IP CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI FINANȚE

Catedra „Finanțe”

Studiul individual nr.1

Auditul societăților de asigurări

A elaborat: Negura Dorina

Grupa FA 1806 G
Coordonat: Colța Angela

Chișinău – 2022
 CUPRINS
Introducere ……………………………………………………………………………………3
Capitolul I Organizarea auditului în cadrul societăților de asigurări …………………….4
Organizarea auditului intern în cadrul societăților de asigurări ………………………………….4
Organizarea auditului extern în cadrul societăților de asigurări …………………………………5
Capitolul II Auditul extern …………………………………………………………………..7
Importanța auditului extern ……………………………………………………………………………7
Riscurile auditului extern ………………………………………………………………………………8
Delimitările între auditul intern și extern …………………………………………………………...10
Studiul de caz …………………………………………………………………………………12
Concluzie ………………………………………………………………………………………13
Bibliografie ……………………………………………………………………………………14.

2
 Introducere
Domeniul asigurărilor este unul destul de delicat și implică atât riscuri cât și posibilitate de spălare a
banilor, din acest considerent rapoartele financiare anuale trebuie să fie verificate de o întreprindere
specializată în această sferă care se numește audit.
Auditul reprezintă examinarea independentă a situațiilor financiare anuale, inclusiv a celor
consolidate ale entității auditate pentru exprimarea unei opinii profesioniste a auditorului cu
privire la faptul dacă situațiile financiare sunt  pregătite sub toate aspectele semnificative în
conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil. Astfel, companiile de audit
sunt capabile să verifice situaţiile financiare ale asigurătorului (reasigurătorului) în conformitate cu
legislaţia în vigoare şi cu Standardele Internaţionale de Audit şi să înainteze asigurătorului
(reasigurătorului) raportul de audit în strictă conformitate  cu Legea cu privire la asigurări şi alte
acte nomative ce reglementează piaţa financiară nebancară.
Auditul a început de la corectarea fraudelor în documentele financiar-contabile și a continuat cu
aprecierea globală de fidelitate a situațiilor și rapoartelor emise de entitățile economice, cu analiza
critică a structurilor acestora și cu evaluarea procedurilor utilizate la întocmirea situațiilor (auditul
financiar), în prezent, auditul este orientat spre evaluarea modului de respectare, de către
managementul entităților, a principiilor eficienței și eficacității în utilizarea resurselor financiare.

Evoluția auditului a fost determinată de dezvoltarea continua a mediului economic, de amploarea

complexității operațiunilor economice și de tranzacțiile efectuate de entități. Auditul activității unei
societăți de asigurare este o cercetare a modalităților de constituire și utilizare de către asigurător a
propriilor resurse financiare în perioada gestionară în conformitate cu legislația RM. Examinarea și
evaluarea sistemului de control intern trebuie realizate în funcție de timpul planificat pentru audit.

3
 Capitolul I Organizarea auditului în cadrul societăților de asigurări

1.1 Organizarea auditului intern în cadrul societăților de asigurări

Auditul intern examinează operaţiunile, în principal, pentru a provoca ameliorarea, conduce la

aplicarea strictă a politicilor şi procedurilor instituite de entitatea economică şi nu este eliminat la
aspectele financiare.
Auditul intern este:
– o revedere permanentă a activităţii entităţii economice;
– o activitate îndependentă de apreciere, pentru conducerea entităţii economice, prin examinarea
operaţiunilor financiare, contabile şi o altă natură privind ansamblul serviciilor;
– o evaluare a sarcinilor şi a conformităţii înregistrărilor contabile, rapoartelor, elementelor de activ,
capitalurilor şi rezultatelor;
– o atestare sau certificare a documentelor financiar-contabile.
Funcţiile auditului intern includ, printre altele, examinarea, evaluarea şi modernizarea conformităţii
şi eficienţei sistemelor contabile şi de control intern. Evaluarea sau estimarea, aprecierea critică,
logică a activităţii de control intern determînă dacă sistemul contabil este bine adaptat pentru:
– a furniza informaţii precise şi operative;
– a asigura protecţia produselor contra pierderilor, precum şi control asupra segmentelor
operaţiunilor economice şi financiare.
Cu toate acestea, defințiile date de auditului intern în cele doua categorii distincte de acte normative
care reglemeantează această activitate pe plan intern, sunt identice din punct de vedere conceptual
cu definiția dată auditului intern de către Institutul Auditorilor Interni.
În dependență de examinarea și evaluarea sistemului de control intern, auditul intern poate fi:
financiar și de performanță. În cadrul unui audit financiar, examinarea și controlul intern vizează
protejarea activelor și resursele societății, verificarea sistemelor de contabilitate și control intern,
inspectarea informațiilor financiare și operaționale, examinarea respectării legislației și ale altor
reglementări, în conformitate cu politicile și directivele managementului. Iar la efectuarea auditului
performanței, examinarea și evaluarea controlului intern vizează controalele care vor îmbunătăți
activitatea societății într-un mod economic și eficient.
Etapele auditului intern:

