` vin` [i mâncarea va fi gata. Dac` va trebui s`-l a[tepte
salivând, atunci a[a va fi. |n cele câteva s`pt`mâni de la accident,
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 43

\nv`]ase c` lui \i pl`cea s` aib` masa pus` cât mai repede dup` ce
intra \n cas`. Dac` era un obicei, sau doar o metod` proasp`t
adoptat` de a destinde atmosfera, dându-le amândurora ceva de
f`cut, n-avea cum s` [tie. Oricare ar fi fost motivul, rezultatele erau
bune.
|l l`s` pe David \n buc`t`rie [i trecu \n sufragerie. Dup` câteva
clipe, el ap`ru \n cadrul u[ii [i spuse dup` o scurt` pauz`:
– Ce spui, te-ai sup`ra dac` am da drumul la radio? |n Izria, ascult
toat` ziua, chiar [i când am de lucru de-a lungul conductei. M-am
obi[nuit s`-l aud ca pe un zgomot de fond.
– E[ti invitatul meu, replic` ea. Radioul este \n salon.
David se f`cu nev`zut. Dup` o scurt` pauz`, sunetul izbucni, un
cântec f`r` melodie, modern, care-]i sp`rgea timpanele. Julia tres`ri,
se gândi fugitiv [i nostalgic la concertul de Liszt pe care-l ascultase
ceva mai devreme [i care st`tea \nc` pe platanul picupului [i se
consol` cu gândul c` fiecare avea gusturile lui.
– Po]i s`-l dai pu]in mai \ncet? strig` ea.
|ndat`, zgomotul se estomp`. David veni la u[`.
– Scuze.
Ea \i zâmbi.
– Nu-i nimic. Cum st`tea \n prag, l`sa senza]ia de copila[
neajutorat. Ced` unui impuls de moment [i-l \ntreb`: chiar \]i place
a[a ceva? Observ` cum pe figura lui ap`rea o expresie de surpriz`.
– Adic`, muzica pop? N-a[ putea zice c` m-a preocupat \ntrebarea
asta, r`spunse el dup` câteva clipe de gândire. |n Algeria n-avem
decât asta [i programele locale. Fluier` fals câteva note din melodia
care tocmai era difuzat`. Dup` cum ai ghicit, muzica nu este punctul
44 RUTH OWEN

meu forte. Doar c` nu suport prea mult` lini[te. Am avut multe


plângeri privind calit`]ile mele de tenor de baie. Cineva mi-a spus o
dat` c` r`getele mele seam`n` cu chemarea unui elan \n c`lduri!
Julia izbucni \n râs, apoi auzi u[a de la intrare trântindu-se [i
redeveni serioas`.
– Iat`-l [i pe Ross, spuse ea.
David se \ntorsese deja, \ntâmpinând cu un zâmbet larg pe cel
care venea din hol.
– Bun`! Surpriz`! Julia mi-a spus c` n-ai primit scrisoarea mea.
– Se pare c` nu. Tonul era pl`cut, dar se putea observa o u[oar`
rezerv`. M` bucur s` te v`d, Dave. Când ai sosit?
– Azi-diminea]`. Am ajuns aici acum vreo or`. Zâmbetul de pe
figura lui Dave era destins, natural. Aveai dreptate \n privin]a cafelei.
O face grozav`. Nici cu g`titul nu st` r`u, dup` aromele care vin de
la buc`t`rie. |mi las` gura ap` de vreo jum`tate de ceas.
Ochii ei alba[tri \ntâlnir` privirea ferm` a celor c`prui [i trecur`
mai departe. Julia cl`tin` u[urel din cap. Era con[tient` de uimirea
prost ascunsa a lui David, generat` de lipsa de entuziasm a fratelui \n
a-[i \ntâmpina so]ia dup` numai patru luni de la c`s`torie [i \ncerc`
s`-i schimbe impresia, arborând un zâmbet fericit.
– Cina e aproape gata. Ce-ar fi s` be]i un p`h`rel pân` pun masa?
– Bun` idee. Cu o lic`rire \n ochi, \n vreme ce ea \ncerca s`
treac`, Ross \i cuprinse talia [i o s`rut` pe tâmpl`. Ai avut o zi bun`?
– Ca de obicei, reu[i ea s` r`spund`, \n`bu[indu-[i cu greu
impulsul de a-l respinge. |i \nfrunt` privirea. Tu [i David ave]i o
mul]ime de pove[ti de dep`nat.
– Da, aprob` el, cu siguran]`. Expresia era impenetrabil`.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 45

|i d`du drumul, \n vreme ce urm`rea zâmbetul pu]in nesigur al


fratelui. Tot whisky, Dave, sau pustiet`]ile ]i-au schimbat gusturile?
– Whiskyul este perfect. |i arunc` o privire Juliei. N-ai nevoie de
ajutor?
– Mul]umesc, m` descurc. |n zece minute va fi gata.
Ajuns` \n buc`t`rie, se sprijini de u[` [i inspir` cu nesa]. Sim]ea
\nc` amprenta buzelor lui Ross [i c`ldura degajat` de bra]ele lui. Din
ziua când o adusese acas` de la spital, era prima lui \ncercare de a o
atinge, ba chiar primul semn c`-[i dorea a[a ceva. Desigur, asta-i
ceruse timp, totu[i, se \ntreba cât de profunde fuseser` sentimentele
lui dac` reu[ea atât de u[or s` le ascund`. {i de ce f`cuse o excep]ie
\n seara asta? Ca s` ascund` \n fa]a fratelui adâncimea pr`pastiei
dintre ei? Dar va fi nevoit s`-l pun` la curent, pân` la urm`.
|[i dorea s` poat` descâlci ghemul propriilor sentimente.
Când reveni s`-i cheme la mas`, radioul fusese oprit. Zece minute
fuseser` absolut insuficiente pentru a ataca subiectul cu delicate]ea
necesar`, era convins`, a[a c` se preg`tise s` \nfrunte reac]iile
probabile ale lui David. O singur` privire \i fu suficient` s` priceap`
c` el r`m`sese la fel de ignorant \n ce privea adev`rata stare de
lucruri. La \ntrebarea nerostit`, Ross \i r`spunse cu o privire complet
lipsit` de expresie. Dac` tot r`m`sese pe seama lui, o va face când [i
cum o s`-i convin`, ghici Julia. Pân` atunci, era obligat` s`-i cânte-n
strun`.
Greu, ba chiar imposibil, s` evite instaurarea unei atmosfere
ap`s`toare. Con[tient` de inevitabilitatea ie[irii la lumin` a
adev`rului, Juliei \i era mai dificil ca niciodat` s` joace rolul \n care
fusese distribuit`. De mai multe ori, surprinse privirea cercet`toare a
46 RUTH OWEN

lui David, trecând de la unul la cel`lalt, \n vreme ce o cut` \i ap`ruse


\ntre sprâncene. Era clar c` observase ceva, cu toate c` nu te puteai
a[tepta s` fi ghicit adev`rul. Privind situa]ia retrospectiv, Julia pricepu
c` i-ar fi fost infinit mai u[or dac` spunea adev`rul de la \nceput. Mai
u[or [i mai normal. |n definitiv, ceea ce p`]ise nu era ru[inos. Sau
poate c` da?
|i l`s` pe b`rba]i s` savureze câte o a doua cea[c` de cafea [i se
duse s` preg`teasc` \nc`perea pentru oaspe]i. O f`cu pe \ndelete.
Când reveni \n salon, Ross era singur.
– S-a dus pân` la ma[in` s`-[i aduc` valiza, \i explic` el. Pl`nuie[te
s`-[i petreac` urm`toarele câteva s`pt`mâni cu noi, din câte am
\n]eles.
– A[a zicea. Se opri, nesigur`. Nu… \nc` nu i-ai spus?
Sprâncenele lui se ridicar`.
– Din felul cum te-ai purtat dup` venirea mea, am dedus c` nu
voiai s`-i spun. Dac` e[ti atât de dornic` s` pui c`r]ile pe mas`, de ce
nu l-ai informat de la \nceput?
– Fiindc`, replic` ea, mi-au fost necesare câteva minute s`-mi
revin din [oc. Pân` când [i-a f`cut apari]ia dup` col]ul casei, habar
n-aveam c` ai un frate. Nu l-ai pomenit niciodat`.
– N-avea nici un rost. El se g`sea la câteva mii de kilometri
distan]` [i, dup` câte [tiam, nu erau [anse s` apar` prea curând. Am
considerat c`-]i ajunge un necunoscut. Buzele lui se sub]iaser`. Dar
se pare c` lucrurile stau altfel, nu-i a[a? E[ti mai relaxat` \n prezen]a
lui Dave.
– Relaxat`! Vocea \i tremura. |n ultimele câteva ore parc` a[ fi
jucat [arade. Dup` tine, asta este lini[titor?
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 47

– M-ai \n]eles gre[it. Voiam s` spun c` prezen]a lui, ca b`rbat, nu


prezint` nici o problem`, \n vreme ce \n fa]a mea parc` ai sta mereu
\n gard`, tem`toare s` nu spui sau s` faci ceva ce ar putea fi
interpretat drept \ncurajare. De la accident, a fost prima oar` când ai
râs, prima dat` când mi-ai adus aminte de femeia cu care m-am
c`s`torit. Foarte bine, sunt fericit c` cineva a reu[it s` te trezeasc` la
via]`, dar nu a[tepta scuze fiindc` nu-mi convine c` fratele meu a
izbândit acolo unde eu am dat gre[. Nu sunt atât de altruist.
Ea \[i sim]ea palmele umede.
– N-a fost chiar a[a, spuse Julia pe un ton grav. |n ultimele dou`
s`pt`mâni, te-ai purtat atât de impersonal. Nu [tiam dac`…
– Erai nesigur` \n privin]a sentimentelor mele poate c`
descoperisem c` nu te iubeam chiar atât de mult, asta voiai s` spui?
Continua s-o priveasc`, ]inându-[i mâinile \n buzunare [i relu` cu
asprime: ]in la tine. Ceea ce nu pot suporta este expresia din ochii t`i
la cea mai mic` aluzie emo]ional`. Pot s` discut cu so]ia despre c`r]i,
despre muzic`, despre orice altceva, dar nu despre noi \n[ine. Greu
s` accep]i a[a ceva.
– |mi pare r`u. Nu [tia ce altceva ar fi putut s` adauge. Ce facem
cu David?
– O s`-i spunem, presupun, r`spunse el dup` o scurt` pauz`. Nu
v`d alt` solu]ie.
– Ce s`-mi spune]i? David st`tea sub arcad`, cu valiza \n mân`.
Peste tr`s`turile bronzate se a[ternuse o expresie preocupat` [i
relativ nelini[tit`. N-am tras cu urechea. Am auzit involuntar. Privirea
lui se mut` de la unul la cel`lalt [i l`s` valiza s` cad` pe pardoseal`.
Am picat \ntr-un moment nefericit, nu-i a[a?
48 RUTH OWEN

– Poate c` nu. Ross se duse la m`su]a de cafea, lu` o ]igar` din


pachet [i o aprinse. Sufl` fumul cu putere [i vorbi pe un ton egal: cu
câteva s`pt`mâni \n urm`, Julia a suferit un accident. {i-a pierdut
cuno[tin]a pentru vreo dou` ore. Când [i-a revenit, nu m` mai
cuno[tea, nu-[i amintea casa asta, precum [i toate evenimentele din
ultilele trei luni. O amnezie par]ial`, au declarat medicii. A c`rei
durat` nu poate fi precizat`. Acum se afl` aici doar fiindc` n-avea
unde s` se duc`.
Julia \ntâlni privirea uimit` a lui David [i se \ntoarse. |n expunerea
lui Ross,cuvintele sunaser` reci, clinice. Iar ultima parte era fals`.
Adic`, relativ. Se afla acolo fiindc` dorise cu disperare s` afle câte
ceva despre acele luni lips` -\nc` dorea. De parc` ai fi citit un roman
din care lipseau primele trei capitole, l`sându-te s`-]i imaginezi
\nceputul din ceea ce urmase. Era o necesitate de \n]eles.
– {i ce a[ putea s` fac? \ntreb` David, dup` o pauz` lung`. Din
ton, era vizibil c` f`cea eforturi s` se adapteze rapid. Adic`, vre]i s`
plec, sau pot s` r`mân? Trebuie doar…
– S` stai. R`spunsul venise de la Ross, cu un glas gâtuit dar
hot`rât. Un al treilea ar putea s` se dovedeasc` de bun augur pentru
amândoi. Simte-te ca acas`, Dave. Am s` scot câinele la plimbare.
Julia a[tept` s` aud` u[a de la buc`t`rie \nchizându-se [i
scâncetele ner`bd`toare ale lui Shan, \nainte de a spune f`r`
inflexiuni:
– Camera ta este a doua pe dreapta. Am s` mai prepar ni[te cafea.
– De ce n-ai spus nimic? \ntreb` David.
– Nu [tiu. Ridic` din umeri. Probabil c` a fost o reac]ie instinctiv`.
|mi doream s` revin la normalitate.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 49

– Nimic anormal \n amnezie. Cunosc un individ care [i-a pierdut


complet memoria dup` ce a c`zut de pe o scar` rulant`. Nu-[i mai
cuno[tea nici so]ia [i copiii. Tabula rasa. Apoi [i-a revenit dintr-o dat`.
– Mul]umesc, David, spuse Julia \nceti[or.
– Este adev`rat, protest` el. Vorbesc serios.
– Nici nu m` \ndoiesc. Dar nu cred s` se \ntâmple la fel [i \n cazul
meu. |[i duse mâna la frunte. Cel mai greu mi-a fost s` accept c` s-a
petrecut ceva [i c` am uitat.
– |mi imaginez. Scutur` capul cu o mi[care brusc`, ner`bd`toare.
Ba nu, la dracu! Nu pot! Nimeni nu cred s` fie \n stare, dac` n-a
trecut prin a[a ceva.
– E[ti foarte… \n]eleg`tor.
– Fiindc` nu m` afecteaz` direct, replic` el. |mi este mult mai
u[or. |ndat` ce Ross a venit, mi-am dat seama c` ceva nu este \n
regul`, dar speram s` fie o simpl` ne\n]elegere conjugal`.
Râsul ei nu reflecta pic de veselie.
– Mi-a[ dori s` fi fost doar a[a ceva!
L`sând valiza acolo unde era, David \naint` \n camer`.
– Vrei s` discut`m? Nu-]i pot oferi o solu]ie miraculoas`, dar sunt
gata s` te ascult.
– Ce ar fi de discutat? |ntr-o diminea]`, m-am trezit [i am
descoperit la capul patului un str`in care pretindea c` este so]ul
meu. Sfâr[it.
– Cred c` sun` mai mult a introducere. Probabil c` dore[ti s` afli
mai multe, altfel n-ai mai fi aici.
Julia \i arunc` o privire.
– S-ar p`rea c` m` \n]elegi mai bine decât fratele t`u.
50 RUTH OWEN

– }i-am spus -Ross este prea implicat. Vreme de trei luni, a fost
un om fericit, iar acum a pierdut totul. Sigur c` nu-i convine.
– Oare? izbucni ea. Chiar a fost fericit? De unde [tii?
– Din scrisori. N-a… Se opri, stânjenit. |n]eleg ce voiai s` spui cu
acceptarea. N-a fost nici o scânteie? M`car un lic`r de recunoa[tere?
– Nimic. Doar dac`… ezit` ea… doar dac` punem la socoteal`
u[urin]a cu care g`sesc lucrurile f`r` s` m` gândesc, \nc` din prima
zi -de când m-am \ntors. Nu-mi dau seama dac` e vorba despre
memorie, sau se datoreaz` faptului c` fiecare obiect se afl` la locul
lui, exact acolo unde te-ai a[tepta s`-l g`se[ti, ca femeie.
Rânjetul lui era molipsitor.
– B`rbat fiind, n-a[ zice c` femeile sunt ni[te creaturi logice, dar
e doar o p`rere personal`. Cum au reac]ionat ceilal]i?
– Habar n-am, spuse Julia, sim]ind c`-i fuge tot sângele din obraji.
N-am mai v`zut pe nimeni. Nu vreau vizitatori. Nu \nc`.
– Izolarea \n cas` n-o s` te ajute.
– Nimic nu-mi va fi de folos. M-am \mp`cat cu gândul. Nu suport
ideea s` fiu obiectul privirilor [i bârfelor, atâta tot.
– Dac` te \nchizi \n tine, vei stârni mai multe bârfe.
Cât despre priviri… probabil c` e[ti obi[nuit` s` fii \n centrul
aten]iei, zâmbi el. Bill Grieves s-a priceput \ntotdeauna s`-[i aleag`
secretara!
– Uneori, am impresia c` ar fi fost mult mai bine dac`-mi
pierdeam memoria \n \ntregime. Este atât de ireal c`-mi amintesc
totul pân` \n ziua \n care Ross spune c` ne-am cunoscut. De parc` a[
fi fost smuls` din propria via]` [i vârât` cu for]a \n pielea altui
personaj.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 51

David ridic` o figurin` de por]elan de pe etajera aflat` lâng` cotul


lui [i \ncepu s-o \ntoarc` pe toate fe]ele.
– Te-ai gândit s` te \ntorci la Londra [i s` \ncerci s`-]i descoperi
trecutul \ncepând de acolo? Bill te-a prezentat lui Ross. N-ai de unde
s` [tii…
– Da, recunoscu ea, mi-a trecut prin minte. Problema este c`, o
dat` ce a[ p`r`si locul acesta, nu cred c` m-a[ mai \ntoarce vreodat`.
Lu` ibricul de pe mas`. M-am l`udat c` mai fac ni[te cafea.
– |n clipa asta, mi-ar prii ceva mai tare. Ce p`rere ai?
– Am senza]ia c` dac` \ncep, s-ar putea s` nu mai [tiu când s` m`
opresc. Dar simte-te ca acas`.
Julia duse tava la buc`t`rie, d`du drumul la apa fierbinte [i
\ncepu s` spele ce[tile. |[i vedea reflexia \n fereastr`, acoperind
siluetele negre ale copacilor profilate pe cerul doar pu]in mai
luminos. Se gândi la Ross, care se plimba singur prin \ntuneric,
\nso]it doar de Shan. Oare avea s` vin` o vreme când s` se \ncread`
din nou \n el? Deocamdat`, \ntre ei exista cel mult o rela]ie precar`.
{i ce efect va avea prezen]a lui David?
Capitolul 4

Când Ross reveni \n cas`, trecuse de zece. Pe figura lui exista


obi[nuita expresie enigmatic`. Julia prepar` cafea [i sandvi[uri, b`u
o jum`tate de cea[c` [i se retrase \n propria camer`, pretextând c`
era obosit`. |[i \nchipuise c` b`rba]ii aveau s`-[i mai petreac` cel
pu]in o jum`tate de ceas discutând, a[a c` r`mase surprins` s`-i simt`
urcând dup` numai zece minute. Pe palier r`sun` un murmur de
voci, apoi se l`s` lini[tea. Dup` câteva clipe, auzi o b`taie \n u[` [i
vocea ferm` a lui Ross:
– Julia, trebuie s` discut`m ceva.
Puse jos peria cu care-[i piept`na p`rul, se ridic` din fa]a oglinzii
[i deschise. Ross se sprijinea cu o mân` de toc, iar privirea lui trecu
repede peste halatul bleu [i se opri pe figura ei.
– Ai \ncredere s` m` invi]i \n`untru, sau preferi s` coborâm din
nou la parter?
|nainte de a schi]a vreo mi[care, \l privi lung. Apoi el intr` repede,
iar ea \nchise u[a. Sprijinindu-se de t`blie, el \ntreb`:
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 53

– Ce p`rere ai despre prezen]a lui David? Dac` nu-]i convine s`


r`mân`, trebuie doar s-o spui. Poate oricând s` se mute \n
apartament.
– Ce apartament? \ntreb` ea, \ncercând s` câ[tige timp.
– Cel de la sediul firmei. L-am folosit [i eu, când am venit aici,
apoi a fost \nchiriat, vreun an. Acum, e liber.
– Nu-]i era mai convenabil? \ntreb` ea. Adic`, s` locuie[ti atât de
aproape de birouri, mai ales c` erai singur. Locul `sta pare atât de
izolat.
– Ideea era s` folosesc apartamentul pe timpul s`pt`mânii, iar \n
weekend s` vin aici. Când un client m-a rugat s` am grij` de Shan,
fiindc` el urma s` se \ntoarc` la ora[, am reconsiderat situa]ia.
Apartamentul micu] nu se prea potrivea cu un pui de alsacian extrem
de vioi. L-am convins pe domnul Cooper s` limit`m s`pt`mâna de
lucru la cinci zile [i m-am mutat aici permanent. Ad`ug`, cu
deliberare: dar \ntorcându-ne la \ntrebarea ini]ial`, ce spui despre
David?
Julia se \ntoarse lâng` m`su]a de toalet` [i lu` din nou peria,
cânt`rind-o \n mân`.
– E fratele t`u.
– ~sta este un fapt, nu un motiv. Ross o privea \n oglind`. Nu
exist` alt` cale decât s` fim sinceri unul cu cel`lalt.
– Oare este vreodat` cineva complet cinstit cu ceilal]i? murmur`
ea, iar expresia lui se modific` subtil.
– Dac` n-o facem, de multe ori avem motive temeinice. Nu mai
tergiversa, Julia. Decizia \]i apar]ine.
– Dar tu, ai vrea s` r`mân`?
54 RUTH OWEN

– Sunt de acord cu orice ne-ar da o [ans` s` revenim la o via]` cât


de cât normal`, \[i manifest` el ner`bdarea. Ai nevoie de o form` de
distrac]ie [i nu te v`d procurându-]i-o de una singur`. }i-ai pus \n
minte s-o evi]i cât mai mult [i pe doamna Cooper.
– Ar trebui s` fie mul]umit`.
– Cum adic`?
– Vreau s` spun c`, oricum m` crede client` de balamuc.
– Hei! Glasul lui \[i pierdu asprimea. Este prima oar` c` te aud
l`sându-te prad` autrocomp`timirii.
Regretând deja sc`parea, Julia \ncerc` s-o dreag`.
– Poate c` am exagerat. Numai c` am surprins-o de câteva ori
privindu-m` de parc` nu [tia cum am s` reac]ionez.
– Ei bine, dac` i-ar fi fost team` de tine, n-avea decât s` plece.
Probabil c` e[ti unica parte interesant` din via]a ei.
– Asta cu siguran]` m` lini[te[te!
– |nceteaz`, Julia! Travers` \nc`perea [i, cu mi[c`ri domoale, o
\ntoarse cu fa]a spre el, prinzând-o u[urel de coate. Dac` vrei, vom
g`si o \nlocuitoare. Nu [tiam c` femeia asta \]i provoac` asemenea
senza]ii.
Era con[tient` de apropierea lui, de izul masculin al pielii [i al
p`rului, de atingerea u[oar` a mâinilor. Un singur pas ar fi dus-o \n
bra]ele lui. F`cu pasul – dar \napoi – [i observ` c` figura lui devine
din nou dur`.
– Nu, nu-i nevoie, se gr`bi ea s` spun`. Erau simple copil`rii. {i
desigur, David trebuie s` r`mân`.
– Desigur. La prima ei mi[care, bra]ele lui c`zuser` pe lâng` corp.
Se \ntoarse s` plece. N-am s` te mai re]in. Noapte bun`.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 55

U[a se deschise [i se \nchise dup` el. Julia se l`s` s` cad` pe


scaun, \ncepu din nou s`-[i pieptene p`rul, dar renun]` imediat,
constatând cât de tare-i tremura mâna. La baza gâtului \i pulsa o ven`
[i sim]ea o suferin]` profund`. Se ridic` brusc, \[i scoase halatul,
stinse lumina [i se vâr\ \n a[ternuturi.
La opt, când se trezi, \n aer plutea o arom` de costi]` pr`jit`.
Când ajunse \n buc`t`rie, David tocmai r`sturna omleta \ntr-o
farfurie, stând cu ochii pe laptele care era pe cale s` fiarb`.
– Bun`, o \ntâmpin` el degajat. Voiam s`-]i aduc micul dejun la
pat, dar dac` tot ai coborât, ocup`-te de cafea pân` termin aici. Vrei
ro[ii?
– Cred c` am s` m` mul]umesc cu ou`le. |l urm`ri o vreme cu un
surâs \n col]ul gurii, \n timp ce el \ntorcea feliile de ro[ii \n tigaie. E[ti
expert.
– Pentru un b`rbat? rânji el. Dac` \ncerci, te perfec]ionezi cu
timpul, sau cam a[a ceva. Am tr`it singur prea mult timp ca s` mai
accept g`titul la \ntâmplare -al meu sau al altuia. Vreau s` spun c` nu
m` \ncumet la un Cordon Bleu, dar deosebesc carnea de oaie de cea
de miel de la cincizeci de pa[i. Merit o mic` recunoa[tere, nu-i a[a?
Julia ridic` de pe mas` capacul de staniol al sticlei de lapte [i i-l
\ntinse cu seriozitate.
– Poftim o medalie.
– Mul]umesc, intr` el \n joc. Neluând \n seam` urmele de
smântân` de pe capac, \l lipi pe pieptul pulov`rului lui de lân`.
Totu[i, cred c` meritam unul auriu. Niciodat` n-am suportat s` fiu al
doilea. Când aveam nou` ani, mi-am jurat c` o s`-l ajung pe Ross la
\n`l]ime, \nainte de a termina [coala [i a[a a fost. De atunci, diferen]a
56 RUTH OWEN

dintre noi n-a fost niciodat` mai mare de jum`tate de centimetru. Ce


spui despre acest exemplu de voin]`?
– De unde [tii c` lucrurile n-ar fi evoluat oricum a[a?
– Nu [tiu. Dar dac` am \nv`]at ceva \n cei dou`zeci [i [ase de ani
de via]`, este s`-mi arog merite de câte ori am ocazia. Asta amplific`
interesul oric`rei biografii. |i zâmbi, bine dispus. Ar trebui s` râzi mai
des. |]i st` bine.
Aducându-[i aminte de prezen]a lui Ross la etaj, Julia deveni
serioas`.
– Copii fiind, era]i apropia]i? \ntreb` ea.
– Destul cred, ]inând seama de cei nou` ani care ne despart. |i
sunt profund dator. Când a murit tata, ne-a l`sat f`r` o para chioar`.
Ross m-a \ntre]inut la facultate [i m-a ajutat s` ob]in slujba de acum.
Dac` aveam ocazia, probabil c` a[ fi devenit un adev`rat pierde-var`.
Asta obi[nuia s` spun` mama. Glasul lui era degajat. Pentru ea, Ross
era pe primul loc. A[ezând ro[iile pe farfurie, ad`ug`: \l chemi tu, sau
m` la[i pe mine?
|n clipa aceea, u[a de la intrare se deschise. Ross r`mase \n prag,
cu sprâncenele ridicate sardonic, studiind figurile celor doi.
– De ce s` m` cheme? \ntreb` el [i se aplec` s`-[i scoat` pantofii.
Cam friguroas`, diminea]a asta. Mi-au \nghe]at picioarele. Vre]i s`-mi
arunca]i papucii? Sunt sub mas`.
|nainte de a se apleca dup` papuci, Julia opri filtrul de cafea.
– Nu [tiam c` ai ie[it.
– A[a se pare. Vorbise f`r` vreo inten]ie. Câinii sunt ni[te fiin]e
foarte preten]ioase. Cum v`d, am venit la ]anc.
– Dave a g`tit, declar` ea, iar privirea lui se \ntoarse spre frate.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 57

– E[ti bun la casa omului. Gustul sper s` fie pe m`sura aromei.