4
  Elaborarea strategiei şi planului activităţii unităţii de audit intern - evaluarea riscurilor
semnificative, stabilirea necesităților de resurse, determinarea priorităților anuale și
planificarea misiunilor de audit intern;
 Realizarea misiunii de audit intern - notificarea privind declanşarea auditului, efectuarea
ședinței de deschidere, exercitarea lucrărilor de audit în teren, documentarea probelor
obţinute la audit, organizarea ședinței de închidere a lucrărilor de audit în teren;
 Raportarea constatărilor şi recomandărilor de audit, monitorizarea implementării acestora -
revizuirea constatărilor şi recomandărilor de audit, comunicarea iregularităţilor depistate la
audit, elaborarea şi prezentarea raportului de audit intern, monitorizarea implementării
recomandărilor;
 Supravegherea şi evaluarea rezultatelor activităţii unităţii de audit intern - evaluarea calităţii
lucrărilor misiunii, evaluarea externă a activităţii de audit intern.

1.2 Organizarea auditului extern în cadrul societăților de asigurări

Particularitățile auditului în asigurări sunt determinate de specificul activității de asigurare.

Falimentul financiar al asigurătorului afectează afectează interesele unui număr însemnat de
persoane – asigurători și asigurați. Activitatea asigurătorului se supune unui audit anual extern
efectuată de către o organizație de audit sau de către un auditor întreprinzător individual care deține
licența pentru activitate de audit în domeniul riscurilor
Auditul extern este o funcție independentă în afara organizației, care evaluează aspectele financiare
și asociate riscurilor pentru a se conforma cerințelor legale de audit. Rolul principal al auditului
extern este de a oferi o opinie dacă situațiile financiare ale companiei de asigurări prezintă o imagine
fidelă și corectă și evaluează eficacitatea funcției de audit intern. În momentul auditării se verifică
situațiile financiare anuale ale asigurătorului (reasigurătorului) în conformitate cu legislația în
vigoare și cu standartele de audit, armonizate la standartele internaționale de audit și va înainta
asigurătorului (reasigurătorului) actul de control privind situațiile financiare însoțit de raportul de
expertiză contabilă.
Entitatea desemnează un auditor responsabil de misiunea de audit, de emiterea raportului
auditorului, de întocmirea dosarului de audit și pune la dispoziția acestuia resursele necesare și
personal competent pentru îndeplinirea obligațiilor. Auditorul responsabil de misiune este obligat să
participe la efectuarea auditului. Entitatea de audit organizează evidența entităților auditate, inclusiv

5
a informațiilor ce țin de: denumirea și adresa entității; numele auditorului responsabil de misiunea
de audit; onorariile percepute pentru audit și onorariile percepute pentru alte servicii, după caz,
pentru fiecare perioadă de gestiune.

Auditul se efectuează și în scop de supraveghere în domeniul de prevenire și combatere a spălării

banilor și finanțării terorismului. Procedura constă în analiza și verificarea adecvării și
implementării politicilor și procedurilor interne ale asigurătorului în domeniul de prevenire și
combatere a spălării banilor și finanțării terorismului, precum și analiza efectuării tranzacțiilor.
Compania de audit va verifica: corectitudinea constituirii capitalului statutar, certificatul
înregistrării de stat, licenţele pentru desfăşurarea activităţii de asigurare; existenţa, corectitudinea
elaborării şi respectarea politicii de contabilitate; evidenţa operaţiunilor de asigurare, coasigurare,
reasigurare şi retrocesiune; corectitudinea constituirii rezervelor de asigurare, a fondului măsurilor
preventive; corectitudinea reflectării în evideţă a investiţiilor de lungă durată, efectuării decontărilor
cu intermediarii de asigurare; legalitatea efectuării şi corectitudinea reflectării în evidenţă a
operaţiunilor valutare; corectitudinea întocmirii raportului financiar anual, rapoartelor filialelor şi
realitatea întocmirii bilanţului consolidat. După efectuarea verificărilor necesare, auditul va
completa un raport, unde va ține cont de partea introductivă, compartimentul analitic și final. În
partea introductivă sunt reflectate rechizitele firmei de audit ce efectuiază controlul. În
compartimentul analitic se expune informaţia financiară care a fost verificată, perioada în care a fost
efectuat controlul și modalitatea de desfășurare a controlului. În compartimentul final al concluziei
de audit se expune opinia auditorului ce ţine de autenticitatea bilanţei contabile şi a rapoartelor
financiare a asigurătorului, care trebuie să fie sumară şi înţeleasă de către solicitanţi.
Contractul de audit se încheie în scris şi, pe lîngă cerinţele prevăzute de legislaţia civilă, va conţine
obiectivul şi sfera de aplicare a auditului. Raportul auditorului conţine opinia acestuia cu privire la
măsura în care situațiile financiare auditate sunt întocmite din toate punctele de vedere semnificative
conform cadrului general de raportare financiară.

6
 Capitolul II Auditul extern

2.1 Importanța auditului extern

Scopul  auditului  constă în verificarea situațiilor financiare avînd o utilitate internă

(pentru conducerea entității auditate) si o alta externă, de informare a terților (acționari,
investitori, instituții guvernamentale, clienți, furnizori, creditori etc), exercitat în scopul 
asigurării credibilității acestor informații.
În susținerea deciziei de a investi sau credita compania de asigurări, auditori pot garanta că:

 înţeleg declaraţiile şi sumele, din situaţiile financiare, care au fost înregistrate, clasificate,
rezumate şi supuse regulilor; 
 au adunat suficiente dovezi, probe pentru a formula o opinie rezonabilă; 
 situaţiile financiare sunt întocmite şi prezentate în mod corect şi nu sunt denaturate datorită
erorilor şi iregularitaţilor. 
Avantajele auditului extern:

 Un audit extern îmbunătățește sistemele și controalele interne – auditorii nu se concentrează

doar pe numere, dar vor dobândi și o înțelegere a sistemelor generale și a mediului de control
al afacerii. Acest lucru le va permite să identifice deficiențele în sistemele contabile sau
controalele care pot fi efectuate pentru ca activitatea afacerii să fie mai eficientă și mai puțin
predispusă la fraudă sau eroare.
 Un audit extern oferă credibilitate – verificarea situațiilor financiare de către un auditor
extern poate duce la o mai mare credibilitate pe piața de afaceri. Pentru obținerea finanțării,
furnizarea de conturi auditate va asigura că conturile societății sunt lipsite de erori materiale,
ceea ce îi va permite entității să obțină succes și să-și atingă obiectivele.
 Un audit extern oferă credibilitate acționarilor - multe afaceri sunt conduse de un mic
consiliu de administrație în numele acționarilor, care pot fi la distanță și au puțină implicare
în operațiunile de zi cu zi. O revizuire independentă a situațiilor financiare poate oferi
acționarilor transparență că compania este condusă în interesul lor și poate evidenția orice
probleme care au apărut și care este posibil să nu le fi fost aduse la cunoștință.

7
  2.2 Riscurile auditului extern

Auditul extern identifică următoarele categorii de riscuri:

 Riscurile generale legate de societate
Sunt acele riscuri care pot influența ansamblul operațiilor societății. Fiecare societate, potrivit
sectorului în care activează și a organizării sale, are caracteristici proprii, care fac mai mult sau mai
puțin probabilă concretizarea riscurilor potențiale.
Riscuri legate de natura operațiilor efectuate. Datele cuprinse în contabilitate pot fi împărțite în trei
categorii dintre care fiecare este purtătoarea unor riscuri particulare.
- datele repetabile - sunt cele care rezultă din activitatea obișnuită a societății: cumpărări, vânzări,
salarii;
- datele la termene fixe - sunt completări a precedentelor, dar se produc la intervale de timp mai mult
sau mai puțin regulate: inventare fizice, evaluări de sfârșit de exercițiu financiar, etc. Ele sunt
purtătoare de riscuri semnificative atunci când colectarea lor nu se organizează într-un mod fiabil;
ele trebuie cunoscute dinainte pentru a determina controalele ce trebuie efectuate;
- datele excepționale - sunt cele care rezultă din operațiile sau deciziile diferite de activitatea
curentă: reevaluarea, fuziunea, restructurarea. În societățile de asigurări care nu dispun de criterii
prealabile, de elemente comparative, de personal experimentat pentru acest tip de operații, riscurile
de producere și nedetectare a erorilor sunt mai mari.
 Riscuri legate de concepția și funcționarea sistemelor
Concepția sistemelor de culegere și prelucrare a operațiilor trebuie să dea posibilitatea prevenirii
erorilor sau detectării celor care se produc, pentru a le corecta. Riscurile pot fi, deci, limitate, mai
ales pentru prelucrarea datelor respective, atunci când concepția sistemelor este fiabilă. De exemplu,
probabilitatea ca o ieșire din stoc să nu fie facturată este mică, daca sistemul folosit prevede ca orice
ieșire din stoc să facă obiectul unui document și ca toate aceste documente să fie cuprinse într-o
factură.
 Risc de nedetectare prin control
Alegerea de către auditor a procedurilor folosite, a întinderii acestora și a datei stabilite pentru
intervențiile sale presupune obligatoriu ca un anumit nivel de risc, pe cât posibil, trebuie minimizat.
De fapt, nu este posibilă, mai ales din rațiuni de costuri și eficacitate, obținerea unei siguranțe
absolute ca situațiile financiare nu conțin erori, oricare ar fi sistemele folosite de societate sau
controalele efectuate de auditor. Riscul de control este riscul ca în situațiile financiare să existe erori
semnificative și că respectivul auditor, care nu le-a detectat, să formuleze o opinie eronată.
8
Auditorul trebuie să-și conceapă programul de lucru astfel încât să obțină o siguranță rezonabilă, că
nu există erori semnificative în situațiile financiare și să reducă astfel riscul de control la un nivel
minim acceptat.

Pentru alocarea riscurilor de audit, auditorii trebuie să se efectueze următorii pași:

1.Decizia asupra riscului de audit general planificat 
Primul pas al auditorilor este de a lua în considerare riscul general de audit pe care sunt dispuşi să
şi-l asume pentru atestarea fidelităţii situaţiilor financiare, când, de fapt, situaţiile financiare sunt
denaturate. În Standardele de audit se mentionează că auditul trebuie să fie planificat astfel încât
riscul de audit să fie limitat la un nivel scăzut. Auditorilor le este solicitat a stabili un risc de audit
general la un nivel redus din motive de planificare a procedurilor auditului.
2.Repartizarea riscului de audit general planificat în risc individual de audit pentru conturi. 
Pentru că un audit include examinarea conturilor, trebuie să luăm în considerare riscul general de
audit planificat prin repartizarea riscului individual de audit pentru anumite conturi. Dacă anumite
conturi sunt deosebit de importante datorită mărimii şi numărului de tranzacţii dintr-o anumită
perioadă, auditorii pot lua în considerare un risc de audit individual redus, deci mai mult efort în
auditare. Pe de altă parte, experienţa în examinarea altor conturi în anii precedenţi poate sugera un
risc de audit individual mai ridicat şi mai puţin efort în auditare. 
3.Stabilirea riscurilor individuale de audit pentru conturi
În timpul auditului, auditorii vor trebui să decidă, conform probelor colectate şi evaluate, dacă ar
trebui să existe o schimbare în evaluarea riscului inerent, riscului de control sau riscului de
nedetectare. Dacă stabilesc că nu trebuie schimbat nimic, atunci componentele riscului individual de
audit pentru contul respectiv, din exemplul nostru, ramân la: 
 60 procente pentru riscul inerent; 
 30 procente pentru riscul de control; 
 28 procente pentru riscul de nedetectare.
4.Stabilirea riscului general de audit
Standardele de audit prezintă puţine detalii cu privire la transformarea riscului individual de audit
stabilit, în risc general de audit stabilit. Dar, dacă auditorii au motive să considere că situaţiile
financiare mai pot încă fi denaturate datorită erorilor rămase nedescoperite, este posibil ca riscul
general de audit stabilit să depăşească riscul general de audit planificat. În general, efortul de audit
suplimentar este solicitat pentru conturile unde riscul individual de audit este inacceptabil de ridicat.