Mi s-a f`cut o foame de lup. Dup` ce se a[ez`, continu`: ce spune]i
de o plimbare la ora[, \n diminea]a asta? Am o \ntâlnire de afaceri la
unsprezece, dar putem lua masa \mpreun`.
– Excelent` idee. David r`spunsese, folosind acela[i ton degajat.
La Luigi's? Mai e deschis?
– Da, din câte [tiu. Anul `sta n-am trecut pe acolo.
– Un mic restaurant italian, situat pe o str`du]` lateral`, aproape
de centru, \i explic` David. Pe vremuri, era extraordinar de popular;
mâncarea era grozav`. Putem s` \ncerc`m, dac` vrei.
– De ce s` nu vrea? |ntrebarea suna non[alant, dar \n expresia lui
Ross se sim]ea inflexibilitate. E vorba doar despre o mas`.
– Iar schimbarea nu poate decât s`-mi fac` bine. Cu un mic efort,
reu[i s` par` dezinvolt`. Va trebui s`-mi ar`]i ora[ul, David. Cine [tie,
poate am s` recunosc ceva!
– Orbul condus de chior! Nu stau prea bine cu memoria. Poate
c` ar fi mai bine s` angaj`m un ghid. Ai vreo sugestie, Ross?
– V` descurca]i voi, veni r`spunsul. E vorba doar de vreo dou`
ceasuri.
Dup` ce terminar` de mâncat, Julia sp`l` farfuriile [i le puse \n
suport s` se scurg`. Apoi se duse sus s` se schimbe. Alese un taior
mulat de tweed pe care-l avea de ani de zile, \[i puse un pulover [i \[i
aranj` p`rul. |n vreme ce se farda, sim]i c` abia a[tepta escapada,
savurând gândul c` va p`r`si casa pentru scurt timp, cu David pe
post de tampon \ntre ea [i Ross. Ultimul avusese dreptate: \n
prezen]a fratelui, reu[ea s` se relaxeze. Constatarea avu darul s-o
\ncurajeze.
58 RUTH OWEN

Se urcar` \n Consul, l`sând \n garaj decapotabila \nchiriat` de


David. Ross \i l`s` \n centru, stabilind s` se \ntâlneasc` la ora unu, la
Luigi's, dup` ce David se convinsese c` localul mai exista, dând un
telefon \nainte de plecare. Pe trotuar, lâng` David, dup` ce ma[ina se
pierdu \n traficul dimine]ii, Julia avu o senza]ie cople[itoare de
u[urare. Peisajul \nconjur`tor nu-i sugera nimic, dar dintr-o, dat` asta
nu mai conta. Se \ntoarse zâmbitoare spre \nso]itor.
– |ncotro?
– La cump`r`turi? suger` el [i izbucni \n râs, v`zându-i reac]ia.
Credeam c` tuturor femeilor le place s` hoin`reasc` prin magazine.
– Nu generaliza, replic` ea. Este o vreme minunat`. Hai s` ne
plimb`m.
{i a[a procedar`, umblând kilometri \ntregi. Mergeau agale [i
discutau. Julia se pomeni povestindu-[i amintirile din copil`rie,
râzând de aspira]iile unei feti]e de doisprezece-treisprezece ani.
– Eram atât de dezorientat`, spuse la un moment dat. Prea mare
pentru p`pu[i, dar \nc` insuficient maturizat` pentru alte
preocup`ri.
Spre norocul meu, aveam un tat` capabil s`-mi \n]eleag` [i s`-mi
suporte toanele. A reu[it s` compenseze deplin lipsa mamei.
– Nu i-a trecut prin minte s` se rec`s`toreasc`?
– N-a vrut. Ne aveam unul pe cel`lalt, [i ne era suficient.
– Ai fi acceptat ideea unei mame vitrege?
– }i-am spus, nu s-a pus problema. Eram mul]umi]i de situa]ie.
Ajunseser` lâng` poarta docului [apte [i sala de baluri Mecca. De
comun acord, cotir` la stânga [i merser` \n t`cere un timp, \nainte ca
Julia s` \ntrebe:
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 59

– }i-ai dorit \ntotdeauna s` ajungi inginer, David, sau a hot`rât


Ross pentru tine?
O privi cu aten]ie.
– Ce te face s` \ntrebi a[a ceva?
– O vorb` pe care ai spus-o azi-diminea]`, c`-i e[ti dator. |n glasul
t`u… ei bine, se sim]ea un soi de ranchiun`.
– Chiar a[a? Nu mi-am dat seama. Era vizibil mâhnit. Cred c`
\ntotdeauna l-am invidiat pe Ross, fiindc` era mai mare. Dup`
moartea tatei, am cam luat-o razna. M-am \nh`itat cu cine nu trebuia
[i am ajuns s` am necazuri cu poli]ia. Ross s-a pus cheza[ pentru
mine [i, dup` aceea, s-a asigurat c` m` ]in de treab`. Ridic` din
umeri. Avea dou`zeci [i trei de ani fa]` de cei paisprezece \mplini]i
de mine. L-am ascultat, fiindc` avea dreptate, dar nu mi-a f`cut
pl`cere. Abia \n ultimii ani am ajuns s` \n]eleg cât de mult a f`cut
pentru mine.
– Dar \n sinea ta, continu` s` nu-]i convin` c`-i e[ti dator, se
hazard` ea, iar el izbucni \n râs.
– Hei, opre[te-te cu psihanaliza! Nu-s chiar atât de complicat.
– Iart`-m`, zâmbi ea crispat. Dac` are cineva nevoie de
psihanaliz`, aceea sunt eu.
– Cum adic`? Ai suferit o lovitur` la cap [i ]i-ai pierdut par]ial
memoria. Asta nu \nseamn` c` ai fi \ntr-o dung`. Conform spuselor
lui Ross, doctorii sunt de p`rere c` ai s`-]i revii complet.
– A[a mi-au declarat de când m-am trezit \n spital. Cred c` \n
privin]a asta au la fel de pu]ine speran]e ca [i mine -sau ca Ross.
R`mase cu ochii la pavaj, \ncercând involuntar s` evite fisurile, ca \n
jocurile copil`riei. {i ce ]i-a mai spus?
60 RUTH OWEN

– Ce altceva s`-mi mai povesteasc`? Nu este omul care s`-[i


discute problemele personale. Ezit`. Nu e nevoie de cine [tie ce spirit
de observa]ie ca s` pricepi c` nu mai locui]i \mpreun` decât cu
numele. Probabil c` este extraordinar de stresant.
– Pentru Ross?
– Pentru amândoi. E[ti sigur` c` nu v` stânjenesc?
– Sunt convins`. Ridic` privirea [i-i zâmbi. E[ti… se opri s`
asculte b`t`ile unei pendule. Doar nu s-o fi f`cut deja ora unu?
– Ba da, confirm` Dave, privindu-[i ceasul de la mân`. {i suntem
destul de departe de Luigi's. Ar trebui s` lu`m un taxi.
Mai u[or de spus decât de f`cut. Când ajunser` \n sfâr[it \n fa]a
restaurantului, trecuse aproape o jum`tate de or`. Ross st`tea singur
la o mas`, cu o b`utur` dinainte.
– Scuze, \[i ceru iertare David. Ne-am plimbat pân` la docuri [i
am uitat de trecerea vremii. Ai comandat?
– Nu \nc`. Ochii lui Ross se fixaser` asupra Juliei. Pari mai bine
dispus`. Este clar c` ]i-a f`cut bine. Vre]i s` be]i ceva, \nainte de mas`?
Inten]iona s` refuze, dar se r`zgândi brusc.
– A[ vrea un Martini, te rog.
– Whisky pentru mine, zise David, a[ezându-se [i privind
\mprejur. Nu s-a schimbat prea mult. Sper c` [i mâncarea va fi la fel
de bun`. S` vedem, ultima dat` când am fost aici …
– Erai cu Lou, complet` faratele lui, pe un ton egal. O adusese[i
aici pentru un weekend prelungit. Mai ai ve[ti de la ea?
– Ah, am primit o ilustrat`, de undeva de prin Italia, pe la sfâr[itul
lui septembrie. Vorbele erau degajate, dar se sim]ea o u[oar`
tensiune \n glas. Era acolo \ntr-o c`l`torie de afaceri.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 61

– Cu so]ul?
– Nu, singur`. Din ultima ei scrisoare, am dedus c` mariajul lor
scâr]âie.
– Z`u? P`cat. Ai de gând s-o cau]i?
Dou` perechi de ochi c`prui identici se \nfruntar`.
– M-am gândit s-o fac. Oricine poate gre[i.
– Sigur. Zâmbetul lui Ross era cinic. {i este foarte confortabil s`
ai \ntotdeauna un \nlocuitor la \ndemân`, pentru orice eventualitate.
– Nu-i corect. Nu ea mi-a sugerat s` ne \ntâlnim.
– Nu, ei bine, probabil c` va trebui s` duci munc` de l`murire,
nu-i a[a? Nu fi fraier, Dave. }i-a fost mult mai bine dup` ce ]i-a dat
papucii.
– A[a ai spus [i atunci. Buzele lui David erau crispate. Problema
ta este c` \ncerci s` mânje[ti [i s` discreditezi toate brunetele dup`…
Se opri, i se aprinser` obrajii [i arunc` o privire stânjenit` spre Julia.
O deranj`m pe so]ia ta. Ce-ar fi s-o l`s`m pe alt` dat`?
– Putem s-o l`s`m definitiv. Ai dreptate. E[ti destul de mare s` iei
decizii. Ridic` paharul [i-l goli. Apoi \l puse pe mas`, privind
ner`bd`tor \mprejur. Unde dracu a disp`rut chelnerul `la?
Când, \n cele din urm`, mâncarea sosi, se dovedi excelent`. Dar
Juliei nu-i era foame. |n ma[in`, \i l`s` pe cei doi b`rba]i s` stea \n
fa]` [i se a[ez` pe bancheta din spate \nainte ca cineva s` poat`
protesta. Durerea intens` de cap o f`cuse s` se \ncrunte. |[i sprijini
ceafa pe tetier`, simulând c` a]ipise, pentru a evita efortul unei
conversa]ii.
– Scuze pentru ie[irea de adineauri, i se adres` David lui Ross, pe
ton coborât, dup` câteva minute. A fost o lovitur` sub centur`.
62 RUTH OWEN

– Te-am provocat. Ross schimb` viteza [i ad`ug` calm: las-o balt`.


Poate c` ei erau \n stare s` uite incidentul, dar nu [i Julia. Lui Ross
nu-i pl`cuse logodnica fratelui s`u, era foarte clar. De ce? Fiindc`-i
amintea de cineva? O femeie pe care o iubise [i care-l l`sase cu buza
umflat`? |[i sim]ea gura uscat`. Oare chiar dorea s` afle?
Weekendul se scurse normal. Sâmb`t` plou` toat` ziua,
obligându-i s` r`mân` \n cas`. Dup` prânz, Ross disp`ru \n c`m`ru]a
din hol pe care o folosea ca birou, pretinzând c` avea de \ntocmit
ni[te acte legate de \ntâlnirea de ieri. |ntin[i lene[ \n fa]a bu[tenilor
din c`min, Julia [i David discutar` generalit`]i, pân` ce ajunser` [i la
chestiuni mai intime.
– Crezi c` ai s` mai r`mâi \n Orient dup` terminarea acestui
contract? \ntreb` ea. Sau a fost un simplu pas \n carier`?
El zâmbi, cu mâinile prinse sub cap, \ntr-o atitudine de complet`
relaxare.
– Deocamdat`, sunt o roti]` relativ lipsit` de importan]` \ntr-un
mecanism foarte complex. Când va veni vremea, am s` iau o decizie,
dar nu sunt mânat de planuri ambi]ioase.
– Asta este o abordare destul de negativ` a lucrurilor.
– Posibil. Dar poate fi privit` [i ca o metod` de protec]ie
\mpotriva dezam`girilor. Nu po]i rata dac` nu-]i propui nici un ]el.
– Metoda o include [i pe Lou? \ntreb` ea, precaut`.
El nu-[i schimb` pozi]ia, dar trecur` câteva clipe \nainte s`
r`spund`.
– Nu m-am prea gândit la problem`, ca s` spun adev`rul. Ross
m-a luat prin surprindere ieri. Nici nu [tiu dac` mai am vreun
sentiment pentru ea.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 63

– |i scrii?
– Ea \mi scrie, iar eu r`spund. Este o diferen]`. Pe vremuri, am
fost destul de lega]i [i acum are nevoie de un confident. Se opri, apoi
ad`ug` pe ton egal: sau e[ti de aceea[i p`rere cu Ross?
– Nu pot emite judec`]i despre o persoan` pe care n-o cunosc.
Din cine [tie ce motiv, i se uscase gâtlejul [i tâmpla \ncepuse s`-i
pulseze. Nu ne-am \ntâlnit, nu-i a[a?
– Cu Lou? Se gândi pu]in. Cred c` e posibil, dar improbabil. De
ce?
– Nu [tiu… Ridic` o mân` [i \ncepu s`-[i apese tâmpla,
zâmbindu-i nesigur. Doar c` numele ei pare s` aib` o rezonan]` ca
atunci când, abia sculat din somn, nu reu[e[ti s`-]i aminte[ti ce visai.
Scutur` din cap. Dac` ne-am fi \ntâlnit, Ross mi-ar fi spus. Pân` ieri,
nu l-am mai auzit pronun]ându-i numele. |n]eleg c`… nu-i prea
pl`cea.
– Din cauza felului cum a \ntrerupt rela]ia. Cred c` o scrisoare era
cel mai la \ndemân` mijloc. Ridic` din umeri. De fapt, noi nu ne-am
potrivit niciodat`. {tiam lucrul `sta de la \nceput, dar n-am vrut s`-l
accept. Lou are nevoie de un b`rbat care s-o \nfrunte. Eu nu eram \n
stare.
– Pare cam dur`, aprecie Julia cu blânde]e, iar el zâmbi chinuit.
– A[a spune [i Ross, dar mai f`r` menajamente. Vorbele lui au
fost: e pus` pe c`p`tuial`. Se opri, ascultând. Parc` se aude o ma[in`.
|ntr-adev`r. Julia deslu[i zgomotul motorului. Se ridic` [i \[i
consult` ceasul. Trei [i jum`tate.
Ora cea mai potrivit` pentru vizite, \n ciuda vremii. Familiara
senza]ie de panic` puse st`pânire pe ea.
64 RUTH OWEN

– Nu te speria. Glasul lui David demonstra \n]elegere [i simpatie.


Sunt doar oameni.
Pe hol se deschise o u[`. Julia se apropie de Ross, care-[i aranja
cravata \naintea unei oglinzi cu ram` al`mit`.
– Se apropie o ma[in` pe alee, spuse ea.
– {tiu, replic` el ferm. Sunt Peggy [i Mike Ashley -cei mai buni
prieteni ai no[tri, probabil. N-au s` stea mult.
– Da, dar…
– Dar ce? Cândva, tot va trebui s` \ncepi s` prime[ti vizite [i cu cât
mai repede, cu atât mai bine. Privi spre ea [i tonul i se domoli. Prea
bine, la \nceput o s` fie pu]in` stânjeneal`, oricât ne-am str`dui s-o
evit`m, dar o s` treac`. N-ai putea s` faci un efort, m`car de dragul
meu?
– S-ar p`rea c` nu-mi dai [ansa s` aleg, nu-i a[a? spuse ea cu
asprime [i observ` cum tr`s`turile lui se opacizeaz` din nou.
– Nu, ei bine, s-ar p`rea c` este cea mai bun` solu]ie \n privin]a
ta.
Se auzir` ni[te portiere trântite [i pa[i pe alee. F`r` s-o mai
priveasc`, Ross se duse la u[` [i o deschise, f`când loc celor dou`
figuri zâmbitoare, \nghesuite sub aceea[i pelerin` b`rb`teasc`.
– Am uitat umbrela, explic` Peggy, sco]ând la iveal` o mul]ime de
cârlion]i ro[ca]i [i o figur` pistruiat`, \ndr`znea]` [i atr`g`toare.
Plou` cu g`leata! Privirea ei trecu de la Ross la Julia [i deveni doar
ni]el mai serioas`. Bun`, Julia. M` bucur s` te v`d.
Julia \nghi]i \n sec [i \[i dori cu ardoare s` descopere la cei doi
ceva cât de cât familiar. F`r` efect.
– Bun`, r`spunse ea.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 65

Desigur, Ross avusese dreptate. Primele clipe erau mai dificile.


David nu-i cuno[tea pe nou-veni]i [i, pe timpul prezent`rilor, Julia
avu vreme s`-[i \mprosp`teze amintirile privind cele povestite de
Ross despre vizitatori. Mike lucra \n afaceri imobiliare [i era un b`rbat
masiv de vreo treizeci [i ceva de ani, care p`rea la locul lui pe un
teren de rugby -impresie confirmat` când \ncepu o relatare
entuziast` a jocului ce avusese loc cu o zi \n urm`. Aparent, Peggy
avea trei-patru ani mai mult decât Julia [i administra un butic \n
Southampton. Deborda de vitalitate.
– Doar n-o s` pierdem toat` dup`-amiaza cu pove[ti despre meci,
exclam` ea, privind \n sus a disperare. Ce n-a[ da s` am un b`rbat
care s` stea acas` sâmb`ta! N-ai idee, i se adres` ea lui Ross, prin ce
trebuie s` trec. Am fost obligat` s` angajez pe cineva s`-mi ]in` locul
când se joac` \n deplasare.
– L-ai putea l`sa s` se duc` singur, zâmbi Ross.
– Nu prea cred! Prea multe tenta]ii. Când l-am luat, am jurat: la
bine [i la r`u.
– Cum r`mâne cu celelalte porunci, cu cinstirea [i cu supunerea?
vru s` [tie so]ul, iar doamna pufni.
– Niciodat` n-am jurat a[a ceva. A fost vorba despre un
parteneriat. Egalitate \n toate!
– Da, iar unul va fi mai egal ca cel`lalt! Mike se \ntoarse iar spre
Ross. Cum spuneam, aproape prinsesem mingea [i m` g`seam la
doar cinci metri de eseu, când gorila de funda[ a venit [i…
– Nici o [ans`, spuse Peggy, resemnat`, adresându-se Juliei. Iar
Ross este la fel de r`u, dac`-l \ncurajeaz`. |]i mai aminte[ti weekendul
din iulie când am… Se \ntrerupse, mâhnit`. Apoi ad`ug`: \mi pare
66 RUTH OWEN

r`u. Din când \n când, reu[esc s` dau buzna ca elefantul printre


por]elanuri.
– Nu conteaz`, o asigur` Julia. Termin` ce voiai s` spui. Zâmbea
pu]in nesigur. Weekendul \n care…
– P`i, am organizat un picnic la Emery Downs [i indivizii `[tia
s-au apucat s` joace crichet cu o [leaht` de b`ie]i, l`sându-ne cu buza
umflat`. Ca s` spunem adev`rul, Ross putea s` joace cu o mân`
legat` la spate [i tot ar fi fost mai bun decât Mike. Se \ntoarse spre
David, care era a[ezat lâng` Julia, pe canapea. {i tu joci crichet?
– Nu la fel de bine ca Ross, de[i am cunoscut [i eu momente de
glorie, r`spunse el. Am auzit c` cei din sat au câ[tigat din nou cupa
ligii locale, anul `sta?
– {i numai datorit` c`pitanului. O irosire de timp, desigur. Ar fi
putut avea o carier`, dac` ar fi depus mici eforturi \n tinere]e.
– Ceea ce n-a f`cut [i ar proceda la fel dac` i s-ar ivi din nou
ocazia, puse Ross lucrurile la punct. Nu joc decât \n timpul liber.
V`zând c` Peggy voia s` r`spund`, ad`ug`: f`-o dac` ai curaj!
– Voiam doar s` spun c` modestia te caracterizeaz`, continu` ea
cu inocen]` pref`cut`.
De ce e[ti atât de suspicios?
Ascultându-i, Julia sim]i o ghear` \n piept. Acesta era cu totul alt
Ross decât cel pe care-l cunoscuse \n ultimele s`pt`mâni. Când o
privise cu aceea[i afec]iune tolerant` pe care i-o ar`ta lui Peggy? Când
mai fusese la fel de relaxat ca \n clipele astea? Con[tiin]a nu-i d`dea
pace. Dar când \i d`duse ea vreun motiv?
|[i mu[c` buza, se uit` spre el, \ntâlni privirea ochilor c`prui [i
sim]i c` ro[e[te. Oare putea ghici ce gânduri \i treceau ei prin minte?
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 67

Asta s` fi fost inten]ia lui, s`-i provoace gelozia, flirtând astfel cu o


femeie foarte atr`g`toare?
Se ridic` \n picioare.
– M` duc s` pun ceainicul pe foc. Trebuie s` fie aproape patru.
Peggy o urm` \n buc`t`rie, dar se opri nesigur` \n prag.
– Pot s` te ajut?
– Dac` dore[ti, reu[i Julia s` zâmbeasc`. Probabil c` [tii unde
sunt lucrurile.
– |n general, da. Interveni alt moment de ezitare, \nainte ca Peggy
s` continue. Nu-s faimoas` pentru tact, a[a c` am s` vorbesc pe [leau.
Suntem amândoi neferici]i pentru ceea ce ]i s-a \ntâmplat, Julia, [i
dac` putem s` te ajut`m cu ceva, nu trebuie decât s` spui. Poate c`
nu-]i aminte[ti, dar eram prieteni -buni prieteni. N-am putea s-o lu`m
de la \nceput?
O vreme, Julia r`mase privind-o, cu ceainicul \n mân`.
– {tii, spuse ea \n cele din urm`, e[ti prima persoan` care nu
\ncearc` s` m` conving` c` o s`-mi revin. To]i ceilal]i par obseda]i de
ideea c`-i o situa]ie temporar`.
– Nu v`d ce rost are s` a[tep]i ceva ce s-ar putea s` nu se \ntâmple
niciodat`. Via]a este prea scurt`. Un zâmbet larg \nflori pe buzele lui
Peggy. Sunt regina cli[eelor, cum ar spune so]ul t`u.
– Pari s` te \n]elegi foarte bine cu Ross. Nu asta voise s` spun`,
dar cuvintele \i sc`paser` de pe buze \nainte s`-[i dea seama.
– |ntr-adev`r. Privirea ei era direct`. Dar s` nu \n]elegi gre[it. Ross
este sarcastic, dar se rezum` la atât. Chiar dac` n-a[ fi moart` dup`
b`rbatul meu, n-a[ avea nici o [ans` cu Ross, cât` vreme e[ti prin
preajm`.
68 RUTH OWEN

– |l cuno[ti de mult?
– Nu foarte. Cam de vreun an, de când Mike s-a lansat \n afaceri.
Ne-am stabilit prin p`r]ile astea cu câ]iva ani \n urm`. Nu-i r`u aici,
nu?
– |nc` n-am apucat s` cunosc zona -adic`, din nou. Ieri, am fost
\n Southampton [i mi-a pl`cut.
– Va trebui s` ne mai \ntâlnim s` lu`m masa, a[a cum obi[nuiam.
Vineri era marea noastr` escapad` s`pt`mânal`. Mâncare, b`utur` [i
un carnet de cecuri bine garnisit. Ziua de pedeaps`, cum \i spunea
Mike. }i-ar pl`cea?
– De ce nu? Julia se sim]ea mult mai lini[tit`. Cum putuse s` fie
atât de proast` \ncât s` se team` de ace[ti oameni? Nu era de mirare
c` Ross \[i pierduse r`bdarea [i o pusese \n fa]a faptului \mplinit. Ar
fi grozav.
– Bine. Peggy se deplas` rapid spre dulapul de buc`t`rie [i
\ncepu s` scoat` ce[tile. Am s` preg`tesc tava.
Familia Ashley plec` la cinci [i jum`tate, dup` ce \mprumut` o
umbrel` cu care s` ajung` pân` la ma[in` \n potopul de afar`. Din
u[a buc`t`riei, Julia \i urm`ri cum dispar, extrem de con[tient` de
prezen]a masculin` de lâng` ea. Pentru \ntâia oar`, \ncepea s` se
simt` bine cu el, oarecum asigurat` de afec]iunea lui. Nu fusese
corect`. Nu-i d`duse nici o [ans`. O iubea, iar ea \l iubise. S` fie atât
de dificil s` redescopere acel sentiment?
Capitolul 5

|n s`pt`mâna care urm`, Julia fu mul]umit` de prezen]a lui David.


St`tuse singur` \n cas` destul. El se dovedea un musafir exemplar,
ordonat [i prevenitor, un companion \n prezen]a c`ruia nu era deloc
stresat`. Ie[eau \mpreun` la plimb`ri interminabile, f`cuser` o
excursie cu decapotabila p\n` la Lymington, \n gâfâielile fericite ale
lui Shan, a[ezat pe bancheta din spate, râseser` \n voie. Erau multe
lucruri pe care Julia ar fi vrut s` le cunoasc` despre Ross, dar nu avea
curajul s` \ntrebe. Dac` era s` afle mai multe despre cel cu care se
c`s`torise, trebuia s` apeleze direct la surs`.
Lucru mai u[or de gândit decât de realizat. Dac` avea vreo
obiec]ie privind timpul pe care-l petrecea cu fratele lui, Ross reu[ise
s-o mascheze perfect. Când r`mâneau singuri, el f`cea eforturi s`
p`streze o atmosfer` cât mai impersonal`. Julia nu [tia cum s` se
descurce, cum s` creeze un ambient mai relaxat, atât de necesar
pentru o rela]ie apropiat`. Totu[i, necesitatea de a merge mai
departe sporea \n timp, colorându-i zilele [i dându-i motive de a se
70 RUTH OWEN

foi \n patul dublu, noapte de noapte. |n]elegea, sau avea impresia c`


\n]elege, trupul \[i putea aminti lucruri pe care mintea le refuza, dar
asta n-o ajuta. Nu putea accepta \ntâietatea poftei trupe[ti, când toat`
via]a fusese adepta iubirii romantice, urmate de dorin]`, c`s`torie [i
\mplinire, strict \n aceast` ordine.
Inevitabil, cu trecerea vremii, \ncepu s` descopere la David toate
calit`]ile care p`reau s`-i lipseasc` lui Ross. Era bine dispus, un
companion ideal, atent s` nu-i r`neasc` sentimentele [i tot cinismul
pe care probabil c`-l acumulase \n cei dou`zeci [i [ase de ani era bine
ascuns. |n timpul plimb`rilor, p`reau s` fie mereu pe aceea[i
lungime de und`. Este un partener perfect, \[i spunea Julia adesea,
\ncercând s` treac` peste sentimentul de frustrare. |n mod ciudat, \n
asemenea momente \[i amintea ceea ce-i spusese cândva tat`l: "o
femeie [tie \ntotdeauna ce dore[te de la un b`rbat, \nainte de a-l
ob]ine." |ntr-un fel, tat`l ei sem`na cu Ross, \[i zise ea, privind
lucrurile retrospectiv. Un b`rbat care l`sa s` se vad` prea pu]in din
ceea ce sim]ea [i numai când era strâns cu u[a.
Peggy sun` joi [i o \ntreb` dac` voia s` se \ntâlneasc` \n ora[ cu
ea, a doua zi, la prânz. De ast` dat`, ezitarea Juliei fu aproape
imperceptibil`.
Avea nevoie de schimbare [i sim]ea c` lâng` Peggy putea redeveni
ea \ns`[i, pentru prima oar` de la accident. |n ultimele s`pt`mâni,
dusese un trai ciudat, neobi[nuit. Cât de ciudat nu pricepu decât \n
momentul când se \ntâlni cu Peggy \n holul unui mic hotel
exclusivist.
– Nu l-ai luat [i pe David? fu prima remarc` a lui Peggy. M`
gândeam c` ai s` te sim]i obligat`, el fiind musafir.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 71

– Nu, credea c` ar fi fost \n plus, replic` Julia, zâmbind. A[a e el.


Foarte \n]eleg`tor.
– Z`u? Peggy s`lt` o sprâncean` a ne\ncredere. Ce neobi[nuit
pentru un b`rbat! D`-i [ansa asta lui Mike [i n-ar avea nici o
importan]` c` femeile s-ar sim]i mai bine singure. E total insensibil
din punctul `sta de vedere, iubitul meu purcelu[! Ce-ai zice de un
p`h`rel, \nainte de a intra?
– Nu m-ar deranja un Xeres sec.
– Mereu gata de aventur`. Remarca nu con]inea nici urm` de
mali]ie. Dup` o diminea]` \n buc`t`rie, simt nevoia de ceva mai tare.
{tii, când eram adolescent` -[i n-a trecut chiar atât de mult de atunci,
mul]umesc cerului -m` consideram norocoas` dac` aveam dou`zeci
de lire de spânzurat pe haine, \ntr-un an. Acum, tinerii cheltuiesc
suma asta \ntr-o diminea]`, f`r` s` fie impresiona]i. Nu m` plâng, dar
uneori am senza]ia c` m-am n`scut cu cinciprezece ani mai devreme!
– Cincisprezece? \ntreb` Julia, sincer uimit`. Fu r`spl`tit` cu o
privire str`lucitoare.
– Ar fi trebuit s`-mi ]in gura, Am uitat c` nu e[ti la curent Ross
fiind un adev`rat gentleman. Ce vârst`-mi dai?
– Vreo dou`zeci [i [apte, poate.
– Am treizeci [i doi [i, uneori, \i simt \n \ntregime. Dar nu [i ast`zi.
F`cu semn unui chelner, comandar` [i apoi se a[ezar` comod pe
scaune. Trebuie s`-]i spun c` ar`]i mai bine decât duminica trecut`.
Cu riscul s` fiu considerat` insensibil`, pe seama cui trebuie pus`
realitatea asta, a lui Ross sau a fratelui?
– David este o persoan` minunat`, se eschiv` ea. S-a purtat foarte
bine cu mine.
72 RUTH OWEN

– |n mod sigur! E[ti genul de femeie fa]` de care oricare b`rbat


ar dori s` se poarte \ndatoritor. Personal, mi-a f`cut impresia unui
caracter cam insipid -comparându-l cu Ross. Un las`-m`-s`-te-las.
– Are un contract \n Orient vreme de trei ani. N-a[ zice c`-i o
dovad` de lene.
– Ah da, dar din ce cauz`? O logodn` rupt`. Ar fi trebuit s` se
\nroleze \n Legiunea Str`in`. M`car avea o aur` dramatic`! rânji
Peggy. Nu ]ine cont de mine. Nu-s nici pe jum`tate atât de cinic`. Po]i
s`-i spui mecanism de ap`rare. |n zilele noastre, nu realizezi nimic
purtându-te normal.
Julia râse.
– E chiar a[a important s` te identifici cu tân`ra genera]ie?
– Important? Este secretul succesului meu! Ai fi uimit` de ce
mi-e dat s` aud \n camera de prob`.
– Ai camer` de prob` \n butic?
– ~sta este cel`lalt secret al succesului meu. Copiii apreciaz`
stilul. Pân` la cincizeci de peni, fac ajust`ri gratis, iar la pre]uri mai
mari percep un comision. Ai fi uimit` s` consta]i cât` lume \mi trece
pragul. Scutur` din cap. S` nu divag`m. Presupun c` n-a intervenit
nici o schimbare \mportant`?
– Nu. Julia era fericit` de \ntrerupere, când ap`ru chelnerul cu
b`uturile comandate. Dup` plecarea lui, privi spre Peggy [i \ntreb`
amuzat`: pentru ce bem?
– Ce-ai zice s` \nchin`m pentru viitor?
Un resort de destinse brusc \n subcon[tientul ei.
– Prea bine.
Pentru viitor! Sper s` mearg`.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 73

– A[a va fi. Peggy p`rea extrem de sigur` pe ea, chiar dac`


zâmbetul afi[at era mali]ios. Dac` exist` voin]`, se vor g`si [i
mijloace!
|nc` râdeau, când privirile lui Peggy se \ndreptar` spre u[`, iar
expresia i se schimb`.
– O, Doamne, exclam` ea. Iat` [i nepl`cerile, dac` nu m` \n[el!
Apoi \i spuse Juliei: se apropie o cuno[tin]` comun`, cu o str`lucire
periculoas` \n ochi. Cu ni]el noroc, o s` reu[im s` bluf`m. Vrei s` te
la[i \n seama mea?
– Da. Julia nu \ndr`znea s` se uite, de[i oricum probabil nu l-ar fi
recunoscut pe nou-venit. Nu suport gândul c` voi fi nevoit` s` dau
explica]ii.
– Eram convins`. Expresia lui Peggy devenise ferm`. Nu-]i face
griji. M` descurc eu cu Lester Connelly.
B`rbatul, oricum l-ar fi chemat, ajunse \n spatele Juliei [i se opri
cu mâinile pe sp`tar. O voce masculin`, sigur`, calculat` [i foarte
insinuant` spuse cu deta[are:
– E mult` vreme de când nu ne-am v`zut. Asta este o modalitate
sigur` de a captiva un b`rbat. Ce mai face]i zilele astea, frumoaselor?
– Suntem \n form` [i mul]umite. Peggy r`spunsese pentru
amândou`. Asta nu-i una dintre vizuinele tale obi[nuite, Lester, nu-i
a[a?
– De unde deducem c`, dac` ar fi fost, v-a]i fi gândit de dou` ori
\nainte de a intra, replic` el. Mor dup` tehnica ta, Peg. Este
invincibil`!
– Am s` recunosc un singur lucru, veni r`spunsul calm, e[ti greu
de descurajat. Ce cau]i aici?
74 RUTH OWEN

– Am \ntâlnire cu un client. Unul mai conven]ional, nu-i nevoie


s` mai adaug. Urm` o scurt` pauz`, iar Julia \i sim]ea privirile
sfredelindu-i ceafa. Deci, nu-s binevenit?
F`cu un efort s`-[i \ntoarc` \ncet capul [i v`zu un b`rbat de
\n`l]ime medie, suplu, al c`rui p`r negru, ondulat [i musta]` dichisit`
p`reau s`-i rezume \ntrega personalitate. Poate c` prezen]a lui Peggy
\i d`du for]a necesar`; \n glasul ei nu se sim]i nici urm` de tremur
când spuse:
– Ce te face s` crezi una ca asta?
Sprâncenele lui se ridicar`, \n vreme ce-i studia figura.
– Te-ai schimbat pu]in de când ne-am \ntâlnit ultima oar`. Te-ai
r`zgândit \n privin]a mea?
– Nu-s sigur` c` am s` m` r`zgândesc vreodat`, spuse ea
adev`rul.
– B`nuiam eu. P`rea cumva iritat. De[i nu-mi place s` accept,
exist` femei pe care nu le pot \n]elege!
Peggy pufni.
– A[a sunt majoritatea, cum nu-]i place. Du-te, b`iete! Nu vrem s`
mai afl`m nimic despre persoana ta!
El se conform` ca un mielu[el. |n fa]a atitudinii ironice a lui
Peggy, Julia [tia c` ar fi f`cut la fel.
– Ce-a vrut s` spun`? \ntreb` ea, nesigur`. S-a… \ntâmplat ceva
ultima oar` când ne-am \ntâlnit?
– Nu prea. P`rea s` caute o exprimare, evitând s` fie gre[it
\n]eleas`. Ultima dat` când te-ai \ntâlnit cu Lester, l-ai \ncurajat
ni]elu[ mai mult decât de obicei, atâta tot.
– Adic`, am flirtat cu el?
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 75

– N-a[ folosi un termen atât de tare. Numai c` scumpul de Les se


las` furat de entuziasm. Ad`ug` cu franche]e: uite ce-i, a fost o
noapte de r`u augur. Sunt convins` c` n-ai vrea s` ]i-o aminte[ti.
Julia se concentr` asupra paharului de Xeres, sim]indu-[i pulsul
luând-o razna.
– Dac` este vorba despre mine, atunci e clar c` trebuie s` aflu.
Poveste[te-mi, Peggy. Te rog.
– Ei bine, ridic` cealalt` din umeri, nu sunt prea multe de spus.
Când a]i ap`rut, era clar c` tu [i Ross avuseser`]i o disput` -adic`, mie
mi-a fost clar; nu [tiu ce a crezut restul lumii. Când Lester [i-a f`cut
num`rul obi[nuit, nu l-ai mai respins imediat, iar el, cum \l [tim, a
luat-o ca \ncurajare [i te-a monopolizat tot restul serii. Asta a fost.
Julia diger` informa]ia \n t`cere câteva minute, \nainte de a
\ntreba:
– {i Ross? Cum a reac]ionat?
– De fa]` cu toat` lumea, n-a prea reac]ionat. Dar cred c` a
f`cut-o când a]i r`mas singuri. Nu-l suport` pe Lester. De fapt, pu]in`
lume \l accept`. Nu pricep de ce mai este invitat la petreceri, poate
doar fiindc` a f`cut mereu parte din ga[c`, dinainte de venirea
noastr`.
– {i când s-au petrecut toate astea?
– Adic`, Ross nu ]i-a povestit? se ar`t` mirat` Peggy.
– Ce anume?
– P`i, accidentul a avut loc când v` \ntorcea]i de la petrecerea
noastr`. Ce ciudat! A[ fi crezut c`…
Se opri, ridic` din umeri [i zâmbi. Dar cred c` n-are nici o
importan]`.
76 RUTH OWEN

Poate c` a[a-i ap`reau lucrurile lui Peggy, dar Julia avea alt`
p`rere. |n noaptea accidentului, se certase cu Ross, ba chiar de dou`
ori, probabil. Ca urmare a primei discu]ii, \l \ncurajase pe cel care
tocmai plecase, un b`rbat fa]` de care \n mod sigur nu sim]ea nici o
atrac]ie. Trebuia s` vorbeasc` urgent cu Ross. Trebuia s` afle ce se
petrecuse \ntre ei \nainte de a ajunge la petrecere [i dup` aceea, \n
ma[in`, pe drumul spre cas`. Era o necesitate imperativ`.
Fu u[urat` s` constate c` Peggy nu face nici o \ncercare de a
prelungi \ntâlnirea, acceptând minciuna c` o a[tepta David, ca s-o
duc` acas`. De fapt, stabiliser` s` se \ntâlneasc` abia la patru. La
ie[ire, \[i lu` r`mas-bun de la Peggy, promi]ându-i s` p`streze
leg`tura. Se sui \n taxiul chemat de recep]ionerul hotelului, chipurile
s-o duc` la \ntâlnire.
Biroul lui Ross nu era departe de centru, \ntr-o cl`dire cu câteva
etaje, situat` pe o strad` comercial`. Julia pl`ti cursa, cu inima deja
b`tându-i cu putere [i r`mase o vreme \n fa]a celor dou` vitrine cu
diverse anun]uri [i oferte. Mai mul]i oameni f`ceau acela[i lucru.
Mân`-n mân`, doi tineri studiau cu resemnare fotografia unui
bungalou tip conac.
– Ne putem considera noroco[i dac` vom g`si o cas` la strad`
pentru care s` putem pl`ti ratele, murmur` fata transpus`, iar tân`rul
\i r`spunse cu o strângere de mân`.
– {i ce-i r`u \n asta? Oricum, domnul Mannering a spus c` o s`
\ncerce s` ne g`seasc` ceva la fel de dr`gu].
A[adar, Ross era acolo. Julia nici nu se gândise c` s-ar fi putut s`
nu fie. Impulsul care o mânase pân` aici \ncepea s` se estompeze,
\nlocuit de dorin]a de a amâna totul pe mai târziu. Continua s` stea
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 77

acolo, nehot`rât`, când u[a se deschise [i Ross \[i f`cu apari]ia. O


v`zu imediat, iar figura lui dezv`lui o emo]ie pe care Julia nu reu[i
s-o descifreze, \nainte ca tr`s`turile s` revin` la impasibilitatea
normal`.
– De ce n-ai intrat? Stai aici de mult?
– Abia am ajuns, scutur` ea din cap. Era mul]umit` c` nu mai
exista nimeni prin preajm`, care s`-i observe stânjeneala, când
ad`ug`: a[… a[ dori s` st`m de vorb`, Ross -dac` ai timp.
De ast` dat`, figura lui r`mase inexpresiv`.
– O s`-mi fac timp, spuse el [i se \ntoarse s` redeschid` u[a.
Fata de la recep]ie ridic` o privire zâmbitoare.
– Rapid` ie[ire. Apoi ochii \i c`zur` pe Julia [i zâmbetul p`li un
pic. Bun` ziua, doamn` Mannering.
Ross \[i arunc` servieta pe un col] de birou.
– Sun` la familia Fallow [i spune-le c` am s` \ntârzii pu]in, te rog,
Chris. Dac` m` caut` cineva, vom fi sus, \n apartament.
Julia reu[i s`-i zâmbeasc` fetei, \n vreme ce trecea pe lâng` ea [i
disp`rea prin u[a din spate. Dincolo, era un birou normal, cu o mas`
de lucru mare, un scaun rotativ [i o serie de fi[ete, a[ezate pe
du[umeaua mochetat`. Apoi urmar` un coridor \ngust, urcar` un
etaj [i ajunser` \n apartament.
De[i mic, era pl`cut, constând dintr-o singur` \nc`pere, cu un pat
rabatabil, o baie [i o buc`t`rioar`. Julia pricepu imediat de ce fusese
Ross obligat s` se mute dup` ce luase câinele, cu toate c` spa]iul \i
fusese absolut suficient ca burlac.
– Cafea? \ntreb` el, iar ea scutur` din cap.
– Nu, am b`ut una cu Peggy.
78 RUTH OWEN

Nu mai amân` [i se lans` direct: un individ, Lester Connelly, a


intrat \n restaurant pe când noi beam un p`h`rel de Xeres, \nainte de
prânz.
– |n]eleg. Era foarte atent. {i ce a urmat?
– Nimic. Peggy s-a descurcat de minune. Cred c` n-a observat
nimic. Dar…
– Dar… insist` el. St`tea la vreo doi metri distan]`, cu mâinile
vârâte-n buzunare, \ntr-o atitudine pe care ea \nv`]ase s-o asocieze cu
tulburarea interioar` -un soi de calm impus, dac` exista a[a ceva.
– … p`rea descurajat de faptul c` atitudinea mea fa]` de el se
r`cise de la ultima \ntâlnire. Incon[tient`, \[i \ncle[tase mâinile,
fr`mântându-[i degetele. Peggy spunea c` am ajuns la ei certa]i, \n
seara aia -tu [i cu mine, adic` -[i c` l-am \ncurajat pe acel individ. De
ce nu mi-ai spus c` \n seara aceea am fost la familia Ashley?
– De ce? ridic` el din umeri. Din acela[i motiv pentru care ]i-am
ascuns multe alte lucruri. Când mi-ai dat ocazia?
– Dac` voiai, ai fi g`sit-o, replic` ea \n defensiv`.
– Deci, crezi c` n-am vrut? Tonul lui era ciudat. {i dup` tine, ce
motive a[ fi avut s` nu-]i povestesc asemenea lucruri, Julia?
– Habar n-am. |ntregul episod \[i pierduse din importan]` [i
trebuia s` lupte contra dorin]ei de a l`sa lucrurile balt`. Se a[ez` pe
canapea. Nu [tiu ce mi-a trecut prin minte când am venit aici. Eram
[ocat`, presupun. Ideea c` am putut s` flirtez cu un asemenea
b`rbat… c`…
– N-ai f`cut nimic! exclam` el. Les Connelly are o imagina]ie prea
bogat`. Chiar dac` i-ai acceptat insisten]ele la petrecere, ar fi trebuit
s`-[i \nchipuie c` toana avea s`-]i treac`.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 79

– Dar nu-i vorba despre asta, replic` ea sec. M-am compl`cut \n


jocul `sta doar ca s` m` r`zbun pe tine cel pu]in, asta-i p`rerea lui
Peggy. Ridic` privirea spre el, stând \n picioare, \nalt [i suplu, o
prezen]` familiar` [i totu[i str`in`. Sim]i un nod \n gât. Din ce cauz`
ne-am certat \n seara aceea, Ross?
– Nu [tiu sigur. Glasul suna egal [i conving`tor. |]i ie[ise [i din
fire, dintr-un motiv oarecare. Nu a fost o ceart` propriu-zis`, doar un
\nceput. Am pus-o pe seama toanelor feminine [i am \ncercat s`-]i fac
pe plac, dar n-am reu[it. |n ma[in`, \n drum spre Peg, ai s`rit \n sus
pentru o remarc` banal`, iar eu mi-am pierdut cump`tul. Nu-mi
amintesc exact ce am spus, dar rezultatul a fost mica ta reprezenta]ie
cu Lester.
– {i dup` aceea?
Un mu[chi zvâcni dintr-o dat` pe figura lui.
– Pe urm`, ]i-am f`cut o scen` urât`, recunosc. Dac` ar fi fost
oricare altul, dar nu Les Connelly… L`s` propozi]ia \n suspensie. Ar
fi trebuit s` m` asigur c` ]i-ai legat centura de siguran]`; \ntotdeauna
eram nevoit s`-]i atrag aten]ia. Tocmai ie[eam din cotitura de la
Marlow când dintr-o dat` ai alunecat \ntr-o parte. Am \ncercat s` te
prind, dar era prea târziu. Vocea lui devenise aspr`. Ora care a urmat
nu prea \mi vine s-o retr`iesc, dac` nu te superi. Cred c` am
\mb`trânit cu zece ani.
– Ross. F`r` s` [tie cum sau când se mi[case, Julia se trezi \n
picioare cu inima b`tându-i s`-i sparg` pieptul. Ross, eu…
Orice ar fi vrut s` spun` r`mase nerostit, fiindc` el o cuprinse \n
bra]e, iar buzele li se \ntâlnir`. R`spunsul ei fu instinctiv [i prompt,
\ntreaga tensiune acumulat` pe parcursul ultimelor s`pt`mâni
80 RUTH OWEN

dizolvându-se \n senza]iile momentului. Când pricepu ce se petrece,


se desprinse din \mbr`]i[are [i un val de ro[ea]` \i n`p`di obrajii. Nu
acesta era r`spunsul. Nu \nc`. Nu \n felul `sta.
– Julia. Ross \i prinse mâinile [i o \mpiedic` s` se \ntoarc`. Nu fugi
din nou. N-am s` m` las am`git de un s`rut [i nici tu n-o vei face. |i
s`lt` b`rbia cu blânde]e. Oare când am s` te conving c` sentimentele
mele sunt mai profunde decât o manifestare trec`toare de pasiune?
Te doresc, da, dar numai dac` sentimentul este reciproc. Crede-m`.
– Vreau s` te cred, [opti ea. Nici nu [tii cât de mult!
– Atunci, am dep`[it jum`tatea drumului. Zâmbea. |ntr-un fel, ar
trebui s`-i fiu recunosc`tor lui Lester, fiindc` mi te-a trimis aici \n
dup`-amiaza asta. Altfel, poate c` am mai fi ocolit subiectul luni de
zile. Acum, c` am ajuns aici, s` nu d`m \napoi. Nu m` \nstr`ina din
nou. N-a[ mai putea suporta.
– N-am s-o fac. |n acele clipe, era foarte aproape de a-[i \n]elege
sentimentele ini]iale fa]` de el. Era un b`rbat pe care oricare femeie
ar fi putut \nv`]a s`-l iubeasc`. De ce nu observase pân` acum?
– Când trebuie s` te \ntâlne[ti cu Dave? vru el s` [tie. Ea \i
r`spunse, iar Ross \[i privi ceasul. |nseamn` c` mai avem câteva ore
la dispozi]ie. Trebuie s` fac o vizit` \n Botley. Nu poate dura mai mult
de câteva minute s` stabilim detaliile afacerii, iar ]inutul rural merit`
v`zut.
– Mi-ar pl`cea, zâmbi ea ca r`spuns.
Destina]ia se afla cam la cinci minute de mers \n afara ora[ului, pe
un teren mic, dar bine \ntre]inut [i consta din bungalouri aparent
recent \n`l]ate. Ross opri \n fa]a unui panou pe care se vedea anun]ul
"De Vânzare" [i cobor\ din ma[in` promi]ându-i c` nu va \ntârzia.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 81

Pe Julia n-o deranja. |n dup`-amiaza asta, se sim]ea \mp`cat`.


Când reveni, zâmbea.
– Tocmai mi-a fost \nt`rit` \ncrederea \n oameni, spuse el,
pornind ma[ina. Oamenii `[tia au acceptat s` taie din pre] ca s` nu
dezam`geasc` un tân`r cuplu care n-ar fi putut pl`ti rata. De apreciat,
dac` ]inem seama c` ar fi putut vinde proprietatea de zece ori, \nc`
de când constructorii lucrau la amenaj`rile exterioare.
– Este normal s` te bucuri, privind din punctul de vedere al
omului de afaceri? |n felul acesta, nu scade [i comisionul t`u?
El ridic` din umeri a nep`sare.
– O diminuare insesizabil`. Sunt ni[te tineri dr`gu]i, familia
Moore, [i au fost cuceri]i de casa asta. Reveni pe drumul principal [i
\ntreb`: m` gândeam, n-ar fi o idee bun` s` ne mut`m [i noi mai
aproape de ora[? N-ar fi greu s` g`sesc un cump`r`tor pentru cas`.
Ce p`rere ai?
S` se mute! Julia sim]i consternare.
– Nu-i dup` mine, spuse ea \n cele din urm`. E casa ta.
– A noastr`, o corect` el, f`r` s`-[i ia ochii de pe drum. Te-am
inclus \n acte imediat ce ne-am \ntors din Austria. Râse \ncet. Genul
de prostie pe care o facem noi, b`rba]ii, când ne chinuie dragostea.
N-am s` pretind c` desp`r]irea n-ar fi dureroas`, dar va fi o suferin]`
temporar`. Dac` asta ne poate ajuta s` dep`[im impasul actual, n-am
s` ezit. N-ai decât s` spui o vorb`.
– Nu. Pronun]ase cuvântul cu fermitate. Nu vreau s` ne mut`m.
|mi place c`su]a.
– |]i dai seama c` iarna ai s` te sim]i [i mai singur` acolo? zise el,
privind-o scurt. Anul trecut, am fost \nz`pezi]i.
82 RUTH OWEN

Nu te descurajeaz` perspectiva?
– Nu. |nc` nu putea privi atât de departe \n viitor. Mai avea multe
de rezolvat \nainte de venirea iernii [i deocamdat` era mul]umit` cu
ritmul domol. Aveai dreptate cu privire la peisajul rural, schimb` ea
subiectul. Este pl`cut. Mai ai vreo vizit` de f`cut?
– Nu \nainte de ora cinci. M` gândeam s` ne plimb`m o vreme.
Bine?
– Perfect. |[i l`s` capul pe tetier` [i sim]i centura de siguran]`
strâns` pe talie. Se \ntâmpla des s` petrecem asemenea dup`-amieze,
când nu erai prea ocupat?
– Destul de des. Aveai obiceiul s` apari la birou pe neanun]ate, ca
ast`zi, [i m` \nso]eai \n câte o vizit` de afaceri.
– Nu te deranja?
-Asta-i ca [i când m-ai \ntrba dac` nu m` deranjeaz` c` m-am
\nsurat. Compania ta m` f`cea fericit [i era reciproc valabil. |i arunc`
o privire. Este prima oar` când manife[ti interes pentru via]a noastr`
din trecut, din ziua când ]i-ai revenit, la spital.
– {tiu. |[i c`ut` cuvintele, nedorind s` risipeasc` atmosfera.
Mereu am avut o senza]ie ciudat`, de parc` altcineva ar fi locuit
\nainte \n c`su]`. Cineva cu acelea[i obiceiuri [i fel de-a fi, dar totu[i
o persoan` diferit`. |ntreb`rile despre via]a acelei persoane mi s-ar fi
p`rut… indiscrete. M` consideri ridicol`?
– Nu. Cred c` abia \ntrev`d prin ce ai fost obligat` s` treci. |n fa]`,
ap`ruse o ma[in`. Ross o dep`[i, continuând cu blând]e: oricât te-ai
str`dui, este imposibil s` te transpui \ntr-o situa]ie pe care nici n-o
po]i concepe. Cite[ti despre asemenea lucruri \ntâmplate altora, dar
când e[ti direct implicat, totul pare ireal.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 83

Mi-e team` c` m-au preocupat mai mult propriile sentimente.


– Nu-i adev`rat, protest` ea. Ai fost extrem de r`bd`tor.
– Fiindc` n-am insistat \n urm`rirea drepturilor mele conjugale?
Zâmbi [i cl`tin` din cap. S` nu crezi c` n-am fost tentat. De multe ori,
am cochetat cu ideea c` o abordare \n for]` ar fi fost necesar` pentru
a sparge ghea]a. |ns` a intervenit mândria. Nici unui b`rbat nu-i
convine s` se simt` prea u[or uitat.
Drumul ajunsese \n vârful unei coline. Ross ie[i de pe carosabil [i
opri. Dedesubt, se \ntindea Southampton Water, urmat de Solent [i
de Portsmouth, mai spre stânga. De la \n`l]imea aceea, docurile
ar`tau ca ni[te juc`rii, sub cerul cenu[iu.
– Impresionant` priveli[te, nu-i a[a? Desigur, este mai clar`
\ntr-o zi senin`. Când insula este astfel acoperit` de cea]`, \nseamn`
c` vine ploaia. Vâr\ mâna \n buzunar. Vrei o ]igar`?
Julia accept`. Cu o lun` \n urm`, st`tuser` la fel \mpreun` \n
ma[in`, iar mâinile \i tremurau din cauza tensiunii. Ast`zi, exista \nc`
o barier` \ntre ei, dar \n nici un caz insurmontabil`. Aveau o [ans`.
Chiar foarte promi]`toare, dac` se mul]umeau s` nu for]eze
lucrurile. Câte femei avuseser` parte de a se \ndr`gosti de dou` ori
de acela[i b`rbat?
– Obi[nuiam s`-mi petrec vacan]ele pe insul`, spuse ea dup` o
vreme. Ciudat cum evolueaz` lucrurile. Adic`, s` copil`resc \ntr-o
zon` pe care amândoi o \ndr`gim atât. |ncepi s` te \ntrebi dac` nu
exist` un strop de adev`r \n ursit`.
– Nu, glasul lui r`sunase hot`rât. Ne construim singuri viitorul.
– Nu cumva este acela[i lucru?
– Nu cred. |n]elegerea este lucrul cel mai important.
84 RUTH OWEN

Traiul poate fi modelat, dac` ajungem la cunoa[tere \n timp util.


|[i sprijini cotul pe volan, pe jum`tate \ntors spre ea, cu ]igara \ntre
degete. Avem toat` via]a \nainte, Julia, [i depinde de noi cum o vom
tr`i. Primul lucru pe care trebuie s`-l accept`m este c` s-ar putea s`
nu-]i mai aminte[ti niciodat` primele trei luni ale mariajului nostru.
Cu riscul de a p`rea glume], crezi c` s-ar putea s` dai uit`rii
problema?
– Nu, r`punse ea cu blânde]e. Dar, \n timp, s-ar putea s` accept
situa]ia. Nu m` presa Ross. Asta-i tot ce-]i cer.
– Nu-i mare lucru. Zâmbetul lui era u[or ironic. Probabil c`-i mai
mult decât merit. Strivi ]igara \n scrumier` [i porni motorul. E
vremea s` ne \ntoarcem.
Capitolul 6

|n zilele care urmar`, Julia f`cu eforturi s` \ntoarc` spatele


trecutului [i s` se gândeasc` la viitor. S`-l cunoasc` pe b`rbatul cu
care se m`ritase, s` permit` sentimentelor care \ncepuser` s`
\nmugureasc` \n ea s` se dezvolte [i s` se maturizeze. |n sinea ei, [tia
c` existau \nc` \ntreb`ri care r`m`seser` f`r` r`spuns, dar se hot`râse
s` le elimine din preocup`ri [i din suflet. Prezentul era de maxim`
importan]`.
Vremea continua s` fie rece, \ns` rezonabil de lipsit` de
precipita]ii. Ajutat` de David, Julia cur`]` [i aranj` straturile de flori
[i preg`ti p`mântul pentru \ns`mân]`rile de prim`var`. |n spatele
s`lciilor, f`cur` un foc [i arser` frunzele moarte, dar a doua zi se
trezir` dup` o vântoas` de noiembrie, care reumpluse gr`dina de
resturi.
– O absolut` risip` de energie, aprecie Ross, la micul dejun.
Gr`din`ritul, sub orice form`, seam`n` cu una din cele [apte munci
ale lui Hercule.
86 RUTH OWEN

– Nu [i dac`-]i face pl`cere, replic` David, aruncându-i o privire


ghidu[`.
– De când te-ai \nscris la "verzi"?
– De când am cunoscut-o pe nevast`-ta. Felul \n care ridicase
fruntea aducea a \nfruntare. Cre[terea plantelor pe care le-ai
sem`ntat cu propria mân` \]i d` satisfac]ia lucrului \mplinit. Tot
efortul depus cap`t` un sens.
Ochii fratelui se \ngustar` pu]in.
– Ar trebui s` te \nsori [i s` faci copii, declar` el. |]i dau mai mult
de furc` decât plantele [i deci satisfac]ia va fi cu atât mai intens`. Se
ridic` \n picioare, f`r` s` priveasc` spre Julia. Trebuie s-o [terg.
Trebuie s` primesc un client la nou` [i jum`tate.
Dup` plecarea lui, \n buc`t`rie se l`s`. Ducând vasele la chiuvet`,
Julia asculta zgomotul tot mai \ndep`rtat al motorului [i sim]ea c`, \n
fiecare diminea]`, o dat` cu plecarea lui, \ntreaga cas` p`rea s` fie
v`duvit` de un ingredient vital.
– A venit vremea s` dispar? \ntreb` dintr-o dat` David, iar ea \l
privi surprins`.
– Credeam c` r`mâi pân` \n weekend.
– A[a aveam de gând. |nvârtea cana de cafea \ntre degete,
studiind modelele formate de za]. |ncep \ns` s` am senza]ia c` nu
mai sunt binevenit -m`car din punctul de vedere al lui Ross.
– Ridicol! exclam` ea cu c`ldur`. Sigur c` vrea s` mai stai.
– Da? Ridic` privirea spre ea. |l cuno[ti atât de bine?
Julia sim]i c` ro[e[te.
– Din ce \n ce mai bine. Oricum, suficient cât s` [tiu c` nu se
preface când vine vorba despre asemenea lucruri.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 87

Dac` ar fi vrut s` pleci, ]i-ar fi spus-o verde-n fa]`.