9
5. Compararea Riscului general de audit atins cu riscul de audit general planificat pentru
determinarea acceptării situaţiilor financiare ca fiind corect prezentate şi nedeformate din punct de

vedere semnificativ.

2.3 Delimitări între auditul extern și intern

Modul de organizare și de funcționare a sistemului contabil și a sistemului de control intern și modul

de întocmire a situațiilor financiare sunt evaluate atât de auditorii externi, cât și de auditorii interni.
Auditul intern prezintă însă mai multe avantaje cum sunt:
- cunoaște mai aprofundat specificul societății de asigurare,
- garantează permanența intervențiilor operative pentru redresarea situației, pentru modificarea sau
aplicarea corectă a metodelor de gestiune,
- abordează și domenii mai puțin semnificative sau prioritare, având un cost mai redus,
- prin rapoartele pe care le întocmește, informează conducerea, la intervale mai scurte de timp,
asupra concluziilor sale referitoare la sistemul contabil și sistemul de control intern din entitatea
respectivă,
- asigură o mai mare confidențialitate a informațiilor,.
În același timp, auditul intern prezintă și unele inconveniențe, care fac utilă apelarea la serviciile
unui auditor extern. Astfel, cunoscând mediul intern al societații de asigurare și personalul acesteia,
auditul intern nu reușește în toate cazurile să se detașeze suficient, raționamentele sale putând fi
subiective sau preconcepute. Independența, integritatea și obiectivitatea auditorului intern poate fi
pusă în discuție. Auditul intern are tendința de a-și restrânge acțiunile numai la analiza sistemului
contabil și a sistemului de control intern. Auditul intern riscă a se învârti în cerc închis, să dea
dovadă de rutina, să nu se multiplice, ceea ce duce la scăderea competenței profesionale și a calității
lucrărilor executate.
Independența, uneori și competența auditorilor externi este mai mare decât a auditorilor interni –
salariați ai societății de asigurare. Dacă auditul intern nu este organizat sub forma unui
compartiment distinct în subordinea conducătorului societății, ci se derulează pe baza unui contract
încheiat cu o societate de expertiză contabilă sau cu un liber-profesionist contabil, atunci
independența auditorului crește atât față de personalul societății de asigurare (subiectul auditului) cât
și față de evenimentele și tranzacțiile auditate (obiectul auditului).
Ambele tipuri de audit constau în examinarea critică, a informațiilor cuprinse în situațiile financiare
10
ale societății de asigurări, cu scopul de a obține un nivel de asigurare rezonabilă care să le permită să
exprime o părere conform căreia documentele de sinteză contabilă au fost întocmite , sub toate
aspectele semnificative, conform unui referențial contabil identificat, cu respectarea cerințelor de
regularitate și sinceritate.
Regularitatea se referă la conformitatea cu reglementările (norme sau standarde naționale și/sau
internaționale) sau, în lipsa acestora principiile contabile general admise.
Sinceritatea presupune buna credință a conducătorilor și contabililor în alegerea și aplicarea
politicilor și procedurilor contabile, în aprecierea realității tranzacțiilor și operațiunilor, în evaluarea
operațiunilor și aprecierea riscurilor.
Cele două tipuri de audit sunt complementare, se pot împrumuta cu o serie de lucrări, se pot sprijini
în formularea anumitor opinii sau chiar în timpul exercitării misiunii.

11
,,Moldauditing,, SRL
Str. Mateevici 84/1,
MD-2012, Chișinău, Moldova
Tel (+3732)23-25-54
Email office@moldauditing.md
www.moldauditing.md

RAPORTUL AUDITORULUI INDEPENDENT

Către conducerea C.A ,,General Asigurări,, SA
Raport cu privire la auditul Situațiilor Financiare