– Cum ziceam, e doar o senza]ie. S-ar putea s` m` \n[el. E foarte
normal ca un b`rbat s` doreasc` s` nu-[i \mpart` so]ia cu nimeni.
|mpinse scaunul \napoi [i se ridic`. Prea bine, declar` el vesel, s`
uit`m povestea asta. Ce avem de f`cut ast`zi? N-are rost s` ne mai
ocup`m de gr`din` pân` nu se opre[te vântul.
– |ntr-adev`r. M-am cam folosit de tine \n ultima vreme, nu-i a[a,
David? Nu s-ar zice c` este modul ideal de a-]i petrece vacan]a.
– Mi-a f`cut pl`cere. A fost amuzant. |n de[ert nu exist` gr`dini.
Tonul i se schimb`. De fapt, nu exist` aproape nimic, exceptând
soarele [i nisipul. Iar astea \[i pierd tot farmecul dup` prima
s`pt`mân`.
– Trebuie s` te \ntorci acolo?
– Nu-s obligat. Pot renun]a oricând la slujb`. Al` solu]ie este s`
m` \ntorc [i s`-mi cer transferul. De curând, s-a deschis un [antier la
Marea Nordului [i am prins un zvon c` ar avea nevoie de un inginer
cu preg`tirea mea. S-ar putea s` fie o variant` interesant`. Pe de alt`
parte, dac` m` \ntorc, probabil am s` r`mân [i am s` intru \ntr-un soi
de rutin`. Nu-]i dai seama de ceea ce pierzi, decât dac` ai un termen
de compara]ie Se opri cu buzele ]uguiate, puse \n farfurie ni[te
firimituri [i relu` dintr-o dat`: uite ce-i, dac` n-ai alte planuri, hai s`
vedem dac` putem \nchiria doi cai de c`l`rie de la ferma aia din
vecini. Mi-ar surâde un galop.
– Nu [tiam c` te pricepi, p`ru ea interesat`.
– Ca [i-n buc`t`rie, nu pot concura cu exper]ii. La sediu, avem
câ]iva ponei, adu[i "\n scopuri recrea]ionale, sau pentru urgen]e"
\nchei citatul. Este un exerci]iu fizic excelent [i te po]i baza oricând
88 RUTH OWEN

pe sim]ul lor de orientare pentru a reveni la baz`. Dac` n-ai chef,


trebuie numai s-o spui.
– Este o idee bun`. A trecut o ve[nicie de când nu m-am mai urcat
pe cal. Mai mult decât \mi pot aminti. Las`-m` s` m` schimb [i
plec`m imediat. Dac` nu g`sim la ferm`, sunt convins` c` o s`
descoperim un grajd pe undeva.
|ntâmpl`tor, ferma nu-i dezam`gi. |nchiriar` o pereche de cai la
un pre] foarte convenabil.
– Sunt ai copiilor mei, li se dest`inui fermierul. Nu prea are cine
s`-i \ncalece, fiindc` b`ie]ii nu-s aici. Trebuie s`-i \nchiriez, ca s`-mi
scot o parte din costurile de \ntre]inere. Este cam scump` hrana lor.
Julia lu` frâiele murgului, iar David r`mase cu b`l]atul. La \nceput,
s-ar putea s` fie cam n`zdr`vani, fiindc` ieri n-au ie[it din grajd. Dar
or s` se lini[teasc` repede. Champion trebuie ]inut departe de trafic,
i se adres` el Juliei. Nu-i prea place s` fie dep`[it de ma[ini. Altfel,
este un animal bun de c`l`rie.
Julia nu era convins`. Când \l luase de c`p`stru, murgul \[i
rostogolise ochii \ntr-un mod prea pu]in \ncurajator [i era uria[. C`
animalul repartizat lui David era [i mai mare, nu reprezenta nici o
consolare.
David avusese de-a face cu c`lu]i arabi, recunoscu]i ca
temperamentali, \n vreme ce experien]a ei se rezuma la un cal de opt
ani, docil, care cu greu putea fi convins s` galopeze u[or.
Nici vântul nu era de partea ei. De[i sc`zuse mult \n intensitate,
era suficient de puternic \ncât s-o fac` s` l`crimeze [i destul de rece.
Sim]indu-i nesiguran]a, Champion \ncepu s`-[i ia nasul la purtare,
\ndat` ce ie[ir` pe drum. Se ferea de crengile \ndoite de vânt, se
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 89

speria de câte o porti]` care scâr]âia, o lua la goan` sub pasagerele


apari]ii ale soarelui.
– }ine-i frâul mai strâns, o sf`tui David. Arat`-i cine-i [eful.
– El este, replic` ea jalnic. Iart`-m`, David. N-ai cum s` te distrezi
astfel. Nu mai sta dup` mine.
– {i s` te las singur`? Scutur` din cap. Nu-s chiar a[a dornic de
galop. Oricum, probabil c` se va lini[ti curând. Poate c`-l deranjeaz`
apropierea drumului.
Când ajunser` la poteca din p`dure, murgul d`dea semne c` s-ar
fi potolit, iar Julia g`si curajul s`-l urmeze pe David, mai \ntâi \n trap
m`runt [i apoi chiar la galop. Aici, printre copaci, era mult mai cald.
P`mântul era acoperit cu un strat gros de frunze de culoarea ambrei
la suprafa]`. Stratul mai profund degaja un pl`cut miros de turb`,
când era r`scolit de copitele cailor. Cu excep]ia rarelor ciripituri ale
p`s`rilor, atmosfera era lini[tit`, calm`.
– Unul dintre avantajele Angliei este c` niciodat` nu e[ti prea
departe de lumea civilizat`, remarc` David, \n vreme ce se opriser`
\ntr-un lumini[ s` odihneasc` animalele. De[ertul este prea monoton
[i lipsit de via]`. Dup` o vreme, \ncepi s` fii convins c` ai r`mas
singur pe lume. O privi zâmbind. Este o aiureal`, nu-i a[a? Cu greu
po]i explica asemenea senza]ii.
– Te \n]eleg, spuse ea ezitant. Cred c` trebuie s` faci ceva ca s`-]i
schimbi via]a, David.
{i cu cât mai repede, cu atât mai bine. N-ai putea s` ac]ionezi
acum, \nainte de a pleca de aici?
– Posibil. Nu p`rea prea sigur. Depinde de cât de repede pot fi
\nlocuit.
90 RUTH OWEN

– Te-ai schimbat. |n acea prim` dup`-amiaz` p`reai atât de


entuziast -chiar [i \n privin]a vie]ii \n de[ert.
– |ncercam probabil s` m` conving singur. Problema este c` am
ales s` plec din motive gre[ite. R`mânând pe loc, poate c` ar fi durat
mai mult s-o uit pe Lou, dar m`car a[ fi avut o via]` normal`, cu rare
incursiuni pe coclauri. Aveam o slujb` promi]`toare pe atunci, dar
nu m-am gândit la asta. Trase de c`p`stru cu un gest hot`rât. Gata cu
discu]iile despre mine. Individul de la ferm` spunea c` are alt client
pentru ora unsprezece.
Când ajunser` la drum, mai r`m`seser` doar cinci minute. Din
dorin]a de a nu-i face pe al]ii s` a[tepte [i ]inând seama c` Champion
nu mai d`duse semne de nervozitate, Julia deveni pu]in prea
neatent`. Ma[ina \i dep`[i cu o vitez` moderat`, dar zgomotul [i
deplasarea aerului se dovedir` prea mult pentru murg. |n vreme ce
calul se lansa \nainte, Julia \ncerc` disperat` s` se aga]e de oblânc,
dar sim]i c` picioarele \i ies din sc`ri [i v`zu cum gardul viu vine spre
ea. Când David ajunse al`turi, z`cea \nc` \ntr-o pozi]ie nefireasc`.
– Julia! strig` el speriat. Julia!
Se rostogoli \ntr-o parte [i se ridic` \n [ezut, \n vreme ce el o
sus]inea cu un bra]. Spuse, mâhnit`:
– Dac` nu cad din ceva, reu[esc s` cad de pe altceva. Nu-i nimic,
nu m-am r`nit, dac` nu ]in seama de mândrie. Cred c` niciodat`
n-am s` fiu… |i \ntâlni ochii [i zâmbetul \i \nghe]` pe buze. Când el
o s`rut`, nu sim]i decât o confuzie general`.
– |mi pare r`u, [opti el, ro[ind. {tiu c` n-ar fi trebuit s` fac a[a
ceva, dar nu m-am putut ab]ine. Te-am v`zut z`când acolo [i am
crezut c`… Of, Doamne, nu [tiu ce mi-a trecut prin minte! Dac` ai fi
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 91

p`]it ceva… Strânsoarea bra]ului crescu \n intensitate. {tiam c` sunt


pe cale s` m` \ndr`gostesc de tine \nc` din prima zi, când am b`ut
cafea \n buc`t`rie. Ba nu, chiar mai dinainte. Din clipa când am ocolit
casa [i te-am v`zut cu prosopul \ntr-o mân` [i cu o dâr` de p`mânt
pe nas.
– Cred c`… cel mai bine ar fi s` m` ridic, spuse ea nesigur.
David \i d`du o mân` de ajutor [i continu` s-o priveasc` fix, \n
vreme ce ea se scutura cu mi[c`ri automate.
– E[ti sup`rat` c` am \ndr`znit? \ntreb` el.
– Nu. |n sfâr[it, \i \nfrunt` privirea. Cred c` e[ti derutat. Cred c`
e[ti atras de mine, dar nu c` m` iube[ti. Nu m` cuno[ti decât de vreo
zece zile.
– Nu-i adev`rat. Ross mi te-a descris \n scrisori. Câte o propozi]ie
despre ce ai spus sau ai f`cut. A[a am aflat cât ]ine la tine. I-ai
monopolizat gândurile.
O f`cuse, \[i spuse ea, dar oare mai era valabil? Nu cumva Ross se
str`duia s` re\nvie un sentiment care \ncepuse deja s` se sting`
\nainte de accident? |ndoieli. Temeri. Toate continuau s` fie
prezente, \n ciuda eforturilor ei de a le dep`[i.
– O s` \ntârziem foarte mult, zise ea. Apoi relu`, \mpiedicându-l
s` intervin`: nu, nu mai ad`uga nimic. Te rog, David. Porni de-a
lungul drumului spre locul unde Champion p`[tea non[alant din
gardul viu. Am s`-l duc de c`p`stru.
|n cele din urm` ajunser` la ferm` [i aflar` c` cei care \nchiriaser`
caii pentru urm`toarea or` nu ap`ruser` deloc. Un David timorat \i
]inu portiera [i porni motorul. F`cuser` mai bine de jum`tate din
drum, când vorbi f`r` s-o priveasc`:
92 RUTH OWEN

– Având \n vedere ce s-a petrecut, cel mai bine ar fi s`-mi strâng


lucrurile [i s-o [terg. Am reu[it s` \ncurc totul, ca de obicei. Nu voiam
s`-]i m`rturisesc sentimentele mele.
– Poate c`-i mai bine. Julia nu vedea nici o alt` solu]ie logic`. Fie
c` o iubea cu adev`rat, fie c` nu, simplul fapt c` acele cuvinte
fuseser` rostite schimbase complet situa]ia. N-avea cum s` se mai
simt` la fel de relaxat` \n prezen]a lui, mai ales când r`mâneau
singuri. Când ai s` pleci?
– Acum. Ast`zi. P`rea nefericit. Po]i s`-i spui lui Ross c` m-am
s`turat de via]a asta tihnit`. O s` accepte. Am s` trec s`-l v`d, \nainte
de a m` \ntoarce pe [antier.
– Deci, ai de gând s` te duci \napoi? \ntreb` ea, aruncându-i o
privire.
– Da. Urm` o scurt` pauz`, apoi continu`: istoria se repet`, s-ar
putea spune. Motivul principal pentru care n-a[ fi vrut s` plec erai tu.
|n ultimele zile, m-am mul]umit s` tr`iesc exclusiv \n prezent.
– Era valabil pentru amândoi. Julia \[i mu[c` buzele, dorindu-[i
s` poat` reveni la situa]ia dinainte cu aceea[i u[urin]` cu care el o
alterase. Trebuia s` aib` \ncredere \n Ross. Era obligat`! Acest crez
devenise esen]a vie]ii ei.
Imediat dup`-amiaz`, David plec` la Londra, dup` un r`mas-bun
stângaci [i complexat.
– Sunt un idiot, declar` el, \nainte de a demara. Am stricat o
rela]ie special`. Dac` t`ceam, am fi continuat s` fim prieteni.
– |nc` putem fi amici, replic` ea, dar [tiu pe dat` c` nu \n acela[i
fel. Se sim]ise atras` de David, fiindc` \n multe privin]e sem`na cu
fratele lui, dar nu-i ceruse niciodat` r`spunsuri. Cum s`teau lucrurile
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 93

acum, sentimentul de u[urare provocat de plecarea lui dep`[ea


regretul pentru pierderea unui companion pl`cut. Totu[i, era
convins` c` avea s`-i resimt` lipsa \n zilele urm`toare.
Dup`-amiaza trecu greu, \ntr-o lini[te ap`s`toare, \n ciuda
vântului de afar`. La trei, când sun` telefonul, Julia se afla \n
buc`t`rie. Ridic` receptorul cu precau]ie, iar glasul lui Ross \i stârni
sentimente amestecate.
– Am fost invita]i la cin`, spuse el. |]i aminte[ti tinerii despre care
]i-am povestit vineri?
– Clien]i recunosc`tori? \ntreb` ea, \ncercând s` nu-[i dea \n
vileag starea de spirit. |l auzi râzând.
– Cam a[a ceva. |]i place mâncarea chinezeasc`?
– Foarte mult. La a[a ceva am fost invita]i?
– Asta le-am sugerat, când m-au \ntrebat. N-am vrut s`-i refuz, dar
nici s`-i las s` pl`teasc` mai mult decât \[i pot permite. Ne vom
\ntâlni pe la [apte [i jum`tate. |]i convine?
– Da, este bine. Ezita, nesigur` cum va reac]iona el. Ross, David a
plecat. Cred c` s-a s`turat de via]a la ]ar`. Zicea c` o s` stea la un
prieten. Undeva, lâng` Lancaster Gate. |i furniza prea multe explica]ii
[i prea pripit. |[i d`dea seama, dar nu reu[i s` se \nfrâneze. Spunea
c` o s` te sune.
Urm` o scurt` perioad` de t`cere. |n cele din urm`, Ross vorbi pe
un ton egal:
– Ei bine, e de \n]eles, cred. Oricum, urma s` plece \n weekend.
Nu-]i puteai da seama dac` era o afirma]ie sau exprimarea unei
b`nuieli. Te rog, vezi dac` este \n regul` costumul albastru. Parc`-mi
amintesc o pat` pe rever, ultima oar` când l-am purtat.
94 RUTH OWEN

– Mai ai [i altele, reac]ion` ea imediat [i pricepu c` se purta ca o


so]ie -o nevast` u[or exasperat` de ideea tipic` a so]ilor c` asta este
menirea femeilor.
– |ntr-adev`r, replic` el amuzat. Dar \l vreau pe cel albastru. Se
asorteaz` cu ochii t`i. Ne vedem pe la [ase.
L`sând receptorul \n furc`, Julia surâse. Se privi \n oglind` [i
observ` c` ochii \i str`luceau. Scânteierea aceea i se datora lui Ross.
De ce continua s` se \ndoiasc` de el? Dar de ce s` se pretind`
\ndr`gostit de ea, când \mprejur`rile fuseser` atât de favorabile
pentru a curma rela]ia? N-avea nici o logic`.
Era prima oar` când se aventura \n camera lui, dincolo de prag.
Doamna Turner se ocupa de sp`lat, de c`lcat [i de pus lucrurile la
loc. Se \ncrunta la fiecare tentativ` a ei de a-i da o mân` de ajutor la
cur`]enie, considerându-le un fel de jigniri la adresa calit`]ilor ei de
gopspodin`. Julia p`[i pe covorul rustic [i deschise u[a garderobului.
Pulsul i se acceler`, \n vreme ce-[i plimba degetele peste tweedul
unui sacou sport, de culoare tutunului, [i se sim]i tulburat` când \[i
apropie obrazul. O singur` dat` \l v`zuse pe Ross astfel \mbr`cat, \n
acel prim weekend. Cât de \ndep`rtat \n timp \i p`rea.
|n schimb, nu-l v`zuse niciodat` purtând costumul albastru.
Nu-[i amintea. Scoase umera[ul [i-l ag`]` pe u[`, astfel \ncât lumina
s` cad` direct pe revere. Da, \n partea stâng` se vedea o pat`, o urm`
ro[ie situat` cam \n dreptul locului unde ar fi ajuns buzele ei, dac`
haina ar fi fost pe posesor. O privi \ndelung, \ncercând din nou s`
r`zbat` prin negura ce-i bloca amintirile. Desigur, f`r` rezultat. Cele
trei luni continuau s` nu existe. Nu [tia decât ceea ce i se spusese. {i
poate c` va trebui s` se mul]umeasc` doar cu atât.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 95

Hot`rât` s` se opun` seza]iei de deprimare care \ncepea s` se fac`


sim]it`, \nh`]` costumul [i cobor\ la parter. Sub chiuvet` exista o
sticl` cu detergent pentru pete. Rujul n-avea cum s` reziste.
|n câteva minute, \ndep`rt` complet pata. Scutura haina ca s`
scape de izul specific, când observ` o buc`]ic` de hârtie c`zut` din
buzunarul de la piept [i se aplec` s-o ridice. Era o pagin` de carnet
un carne]el de dimensiuni reduse -[i con]inea un num`r de telefon
mâzg`lit \n grab` de o mân` feminin`. Privind bile]elul, Julia sim]i c`
e cuprins` din nou de \ncordare. {i ce dac`? \[i zise ea cu asprime.
Ross avea o groaz` de clien]i [i o parte dintre ei erau femei. Probabil
c` num`rul de telefon era acolo de luni de zile.
Brusc, mototoli hârtia, vru s-o arunce la gunoi, apoi se opri [i o
netezi din nou. Nu-i apar]inea, ca s-o poat` arunca astfel. Trebuia
s`-l lase pe Ross s` decid` dac` este de aruncat sau nu. Dar cum?
Dac`-i \nmâna bile]elul, putea s` cread` c`-l c`utase prin buzunare.
Poate c` era mai bine s`-l lase-n birou pentru a fi u[or de g`sit.
"{i s`-i urm`re[ti reac]ia!" \i [opti un dr`cu[or, iar ea se a[ez` pe
primul scaun. Trebuia s` \nceteze! N-avea destule pe cap [i f`r`
asemenea escapade ale propriei imagina]ii?
|n cele din urm`, vâr\ bile]elul la loc \n buzunar [i puse costumul
\n dulap. Ajuns` \n camera ei, scoase un taior de lân` de culoarea
ambrei [i-l \ntinse pe pat, al`turi de lenjeria curat` [i de o pereche de
colan]i. Avea s` fac` un du[ [i s` se \mbrace \nainte de sosirea lui
Ross, astfel \ncât s`-i lase baia liber`.
Uitându-se la ceas, fu surprins` s` constate c` abia trecuse de ora
patru. |nc` dou` ore pân` s` vin` Ross, adic` abia peste o or` trebuia
s` \nceap` s` se preg`teasc`. Se plimb` la \ntâmplare prin camer`, se
96 RUTH OWEN

uit` pe fereastr` la copacii agita]i de vânt [i la cerul acoperit de nori


\ntuneca]i [i-[i aminti c` Shan nu fusese scos la plimbare, din cauza
[edin]ei de c`l`rie. Asta avea s`-i umple urm`toarea or`.
Câinele o \ntâmpin` cu entuziasmul celui care \ncepuse s` se
simt` abandonat, luându-i-o \nainte spre râul de unde era pompat`
apa din bazin. Ie[ind de sub protec]ia arborilor, vântul o izbi \n fa]`,
\ncercând parc` s`-i smulg` hanoracul. Se intensificase din nou.
Probabil c` la noapte urma o nou` furtun`, care ar fi dat gata [i ceea
ce mai r`m`sese din tufele ei de trandafiri.
Julia nu dorise s` se \ndep`rteze prea mult, dar Shan era de alt`
p`rere. De ast` dat` \i ignor` chemarea când veni vremea s` se
\ntoarc`, afundându-se din nou \n \ntunericul tot mai dens,
urm`rind ceva. |l urm` resemnat`, con[tient` c` \ncepuse s` plou`.
Al naibii animal, \[i spuse ea, de ce-[i alesese o asemenea vreme s`
plece de capul lui? Fluier` din nou [i-l auzi r`spunzându-i cu gâfâieli
agitate. Se \ndrept` spre locul de unde venea zgomotul,
\mpiedicându-se de mu[uroaie [i smocuri de vegeta]ie, rugându-se
s` nu alunece cumva.
Când ajunse lâng` el, Shan s`pa o groap` pe malul râului,
vârându-[i botul din când \n când [i adulmecând. Julia \i vorbi cu
asprime, \l trase [i-i puse zgarda. Deja ploua tare, biciuindu-i figura [i
mâinile.
Dup` ce \ncercase cu disperare s`-[i ]in` gluga strâns` pe cap,
renun]`. N-avea decât s` i se ude p`rul. |nainte de plecare, o
s`-l spele [i o s`-l usuce cu foehnul.
Se \ntoarser` acas` uzi leoarc`. Julia lu` prosopul câinelui [i-l
frec` temeinic, deschise u[a de la buc`t`rie, \mpingându-l pe Shan
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 97

\n`untru [i sim]i c`-[i pierde echilibrul, de parc` altcineva ar fi


\mpins-o pe ea.
Ross o prinse de cot, \n vreme ce ea se \mpleticea peste pre[, o
sus]inu [i o privi cu repro[, ap`rându-se de asaltul lui Shan cu
cealalt` mân`.
– Vrei s` faci o pneumonie? \ntreb` el. N-ar fi trebuit s` sco]i
câinele pe o astfel de vreme.
– Nu era chiar a[a când am plecat, se justific` ea, [tergându-[i
pic`turile de pe frunte. M-ai surprins deschizând u[a. De ce n-ai
aprins lumina?
– Fiindc` abia intrasem cânt te-am auzit. O \mpinse cu fermitate
prin hol. Du-te sus [i intr` direct \n baie. D`-mi haina, s-o pun la
uscat.
Julia trase fermoarul [i scoase mânecile, \nmânându-i hanoracul,
l`s` pantofii \n prag [i porni spre baie. D`du drumul la ap` cald` [i
\ncepu s` se dezbrace. |l auzi pe Ross urcând [i apoi r`sun` o b`taie
\n u[`.
– Când termini, vino \n dormitor. Am o sticl` de coniac.
– N-am nimic, replic` ea. Am mai fost udat` de ploaie. {i nu-mi
place coniacul.
– Nu mai comenta. O s`-]i fac` bine. Plec` \nainte ca ea s` mai
poat` spune ceva.
Peste cincisprezece minute, când intr` \n dormitor, el st`tea la
fereastr`. Veioza de pe noptier` abia l`sa s` i se z`reasc` umerii largi,
pe sub sacoul cenu[iu-\nchis.
– O s` fie iar furtun`, observ` el, f`r` s` se \ntoarc`. Poate c` ar fi
bine s` sun [i s` amân \ntâlnirea.
98 RUTH OWEN

– Dar mergem cu ma[ina, protest` ea. {i spuneai c` nu vrei s`-i


dezam`ge[ti. Vocea \i r`suna de parc` [i-ar fi pierdut respira]ia. S-ar
putea s` n-aib` alt` sear` liber`.
El se \ntoarse, \i trecu \n revist` halatul de baie, f`r` s` i se
schimbe expresia.
– Te-ai sp`lat pe cap. Crezi c` p`rul s` va usca la vreme?
– Da, dac` folosesc foehnul. Ridic` p`h`relul cu licoare
chihlimbarie de pe m`su]a de toalet` [i se strâmb`. N-am nevoie de
a[a ceva. Nu voi r`ci.
– Nu vreau s` p`]e[ti nimic, replic` el ferm. D`-l peste cap.
– Parc` ai fi tata, zâmbi ea.
– Z`u? {i el zâmbea, dar avea un ton ciudat. Atunci, consider` c`
sunt, [i ascult`-m`. Nu-i decât o \nghi]itur` de coniac.
Era purul adev`r, iar ea \i sim]i imediat influen]a lui energizant`.
Puse paharul la loc.
– A[a da. Ross \[i scoase mâinile din buzunare [i porni spre u[`.
Ar trebui s` m` schimb. Probabil c` pe o asemenea vreme drumul o
s` dureze mai mult.
R`mas` locului, Julia se \ntreb` ce sperase de fapt. Trecuser` cinci
zile de când o s`rutase, \n apartament. Cinci zile de când c`zuser` de
acord s-o ia de la cap`t -sau m`car s` \ncerce. Ce a[tepta Ross? Ca ea
s` fac` primul pas? Nu, \[i spuse, nu era genul de om care s` fug` de
ini]iativ`. Atunci de ce, cum de nu \ncercase s-o s`rute acum, \n seara
asta, când ea avea atâta nevoie de o \ncurajare? Ross nu era un aiurit.
Probabil c` observase emo]iile care o chinuiser` \n ultimele minute
chiar dac` nici ea nu le putea discerne clar.
Când fu gata de plecare, efectul coniacului disp`ruse de mult.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 99

Era calm` [i lucid`, a[a cum nu se mai sim]ise de mult` vreme.


Ross coborâse deja [i o a[tepta \n salon, r`sfoind ziarul de diminea]`
\n fa]a unui pahar de whisky. La intrarea ei, ridic` ochii, privi vizibil
aprobator taiorul, \mp`turi cu grij` jurnalul [i-l arunc` pe canapea.
– Mai avem la dispozi]ie vreo cinci minute, declar` el. N-ai vrea
un Xeres?
– Nu, dup` coniac. Se aplec` s` mângâie câinele. Sper s` nu te
\ndep`rtezi de foc \n seara asta, b`iete. Putem s`-l l`s`m \n cas`,
Ross? M`car de data asta. Este o noapte groaznic` [i sunt sigur` c`
n-o s` fac` deranj.
– Cu greu l-a[ putea convinge s` ias`, doar dac` l-a[ lua pe sus,
replic` el degajat.
La cote], Shan! |n vreme ce câinele \[i l`sa iar botul pe labe cu o
privire plin` de repro[, Ross izbucni \n râs. Un animal de calitate,
care a devenit o zdrean]`! {i cine-i de vin`?
– Chiar tu, \l \nfrunt` ea, fiindc` ai cedat la insisten]ele mele. Dac`
era atât de important s` r`mân` afar`, ar fi trebuit s`-mi explici. Doar
e câinele t`u.
– |ntr-adev`r. Privirea lui c`p`t` o nou` str`lucire. Dar face parte
din bunurile comune. Se ridic` \n picioare, lu` haina pe care ea o
l`sase pe bra]ul canapelei [i i-o ]inu. A venit vremea s` pornim, cu
toat` vijelia de afar`. Pân` la ma[in`, ar fi bine s`-]i prinzi p`rul cu o
e[arf`.
Jill [i Vincent Moore \i a[teptau deja \n barul hotelului. Erau
tinerii pe care Julia \i v`zuse vineri, \n fa]a biroului. Amândoi erau
cam de o vârst` cu ea, c`s`tori]i de mai pu]in de doi ani [i, pentru
moment, locuiau \mpreun` cu p`rin]ii ei.
100 RUTH OWEN

– A fost bine pentru o vreme, dar ambele p`r]i au \nceput s`-[i


piard` r`bdarea, recunoscu Jill, \ncre]indu-[i nasul. A trecut ceva vreme
de când ne c`ut`m o locuin]`, dar nu speram s` avem atâta noroc.
Ochii ei se oprir` asupra lui Ross, cu o brusc` expresie \ngrijorat`.
Sunte]i sigur c` n-o s` se r`zgândeasc`? N-a[ suprta s-o pierdem.
– Nu vor da \napoi, o asigur` el. Nu-s tipul acela de oameni. Unii
sunt pu[i pe \n[el`torii [i gata s` ridice pre]ul dup` ce au b`tut
palma, al]ii, ca familia Fallows, consider` c` o \n]elegere verbal` este
la fel de ferm` ca un contract scris. Nu-]i mai face griji. Lucrurile stau
a[a cum trebuie.
– Bine, accept` ea, zâmbindu-i. N-avea s-o fac`, fiindc` `sta-i era
felul de a fi, s` desfac` firul \n patru c`utând posibile necazuri, dar
deocamdat` p`ru satisf`cut` de asigurare. A]i f`cut atât de mult
pentru noi.
– }ine de meserie. Datora]i recuno[tin]` doar familiei Fallows.
– Le suntem \ndatora]i, interveni Vincent [i ad`ug`: numai c`
marea majoritate a agen]ilor i-ar fi sf`tuit s` ]in` la pre] ca s` nu se
diminueze comisionul.
– Da, bine… Ross ridic` un bra], f`când semn chelnerului. S-o
l`s`m, bine?
Petrecur` o sear` pl`cut`, de[i subiectul de discu]ie se dovedi
cam monoton. Julia ascult` planurile lui Jill privind mobila,
covoarele [i decora]iunile interioare, fiind de acord c` asemenea
lucruri constituiau sarea [i piperul din via]a unei femei. Se minuna
c` ea nu sim]ise nici un regret fiind lipsit` de aceast` pl`cere. Parc`
ar fi decorat ea \ns`[i c`su]a; gusturile lui Ross se potriviser` excelent
cu ale ei. Asta era foarte important, \n opinia Juliei.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 101

– {tii, so]ul t`u m-a cam speriat la \nceput, când am apelat la el,
i se confes` Jill, cu o sinceritate provenit` par]ial din vinul b`ut [i din
fericirea ei exuberant`, pe când \[i \mprosp`tau \mpreun` machiajul
\n toaleta restaurantului. Adic`, pân` a \nceput s` vorbeasc`. Unii
reu[esc s` te fac` s`-]i fie ru[ine c` n-ai economisit suficient \nainte
de a te apuca s` cau]i o cas`, dar el a discutat cu noi deschis. Nici prin
cap nu ne trecuse s` deschidem un cont la o societate de construc]ii
ca s` beneficiem de condi]ii avantajoase la contractarea unui
\mprumut [i ca s` avem dobânzi mai mici. Adic`, nu prea te gânde[ti
dinainte la chestiunile astea, nu-i a[a? Apoi a venit dezam`girea când
am aflat ce ipotec` ne puteam permite. Aproape c` am plâns la birou,
\n ziua aceea, când ne-a spus c` ne lipsesc dou` sute de lire. Sunt o
groaz` de bani, oricum ai lua-o. Cu siguran]`, nu m` a[teptam ca
familia Fallows s` renun]e la pre]ul stabilit, când ar fi putut foarte
u[or s` vând` proprietatea altora. |[i \nchise po[eta cu un ]`c`nit
specific. Vorbesc cam mult, nu-i a[a? Vin spune mereu c` probabil am
fost vaccinat` cu un ac de gramofon!
Julia o urm` la mas`, pu]in nel`murit`. Dou` sute de lire spusese,
totu[i Ross vorbise despre una singur`. Era convins`. Cine
contribuise cu cealalt` sut`? Ross? Nu, \[i zise ea, n-ar fi f`cut-o. Nici
un om de afaceri – \n nici un domeniu – nu putea fi atât de filantrop.
Mai târziu, \n vreme ce-[i luau r`mas-bun de la familia Moore,
Ross \[i aminti c` mai avea nevoie de ni[te date pentru contract. Le
not` pe o foaie de hârtie rupt` din carne]el [i d`du s` vâre bile]elul
\n buzunarul de la piept, dar g`si cealalt` fi]uic`. Julia sc`p` un u[or
suspin când observ` non[alan]a cu care el mototoli hârtia,
aruncând-o apoi la co[, ca s` fac` loc noii noti]e. Deci asta fusese tot.
102 RUTH OWEN

Probabil c` nici nu-[i mai amintea al cui era num`rul.


Când ajunser` la cotitura spre Marlow, ploaia \ncetase. Julia
privea pe fereastr`, iar gândul \i zburase spre seara aceea din
septembrie, când portiera se deschisese, l`sând-o s` cad` pe asfaltul
ud. Fusese destul de bulversat`, dac` reu[ise s` confunde cu butonul
ferestrei; erau foarte diferite. Apoi, mintea ei \ncepu s` lucreze \n alt`
direc]ie. Era o treab` \ncheiat`. N-avea de gând s`-[i mai chinuiasc`
mintea cu ea.
– Nu mi-ai spus c` familia Fallows s-a oferit s` reduc` pre]ul cu o
sut`? \ntreb` ea [i observ` privirea rapid` a lui Ross.
– Ba da. De ce?
– Jill Moore este convins` c` a fost vorba de mai mult. A[tept` vreo
treizeci de secunde \nainte de a se \ntoarce spre profilul lui d`ltuit. Ai
pus banii de la tine, nu-i a[a, Ross? Ai contribuit cu cealalt` sut`.
– Da, r`spunse el la fel de imperturbabil. Am renun]at la
comision. Pot s` ob]in o reducere de taxe.
– |nceteaz` cu minimalizarea, replic` ea \nceti[or. Cred c` a fost
un gest m`re], chiar dac` ai s` recuperezi cumva pierderea.
Obi[nuie[ti s` aju]i asemenea cupluri de tineri?
– Nu, [i nici nu se va repeta prea curând, a[a c` renun]` s` m`
consideri vreun fel de sfânt. |ntâmpl`tor, tinerii `[tia mi-au pl`cut
mai mult decât al]ii, atâta tot, voiam s`-i v`d reu[ind s` ia casa. Sper
c` n-ai l`sat-o pe Jill s` b`nuiasc` interven]ia mea?
– Bine\n]eles c` nu! Nici eu nu eram sigur`.
– Vrei s` spui c` nu m` credeai capabil de ac]iuni caritabile.
Vorbise pe ton egal, dar contrac]iile spasmodice ale maxilarului \l
d`deau de gol. Poate c` am f`cut-o din calcul. Poate c` doream s` afli.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 103

– Nu cred. Era clar c` spune adev`rul. Dup` o insesizabil` ezitare,


ad`ug` blând: poveste[te-mi cum ne-am cunoscut, Ross. Despre ce
am discutat prima oar`?
– Despre tine, mai ales. Tr`s`turile lui fur` \mblânzite de un
zâmbet. Purtai o rochie albastr` cu guler lat, alb. Toat` seara mi-am
dorit s` te s`rut. Asta-mi d`inuie \n memorie.
– {i ai f`cut-o?
– Cu prima ocazie -\n fa]a apartamentului pe care-l \mp`r]eai cu
dou` prietene. Nici atunci nu erai prea dispus` s` te d`rui. Mi-au fost
necesare \nc` patruzeci [i opt de ore s` te conving c` nu-i necesar ca
doi oameni s` se cunoasc` de o via]` ca s` fie siguri de sentimentele
lor. Opri ma[ina \n fa]a por]ii, astfel \ncât farurile s` lumineze
\ntreaga alee pân` la u[`. Am s` a[tept s` intri, \nainte de a parca.
Julia \ntinse mâna spre clan]`, \i sim]i atingerea pe cealalt`
\ncheietur` [i se \ntoarse \ncet spre el, cu inima gata s`-i sar` din
piept. S`rutul dur` mult` vreme, iar el p`rea s`-i testeze r`spunsul,
\nainte de a deveni mai p`tima[. R`mase tremurând, lipit` de um`rul
lui. Pentru o clip` cât o eternitate, \i mângâie u[or conturul
maxilarului, apoi se aplec` pe lâng` ea [i-i deschise portiera.
A[tept` ca ea s` intre, \nainte de a porni din nou motorul [i de a
duce ma[ina \n garaj. Shan veni s-o \ntâmpine, dar r`mase la piciorul
sc`rii, \n vreme ce ea urca \n dormitor. Se dezbr`c` [i puse haina \n
dulap, cu grij`. Dedesubt, u[a de la intrare se deschise [i se \nchise
la loc. Se auzi sunetul familiar al z`vorului, o comand` scurt`
adresat` lui Shan, apoi Ross urc` [i intr` \n \nc`pere.
Capitolul 7

Abia se lumina de ziu`, când Julia se trezi cu ochii pe tavan. Se


\ntoarse cu precau]ie. Ross dormea cu fa]a cufundat`-n pern`, cu un
bra] l`sat peste talia ei, cu tr`s`turile complet relaxate. Astfel ciufulit,
ar`ta mai tân`r, aproape ca un b`ie]el. |ntinse mâna [i \ndep`rt` u[or
[uvi]a care-i c`zuse peste ochi; \l sim]i mi[cându-se [i \[i relu` studiul,
amintindu-[i tandre]ea [i c`ldura cu care o cople[ise peste noapte,
pasiunea crescând` a s`rut`rilor [i reac]ia ei cople[itoare. Era
b`rbatul ei [i-l iubea. Acum, nimic altceva nu mai conta.
Mi[cându-se u[or, cu infinit` grij`, se eliber` din \mbr`]i[area lui
[i cobor\ din pat. G`si papucii [i se duse pân` la fereastr`, s`
spioneze atmosfera ce]oas` de afar`, copacii ca ni[te santinele ce
str`juiau gr`dina.
Nici \nc`lzirea central` nu reu[ea s` elimine umezeala rece din
aer. Julia se \nfior`, \[i strânse halatul \n talie [i, \ntorcându-se, \l v`zu
pe Ross sprijinit \ntr-un cot, urm`rind-o zâmbitor.
– Bun`, spuse el moale [i \ntinse mâna spre ea. Vino-ncoace.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 105

Se apropie de el doritoare, prinzându-i mâna [i l`sându-se


cuprins` \n \mbr`]i[area ce-i insufla o senza]ie de siguran]`
– Vântul s-a potolit. Voi putea cur`]a gr`dina de frunzele moarte.
– Nu ast`zi. |i atinse obrazul cu vârfurile degetelor. Este o zi
special`. |mi voi lua liber [i am s` stau cu tine. Doar noi doi. }i-ar
pl`cea s` mergem undeva?
– Nu [tiu. |[i sprijini fruntea pe pieptul lui [i se cuib`ri, eliberat`
complet de sentimentul de jen`. Nu-mi doresc decât s` fiu lâng` tine.
}i se pare o aiureal`?
– Cred c` nu. De s`pt`mâni \ntregi a[tept s` spui a[a ceva. Apoi
ad`ug`: nu regre]i nimic?
– Ce -c` m-am c`s`torit cu tine? Izbucni \n râs. Cred c` a fost cea
mai bun` treab` pe care am f`cut-o \n \ntreaga mea via]`. Singurul
regret este c` nu-mi amintesc momentul \n care mi-au c`zut ochii pe
tine pentru prima oar` -de[i a[ putea s` iau \n considerare clipa când
m-am trezit \n spital.
– Semn bun. Acum, po]i glumi pe tema asta. O privi, cu o
schimbare subtil` a expresiei, p`ru gata s` spun` \nc` ceva, dar se
r`zgândi. |i prinse b`rbia \ntre degete [i-i aminti, pus pe glum`:
micul dejun, femeie, sau o s` ne pierdem toat` diminea]a stând aici.
Vom stabili la mas` ce facem ast`zi.
Julia punea costi]a \n farfurii, când el cobor\. Purta ni[te blugi
toci]i, un pulover alb, larg, [i adusese o hart` a zonei.
– Ai fost vreodat` la Stonehenge? o \ntreb`, desf`[urând harta pe
mas`, f`r` s` ]in` cont de ceea ce acoperea. Dac`-mi amintesc bine,
putem l`sa ma[ina la Amesbury [i continua pe jos. Avem varianta de
a ne \ntoarce pe alt drum. Va fi o zi splendid`, dup` ce soarele
106 RUTH OWEN

r`zbe[te r`coarea dimine]ii. O vreme numai bun` de mers. Privi spre


ea cu sprâncenele ridicate \ntreb`tor. Ce spui?
– Sun` bine. Nu-i prea p`sa ce vor face, cu condi]ia ca senza]ia
aceea de c`ldur` [i siguran]` s` dureze. |i era suficient c` urma s`-[i
petreac` toat` ziua cu el. Deocamdat`, \ntregul ei orizont de
preocup`ri era dominat de acea nevoie. Cu ce s` m` \mbrac?
– Ceva c`lduros [i confortabil -mai ales la picioare. Surâsul lui era
degajat. Nu suport femeile care pleac` la drum \mbr`cate ca un
manechin.
– Am f`cut-o vreodat`?
– Nu chiar. Cândva, ai avut ideea s` urci un multe de 1500 de
metri din Austria \nc`l]at` \n sandale, dar te-am convins s` renun]i. O
adev`rat` or`[eanc`, fata cu care m-am \nsurat!
– Termin` cu zeflemeaua, replic` ea. |nainte de a te muta aici, ai
fost [i tu or`[ean.
– Fizic, dar nu [i spiritual. Nimic nu-mi pl`cea mai mult decât s`
evadez din ora[ \n weekenduri.
– De unul singur? \ntreb` ea, \mpingându-i farfuria dinainte,
dup` ce el strânsese harta.
– Da. O umbr` vag` \i ap`ru \n ochi. Pe vremea aia, nu exista
nimeni pe care s` vreau s`-l am al`turi. Ridic` tacâmurile, t`ie costi]a
u[or pr`jit` [i declar`: `sta-i capotul pe care ]i l-am luat din Austria?
– Se cheam` "rochie de cas`", \l corect` ea. Mângâie gulerul
galben-portocaliu. De ce mi-ai cump`rat-o?
– Fiindc` ]i-a pl`cut [i-]i venea bine. Voiam s`-]i iau alta, dar ai
spus c` este scandalos de scump` [i nu merit`. |mi amintesc cum
m-am felicitat c` g`sisem o nevast` frumoas` [i econoam`.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 107

Una peste alta, au fost trei s`pt`mâni frumoase.


Ea sim]i cum i se ridic` un nod \n gât. Vorbea despre luna de
miere, perioada despre care cele mai multe cupluri \[i amintesc cu
pl`cere. Oare va veni vremea când [i ei vor putea face acela[i lucru?
Acest blocaj mental n-avea cum s` dureze tot restul vie]ii, desigur.
Incon[tient, ridic` mâna la locul de la tâmpl`, la limita p`rului,
unde se sim]ea \nc` cicatricea. Ap`s`, de parc` ar fi putut astfel s`-[i
reactiveze por]iunea de creier care refuza s` func]ioneze. M`car dac`
ar reu[i s`-[i aminteasc`!
– Julia. Ross se \ntinse peste mas` [i-i cuprinse \ntre palme mâna
care st`tea \nc` lâng` farfurie. Renun]`. Ar`tai exact ca \n ziua când
te-am adus acas`.
– |mi pare r`u. |ncerc` s` zâmbeasc` [i s`-[i reg`seasc` dispozi]ia
de acum câteva minute. Mi-am propus s` nu m` mai gândesc, dar
nu-i chiar atât de u[or.
– |n cazul `sta, va trebui s` ne str`duim s`-]i ]inem mintea
preocupat` cu altceva, spuse el cu hot`râre. Poate c` n-ar fi r`u s` nu
mai aducem vorba despre trecut. Acum, viitorul conteaz`.
– Nu, \[i scutur` ea capul. Nu acesta este r`spunsul. Trebuie s`
accept situa]ia. Amândoi trebuie s-o facem. De ast` dat`, zâmbetul ei
era mai luminos. |ntotdeauna mi-am dorit s` v`d Stonehenge. Cum
ai ghicit?
Plecar` la scurt` vreme dup` nou` [i jum`tate, Shan stând tol`nit
pe bancheta din spate. Ross nu pl`nuise s` ia [i câinele, dar acesta
avea cu totul alte idei [i se furi[ase \n ma[in` neobservat.
– Am senza]ia c` \ncep s`-mi pierd autoritatea \n casa asta,
remarc` Ross \nscriindu-se pe aleea de acces. Cred c` a colindat
108 RUTH OWEN

peste tot cu tine [i cu Dave? Cum Julia nu-i r`spunse imediat,


\ntoarse capul [i o privi. Nu-]i face griji, m-am cam l`murit de ce a
plecat Dave a[a brusc. E[ti prima femeie cu care a avut de-a face \n
mai mult de un an. Era clar c` o s` \nceap` s` simt` ceva mai mult
decât o simpl` dragoste fr`]easc`. Vrei s`-mi poveste[ti ce s-a
petrecut?
– N-ar fi cinstit fa]` de David. S-a l`sat purtat de val, cum spuneai.
A fost ideea lui s` plece. Risc` s`-i arunce o privire piezi[`. O s` v`
\ntâlni]i \nainte de plecarea lui?
– Bine\n]eles, dac` se decide s` plece. Se \ncrunt`. A spus ceva
despre Lou?
– Nu. Probabil c`-n acele clipe gândurile lui erau departe de Lou,
\[i zise Julia. |nc` o dat`, percepu acea stânjeneal` provocat` de
numele respectiv, de parc` undeva, cândva, \nsemnase ceva pentru
ea. Cum ar`ta? \ntreb` ea, pe un ton lejer [i se pomeni a[teptând
r`spunsul cu un soi de premoni]ie.
Cu o \ntârziere de câteva clipe, care s-ar fi putut datora [i aten]iei
la drum, el spuse:
– Atr`g`toare. |nalt`, supl` [i foarte atr`g`toare.
– {i brunet`, complet` ea, f`cându-l s-o priveasc`.
– De ce m` mai \ntrebi, dac` Dave ]i-a descris-o deja?
– N-a f`cut-o. Se \ncrunt` câteva clipe, apoi figura i se lumin`.
Eram la restaurantul Luigi's. La \nceput, nu mi-am dat seama de unde
[tiam c` era brunet`. |ntâmplarea \i revenise \n minte foarte clar.
Ross, ce-a vrut s` spun` Dave când a declarat c` e[ti pornit \mpotriva
brunetelor?
Un fel de suspin sc`p` de pe buzele lui.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 109

Opri ma[ina lâng` gardul viu [i privi prin parbriz câteva clipe
\nainte de a-i r`spunde.
– Trebuie s`-]i povestesc ceva, Julia. Nu-i cel mai potrivit loc [i
nici cel mai bun moment, dar trebuie s`-mi u[urez con[tiin]a. Te rog
s` m` ascul]i cu calm, f`r` s` m` \ntrerupi [i f`r` s` tragi concluzii
pripite.
Habitaclul p`rea s` se fi \ngustat dintr-o dat`. Când vorbi, glasul
ei suna dogit:
– Bine.
Ross se sprijini de volan, ne\ncercând s` se apropie de ea.
– Exist` un singur mod de a descrie situa]ia. Am mai fost c`s`torit
o dat`. Cu mult timp \n urm` -vreo opt-nou` ani. Enid a murit cu [ase
luni \nainte de a m` muta aici. Am vrut s`-]i povestesc \nc` de când
erai \n spital, dar doctorul Stewart m-a sf`tuit s` a[tept pân` ce…
lucrurile se vor mai normaliza \ntre noi. Probabil c` ar avea
obiec]iuni [i \n situa]ia actual`, dar de ast` dat`, vreau s` afli de la
mine.
Senza]ia claustrofobic` \ncepuse s` dispar`, dar Julia era cuprins`
de fiori.
– De data asta? [opti ea.
– Dac` ai fi [tiut c` sunt la a doua c`s`torie, nu te-ai mai fi m`ritat
cu mine, continu` el. |n primele seri petrecute \mpreun`, mi-ai
povestit despre tat`l t`u, iar eu am priceput ce p`rere aveai despre
"locul doi". Nu ]i-ar fi pl`cut ca tat`l t`u s` se rec`s`toreasc`, fiindc`
asta ar fi \nsemnat c` trebuie s`-l \mpar]i cu altcineva. |n acela[i fel,
nu ]i-ar fi convenit c` am iubit cândva alt` femeie.
Era adev`rat? se \ntreb` ea. Oare a[a ar fi reac]ionat?
110 RUTH OWEN

Tata nu avusese decât patruzeci [i ceva de ani când \i murise so]ia


[i era un b`rbat foarte atr`g`tor. Dar sigur c`…
– Inten]ionai s`-mi spui dup` c`s`torie? \[i auzi ea glasul, rupând
t`cerea, iar Ross zâmbi strâmb.
– A[a pl`nuisem, numai c` niciodat` nu p`rea s` fie momentul
potrivit. Cum am mai zis, cred c` primul an al oric`rei c`s`torii are
parte de suficiente probleme.
– Dar am aflat? Asta s-a \ntâmplat?
– Nu sunt sigur. Nimeni, cu excep]ia lui David, nu [tia despre ea
-sau cel pu]in a[a am crezut. Vorbea cu precau]ie, alegându-[i
cuvintele. Dac` da, putem presupune c` mintea ta a reac]ionat ca [i
când nimic nu s-ar fi \ntâmplat, chiar dac` asta \nsemna s` blocheze
toate amintirile conexe. Din cauza asta, doctorul Stewart nu m-a l`sat
s`-]i spun adev`rul \ndat`. Spera c` vei \ncepe s`-]i aminte[ti singur`.
– Nu-mi vine s` cred, declar` ea \ndurerat`. Chiar dac` a[ fi aflat
printr-o \ntâmplare… |nchise ochii, iar vocea \i tremur`. Ross, este
imposibil s` fi fost atât de dezechilibrat`. Imposibil!
– Nimeni nu crede una ca asta. |ntinse bra]ele [i o trase mai
aproape. E doar o teorie, o posibil` explica]ie. |ntrucât dest`inuirea
mea n-a declan[at nici un fel de r`spuns, este foarte posibil s` fi fost
o teorie eronat`. Cel pu]in, acum nu mai exist` secrete \ntre noi. O
\ndep`rt` pu]in ca s`-i poat` vedea figura. Sau ne-am \ntors de unde
am plecat?
Julia privi \n ochii care o fixau [i cl`tin` \ncet din cap.
– Nu, spuse ea pe un ton cât mai ferm. N-are nici o importan]`.
N-am s`-i acord aten]ie.
Dup` o scurt` pauz`, ad`ug`:
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 111

– Te-ar deranja s`-mi poveste[ti despre ea?


– Nu. M-am c`s`torit când aveam dou`zeci [i [ase de ani, cu doi
ani \naintea accidentului de schi \n care a murit ea. Lumea spunea c`
am avut noroc. Vocea lui nu l`sa s` r`zbat` vreo urm` de pasiune.
Vreme de [ase luni, a fost [i p`rerea mea, pân` când a \nceput s`-[i
caute fo[tii iubi]i. Mi-au fost necesare alte [ase luni s` pricep c`
noutatea mariajului \[i pierduse atrac]ia \n ochii ei. Pe atunci
devenisem [i eu destul de indiferent, dar continuam s` fiu vindicativ.
Cred c`, \n cele din urm`, i-a[ fi acordat divor]ul.
– |mi pare r`u, spuse ea tremurat. N-ar fi trebuit s` deschid
subiectul.
– }i-am spus c` nu m` deranjeaz`. |i \ndep`rt` o [uvi]` de p`r
care-i c`zuse pe frunte, iar pe figur` \i ap`ru un \nceput de zâmbet
care nu includea [i ochii. Dup` aceea, am devenit insensibil \n
privin]a femeilor. Nici nu-mi trecea prin minte c` am s` mai fac vreo
\ncercare matrimonial`. Apoi, \ntr-o dup`-amiaz`, te-am cunoscut la
petrecerea aceea [i totul s-a schimbat!
– A[a, brusc? Julia nu-[i putea ascunde nevoia de asigurare, oricât
s-ar fi str`duit. Sim]i c`-i c`uta mâna.
– Chiar a[a. Am venit, te-am z`rit [i am fost cucerit. De ast` dat`,
zâmbetul lui era mult mai natural. {i a fost un triumf apreciabil
pentru mine, s` i te suflu lui Bill de sub nas. Când a acceptat s` ne
fie martor, cred c` [i-a c`lcat pe suflet.
– N-am ie[it cu Bill decât de câteva ori, protest` ea. N-a fost nimic
\ntre noi.
– Poate din punctul t`u de vedere. Dar asta nu \nseamn` c` el
nu-[i f`cea speran]e. Bill a fost \ntotdeauna un tip r`bd`tor.
112 RUTH OWEN

– Dac` insi[ti, replic` ea, am s` cred c` nu m-ai dorit decât ca


s`-i faci \n ciud` lui Bill. Observ` c` expresia lui \ncepea s` se
schimbe [i se gr`bi s` adauge: nu, nu asta am vrut s` spun. Oricum,
te \n[eli \n privin]a lui Bill. Eram doar prieteni.
– Fie cum spui. |i cercet` chipul. Cum te sim]i?
– Schimbat`, recunoscu ea. M-ai ajutat s`-mi v`d o tr`s`tur` de
care nu eram con[tient`. Dac` ai dreptate \n privin]a tatei -[i privind
retrospectiv, \ncep s` cred c` ai -atunci m` simt ru[inat`. Numai c` el
n-ar fi trebuit s` m` lase s`-i conduc via]a \n asemenea m`sur`, nu-i
a[a?
– Te iubea foarte mult. Nu-i greu de priceput.
F`r` s` se gândeasc`, Julia se pomeni cuprinzându-i figura
b`rb`teasc` \ntre palme [i s`rutându-l, apoi se topi \n \mbr`]i[area
lui.
Shan fu cel care \ntrerupse efuziunea, vârându-[i nasul umed \n
urechea Juliei, provocându-i un strig`t.
– De ce nu-]i dresezi câinele? izbucni ea \n râs, \mpingând
animalul, care \ncerca s` \nlocuiasc` nasul cu o limb` la fel de
insistent`. |nceteaz`, Shan!
– Jos! comand` Ross, f`r` s` ridice glasul, iar câinele se a[ez` la
locul lui, privindu-i cu ochi str`lucitori. Ross \[i ridic` sprânceana,
comic-\ntreb`tor. Ce spuneai?
Privirea ei era la fel de sclipitoare.
– M` bucur c` mi-ai povestit despre Enid. Poate c` m-ar fi
deranjat cândva, dar \]i promit c` n-o s-o mai fac`. Ezit`. Totu[i, nu
era doar o asem`nare fizic` \ntre ea [i Lou, nu-i a[a? I-ai spus lui
David c` era pus` pe c`p`tuial`.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 113

– Z`u? Dintr-o dat`, expresia lui devenise impenetrabil`. Atunci,


probabil c` am avut motive. S`-l numim instinct, dac` vrei.
Julia ar fi vrut s` fie de acord, dar nu era capabil`. Sim]ea c`
povestea nu se rezuma la atât. Ross nu era omul care s` judece mânat
de simple impresii. Presupunând c` a fost [i el atras de Lou, datorit`
asem`n`rii cu fosta lui so]ie, poate ar fi avut un motiv mult mai
temeinic de a o dispre]ui. Asta ar fi explicat refuzul lui de a discuta
subiectul. |n vreme ce el pornea motorul, Julia \nchise ochii [i
\ncerc` s` se opun` emo]iilor care amenin]au s-o cople[easc`. Reale
sau doar \nchipuite, toate astea se petrecuser` cu mult timp \n urm`.
Dac` dorea s` fie fericit` cu el, trebuia s` \nceteze s` mai
scormoneasc` trecutul.
Ziua aceea se dovedi una dintre cele mai pl`cute pe care le
petrecuse \n ultimii ani. Chiar [i dup` aceea, când ajunsese s` a[tepte
iar \n singur`tate trecerea vremii, diferen]a era c` anticipa [i se
preg`tea pentru revenirea lui. |ncepu din nou s` ias` pân` \n sat,
cump`rând câte ceva din micu]ul, dar surprinz`tor de bine
aprovizionatul magazin, dep`[indu-[i \ncetul cu \ncetul teama de
\ntâlnirea cu cei care o cunoscuser` \nainte. |[i d`dea seama c` [i ei
aveau nevoie de timp pân` s-o accepte f`r` rezerve, dar asta s-ar fi
\ntâmplat [i dac` nu avea accidentul.
David d`du telefon abia luni. Ross fu cel care r`spunse, cu ochii
pe Julia, care st`tea \n picioare, \n arcada holului. Da, amândoi se
sim]eau bine, declar` el [i se interes` cum mai merg lucrurile la ora[.
Peste câteva clipe, spuse:
– A[teapt` pu]in, [i acoperi receptorul cu palma. Dave vrea s` [tie
dac` ne-ar atrage o sear` \n ora[.
114 RUTH OWEN

Vrea s` ne scoat` undeva, \n semn de apreciere pentru


ospitalitatea noastr`. Ce p`rere ai?
– Dar tu? replic` ea.
Zâmbetul lui era \ncrez`tor.
– Generos din partea lui. Iar schimbarea de program ar fi
binevenit` pentru tine. Putem s` aranj`m pentru vinerea urm`toare.
Ridic` mâna de pe receptor [i zise: Da, este perfect, Dave. Atunci, ne
vedem vineri. Pa.
– |]i mul]umesc, articul` Julia, dup` ce el l`sase receptorul \n
furc`. Fiindc` n-ai dezv`luit faptul c` e[ti la curent. |n mod clar, [i-a
revenit.
– Nu fi atât de sigur`. S-ar putea s` se aga]e de orice [ans` de a te
revedea, chiar \n compania mea. Ad`ug` cu umor: având \n vedere
circumstan]ele, n-am cum s`-i refuz aceast` mic` bucurie. Peste cinci
zile, va ajunge iar \n mijlocul pustiului.
– E[ti de p`rere c` face bine, \ntorcându-se acolo? \ntreb` ea, \n
vreme ce reveneau \n salon, iar el \i arunc` o privire.
– Este o experien]`. Dup` ace[ti trei ani, se poate a[tepta s` fie
avansat.
– Dar duce o via]` teribil de solitar`, din ce povestea. N-ar fi fost
mai bine s`-[i caute alt` slujb`, cât este \nc` aici?
– Decizia \i apar]ine. Ross se a[ez` pe scaunul pe care-l p`r`sise
pentru a r`spunde la telefon, \[i aprinse alt` ]igar` [i privi prin fumul
pe care-l expirase. Singurul lucru care \i va lipsi este probabil o
femeie, dar dac`-i disperat, va g`si \ntotdeauna o rezolvare.
– Pui problema cam cinic, spuse ea, strâmbând din nas.
– Realist, mai degrab`. Este o n`zuin]` natural`. P`rea amuzat.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 115

|mi \nchipui c` vezi \n cu totul alt` lumin` sentimentele lui fa]`


de tine.
– Probabil c` da. |i zâmbi amabil. Poate c` am motive.
– |ncerci s` m` faci gelos?
|ntre ei ap`ruse o brusc` tensiune, apoi zâmbir` \n acela[i timp,
iar senza]ia de stânjeneal` disp`ru.
– Da, accept` ea, despre asta-i vorba.
Conform articolelor din reviste, nu e bine ca b`rba]ii s` fie prea
siguri.
– |]i par exagerat de mul]umit de mine? |ntinse pe nea[teptate o
mân` [i o prinse de \ncheietur`, obligând-o s` se i se a[eze pe
genunchi, [i-[i \ncrunt` o sprâncean`. N-ai vrea s` reformulez?
– Posibil, chicoti ea. Dar n-am s-o fac atâta vreme cât \mi sufli
fumul \n ochi.
– Un detaliu minor. Ross strivi ]igara [i o trase mai aproape,
frecându-[i b`rbia de cre[tetul ei. Mai ave]i [i alte plângeri, doamn`
Mannering?
– Nu. Vocea era domoal`. Observ` cum pasiunea \i \ntunec`
privirile. Nimic nu le mai putea r`pi intimitatea, mai apuc` ea s`-[i
spun`, \nainte ca buzele lui s` le g`seasc` pe ale ei. Nimic!