Opinie:
în opinia noastră situațiile financiare anexate prezintă fidel, sub toate aspectele
semnificative poziția financiară a CA ,,General Asigurări,, SA la data de 31 .12.2020
și performanța sa financiară, situația modificărilor capitalului propriu, situația
fluxurilor de numerar pentru exercițiul încheiat în data respectivă, în conformitate cu
Standardele Internaționale de Raportare Financiară. Noi am audiat situațiile financiare
ale CA,, General Asigurări,, SA care cuprinde situația poziției financiare, situații de
profit sau pierdere și alte elemente, alte elemente ale rezumatului Global, situația
modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de numerar și notele la situațiile
financiare, inclusiv un sumar al politicilor contabile semnificative

Bază pentru opinie:

Am desfășurat auditul nostru în conformitate cu Standardele Internaționale de Audit
(ISA- uni). Responsabilitățile noastre în baza acestor standarde sunt descrise detaliat
în secțiunea Responsabiltățile auditorului într-un audit al situațiilor Financiare din
raportul nostrum. Suntem independenți față de CA GENERAL ASIGURÁRI" SA,
conform Codulu Etic al Profesionistilor Contabili (Codul IESBA) emis de Consiliul
pentru Standarde Internaționale de Etică pentru Contabili, coroborat cu cerințele etice
relevante pentru efectuarca auditului situațiilor financiare din Republica Moldova, și
ne-am indeplinit celelalte responsabilitați etice, conform acestor cerințe si Codului
IESBA Credem că probele de audit pe care le-am obținut sunt suficiente și adecvate
pentru a fumiza o baza pentru opinia noastra

Concluzii și recomandări

în opinia noastră situațiile financiare reprezintă fidel din toate punctele de vedere
semnificativ poziția Financiară a companiei de Asigurări,, Generali Asigurări ,,SA.
din 31 decembrie 2020 performanța financiară și fluxurile de trezorerie pentru a
anului închiriat în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară

12
Concluzie:

În urma efectuării studiului individual bazat pe analiza rapoartelor de audit al unei societăți de
asigurări, putem deduce importanța a auditului intern și extern la organizarea activității societăților
de asigurări cât și la stabilirea unei imagini fidele pe piață. Entitățile de audit efectuează auditul
situațiilor financiare în conformitate cu Standardele Internaționale de Audit, emise de
Consiliul pentru Standarde Internaționale de Audit și Asigurare, care devin valabile în
Republica Moldova după acceptarea lor de Guvernul Republicii Moldova, cu aplicarea
principiilor de etică profesională prevăzute de Codul etic al profesioniștilor contabili și
întocmesc raportul auditorului pentru a fi prezentat entităților auditate. Modul de
organizare a auditului intern și extern este reglementat de Legea nr 271 din 15-12-2017 privind
auditul situațiilor financiare. Scopul acesteea constă în supravegherea și asigurarea desfășurării
auditului în condiții optime.
De asemenea am studiat modalitatea de organizare auditului intern și extern și delimitările dintre
acestea.
Analizând informația propusă despre riscurile specifice auditului extern, putem determina
următoarele categorii de riscuri: riscurile generale legate de societate de asigurări și riscuri legate de
concepția și funcționarea sistemelor. Deasemenea am determinat și pașii necesari pe care îi parcurge
auditorul la alocarea riscului de audit. Astfel prima etapă constă în luarea deciziei asupra riscului de
audit general planificat, mai apoi repartizarea riscului de audit general planificat în risc individual de
audit pentru conturi

13
 Bibliografie
I. Legi și acte normative

1.1 Legea nr. 271 din 15.12.2017 privind auditul situațiilor financiare

1.2 Regulamentul cu privire la auditul asigurătorilor, aprobat prin Hotărârea Comisiei Naționale a
Pieței Financiare (CNPF) nr. 19/3 din 13.05.2019, în vigoare din 31.05.2019

II. Manuale, monografii și lucrări didactice

2.1 Lidia Cauș, Maria Ratcov Audit Intern: Note de curs, Chișinău - 2018

III. Webografie

https://www.qreferat.com/referate/economie/AUDITUL-INTERN-SI-EXTERN-IN-
SO123.php

http://irek.ase.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789.1/241/Solomon_A-G_Ene_C_
%20Balan_G-S_conf_aprilie_2012.pdf?sequence=1&isAllowed=y

https://www.mf.gov.md/ro/contabilitate-%C8%99i-audit/auditul-situa%C8%9Biilor-
financiare

https://general.md/wp-content/uploads/2020/11/Raport-31.12.19-18.11.2020.pdf

14