***

Joi, Peggy [i Mike venir` la cin`. Julia \i \ntâmpin` \mbr`cat` \n


albastru, con[tient` c` ar`ta minunat.
116 RUTH OWEN

– Nu [tiu ce s-a \ntâmplat, dar v-a priit, coment` Peggy cu


candoare, \n vreme ce se aflau amândou` la buc`t`rie. Parc` ar fi
revenit vremurile dinainte, de[i \n]eleg c` \nc` nu ]i-ai rec`p`tat
memoria, nu-i a[a?
– |ntr-adev`r, admise Julia, \nfruntându-i privirea. Nu mai
conteaz` chiar atât de mult. Poate c`-mi voi aminti cândva, sau poate
nu. N-am s`-mi mai bat capul cu asta.
– Bravo ]ie. Vocea lui Peggy era plin` de c`ldur`. Ieri, când ne-a
sunat, Ross spunea ceva despre faptul c` urmeaz` s` petrece]i câteva
zile la Londra. Unde ve]i sta?
– Habar n-am. El se ocup` de aranjamente. }i-a pomenit [i c`
David o s` plece miercuri \napoi \n Orient?
– Da, a men]ionat subiectul. P`rea s` fie de acord.
– Se teme s` nu se \ncurce iar cu Lou. Pentru prima oar`, Julia
g`si puterea s` pronun]e numele, f`r` s` se simt` stânjenit`. Din câte
mi-a povestit David, nu prea cred c` este \n pericol, dar Ross nu-i de
acord. {tii cum e el, o dat` ce i-a intrat o idee \n minte. Se opri [i
izbucni \n râs. Am \nceput s`-mi amintesc unele am`nunte. M`
surprind acceptând ca normale anumite lucruri pe care n-a[ fi avut
cum s` le aflu \n aceste ultime s`pt`mâni, \n privin]a lui Ross – de
exemplu, care din cele câteva zeci de cravate este preferat` la fiecare
costum, de[i nu l-am mai v`zut purtându-le. Uneori, \ncerc o senza]ie
stranie, ca acele presentimente care sunt considerate argumente
pentru re\ncarnare. |n mai multe feluri, \ncepem s` retr`im cele trei
luni.
– Cine spunea c` via]a este o perpetu` lun` de miere? zâmbi
Peggy.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 117

Seara se dovedi reu[it`, iar Julia se \ntrist` când cei doi Ashley \[i
luar` bun-r`mas.
– S`pt`mâna viitoare, va trebui s` veni]i la noi, zise Peggy din
prag. De[i, nici n-am s` \ncerc s` intru \n competi]ie cu specialitatea
maghiar` pe care ne-ai servit-o. Am s` v` sun luni, dup` ce v`
\ntoarce]i.
Dup` ce se \nchise u[a, iar zgomotul motorului \ncepuse s` se
piard` \n dep`rtare, Julia i se adres` lui Ross:
– Dr`gu]i oameni.
– Hmm. |i cuprinse umerii cu bra]ul, ascuzându-[i un c`scat cu
dosul palmei. Dar vorb`re]i. Mâine, a[ vrea s` plec`m devreme – sau
ar trebui s` spun ast`zi? Trebuie s` iau leg`tura cu ni[te clien]i, dac`
nu te deranjeaz` s`-]i petreci vreo dou` ore singur`, dup`-amiaz`.
– |mpu[ti doi iepuri dintr-o lovitur`? ironiz` ea, iar el o ciupi u[or
de bra].
– Profit de ocazie. Nu ajung atât de des la ora[. Dar dac` preferi
s` stau…
– Sigur c` nu. Ei bine, mi-ar pl`cea, dar am s` m` sacrific \n
interesul afacerilor. E vorba despre afaceri, nu?
– Da, afaceri. r`spunse Ross, \n vreme ce stingea lumina din hol.
A doua zi se mi[car` repede, ajungând \n centrul ora[ului pe la
prânz. Luar` masa \n restaurantul hotelului, ca s` nu mai piard`
vremea.
Conform amintirilor ei, Julia nu mai fusese la Londra de vreo lun`
[i jum`tate; era obligat` s`-[i repete mereu c` de fapt trecuser` cam
cinci luni de când p`r`sise apartamentul \mp`r]it cu colegele. Ini]ial,
se gândise s` le caute, dar pân` la urm` renun]ase. Ar fi fost prea
118 RUTH OWEN

multe \ntreb`ri, prea multe capcane de evitat, dac` nu cumva dorea


s` le dezv`luie \ntreaga t`r`[enie. Iar asta nu-i venea s` fac`.
Ross plec` dup` prânz, promi]ând c` va lipsi numai vreo dou`
ceasuri. L`sat` singur`, Julia ie[i la plimbare pe Strand, sub soarele
str`lucitor al dup`-amiezii, bucurându-se de anonimatul mul]imii,
dar gândindu-se cu u[urare c` era numai un scurt interludiu. Se
sim]ea acas` la ]ar`. Ciudat, cât de repede se pot modifica radical
p`rerile cuiva, cugeta ea, \n vreme ce se oprise \n fa]a unei vitrine cu
haine de iarn`. Cu nici un an \n urm`, nu s-ar fi putut imagina tr`ind
\n alt` parte.
– Julia! Lâng` ea, cineva \i prinsese bra]ul, cu o expresie de
\ncântare nedisimulat`. De unde ai r`s`rit? De ce nu mi-ai spus c` vii
\n ora[?
|i zâmbi b`rbatului \ndesat, \n costum \nchis la culoare.
– Bun`, Bill. Tocmai m` gândeam dac` s` trec sau nu pe la birou.
|ntr-acolo te duci?
– Da, dar nu-i nici o grab`. Privi \mprejur. |l a[tep]i pe Ross, sau
e[ti singur`?
– Nici una nici alta. Trebuie s` ne \ntâlnim la patru [i jum`tate, la
hotel.
– |nseamn` c` ai vreo or` [i jum`tate la dispozi]ie. Vino s` bem o
cafea. Nu te-am mai v`zut de o ve[nicie.
La urm`torul col], era un bar pe care-l mai vizitaser` \n trecut.
|ntr-un separeu, Julia \[i privi zâmbind fostul [ef.
– Ca-n vremurile bune.
– Nu, o corect` el. Nu chiar. |nving`torul ia tot. O studia
zâmbitor, f`când riduri la coada ochiului, spre tâmple, a[a cum \l [tia.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 119

Nu trebuie s` mai \ntreb. Ar`]i \nfloritor -de[i parc` ai mai pierdut


câteva kilograme.
– M` antrenez, se gr`bi ea s` replice. Scot câinele la plimbare \n
fiecare zi. Ce mai fac ceilal]i?
– Ca de obicei -de[i \n ultima lun`, s-au petrecut ni[te schimb`ri.
Acum lucrez cu Josie Harris
– Ro[cata aceea aiurit`! Julia ridic` o sprâncean` [i o imit` pe
noua secretar`: "s`-mi iau [i carne]elul, domnule Grieves?"
– Fiecare cu ale lui, rânji Bill. Dup` b`trânul cuirasat pe care l-au
trimis s` te \nlocuiasc`, este mult mai pl`cut` ochiului, iar eu sunt
destul de matur s` depistez o persoan` pus` pe c`p`tuial`. Nu-]i face
griji, am s` m` ]in departe de ghearele ei -mai ales \n afara
programului. Ross a venit cu afaceri, sau \ntr-o vizit` de pl`cere?
– Deocamdat` afaceri, pe urm` pl`cere. Trebuie s` cin`m cu
fratele lui, ast`-sear`.
– Nu [tiam c` a venit. Cât st`?
– Este aici de trei s`pt`mâni. A stat vreo zece zile la noi, apoi s-a
mutat \n ora[. Erau multe lucruri pe care ar fi dorit s` le afle, dar prea
pu]ine despre care putea \ntreba f`r` teama de se da \n vileag.
Credeam c` v-a]i v`zut.
– N-avea rost s` m` caute. Ne-am \ntâlnit doar de câteva ori.
Ridic` paharul [i b`u. Ai anun]at-o pe Lou c` se \ntoarce?
Julia r`mase locului, cu ochii pe lichidul din cea[c`. Sim]i o
furnic`tur` ciudat` la ceaf`, avu senza]ia c` \ns`[i curgerea timpului
fusese suspendat`. |i trebui toat` puterea pentru a ascunde efectele
acelei simple \ntreb`ri.
– Lou?
120 RUTH OWEN

– Ei bine, nu cred c` au tecut dou` luni de când v-am prezentat,


când ai trecut pe la birou. A]i plecat \mpreun`. M-am gândit c` s-ar fi
putut s-o anun]i. O privea pu]in ciudat. Ai devenit palid`. Nu te sim]i
bine?
– Da. Glasul ei p`rea s` vin` de departe. Bill, \n ce zi am fost la
birou, mai ]ii minte?
– Data? Se \ncrunt`. Nu-mi… Ah, stai pu]in. S` vedem…
dou`zeci [i cinci septembrie. De ce?
Pe dou`zeci [i cinci. Julia inspir` adânc. Deci, fusese la Londra \n
ziua accidentului [i petrecuse o vreme \n compania fostei logodnice
a lui David. O clip`, avu senza]ia c` se afl` \n gura unui tunel lung [i
\ntunecat. Ceva venea spre ea din direc]ia opus`, iar ea nu voia s`
vad`.
– Doar c`… am pierdut ceva cam pe atunci, spuse ea cu efort.
M` \ntrebam dac` nu cumva o fi r`mas la Lou. Slab` scuz`, dar nu
g`sise nimic mai plauzibil. Ai adresa ei?
Expresia lui Bill suferise o schimbare subtil`.
– Da, st` \n Kensington. Dar nu cred c` este acas`, acum. De ce
nu-i dai un telefon?
– Bun` idee, admise ea [i-l urm`ri cum \[i scoate agenda [i
mâzg`le[te un num`r de telefon pe o buc`]ic` de hârtie. Po]i s`
adaugi [i adresa, insist` ea cu gâtlejul uscat. Dac` nu dau de ea pân`
mâine dup`-amiaz`, pot s`-i scriu.
– Cred c` da. Bill g`sea \ntreaga afacere ni]el cam \ncâlcit`, dar \[i
\nfrân` orice comentariu pân` ce-i \nmân` bile]elul. Sunt sigur c`
te-ar fi sunat pân` acum, dac` g`sea ce-]i lipse[te.
– Probabil c` ai dreptate.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 121

Totu[i, merit` s` \ncerc. Julia strânse biletul \n pumn, zâmbind


for]at. Ai mai v`zut-o, \n ultima vreme?
– S`pt`mâna trecut`. |i \ntâlni privirea [i ridic` u[or din umeri.
|n]eleg ce vrei s` spui. Ar trebui s` fiu mai precaut, dup` ce i-a f`cut
lui Dave. {tiu cum este [i ce urm`re[te, dar asta nu m` deranjeaz`.
Ironia este c` m` folosesc de ea pentru a uita c` Ross mi te-a suflat.
– Cum ai cunoscut-o? vru Julia s` afle.
– Am dat peste ea acum vreo patru luni, la birouri. |ntreba de
Dave [i p`rea sincer \ndurerat` de felul cum \l tratase. Pe urm`,
m-am trezit c` luam masa \mpreun`.
– Pricep. Julia se \ntreb` dac` s`-i spun` c` Lou luase leg`tura cu
David, dar asta era treaba lui. Ea avea destule pe cap. Trebuie s` plec,
se scuz`. Mi-a p`rut tare bine s` te v`d, Bill.
Ochii lui reflectau din nou perplexitate.
– Ce \nseamn` asta? \ntreb` el brusc. Ce s-a petrecut atunci \ntre
tine [i Lou?
– Asta trebuie s` descop`r, r`spunse ea, cu un glas ezitant.
|ntreab-o pe ea, când o s-o vezi. Pa, Bill.
Ajunse la u[` \nainte ca el poat` pl`ti nota. Un taxi tocmai \[i l`sa
pasagerul. Julia alerg` [i s`ri \n`untru pu]in \naintea altui client.
Netezind bile]elul, \i spuse [oferului adresa, se a[ez` mai comod [i
privi num`rul de telefon mâzg`lit de Bill. Nu era nici o gre[eal`, era
convins`. Era acela[i num`r cu cel pe care-l descoperise \n buzunarul
lui Ross. Cel pe care-l aruncase el.
De ce? Fiindc` nu mai avea nevoie s` formeze acel num`r, sau
fiindc` \l [tia atât de bine \ncât nu mai avea nevoie de noti]`? Trebuia
s` afle adev`rul.
122 RUTH OWEN

Adresa era lâng` strada Church. Julia pl`ti cursa [i \[i continu`
drumul pe jos. Casele erau bine \ntre]inute, \n majoritate f`cute ca
apartamente. Acum, trecea pe lâng` num`rul 63 [i calcul` c` 137
trebuia s` fie cam \n dreptul curbei din dep`ratare. |n câteva clipe,
avea s` ajung` fa]` \n fa]` cu femeia care ar fi putut s`-i dezlege tot
misterul amneziei. Pa[ii ei se r`rir`. Dac` nu cumva, cum spusese
Bill, Lou era plecat` de acas`. Ce-i r`mânea de f`cut, \n cazul acesta?
Va suporta s` se \ntoarc` la \ntâlnirea cu Ross f`r` s` fi aflat nimic?
Nu, \[i zise, era imposibil. Dac` era plecat`, o va a[tepta, \ndiferent
cât de mult. |ntr-un fel sau altul…
Mâna ei c`ut` [i se \ncle[t` pe grilajul care m`rginea trotuarul. Pe
treptale unei case situate cam la jum`tatea str`zii ap`ruse un b`rbat.
Se opri s` striveasc` sub c`lcâi mucul unei ]ig`ri, travers` strada [i
deschise portiera unei limuzine de culoare verde-\nchis, parcat` la
bordur`. Zgomotul motorului p`rea s` vin` din dep`rt`ri
necuprinse. Julia v`zu ma[ina cum demara [i se \ndep`rta. Sim]i c`
pere]ii unui tunel se pr`bu[esc asupr`-i [i se pierdu \n caleidoscopul
amintirilor reg`site.
Capitolul 8

Trei luni, \[i spuse Julia, coborând din taxi \n fa]a cl`dirii
familiare. P`rea s` nu fi trecut atâta vreme din ziua când Ross
p`trunsese \n biroul de la etajul \ntâi [i-i schimbase via]a. Buzele ei
se strânser`. C`s`toria \nsemnase mai mult decât \[i \nchipuise ea,
dar n-ar fi renun]at la nici un moment – inclusiv ciond`nelile. Atât
avea de spus celor care-i aruncaser` tot felul de zicale, \n cele câteva
zile dinaintea nun]ii.
Sue Raynor se afla \nc` la recep]ie [i se ar`tase bucuroas` s-o
revad`. P`trunsese prin u[ile batante, \ncercând s` nu fac` zgomot,
se furi[ase pân` la pupitrul ocupat de Sue [i-[i sprijinise coatele de
ghi[eu, râzând de expresia ap`rut` pe figura celeilalte.
– Salut.
– Julia! Surpriza ini]ial` fusese \nlocuit` de pl`cere [i apoi de o
privire evaluatoare. Ar`]i splendid! Culoarea aia este natural`?
– Se datoreaz` aerului de mare [i soarelui. Ceva ce voi, s`rmanii
or`[eni, nu prea ave]i de unde cunoa[te.
124 RUTH OWEN

– Nu p`rea s` te deranjeze via]a la ora[, \nainte s` apar` b`rbatul


`la al t`u. Cum o mai duce minunata bestie?
– Bine, r`spunsese ea, râzând. Am s`-i comunic ce ai spus.
– Nu m` ajut` cu nimic. Cât` vreme r`mâi \n ora[?
– Numai ast`zi. M-am gândit s` \mpu[c doi iepuri, s` trec prin
magazine [i s`-mi vizitez vechii prieteni. Bill e aici?
– Este, se strâmbase Sue, dar nu cred c`-l putem \ntrerupe
deocamdat`. E ocupat cu prietena lui.
– Prietena?
-Succesoarea ta. Nici mai mult nici mai pu]in decât o femeie
m`ritat`.
– Ah, renun]`. Bill n-ar…
– Nu z`u? Ei bine, l-ai cunoscut mai bine decât oricare dintre noi.
Avea o expresie amabil` când \ntinsese mâna spre interfon. Am s`-l
anun] c` e[ti aici.
– Cred c` n-o s` fie necesar, spusese Julia, observând c` u[a din
spate se deschidea. Tocmai iese.
Peste o clip`, se \ntrebase dac` momentana tulburare ap`rut` pe
figura fostului [ef fusese doar o impresie.
– Asta-i o surpriz`, declarase el, cu un zâmbet larg. Dar foarte
pl`cut`. E[ti singur`?
– Da, aprobase ea, de ast` dat` fiind sigur` c` r`spunsul
determinase o vizibil` u[urare. Ross \]i transmite cele bune.
– Deci, e[ti so]ia lui Ross Mannering. |nso]itoarea lui Bill se
apropiase, studiind-o pe Julia. Tonul era destul de pl`cut, dar
zâmbetul avea o tent` ironic`. |ntotdeauna am considerat c` Ross are
gust. Nu faci prezent`rile, Bill?
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 125

Cel vizat p`rea s` nu fie \n apele lui.


– Julia, d`-mi voie s` ]i-o prezint pe Lou Roxford.
– Este clar c` nu mai trebuie s` adaugi nimic, spusese femeia,
urm`rind amuzat` chipul Juliei. Da, sunt acea Lou, fosta prieten` a
lui David. El este tot \n Orient?
– Da. Deci, aceasta era femeia din cauza c`reia David p`r`sise
]ara. Având-o \n fa]a ochilor, Julia \n]elegea de ce b`rb]ii ar fi fost gata
de orice ca s` n-o piard`. Era una dintre cele mai atr`g`toare femei
pe care le v`zuse \n via]a ei, brunet`, plin` de via]` [i capabil` s`
acapareze toate privirile. Nu era mult mai \n vârst`, dar afi[a un
echilibru interior [i o siguran]` de sine la care Julia n-ar fi putut
aspira vreodat`. Cred c` este pe cale s` primeasc` un concediu.
– Z`u? Era greu de spus dac` interesul era real sau doar formal.
Probabil c` a avut un an interesant.
– Ce spune]i despre o cafea? intervenise Bill, \n lini[tea care se
a[ternuse. Sue, ai putea…
– Nu stau, replicase Julia \n grab`. Totu[i, \]i mul]umesc. Trebuie
s` prind cursa de cinci [i un sfert. Am trecut numai s` v` v`d. De fapt
-privise spre ceasul de perete -ar trebui s-o iau din loc dac` nu vreau
s` \ntârzii.
– Sta]ia Victoria? Lou \[i punea m`nu[ile. Merg \n aceea[i direc]ie.
Pot s` te conduc. Privise peste um`r spre Bill, zâmbindu-i ciudat.
Atunci, ne vedem peste dou` s`pt`mâni. Am s`-]i trimit o vedere.
– Mul]umesc. Ochii lui se \ndreptaser` spre Julia. P`rea ni]el
tulburat. Data viitoare, \ncearc` s` ne faci o vizit` mai lung`, bine?
– A[a va fi, promisese ea. La revedere, Bill. Mi-a f`cut pl`cere s`
te v`d, chiar [i a[a, pe fug`.
126 RUTH OWEN

|i zâmbise lui Sue care p`rea s` nu \n]eleag` nimic [i o urmse pe


Lou.
Ma[ina celeilalte era parcat` pe un loc cu plat`, imediat dup` col],
un Triumph 2000 aproape nou. Dep`[ise timpul cu aproape 10
minute.
– Arunc`-]i lucrurile \n spate [i hai s-o [tergem \nainte s` apar`
vreun agent de circula]ie, o \ndemnase Lou, deschizând portierele.
Mai am dou` ore ca s` ajung la Gatwick [i, ]inând seama de
aglomera]ie, abia voi avea timp.
– Pleci \n vacan]`? \ntrebase Julia, dup` ce porniser`.
– Nu, cu afaceri. M` duc s` inspectez posibilele noi sta]iuni, \n
vedera sezonului care urmeaz`. O schimbare binevenit`, dup` ce
i-am tot trimis pe al]ii.
– Ah, \n]eleg. Lucrezi la o agen]ie de turism?
– |ntr-adev`r. Agera brunet` se \ntorsese spre Julia. {i ce ]i-a
povestit Ross despre mine?
– Nu prea multe. Doar c` ai fost logodnica lui David, dar te-ai
hot`rât s` te m`ri]i cu altcineva.
– Se poate spune [i a[a. Lou ap`sase pe accelerator [i dep`[ise un
taxi, ignorând gesturile de protest ale [oferului. David e soi bun, dar
este plicticos. N-ar fi trebuit s` m` \ncurc cu el.
– Atunci, de ce ai f`cut-o?
– Ah, din diverse motive. Treceam printr-o pas` proast`, când
l-am cunoscut. Nu-mi pl`cea slujba pe care o aveam [i am crezut c`
o c`s`torie mi-ar fi deschis perspective mai bune. Ridicase din umeri.
Lucru valabil dac` ar fi fost b`rbatul potrivit, numai c` David nu era
[i nici cel pentru care l-am p`r`sit.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 127

– {i Bill? |ntrebarea ]â[nise \nainte ca Julia s-o poat` re]ine, iar pe


fa]a celeilalte ap`ruse un surâs.
– M` gândeam eu c` asta te-ar putea deranja. Nepl`cut, nu-i a[a,
când \]i pierzi influen]a?
– Nu sunt sigur`; ce vrei s` spui?
– Ba cred c` [tii. Te-ai luptat cu tine \ns`]i dac` s` te opre[ti s`-l
vezi pe Bill sau nu, dar n-ai rezistat dorin]ei de a vedea cum o duce
f`r` tine. Când m-ai g`sit acolo, ]i-a c`zut fa]a. Din cauza asta n-ai mai
vrut s` r`mâi.
– Ridicol! ripostase Julia. Trebuie s` prind un tren.
– Ai leg`turi destul de dese. Puteai s`-l iei pe urm`torul. Lou
n-avea de gând s-o lase balt`. Nu-]i face griji, [tiu exact ce sim]i. {i eu
am trecut prin asta. Majoritatea oamenilor a p`]it-o, de[i nu vrea s`
recunoasc`. Se poate spune c` Ross este un exemplu.
– Ross?
– Ei bine, dac` ceva nu merge, \ncerci s`-]i minimizei pierderile,
dar nu [i Ross. Refuzul de a-i admite divor]ul a fost un soi de
r`zbunare, cu toate c` probabil i-a regretat moartea. Probabil c`
t`cerea Juliei o f`cuse pe cealalt` s`-i arunce o privire [i s` continue:
trebuie s` fi aflat despre Enid? Doar nu ]i-a ascuns… Se \ntrerupsese.
E clar c` a f`cut-o. Am sc`pat un porumbel. Scuze.
Julia sim]ise cum i se \ncle[teaz` dureros pumnii. O cuprinsese
un soi de amor]eal`. Ross mai fusese c`s`torit. Ea era so]ia num`rul
doi. De ce nu-i spusese? De ce?
Ajunseser` la gar`, iar Lou oprise ma[ina.
– Uite ce-i, spusese ea, \mi pare cu adev`rat r`u. |n general, sunt
pu]ine lucruri pe care nu le-a[ face, dar nu mi-a trecut prin minte c`…
128 RUTH OWEN

– Nu-i nimic. Julia coborâse [i acceptase pachetele pe care i le


\ntindea Lou. Apoi, pusese \ntrebarea al c`rei r`spuns \l cuno[tea
deja. De unde [tii despre Enid?
– De unde crezi? r`spunsese cealalt`, ridicând din umeri u[or
defensiv.
Nu mai insistase. N-ar fi putut r`bda [i restul. O auzise pe Lou
strigând-o, dar continuase s` mearg`, convins` c` cealalt` n-avea cum
s` lase ma[ina acolo [i s-o urmeze. Ross [i Enid. Ross [i Lou. Oare
câte mai fuseser`?
Când \l cunoscuse, pricepuse c` n-avea de-a face cu un c`lug`r.
Nici n-ar fi fost cazul, pentru un b`rbat \n floarea vârstei. Dar avusese
o so]ie despre care nu suflase un cuvânt, plus o amant` care fusese
logodit` cu propriul lui frate – era inadmisibil! |nghi]ise nodul din
gât. Nu exista nici o \ndoial` c` la un anumit moment fusese \ncurcat
cu Lou. Altfel, cum ar fi putut ea s` [tie atâtea am`nunte despre via]a
lui? Dar când? se \ntrebase ea [i pricepuse dintr-o dat` c` se
petrecuse pe vremea când Lou era \nc` logodit` cu David. O
condamna cu atâta hot`râre nu fiindc` \l p`r`sise pe David, ci
fiindc`-i r`nise propriul orgoliu masculin.
Sim]ea c`-i plesne[te capul. Avusese \ncredere \n Ross, i se
d`ruise cu totul. Acum, \n câteva clipe, tot universul ei fusese
zdruncinat. Ce-i r`mânea de f`cut?

***
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 129

Când Julia ie[ise din gar`, la [ase [i jum`tate, Ross o a[tepta \n


ma[in`. V`zând-o, coborâse [i venise s`-i ia pachetele din mâini,
s`rutând-o pe frunte.
– Ai avut o zi bun`?
– Da. |l urmase la ma[in` [i se a[ezase pe locul de lâng` [ofer,
a[teptând ca el s` pun` pachetele \n portbagaj. Pe drum, \n tren, abia
a[teptase clipa când va reu[i s`-i arunce-n fa]` \ntreaga poveste, ca
s`-i vad` reac]ia; numai c` acea dorin]` se estompase progresiv, fiind
\nlocuit` de o senza]ie de toropeal`. Parc` ar fi fost somnambul`,
mergând cu ochii deschi[i, v`zând tot dar nefiind impresionat` de
nimic.
Ross se \ntorsese la volan [i o privise cercet`tor.
– Pari epuizat`. Dac` `sta-i efectul Londrei asupra ta, ar fi bine
s`-]i faci cump`r`turile aici, de acum \nainte. Ai trecut pe la birou?
– Da. |[i sprijinise capul pe tetier` [i \nchisese pleoapele. Te
superi dac` nu vorbim acum? M` doare capul.
– Nu, sigur c` nu. Odihne[te-te.
Ajunseser` repede acas`. Julia se pref`cuse adormit`. |i era mai
u[or a[a. |n`untru, \[i scosese haina [i o aruncase pe m`su]a
telefonului [i se dusese la buc`t`rie. Tocmai umplea filtrul de cafea
la robinet, când Ross o urmase.
– Vrei s` mergi sus? \ntrebase el, iar ea aprobase din cap, f`r` s`
se \ntoarc`. |i putea sim]i privirea sfredelitoare. Apoi \l auzise
ad`ugând: vrei s-o sun pe Peggy, s-o anun] c` nu te sim]i bine?
– Peggy? Strânsese robinetul. Uitase complet de petrecerea de la
familia Ashley. Se gândi la seara care \i st`tea \nainte [i la
imposibilitatea de a se purta normal fa]` de Ross.
130 RUTH OWEN

Nu era \n stare s` r`mân` singur` cu el. Imposibil!


– Nu, n-o face, replicase ea. Am s` iau ni[te aspirin` [i am s` fac
un du[. Pe la ce or` plec`m?
– La opt ar fi perfect. |]i convine?
– }i-am spus c` da! se l`sase ea prad` irit`rii.
– Foarte bine. Ross \[i p`strase cump`tul. Am s`-]i duc lucrurile
sus. Nu te deranja s`-mi faci cafea. Am b`ut \n ora[, \nainte de sosirea
trenului.
|n cazul `sta, Julia renun]ase [i ea. Oricum, preg`tirea cafelei
fusese un automatism. |ncercase s`-[i fac` ceva de lucru. Urcase la
etaj, \n dormitor, luase prima rochie care-i c`zuse \n mân` [i alesese
o pereche de pantofi potrivi]i. |l auzea pe Ross \n baie, f`când du[.
|n zece minute avea s` termine. Niciodat` nu st`tea mai mult.
Adoptaser` obiceiul ca el s` intre primul, fiindc` la ea dura mult mai
mult. Astfel, evitau motivele de enervare.
Picioarele \i tremurau [i se a[ezase pe sc`unelul de la m`su]a de
toalet`. Ce-i r`mânea de f`cut? Putea continua s` tr`iasc` \mpreun`
cu Ross, [tiind ceea ce tocmai aflase despre trecutul lui? Da sau nu?
S`-l confrunte, sau s` tac` mâlc, \ncercând s` uite? |[i cuprinsese
obrajii \n palme [i privise spre str`ina palid` din oglind`. S` uite? Ce
bine ar fi fost dac` nu afla nimic!
Când porniser` spre ora[, era deja \ntuneric [i suficient de frig
\ncât s` dea drumul la \nc`lzire. Mergeau de câteva minute, când
Ross vorbise pe un ton lejer:
– Ce mai face Bill? Presupun c` l-ai v`zut?
– Da, r`spunsese ea. E bine.
– Ai z`bovit mai mult?
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 131

– Nu, câteva minute.


– Ah? se ar`tase el surprins. A[ fi crezut c`…
– Vrei s` renun]i? Cuvintele fuseser` aprige [i pripite. L-am v`zut
pe Bill vreme de câteva minute. Atâta tot!
Maxilarele lui se \ncle[taser`.
– {i asta a fost de-ajuns! De când te-ai \ntors, te por]i ca un urs
chinuit de dureri de din]i. Prea bine, poate c` fac prea multe
presupuneri, dar pentru numele lui Dumnezeu revino-]i. Acum!
Fuseser` ultimele vorbe schimbate \nainte de a ajunge la
re[edin]a familiei Ashley. Pe prag, Ross o prinsese de bra] [i-i spusese
amenin]`tor:
– Dac` o s` continui cu atitudinea asta \n fa]a oamenilor `stora,
am s`-]i dau motive s` te plângi. E o promisiune.
Privise spre tr`s`turile lui puternice, luminate de becul de la
intrare [i sim]ise ur`.
– Nici o grij`. N-am s` fac de ru[ine pe nici unul dintre noi.
Petrecerea era deja \n toi. Peggy \i \ntâmpinase din u[a buc`t`riei,
ademenindu-i cu ni[te boluri pline cu arahide.
– Hainele \n dormitorul din spate, g`titul la oglinda din hol. Nu
tu, Ross. Vino s`-mi dai o mân` de ajutor. Nu dau de Mike.
Julia urcase sc`rile f`r` s` priveasc` spre Ross, \[i l`sase pardesiul
pe divanul din dormitor, lâng` un mald`r de alte haine [i revenise \n
partea din fa]` a casei. Deja erau alte trei femei care se rujau \n fa]a
oglinzii, una cunoscut` [i dou` str`ine. Se f`cuser` prezent`rile, se
schimbaser` câteva replici, se pudraser` nasuri, apoi celelalte
coborâser`, iar Julia le urmase dup` ce-[i trecuse o mân` prin p`r
[i-[i aranjase ve[mintele.
132 RUTH OWEN

Lester Connelly trând`vea lâng` piciorul sc`rii, iar expresia lui


plictisit` se \nvior` vizibil la vederea ei.
– Mireasa singuric`? Binevenit` schimbare. E[ti \ncânt`toare \n
seara asta.
– Mul]umesc. Julia \i luase bra]ul [i-i spusese pe ton degajat: vrei
s`-mi faci rost de un pahar?
|n decursul urm`toarelor câteva ore, Julia observase mai multe
tentative ale lui Peggy de a o sc`pa de Lester, dar respectivul era mult
prea \ncântat de cucerirea f`cut` pentru a se l`sa ademenit. Julia
nu-l \ncurajase, dar nici nu-l respinsese. Dup` figura lui Ross, mesajul
fusese \n]eles. Nu exprima gelozie, \[i spusese ea. Doar orgoliu
blestemat. Ei bine, n-avea decât s` sufere.
Nu-[i mai amintea nimic despre subiectul discu]iei cu Lester.
Oricum, la miezul nop]ii, el nu d`dea semne de oboseal`. Julia se
sprijinea de perete, lâng` c`min, când r`sunaser` b`t`ile pendulei
din hol, iar Lester ]inea o mân` pe tablia [emineului, al`turi.
– Este dou`sprezece, spusese el, ridicând sugestiv din sprâncene.
Vremea la care toate zânele bune se fac nev`zute, nu-i a[a?
– Chiar a[a. Ross ap`ruse \n spatele lui, cu o figur` st`pânit`.
Haina Juliei era pe bra]ul lui. La fel o s` fac` [i cea de fa]`. Expresia
din ochii lui era periculoas`. Vino s` le spui noapte bun` lui Peggy [i
lui Mike, \nainte de plecare.
– Ah, stai pu]in, omule. Nu strica distrac]ia. Noaptea abia a
\nceput. Lester pusese o mân` pe bra]ul lui Ross, ca de la b`rbat la
b`rbat. Vezi bine c` nu-i vine s` plece.
– Ia, mâna, replicase Ross, f`r` s` ridice glasul, sau o s`-]i par`
r`u. Mâna celuilalt se retr`sese \n prip`.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 133

Ea se dezlipise de perete, con[tient` de privirile celor din jur, \i


zâmbise lui Lester [i pornise \naintea lui Ross spre hol, unde Peggy
[i Mike se \ntre]ineau cu un grup de oaspe]i.
Afar` era cea]`. Pe capota ma[inii se formase condens.
Traversaser` \n t`cere ora[ul [i ajunseser` aproape de intersec]ie,
când Ross r`bufnise:
– Dac` mai faci asta vreodat`, ai s` regre]i.
– Ce? voise ea s` [tie. S` discut cu alt b`rbat?
– Nu face pe de[teapta, strânse el din buze. Ai \ncurajat un b`rbat
care nici m`car nu-]i place, doar ca s` te r`zbuni pe mine. Nume[ti
asta o atitudine matur`?
– Nu, replicase ea plat. Nu-i spun \n nici un fel. Pur [i simplu, am
stat de vorb`.
– Izola]i \ntr-un col], vreme de trei ceasuri. {i despre ce a]i vorbit
-despre afaceri \n derulare? Schimbase \n viteza a treia. Pun pariu c`
nu i-ai pomenit despre durerea de cap. Nu, asemenea mostr` de
conversa]ie este rezervat` pentru so]! Ei bine, dac` aveai de gând s`
reiei tema, renun]`! N-am nici un chef s`-]i ar`t compasiune!
Julia nu f`cuse nici o mi[care. Sim]ea o palpita]ie dureroas` \n
spatele ochilor, de parc` toate nenorocirile s-ar fi rev`rsat asupr`-i,
sufocând-o.
Aceste ultime luni nu fuseser` decât o b`taie de joc. Ross n-o
iubea. Nu a[a cum ar fi dorit, nu la aceea[i intensitate cu care-l iubea
ea. O pref`c`torie -totu[i, \n ignoran]a ei, fusese fericit`.
|ncetineau \naintea curbei de la Marlow. Atmosfera era
\n`bu[itoare. F`r` s` priveasc`, \ntinsese mâna s` coboare geamul,
sim]ise c` portiera cedeaz` [i-l strigase pe Ross. Ultima imagine pe
134 RUTH OWEN

care [i-o amintea era mâna lui care \ncerca s-o prind`, \n scrâ[netul
frânelor…
– Ierta]i-m`, domni[oar`, \nchidem \n cinci minute, spunea
vocea, iar Julia clipi surprins` spre silueta \n uniform` din fa]a ei.
– Poftim?
– |nchidem, domni[oar`. |n câteva minute. Va trebui s` pleca]i.
Era un ton de scuz`. Respect`m programul de iarn`, [ti]i.
Se l`sa \ntunericul; luminatul stradal fusese deja pornit. Probabil
c` se afla \n parc de mai bine de o or`, \n]elese ea. Deveni con[tient`
de umezeala p`trunz`toare a aerului [i de mâinile aproape \nghe]ate.
– V` sim]i]i bine, domni[oar`? Paznicul o privea curios, iar ea f`cu
un efort de a se aduna.
– Da. Foarte bine, mul]umesc. Se ridic` \n picioare [i reu[i s`-i
zâmbeasc` b`rbatului. M` tem c` visam cu ochii deschi[i. Nu-mi
d`dusem seama c` s-a f`cut atât de târziu.
|ndreptându-se spre cea mai apropiat` ie[ire, \i sim]ea privirile \n
ceaf`, a[a c` \ncerc` s` par` cât mai hot`rât`, ca cineva care are o
destina]ie precis`. Nu c` ar fi existat vreun dubiu, desigur. Nu-i
r`m`sese decât varianta hotelului.
Hotelul [i Ross, despre care [tia acum c` se \ntâlnise cu Lou. "Vrei
s` \mpu[ti doi iepuri?" \l \ntrebase ea ceva mai devreme. Probabil c`
era aproape s`-[i ating` ]inta. Sau nu? Imposibil ca ast`zi s` fi fost
prima oar` când o revedea pe Lou, dup` ce aceasta \[i p`r`sise so]ul.
Se mai \ntâlniser` m`car o dat`, când ea \i d`duse num`rul de telefon
din Kensington. Cel pu]in \nc` o dat`.
Destul de ciudat, nu se sim]ea \n pericol de a-l pierde complet.
Poate c` o g`sea pe Lou irezistibil`, dar nu era suficient de nebun s`
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 135

se dea pe mâna cuiva care-l mai dezam`gise o dat`. Era chiar gata s`
accepte c` \[i iubea so]ia \n felul lui. Numai c`, ea nu dorea s`-l
\mpart` cu altcineva.
Deci, ce alternative avea? S`-[i piard` din nou memoria? S`
\ncerce iar cu disperare s-o ia de la cap`t? Se strâmb`. Nu, asta n-avea
s` se mai \ntâmple. Imposibil. Julia de acum patru-cinci s`pt`mâni
era cu totul alt` persoan`. Va \nfrunta situa]ia. Dar ce solu]ie va
alege? Separarea? Divor]ul? |ncerc` s`-[i imagineze via]a f`r` el [i
sim]i un nod \n gât. Prea bine, atunci un ultimatum? S`-i cear` s`
aleag`. Probabil c` ar fi câ[tigat, dar cum ar fi evoluat apoi mariajul
lor?
Când ajunse la hotel, \ntunericul se l`sase. Ross vorbea la telefon.
Ridic` ochii spre ea [i spuse \n receptor:
– Las`, nu mai e nevoie. Apoi \l puse \n furc`.
– Pe unde naiba ai umblat? \ntreb` el. Tocmai \ncercam s` dau de
Bill, s` v`d dac` nu cumva e[ti acolo.
– Nu l-ai fi g`sit. Niciodat` nu st` pân` târziu vinerea.
– Nici m`car atunci când are un motiv serios?
B`rbia ei se ridic` provocator.
– Ce vrei s` spui cu asta?
|nainte de a r`spunde, el o studie printre pleoapele strânse pe
jum`tate, apoi ridic` din umeri, \[i trecu o mân` prin p`r [i se ridic`
\n picioare.
– N-are importan]`. Eram \ngrijorat. Ce s-a \ntâmplat?
– Nimic, se repezi ea s` nege. M-am plimbat [i am uitat de ceas.
– Magazinele s-au \nchis cu mai bine de o or` \n urm`.
– Nu toate. {i mai sunt [i alte lucruri interesante.
136 RUTH OWEN

Trecu pe lâng` el [i \[i l`s` geanta pe un scaun. Doar nu trebuie


s`-]i dau socoteal` pentru fiecare minut.
– Dac` nu vrei, nu te oblig` nimeni. O privea prin oglind`, u[or
\ncruntat. P`streaz`-]i secretele. Ar cam trebui s` te preg`te[ti. Avem
\ntâlnire cu David la [apte [i un sfert.
Amândoi aveau s`-[i p`streze secretele, \[i spuse ea,
justificându-[i pornirea \mpotriva lui. Deocamdat`, cel pu]in. Avea
tupeul s-o acuze c`-[i petrecuse toat` vremea cu Bill. Tocmai el!
Observându-i reflexia \n oglind`, \i venea greu s` \mpace nout`]ile
abia aflate cu ceea ce [tia dinainte despre el. Nu o dat`, ci de dou`
ori o f`cuse s`-l considere un om integru. Oare cât puteau fi de oarbe
femeile \n fa]a b`rba]ilor care le stârneau sentimentele? Absolut [i
complet oarbe!
Rochia pe care o luase pentru sear` era simpl`, mulat` pe corp, cu
mâneci evazate. Se potrivea cumva cu dispozi]ia \n care se afla. Când
s` ias` din baie, Ross o anun]` prin u[` c` se duce la bar [i c` o va
a[tepta acolo. La [apte [i zece, Julia \[i lu` po[eta [i haina [i p`r`si
\nc`perea. Pentru moment, toate emo]iile i se epuizaser`, socotind c`
senza]ia asta de vid interior era binevenit`. Trebuia s` treac` o sear`
lung` \nainte de a avea vreme s` se gândeasc` a deciziile privind
viitorul. Orice se va \ntâmpla, David nu trebuia amestecat.
Acesta ap`ruse deja când ea ajunse la bar. Ambii b`rba]i se
ridicar` \n piciore \ntâmpinând-o, dar numai figura celui tân`r p`ru
s` se lumineze.
– M` bucur s` te rev`d, Julia.
– {i eu. Dintr-un impuls de moment, se aplec` \nainte [i-l s`rut`
pe obraz. Imediat apoi, \[i regret` gestul. Dac` David continua s` aib`
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 137

sentimente pentru ea, iar lucrul p`rea pe deplin posibil, atunci orice
aparent` \ncurajare ar fi fost incorect` fa]` de el. Un salut [i un
bun-r`mas \mpreunate, zâmbi ea, dând o tent` glumea]` situa]iei.
M`car ai s` la[i \n urm` iarna.
– |ntr-adev`r. Nu pot s` pretind c`-mi place frigul. Afi[a o veselie
impus`. Un martini, Julia?
– Te rog. |n vreme ce lua loc, surprinse privirea sardonic` a lui
Ross [i \[i feri ochii. Nu putea fi sigur` ce-i trecea lui prin minte [i nici
nu era convins` c` [i-ar fi dorit s` [tie. Dac` voia ca seara s` treac`
f`r` evenimente, atunci trebuia s`-[i g`seasc` alte subiecte de interes,
s` discute lucruri care s`-i absoarb` integral aten]ia.
– Te-ai mai gândit la transferul acela pe platformele din Marea
Nordului? \ntreb` ea, ca s` alunge t`cerea stânjenitoare. Munca de
acolo ar fi diferit`?
– Nu atât de mult pe cât ai putea s` crezi, r`spunse David. Adic`,
voi fi tot departe de lumea civilizat`, restric]ionat la distrac]iile pe
care le poate oferi o platform`. Pe de alt` parte…
– |ntrebase despre munc`, \l \ntrerupse fratele, pe un ton u[or
ironic. Chestia aia pentru care e[ti pl`tit.
– Ah, aia. David \i adres` un zâmbet [i se \ntoarse spre Julia. Sper
c` nu te omori s` auzi pove[ti despre extrac]ia petrolului, nu-i a[a?
– Ba da, replic` ea decis`, m` intereseaz`. N-ai atins niciodat`
subiectul. De exemplu, cum se stabile[te unde s` \nceap`
prospectarea?
Ross \[i ridic` paharul [i se sprijini pe sp`tar. Zâmbea, dar \n ochii
lui nu se citea pic de amuzament.
– Este petrecerea ta, Dave.
138 RUTH OWEN

Petrolul, ob]inerea lui, rafinarea [i utilizarea fur` subiectele cu


care le trecu vremea la bar, \n taxi, spre Villa Dei Cesari, pe
Grosvenor Road, [i \n timpul primului fel de mâncare servit la cin`.
Julia era deja complet ame]it` de termeni [i detalii pe care aproape
sigur n-avea s` le foloseasc` vreodat`. Se sim]i u[urat` când David o
invit` la dans.
– M` bucur c` ai acceptat invita]ia, \i [opti el, dup` ce ajunseser`
pe ring.
|l privi ferm, \n ochi.
– N-aveam nici un motiv s` refuz.
– {tii bine c` exista un asemenea motiv. Mâna care \i atingea
spatele p`ru s` se crispeze. Din punctul meu de vedere, Julia,
lucrurile nu s-au schimbat deloc. Din cauza asta plec mar]i. Fug din
nou, s-ar putea spune.
Nu [tia cum s`-i r`spund`. Probabil c` ar fi ezitat chiar dac` nu era
m`ritat`. David era… David. B`iat bun, dar… Pulsul i se acceler`.
Lou! Lou! Toate se \nvârteu \n jurul ei! Arunc` o privire spre mas`,
unde Ross r`m`sese de unul singur, jucându-se gânditor cu paharul.
Oare tot la ea \i st`tea mintea? |[i dorea s` fie cu Lou? De acum
\nainte, \ntreb`rile astea aveau s-o chinuie mereu.
– N-ai nimic de câ[tigat fugind, spuse ea. Pân` la urm`, n-ai cum
s` evi]i ceea ce trebuie s` se \ntâmple. Reu[i s` pun` \ntrebarea care
o fr`mânta. Ai v`zut-o pe Lou?
– Da. Expresia i se schimb`. Da, ne-am \ntâlnit.
– {i?
– {i nimic, scutur` el din cap. Cinstit, m-a l`sat rece. Nu-mi dau
seama ce am v`zut la ea. |i surprinse privirea fugitiv` [i recunoscu
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 139

sp`[it: ei bine, da, \nc` are darul de a-mi accelera pulsul. Oricare
b`rbat ar p`]i la fel. Dar nu m` mai preocup`. Chiar dac` ne-am fi
c`s`torit, n-a[ fi reu[it s-o p`strez. Are nevoie de cineva la fel de dur
ca [i ea.
De exemplu, Ross. Dar nici el n-o p`strase. Oare asta \i r`mânea
de sperat: ca Lou s` se sature \nc` o dat` de acea rela]ie?
– Ce vei face acum, c` Richard s-a \ntors? \ntreb` Ross, dup` ce
revenir` la mas`. Apartamentul are un singur dormitor, nu-i a[a?
– Da, \ns` pot s` dorm pe canapea, chiar dac` asta o s`-i
stânjeneasc` via]a amoroas`, cum a avut grij` s`-mi atrag` aten]ia. |i
place s`-mi demonstreze ce sacrificii face. Arunc` o privire spre
ferestrele care d`deau spre Tamisa. Mi-e greu s`-mi \nchipui c` peste
o s`pt`mân` o s` fiu la trei mii de kilometri de aici. |ntotdeauna am
senza]ia asta când c`l`toresc -cel pu]in, când plec cu avionul. M-ar
atrage mai mult un drum lent, cu vaporul, chiar pân` \n China.
– Te-ai n`scut cu o sut` de ani prea târziu, zâmbi Ross. |n
vremurile noastre, adaptabilitatea la schimb`ri rapide este cheia
succesului.
– Ah, cine [tie? Poate c` pân` la urm`, voi g`si [i traseul spre un
loc care s`-mi convin`. David vorbise degajat. Un lucru r`mâne clar,
n-o s` fie acolo.
|n cele din urm`, seara se \ncheie. Spunându-i noapte bun` lui
David, Julia se \nfrân` cu greu s`-l invite s`-[i petreac` ultimele zile
la ei. Ar fi fost doar o amânare a inevitabilului. |n taxi, Ross nu se
ar`t` prea vorb`re], dar atitudinea lui i se p`ru nelini[titoare.
– Un p`h`rel \nainte de culcare? \ntreb` el \n hol [i continu` dup`
stângaciul ei refuz: ei bine, eu am s` m` r`sf`].
140 RUTH OWEN

Conturul maxilarului p`rea d`ltuit \n piatr`. Ne vedem sus.


Când ap`ru \n camer`, dup` vreo cincisprezece minute, Julia era
deja \n pat, cu lumina de pe noptier` stins`, cu p`tura tras` pân` sub
b`rbie [i cu ochii \nchi[i. |nainte de a \nchide u[a, el r`mase \n prag
parc` o eternitate. Apoi \l auzi ducându-se spre m`su]a de toalet` [i
golindu-[i buzunarele de chei [i de m`run]i[. Se auzi protestul
scâr]âit al scaunului de al`turi, bufnitura dubl` a pantofilor c`zu]i pe
covor [i zgomotele specifice sp`latului pe din]i.
Apoi el reveni \n dormitor [i stinse lumina. Julia sim]i cum
cedeaz` salteaua sub greutatea lui.
– Nu dormi, spuse el, a[a c` \nceteaz` cu pref`c`toria.
– Sunt obosit`. R`mase uimit` de cât de egal \i sunase glasul. A
fost o zi lung`.
– Mi-am dat seama. |i sim]ea privirea, de[i pe \ntuneric ar fi fost
imposibil s`-i discearn` expresia. Ai de gând s`-mi spui unde ai fost
dup`-amiaz`?
– Dar am f`cut-o deja. M-am…
– Te-ai plimbat. Da, [tiu. Pe unde?
– La \ntâmplare. Reu[i s` detecteze un tremur slab \n propria
voce, dar nu era convins` c`-l observase [i el. M-am gândit la… o
mul]ime de lucruri.
– Z`u? Tonul lui suferise o modificare aproape imperceptibil`. La
ce?
– La noi. Oare cine spusese c` o jum`tate de adev`r este
preferabil` \ntregului -sau era invers? Am \ncercat s-o trec cu vederea
pe Enid, dar n-am avut succes, Ross. {tiu c` este o prostie, dar nu m`
pot ab]ine. Se pare c` totu[i conteaz`. |mi pare r`u.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 141

Trecur` mai multe minute, \nainte ca el s` r`spund`.


– E mai mult de o s`pt`mân` de când ]i-am povestit despre ea.
N-a[ fi zis c` subiectul te-a preocupat pân` acum.
– }i-am spus c` m-am str`duit, [opti ea. Nu-]i po]i \nchipui ce
eforturi am f`cut. Mi-e imposibil, atâta tot. De câte ori m` atingi,
mintea \mi zboar` la ea. Ai avut dreptate \n privin]a mea, Ross. Nu
suf`r s` fiu a doua.
– A[a, dintr-o dat`? Se auzi declicul \ntrerup`torului [i ochii lui
c`prui p`rur` s-o sfredeleasc`. Ce crezi despre mine, c`-s din font`?
De luni de zile te tratez ca pe un por]elan de Dresda, Julia. Al naibii
s` fiu dac` o s-o iau de la \nceput! Orice ai spune, n-am s` cred c` \n
ultima s`pt`mân` te-ai pref`cut. M-ai dorit la fel de mult cât te
doream [i eu!
Cu inima b`tând s`-i sar` din piept, ea spuse:
– C`s`toria nu \nseamn` numai sex; credeam c` suntem de
acord. D`-mi timp, Ross. Las`-m` s` m` l`muresc singur`.
Pielea de pe pome]ii lui p`rea \ntins` la maximum.
– Nu sunt psihanalist, relu` el \ntr-un târziu, dar dac` am aflat
ceva despre voi femeile, este c` \n mare parte din timp nu [ti]i ce
dori]i. Dac` a[ accepta ceea ce-mi ceri, vei deduce c` nu-mi prea
pas`. Ridic` o mân` [i-i prinse b`rbia, obligând-o s`-i suporte
privirea. Nu merge, Julia. N-am s` risc s` pierd tot ce am câ[tigat pân`
acum. Dac` dore[ti s` te gânde[ti la Enid, n-ai decât. Eu n-am s-o fac.
Julia \nchise ochii, \n vreme ce buzele lui \i g`sir` gura. |n clipele
acelea, nu dorea s` se mai gândeasc` la nimic.
Capitolul 9

Peggy sun` luni diminea]`.


– V-a]i distrat bine? Voiam s` v` dau telefon ieri, dar n-am mai
reu[it.
– Bine, mul]umesc, r`spunse Julia automat. Ce altceva ar fi putut
spune? David v` transmite salut`ri.
– Bravo lui. S` \n]eleg c` nu mai trece pe aici, \nainte de plecare?
– M` \ndoiesc. Ne-am luat r`mas-bun vineri seara. |ncerc` s`
blocheze amintirile legate de eveniment. Ross spunea c` o s` v`
viziteze dup` program. Cred c` vrea s` discute ceva cu Mike.
– Crezi? Dup` glas, era clar c` Peggy zâmbea. B`rbatul t`u chiar
nu-]i spune nimic?
– Depinde, replic` Julia, cu grij`.
– Ei bine, a[a sunt to]i. Cum r`mâne cu \ntâlnirea noastr` de
mar]i? Dac` vrei, am s`-i amintesc lui Ross.
– Bine. La ce or`?
– Ca de obicei… Ah, la dracu! Peggy p`rea s` se scuze.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 143

La opt este bine?


– Da… |[i mu[c` buza. O s` fim doar noi patru?
– P`i, da. Urm` o scurt` pauz`. De ce?
– F`r` vreun motiv special. Abia a[tept s` ne vedem, Peggy.
Mul]umesc de telefon.
Puse receptorul la loc, cu o senza]ie ambigu`, de u[urare [i de
regret. Discu]ia cu Peggy \nsemna normalitatea dup` care tânjea de
atâta vreme, totu[i stresul implicat aproape c` dep`[ea \n importan]`
necesitatea. Normalitate! |i reveni \n memorie figura lui Ross [i
expresia rece, \nchis` \n sine pe care o afi[ase \n aceste ultime dou`
zile. De vineri, nu mai f`cuse nici o tentativ` de a o atinge, \i d`duse
de \n]eles c` orice apropiere ulterioar` trebuia s` vin` la ini]iativa ei.
N-avea cum s`-l condamne. Pu]ini b`rba]i sunt capabili s` ob]in`
pl`cere dintr-o rela]ie cu o femeie care nu r`spunde \n nici un fel,
parc` ar fi de lemn.
Pentru a nu [tiu câta oar`, Julia \[i dori s`-[i poat` st`pâni emo]iile
contradictorii.
{i alte femei fuseser` \n[elate. Cum se descurcaser`? Oare \i lipsea
t`ria de caracter, sau doar puterea de a lupta pentru Ross? M`car
dac` ar fi avut cu cine s` vorbeasc`. Un confident c`ruia s`-i poat`
\mp`rt`[i toat` povestea.
Inima \i tres`ri dintr-o dat`. Exista o asemenea persoan`m –
doctorul Stewart. El cuno[tea deja bun` parte din cele petrecute.
Putea afla [i restul.
|i fu u[or s` g`seasc` num`rul de telefon al spitalului. |l form`,
\ncercând s` \ndep`rteze senza]ia de nesiguran]`. Trebuia s`-[i
g`seasc` un fel de supap`, altfel ar fi \nnebunit. Cu pulsul accelerat,
144 RUTH OWEN

ceru leg`tura cu doctorul Stewart [i fu gata-gata s` pun` receptorul


\n furc` \nainte de a-i auzi glasul cu inflexiuni familiare.
– Ce mai faci, doamn` Mannering?
– Eu… a[ vrea s` vin s` v` v`d, \[i spuse ea p`sul. E posibil?
– Orice este posibil, r`spunse el, f`r` s` se arate surprins. Pute]i
veni acum?
{tiuse c` n-avea s-o dezam`geasc`. Acum sau niciodat`, iar el
pricepuse importan]a cererii.
– |n jum`tate de or` ajung acolo.
Doamna Cooper o privi \ntreb`toare, când intr` \n buc`t`rie s`
caute cheile ma[inii.
– Pleca]i? se interes` ea.
– Da. N-are rost s` m` a[tep]i. Te rog, nu uita s` umpli cu ap`
castronul lui Shan.
– N-am s` uit. |nseamn` c` \n diminea]a asta n-o s` mai aib` parte
de plimbare.
– {tiu. Am s`-l scot dup`-amiaz`. Ne vedem mâine, doamn`
Cooper.
Nu-i trebuir` decât dou`zeci de minute s` ajung` la spital.
Intrând, o \ntâmpin` izul de dezinfectant. Infirmiera \i arunc` o
privire lipsit` de curiozitate, f`r` s` se opreasc` din lustruirea
pardoselei. Doctorul cobor\ din lift [i-i veni \n \ntâmpinare.
– Te-am v`zut pe fereastr`, explic` el. Ne a[teapt` o cafea \n
cabinetul asistentei. |i observ` ezitarea [i zâmbi \ncurajator. Pentru
moment, sora are alte treburi. N-o s` fim \ntrerup]i, dac` asta-]i st`
pe suflet.
Nu a[tept` r`spuns, ci o conduse la lift [i ap`s` pe un buton.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 145

Julia nu se sim]ea capabil` s`-l priveasc` \n fa]`, dar nu-[i putea


dezlipi ochii de pe imaginea reflectat` de u[ile metalice lucioase.
Disperarea care o adusese pân` aici \ncepea s` lase loc nehot`rârii.
Doctorul era dispus s-o asculte, dar ce ajutor i-ar fi putut oferi? Nu
avea nimic din punct de vedere medical, n-avea nici un rost s`-i
prescrie vreo doctorie. {i de unde s` \nceap`? Cum?
Cafeaua o ajut` pu]in. |n biroul ordonat [i primitor, cu cea[ca de
cafea fierbinte dinainte, lucrurile p`rur` dintr-o dat` mai abordabile.
Doctorul Stewart intr` imediat \n subiect.
– M-am \ntâlnit cu so]ul dumitale s`pt`mâna trecut`. Judecând
dup` aparen]e, a[ fi zis c` mare parte dintre probleme s-au rezolvat,
dar probabil c` m-am \n[elat.
Julia clipi, derutat`.
– Ross a venit aici?
– Nu, ne-am \ntâlnit \ntâmpl`tor. Un amic de-al meu \[i vinde
casa [i \ntâmpl`tor eram acolo când Ross a venit s-o evalueze.
Bine\n]eles c` m-am interesat de starea fostei mele paciente.
– |n]eleg. |[i mu[c` buza. {i ce a r`spuns?
– A spus c` e[ti s`n`toas` [i c` te sim]i bine. So]ul t`u este un
b`rbat cump`tat la vorb`, dar fiecare cuvânt este gândit -sau cel pu]in
asta a fost impresia mea. Se \n[ela atât de grav?
– Pe atunci, nu. Puse ce[cu]a pe mas`. V-ar surprinde s` afla]i c`
mi-am rec`p`tat memoria?
– Mai degrab`, sunt interesat. O studia cu agerime. Când?
– Acum trei zile. F`cu o pauz`. Este destul de complicat.
– Nu chiar. Nu e[ti prima femeie deranjat` \n plan emo]ional de
faptul c` so]ul i-a ascuns unele lucruri.
146 RUTH OWEN

Recunosc, b`rbatul dumitale a gre[it nevorbindu-]i despre prima


so]ie, dar…
– Nu-i vorba despre asta, rectific` ea rapid. Apoi relu`, \ncercând
s` fie cinstit` cu sine [i cu doctorul: nu-i numai asta. Ross mi-a
povestit despre Enid cu mai bine de o s`pt`mân` \n urm`.
– |nainte de a-]i reveni memoria? Atunci… Se ab]inu. Continu`.
Odat` ce \ncepuse, restul veni de la sine. |i povesti tot, \ncepând
cu vizita la birou, despre \ntâlnirea cu Lou [i despre faptul c` vineri
\l surprinsese pe Ross plecând din apartamentul ei.
– Episodul Enid s-a petrecut cu mult timp \n urm`, \ncheie ea. La
fel [i prima lui leg`tur` cu aceast` femeie. Ceea ce m` nelini[te[te [i
mi-e aproape imposibil de suportat, este prezentul.
– Este de \n]eles. Doctorul \[i miji ochii. E[ti convins` c` exist`
\nc` o leg`tur` \ntre so]ul dumitale [i aceast` femeie? N-ar fi posibil
ca vizita lui s` aib` alt motiv?
– Dac` a[a st`teau lucrurile, n-ar fi g`sit necesar s` mint` \n
privin]a asta, nu-i a[a? argument` ea [i se ridic` \n picioare,
apropiindu-se de fereastr`. Sunte]i de p`rere c` ar trebui s`-l
p`r`sesc?
– Nu, r`spunse el lini[tit. Cred c` ar trebui s`-l confrun]i. S`-i da]i
[ansa s` se apere.
– Ce ar putea spune \n ap`rarea lui? Ce argumente ar putea avea
orice b`rbat \n situa]ia asta? Se \ntoarse sfid`tor. Sau poate
considera]i c` este admisibil ca un b`rbat s` aib` [i nevast` [i amant`?
– Fizic vorbind, nu i-ar face r`u. Tonul continua s` fie blând. Din
punct de vedere moral, a[ \nclina spre condamnare.
Mânia ei disp`ru la fel de rapid cum ap`ruse.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 147

– |mi pare r`u, spuse ea \ndurerat`. N-ar fi trebuit s` v` vorbesc


astfel. Nu dumneavoastr` m-a]i chemat ca s`-mi povestesc ofurile.
– Dar sunt bucuros c` ai f`cut-o. Pe termen lung, \nchiderea \n
sine nu poate aduce decât necazuri. A[tept` pu]in, apoi continu`: \mi
pare doar r`u c` nu-]i pot oferi un sfat mai bun. Confirmarea
temerilor de acum n-are cum s` te afecteze mai tare.
Numai c` ea nu se sim]ea preg`tit` s` precipite lucrurile.
– Am s` m` gândesc, spuse Julia, [i se \ndep`rt` de fereastr`,
luându-[i haina. A]i fost foarte amabil s` m` asculta]i, doctore
Stewart. Mi-a fost de mare folos faptul c` mi-am putut deschide
sufletul \n fa]a cuiva.
– Dar nu destul. |i lu` haina din mân` [i o ajut` s` se \mbrace.
Sunt \ntotdeauna disponibil, dac` vei mai sim]i nevoia s` discu]i cu
cineva.
– V` mul]umesc, spuse ea [i o f`cea din inim`. Am s` ]in cont de
invita]ie.
Doctorul o conduse pân` la ma[in`. L`sa senza]ia c` \ncearc` s`
mai g`seasc` alte sfaturi [i \ncuraj`ri, dar \n cele din urm` ridic` din
umeri resemnat. Ie[ind pe poart`, Julia se \ntreb` ce a[teptase de fapt
din partea lui. Nu exista nici o solu]ie miraculoas` pentru genul
acesta de probleme, doar anumite sfaturi privind conduita, dar
decizia \i apar]inea ei exclusiv.
Când ajunse acas`, o \ntâmpin` o atmosfer` lini[tit`. Doamna
Cooper l`sase un bile]el cum c` nu mai aveau praf de cur`]at [i din
aceast` pricin` nu putuse freca chiuveta. Urma s` aduc` ea a doua zi.
|ntre timp, Julia era obligat` s` accepte petele. Mânc` pe fug`, b`u o
cafea [i-l scoase la plimbare pe Shan \nainte de ora ceaiului.
148 RUTH OWEN

Pentru cin`, se hot`r\ s` prepare pui Marengo.


Ross \[i f`cu apari]ia la ora opt, mânc` f`r` vreun comentariu [i se
retrase \n salon cu ziarul de sear` [i cu o ]igar`. Când Julia \[i termin`
treburile, \l g`si punând un bu[tean pe foc, cu tr`s`turile accentuate
de lumina pâlpâitoare a fl`c`rilor.
– Peggy mi-a spus c` a vorbit cu tine de diminea]`, vorbi el f`r`
intona]ie, a[ezându-se pe cel`lalt fotoliu. Am dat [i eu telefon, dar
ie[ise[i deja.
– Da. Ezitarea trecu neobservat`. M-am dus pân` \n ora[.
– Ai cump`rat ceva?
– Nu, doar am hoin`rit.
Adopt` o pozi]ie mai dreapt`, \[i \mpreun` mâinile [i o privi cu
hot`râre.
– Atunci, doamna Cooper trebuie s` fi r`mas cu o impresie
gre[it` când a zis c` aveai \ntâlnire cu un anume doctor Stewart?
– Foarte bine, am fost la doctorul Stewart.
– {i de ce n-ai vrut s` spui?
– Fiindc` nu-mi vine u[or \n prezen]a ta. Aveam nevoie de
cineva… cu care s` pot discuta.
– Ai fi putut s` vorbe[ti cu mine.
– Am \ncercat, replic` ea, [i-l v`zu \ncordându-se. Urm` o pauz`
destul de lung` pân` ce el \i r`spunse:
– }i-am spus c` nu sunt psihanalist. Trebuie s` recunosc, nici
solu]ia asta nu m-a \ncântat. Nu pot spune c`-mi convine s` apelezi
la doctorul Stewart pentru sfaturi, dar dac` ]i-a fost de ajutor am s`
m` \mpac cu situa]ia. Când te mai duci la el?
– Nu mai merg, \[i \nghi]i ea cu greu nodul din gâtlej.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 149

Nici el nu-i psihanalist.


– Doar un om capabil s` te \n]eleag` mai bine decât mine?
Asprimea revenise \n vocea lui. Ei bine, nu-i prea greu. El a fost cu
ideea s` nu-]i spun prea devreme anumite lucruri. Dac` aveam
suficient` minte s`-mi ]in gura, probabil c` acum a[ fi avut \nc` o
c`s`torie func]ional`.
– Bazat` pe ce? nu se st`pâni ea. Apoi se ridic` \n picioare. M` duc
la culcare.
– Julia. Ross f`cu o tentativ` de a se apropia, se r`zgândi [i \[i vâr\
mâinile \n buzunare. |ncotro ne \ndrept`m?
– Nu [tiu, recunoscu ea. Habar n-am, Ross.
– |n cazul `sta, ar fi bine s` te hot`r`[ti. {i cât mai degrab`. Nu-s
f`cut pentru acest carusel emo]ional. |i \ntoarse brusc spatele. Am s`
dorm \n camera de oaspe]i, pân` atunci.
Dac` existase ocazia unei confrunt`ri, momentul fusese pierdut.
– N-ai decât, spuse ea [i urc` spre dormitor.
Restul s`pt`mânii se scurse \ntr-un fel de dans al evit`rilor. Cina
de la familia Ashley fu o diversiune nedorit`, dar binevenit` pentru
amândoi. Chiar dac` observase ceva, Peggy se ab]inu de la orice
comentariu. La o privire superficial`, comportamentul lui Ross nu se
schimbase. Vorbea, râdea, nu l`sa senza]ia unui om fr`mântat de
probleme ie[ite din comun. Doar ochii lui d`deau \n vileag
schimbarea. Acum o privea de parc` ar fi studiat un obiect. Sim]ea c`
\ncepe s`-l piard`, totu[i nu era \n stare s` se opun`.
O convorbire telefonic` avu darul de a o trezi la realitate. Ross
r`spunse, pe la jum`tatea micului dejun de vineri. |nchisese u[a spre
buc`t`rie, a[a c` Julia nu auzi nici o frântur` de conversa]ie.
150 RUTH OWEN

Când reveni, atitudinea lui exprima hot`râre.


– Azi, am s` lipsesc toat` ziua, anun]` el. Poate [i la noapte. N-are
rost s` te \ngrijorezi din cale afar`. Nu-i l`s` vreme s` r`spund`. Este
o ocazie s`-]i clarifici gândurile [i s` decizi ce vei face \n continuare.
|i arunc` o privire lipsit` de expresie. Cândva, am f`cut gre[eala de a
m` crampona de un mariaj destr`mat. De ast` dat`, n-am s-o mai fac.
Trebuie doar s` decizi \n ce direc]ie vom merge, Julia. L`s` [ervetul
s`-i cad` pe mas`. M` duc s`-mi fac valiza.
– Nu. Ea s`ri brusc \n picioare. |]i preg`tesc eu bagajul, termin`
de mâncat.
Nu-i lu` decât trei minute s`-i umple valijoara cu lucrurile
necesare unei scurte c`l`torii. Trei minute, dar parc` trecuse o
ve[nicie.
La telefon trebuia s` fi fost Lou, iar Ross se gr`bea s`-i sar` \n
bra]e. Ei bine, n-avea decât. S`-l ia Lou. Spera c` vor fi ferici]i
\mpreun`. Mâine, la \ntoarcere, n-o s-o mai g`seasc`. Lucrurile erau
foarte simple.
Când cobor\, el o a[tepta \n hol. |i mul]umi scurt, \[i lu` haina de
ploaie [i p`ru s` ezite o clip` \nainte de a-i \ntoarce spatele.
– Pa.
Dup` plecarea lui, casa i se p`ru Juliei insuportabil de pustie.
F`cu un du[, se \mbr`c` [i cobor\ din nou \n buc`t`rie, [tiind c` n-ar
fi suportat prezen]a nim`nui \n diminea]a asta.
Cheile de la ma[in` se aflau \nc` \n buzunarul hainei. Ie[i pe
t`cute din cas`, scoase ma[ina pe alee [i porni, f`r` s` arunce nici
m`car o privire \n urm`. N-avea cum s-o nelini[teasc` pe doamna
Cooper [i orice ar fi fost de preferat decât s` r`mân` acas`,
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 151

gândindu-se la Ross, sau la drumul lui spre Londra [i la femeia


care-l a[tepta acolo. {ofatul \i solicita \ntreaga aten]ie.
Nu-[i f`cuse nici un plan, dar se trezi conducând spre colina
aceea, unde Ross se oprise \ntr-o dup`-amiaz`, acum câteva
s`pt`mâni. Opri ma[ina \n acela[i loc, scoase cheia din contact, dar
r`mase la bord, admirând peisajul atât de clar desenat sub albastrul
\nghe]at al cerului. Iarna se anun]a; o iarn` grea, dup` opinia
general`. Frunzele c`zuser` deja din copaci. Gândul o purt` spre
gr`dina de acas`, amintindu-[i de activit`]ile ultimelor s`pt`mâni.
Meritase. A[a erau gr`dinile: primeai exact ceea ce s`deai.
Privind retrospectiv, \n]elese c` procedase gre[it de multe ori.
Pentru ea, mariajul fusese un joc, o noutate; Ross \i fusese p`rinte,
frate, iubit, dar nu-l percepuse niciodat` ca pe un so]. Nu fusese
preg`tit` pentru c`s`torie, acum \i era foarte clar. Nu fusese \n stare
s` aduc` \n rela]ia lor necesara profunzime a sentimentelor.
|i sc`p` un suspin. Doctorul Stewart avusese dreptate, desigur.
Trebuia s` \nfrunte realitatea. A-l p`r`si pe Ross era un gest, nu o
solu]ie; [i amenin]a s`-i provoace suferin]`, pe termen lung. Dac`
Ross avea calit`]i, atunci merita s` lupte pentru el -cu condi]ia s` nu
fi fost deja prea târziu.
Nu se gr`bi s` se \ntoarc` acas`, plimbându-se prin \mprejurimi
pân` ce fu convins` c` doamna Cooper plecase. Când d`du col]ul,
pe alee se vedea o ma[in`. Un Capri ro[u, cu numere de Londra.
Prima idee fu c` pân` la urm` David renun]ase s` mai plece \n
Algeria. Intr` \n grab`, trecu de arcada holului [i \nghe]`, \n vreme ce
vizitatoarea -Lou -se ridica de pe scaun.
– Menajera mi-a dat drumul \n`untru.
152 RUTH OWEN

Destul de dubios, a[ putea ad`uga. Mi-am f`cut o cafea. Sper c`


nu te deranjeaz`?
Julia cl`tin` din cap, \n vreme ce mintea \i lucra febril. Dac` Lou
era acolo, unde se afla Ross?
– Ma[ina de afar` nu-i a ta, spuse ea.
– Nu, e \nchiriat`. A mea este la atelier. M` duceam spre
Lymington s`-mi petrec weekendul cu ni[te amici. Se opri, privind
\mprejur. Dr`gu]. Când am trecut pe aici cu Dave, casa era \nc`
nefinisat`. Privirea ei se \ntoarse la Julia, iar tonul i se schimb` pu]in.
Bill spunea c` i-ai cerut adresa mea, s`pt`mâna trecut`. Ai g`sit ceea
ce c`utai?
Probabil c` ironia era \ntâmpl`toare; Lou n-avea de unde s` [tie.
– Da, declar` ea [i continu` cu vioiciune: sper c` n-ai f`cut un
ocol doar ca s`-mi pui \ntrebarea asta?
– Nu, \ntr-adev`r. Cealalt` afi[a un calm des`vâr[it. |]i aminte[ti
ce ]i-am spus la ultima noastr` \ntâlnire, c` sunt unele lucruri \n fa]a
c`rora trag linie?
– Da, admise Julia, \ncruntându-se. Era dup` ce mi-ai povestit
despre Enid.
– Fie c` m` crezi, fie c` nu, a fost neinten]ionat. Pentru prima
oar` p`ru s` ezite. Cealalt` parte era -de fapt, nu m-am str`duit s`-mi
\nfrânez pornirea.
– Cealalt`?
– Când m-ai \ntrebat de unde [tiam despre Enid. Pentru o clip`,
am fost atras` de ideea de a-l implica pe Ross, ca r`zbunare. Ridic`
din umeri. Când am vrut s` clarific lucrurile, n-am mai avut cu cine;
plecase[i.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 153

Julia se holba la ea, cu inima b`tând s`-i sar` din piept.


– Ce \ncerci s`-mi spui?
– |ncerc, acesta-i cuvântul. {i nu m` prea pricep -adic`, s`-mi
\ndrept gre[eala. Probabil c` nu mi-a[ fi dat osteneala dac` Bill n-ar fi
fost atât de preocupat de starea \n care te aflai când v-a]i \ntâlnit.
Reu[isem, nu-i a[a? Ai fost convins` c` eu [i Ross fuseser`m cândva
destul de apropia]i, dac` [tiam atâtea despre via]a lui. De ast` dat`,
ironia era vizibil`. Adev`rul este c`, dac` ]inea de mine, n-ar fi fost
doar o simpl` aventur`. Ciudat, nu-i a[a, cum singurul lucru pe care
]i-l dore[ti cu adev`rat se dovede[te inaccesibil. Chiar dac` nu eram
logodit` cu Dave, n-ar fi avut nici o importan]`. Ross n-avea ochi
pentru mine, era obsedat de Enid.
Julia inspir`, ezitant.
– Deci, aflase[i despre ea de la David?
– Da. Probabil c` nici nu te-ai mai gândit la posibilitatea asta. A[a
lucrez` mintea femeilor – mereu pune \nainte varianta cea mai
dezastruoas`. Se aplec` [i-[i lu` haina de pe bra]ul fotoliului. Ei bine,
am spus ce aveam de spus, a[a c` am s`-mi iau t`lp`[i]a. Sunt
a[teptat` la prânz. F`cu o scurt` pauz`. Apropo, po]i s`-i transmi]i lui
Ross c` nu mai e cazul s`-[i fac` griji pentru Dave. M-am gândit la ce
mi-a spus s`pt`mâna trecut` [i sunt pe cale s` m` \mpac cu fostul so].
Zâmbi. S-ar putea s` nu ias` nimic, dar m`car am s` [tiu c` am
\ncercat.
– Lou, vocea Juliei abia putea fi auzit`, \]i mul]umesc!
Cealalt` \i arunc` o privire din arcada ce d`dea spre hol.
– Pentru nimic. Sper s` apreciezi la justa valoare comoara pe care
ai pus mâna.
154 RUTH OWEN

Nu acesta era cuvântul, \[i zise julia. Ascult` zgomotul pa[ilor care
se \ndep`rtau, al portierei trântite [i mugetul motorului. Abia când
toate sunetele se stinser`, se \ndrept` spre fotoliul cel mai apropiat
[i se pr`bu[i. Ceea ce f`cuse era de neiertat, dar trebuia asumat. De
a[a ceva n-avea cum s` se ascund`, pretinzând c` nu se \ntâmplase
nimic. |[i putea g`si circumstan]e atenuante \n modul cum aflase
despre prima c`s`torie a lui Ross, dar acestea erau nesatisf`c`toare.
Judecase [i condamnase, f`r` s` asculte pledoaria inculpatului, se
l`sase purtat` de emo]ii ca un copil iresponsabil. Lou avea dreptate,
nu f`cuse nimic s` merite iubirea unui b`rbat ca Ross -presupunând
c` \nc` o iubea.
Buzele i se strânser`. Stând acolo, \ntorcând lucrurile pe toate
fe]ele, n-avea nimic de câ[tigat. Dac` se dovedea a fi prea târziu,
trebuia s` \nfrunte [i realitatea asta. Numai c` spera \nc`. Ross era un
b`rbat mult prea profund, dep`[ind chiar capacitatea ei de
\n]elegere. N-avea s`-i fie u[or s` spun` adev`rul; autocondamnarea
nu era niciodat` facil`. Dar i-o datora. |i r`m`sese datoare la capitolul
onestitate.
Dup`-amiaza p`rea s` nu mai aib` sfâr[it. Dac` ar fi fost convins`
c` Ross urma s` vin` acas` \n seara aceea, situa]ia n-ar fi ap`sat-o atât.
Nu-i r`mânea decât s`-l a[tepte, oscilând \ntre speran]` [i teroare.
Dorea nespus s`-i aud` vocea chiar [i la telefon, dar lucrurile nu
puteau fi rezolvate astfel. Trebuia s`-l aib` sub ochi, s`-i observe
expresia, s`-i cânt`reasc` sentimentele.
La ora cinci, \ntunericul se instalase deja, \nso]it de o cea]`
sub]ire. Julia \l chem` pe Shan \n`untru s`-i ]in` companie, [i aprinse
focul \n c`min, acceptând cu resemnare c` urma s`-[i petrec`
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 155

noaptea singur`. La [apte \[i impuse s` m`nânce un sandvi[ [i s` bea


o can` de cafea. Apoi alese o carte [i \ncerc` s` se cufunde \n lectur`.
Zgomotul ma[inii care \nainta \ncet pe alee \i provoc` o senza]ie de
u[urare, amestecat` cu reticen]`.
Motivul \ncetinelii cu care se deplasa ma[ina \i deveni clar abia
când deschise u[a. Cea]a devenise deas`, iar vizibilitatea nu dep`[ea
zece metri. Zgomotul motorului se auzea \nfundat. Doar când ajunse
foarte aproape, Julia observ` c` nu era Ross; vizitatorul era Mike.
Cu pulsul accelerat brusc de o ciudat` premoni]ie, Julia alerg`
spre poart` [i fu gata-gata s` se ciocneasc` de Peggy.
– I s-a \ntâmplat ceva lui Ross? strig` ea. Spune-mi?
– A fost implicat \ntr-un accident. Peggy \i prinsese mâinile. Am
venit s` te duc la spital, Julia. Ross nu voia s` faci drumul singur`.
Julia \nchise pleoapele [i se pr`bu[i \n bra]ele celeilalte. Era viu.
Ross tr`ia!
– |]i trebuie o hain`, spunea Peggy. Mike, \ntoarce ma[ina, ca s`
putem pleca repede. Cea]a devine tot mai dens`. Ceva mai \ncolo,
era s` ajungem \n [an].
F`r` s` [tie cum, Julia se trezi \mbr`cat` cu o hain` [i ie[ind \n
fug` din cas`. Peggy \ncuie [i vâr\ cheia \n buzunar. Apoi se suir` \n
ma[in`. Mike \ntoarse capul [i-i zâmbi \ncurajator, apoi porni grijuliu
printre v`l`tucii albicio[i care ascundeau marginile aleii \nguste de
acces.
– Spune]i-mi, ce s-a \ntâmplat? ceru Julia. Cum de a]i…
– Ne-au c`utat pe noi la insisten]ele lui Ross. Se pare c` a fost o
coliziune \ntre trei ma[ini la intrarea \n ora[, pe bulevardul
Lyndhurst -cea]a a fost destul de nepl`cut` \ntreaga dup`-amiaz`.
156 RUTH OWEN

Pe la ora [ase, dup` spusele poli]iei.


– V-au informat cât de grav a fost r`nit?
– Nu. Poli]ia nu procedeaz` a[a. Mâna lui Peggy \[i \nt`ri
strânsoarea pe \ncheietura ei. Oricum, era con[tient. |ncearc` s`
nu-]i mai faci griji, Julia.
S` nu-[i fac` griji -acela[i tic verbal lipsit de logic`; un automatism
pentru situa]iile tensionate. Cum s` urmeze sfatul, când toat` via]a ei
depindea de cel despre care vorbeau?
– Nu putem merge mai repede?
– Dup` ce vom ajunge pe [osea. Mike nu-[i lua ochii de pe
parbriz. O s` ajungem, Julia.
Mai târziu, nu-[i mai amintea mare lucru despre drum, doar
senza]ia de febrilitate [i teama cople[itoare. Ajunser` la spital pe la
opt [i jum`tate, ca s` li se comunice c` Ross era \n sala de opera]ii. O
sor` le aduse ceai, dar Julia nu reu[i s` se ating` de cea[c`; sim]ea c`
s-ar fi sufocat. |ncepea s` \n]eleag` prin ce trecuse el a[teptând ve[ti
despre ea, \n acela[i loc, agonia provocat` de senza]ia de neputin]`.
Când silueta medicului ap`ru din lift, abia reu[i s`-l priveasc`. {tia ce
urma s`-i spun`.
– So]ul dumitale o s`-[i revin`, doamn` Mannering. Un bra]
fracturat, câteva coaste rupte [i ni[te r`ni destul de grave, dar
pl`mânul n-a fost perforat, cum ne temeam. O s`-l extern`m \n
câteva zile.
Ca prin cea]`, era con[tient` de prezen]a celor doi Ashley, care o
flancau ca ni[te contraforturi, de vagul iz de antiseptic, precum [i de
oboseala vizibil` a chirurgului.
– V` mul]umesc, reu[i s` spun`.
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 157

Primi permisiunea s`-l vad` pe Ross abia la [apte diminea]a. Figura


lui p`rea mai supt` ca \nainte, dar ochii erau la fel de enigmatici.
– S-a \ntors roata, zâmbi el. Ai stat la u[` toat` noaptea?
– Nu, mi-au oferit un fotoliu \n camera de a[teptare. Nu sufl` o
vorb` despre faptul c` nu \nchisese ochii deloc. Peggy [i Mike s-au
dus acas`, dar au spus c` revin ast`zi. Se opri, nesigur`, \i privi linia
gurii [i \n]elese c` totul depindea de ea. El n-avea s` mai fac` nici o
\ncercare de apropiere. Mâna nev`t`mat` se odihnea peste p`tur`. O
acoperi cu propria ei mân`, vru s` spun` ceva -habar n-avea ce – [i
se opri, con[tient` c` nici un cuvânt nu putea exprima valul de
emo]ii ce o cople[ise. |i atinse mâna cu buzele [i [i-o lipi de obraz.
Sim]i c` o podidesc lacrimile, dar nu f`cu nimic s` le opreasc`.
– Crezusem c` te-am pierdut, [opti ea printre suspine.
– Nici o [ans`. Pe chip \i \nflorise un zâmbet, dar \n voce persista
o oarecare rezerv`. |nc` n-am terminat ce-am \nceput.
– {i nici… iubirea? Vorbele \i sc`paser`. Observ` schimbarea de
expresie, tres`rirea din ochii lui [i-i pricepu semnifica]ia. Spuse clar
[i r`spicat: te iubesc, Ross. De ast` dat`, nu-s doar \ndr`gostit` de
tine. E[ti iubirea cea mare.
El \i cercet` figura cu blânde]e.
– E[ti convins` c` [tii care-i diferen]a?
– Am descoperit-o. Mi-a luat cam mult timp, dar sunt sigur`. Vocea
\i tremura pu]in. |]i aminte[ti c` m` considerai copil`, din anumite
puncte de vedere? Pe atunci, am crezut c` te refereai la con[tiin]a de
sine [i ]i-am r`spuns c` probabil aveai preten]ii exagerate.
– |mi amintesc. Devenise brusc atent. Asta s-a \ntâmplat când
eram \n Austria.
158 RUTH OWEN

– Da, zâmbi ea. |n luna de miere.


Trecur` câteva clipe \nainte ca el s` continue:
– De când ]i-a revenit memoria, Julia?
– Din ziua când te-ai dus s-o vezi pe Lou. Trebuia s`-i povesteasc`,
dar avu nevoie de tot curajul pentru a continua. Eram la câteva case
distan]` când ai ie[it din apartamentul ei.
Trecu \n revist` toate \ntâmpl`rile, poticnindu-se pe alocuri,
ne\ndr`znind s`-l priveasc` \n ochi, \ncepând din momentul când
f`cuse cuno[tin]` cu Lou. Când termin`, r`mase nemi[cat`, a[teptând
s` simt` pe gât t`i[ul securii, s`-[i aud` condamnarea pe un ton
\nghe]at. Dar aceasta nu veni. El nu scoase nici un cuvânt. |n cele din
urm`, ridicând ochii, constat` c` o privea cu un zâmbet ciudat.
– Este lucru stabilit, \ncepu el, c` dragostea [i \ncrederea merg
mân`-n mân`. Numai c` nu-i valabil \ntotdeauna. Te-ai \ntrebat cum se
face c` n-am men]ionat niciodat` ziua aceea pe care ai petrecut-o la
Londra? Nu a[tept` r`spuns. Când ne-am c`s`torit, [tiam c` sentimentele
mele erau mai profunde decât ale tale, dar eram convins c` \n timp \]i
voi câ[tiga iubirea. Am crezut c` reu[isem chiar s`-mi dep`[esc gelozia
generat` de Bill, pân` \n seara când te-ai \ntors din ora[ \ntoars` pe dos.
Dac` Bill ar fi fost la curent cu Enid, l-a[ fi b`nuit c` ]i-a spus. |ntrucât nu
[tia, cealalt` explica]ie la \ndemân` a fost c` te-ai r`zgândit, considerând
o gre[eal` faptul c` m-ai preferat lui Bill. Când ai avut amnezia, faptul c`
singurul despre care-]i aminteai era chiar Bill, mi-a confirmat b`nuiala,
de[i am continuat s` m` ag`] de speran]a c` s-ar fi putut s` gre[esc. A[a
c`, dup` cum vezi, amândoi am avut idei preconcepute, cu
amendamentul c` ale tale erau mai justificate. Dac` eram capabil s`-]i
ascund o fost` nevast`, de ce nu [i una-dou` amante?
AMINTE{TE-}I C~ M~ IUBE{TI 159

Julia \[i \nghi]i cu greu nodul din gât.


– Nu m` crezi, nu-i a[a? articul` ea. |nc` nu m` consideri capabil`
s` te iubesc a[a cum \]i dore[ti.
– Dar o dore[ti, zâmbi el, iar acesta este un \nceput promi]`tor.
Se poate evolua pornind de aici. |i acoperi gura cu mâna,
\mpiedicând-o s` replice. S-o l`s`m a[a, Julia. Ne-am revenit [i doar
asta conteaz` acum.
Durerea din piept era aproape fizic`. Ce ar fi putut spune ca s`-l
conving`? Oare existau cuvintele potrivite? Nu, f`r` \ndoial`, nu-[i
putea exprima deplin sentimentele. Privi tr`s`turile ferme, familiare,
ale omului despre care nu-[i \nchipuise c` s-ar complace \n ideea de
compromis. Instinctul o \ndemn` s`-l s`rute, cu abandon [i nesa],
atât de tandru \ncât nici un dubiu nu-[i mai avea locul. Bra]ul lui
s`n`tos o cuprinsese [i o strângea, de parc` n-ar mai fi vrut s-o lase
s` se \ndep`rteze vreodat`, trecând peste dureri, pân` când Julia \[i
aminti de r`nile lui [i se desprinse u[urel.
– Coastele, Ross!
Sprâncenele lui se \mpreunar` amenin]`tor, dar ochii erau
str`lucitori [i veseli.
– Merit`, spuse el. Pariez c` Adam a sim]it acela[i lucru!

Sfâr[it

S-ar putea să vă placă și