Sunteți pe pagina 1din 5

BASMUL CULT “POVESTEA LUI HARAP

ALB” ION CREANGA

● CONTEXTUL APARITIEI

“Povestea lui Harap Alb” de Ion Creanga este un basm cult apărut in revista “Convorbiri literare” in anul
1877.

● INCADRARE IN GEN SI SPECIE

Basmul cult este o specie narativa ampla, cu personaje purtătoare ale unor valori simbolice cu acțiune ce
implica prezenta fabulosului, supusa unor stereotipii care înfățișează parcurgerea drumului maturizării
de către erou.

Reperele temporale si spațiale sunt vagi, astfel ca putem vorbi despre atemporalitate si aspațialitate.

Caracterul de bildungsroman al basmului presupune: parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale


(trecerea probelor) si modificarea statutului social al protagonistului (devine împărat).

● VIZIUNEA DESPRE LUME

Potrivit opiniei lui George Călinescu “basmul este o oglindire a vieții in moduri miraculoase”, Creanga
prezinta “o lume pe <<dos>>, adevărata a doua lume, parodie a celei reale” (Zoe Dumitrescu Bușulenga).
Viziunea lumii pe dos este prezentata in monologul lui Ochilă: “vad iarba cum creste din pământ,…
copacii cu vârful in jos, vitele cu picioarele in sus si oamenii umblând cu capul intre umere”. Portretul lui
Ochilă poate fi cel al autorului înzestrat cu darul de a vedea lumea altfel.

● TEMA SI MOTIVE

Tema basmului este parcurgerea unui drum al maturizării pe parcursul căruia eroul dobândește anumite
valori morale, in tot timpul acesta ducând-se o lupta a binelui . Motive narative: superioritatea mezinului,
călătoria, supunerea prin vicleșug, muncile, demascarea răufăcătorului, pedeapsa, căsătoria.
● PERSPECTIVA NARATIVA

Narațiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient, dar nu si obiectiv (deoarece
intervine prin comentarii, reflecții). Poate fi observata atitudinea naratorului fata de eroul naiv, cel dintâi
părând sa cunoască dinainte scenariul călătoriei (inițierea). Călătoria mezinului este “imitația unui
model”, inițierea tatălui.

● TITLUL

Titlul este un element de paratext, simbolic pentru aceasta opera, ce anticipează condiția duala a
personajului principal. Numele acestuia este un oximoron ce reflecta condiția personajului, cuvântul
“harap” are sensul de rob, sluga de origine nobila (“alb ”), iar sugestia cromatica alb-negru reflecta
traversarea unei stări intermediare (inițierea) intre starea de inocenta, naivitate (negru) si “învierea”
spirituala a celui ce va deveni împărat ( alb).

● ELEMENTE DE STRUCTURA SI COMPOZITIE

Acțiunea se desfășoară linear, succesiunea secvențelor narative este redata cronologic, prin înlănțuire.
Cele trei ipostaze ale eroului corespund unor parți narative cum ar fi: prima parte reprezintă etapa
inițială, pregătirea pentru drum si statutul personajului de “fiul craiului”, “mezinul”, cea de a doua etapa
reprezintă parcurgerea drumului inițiatic, un nou statut pe care personajul îl deține este acela de
“novice” (cel supus inițierii) “Harap-Alb”, iar cea de a treia etapa o reprezintă răsplata, personajul
devenind împărat, statutul sau fiind cel de inițiat.

● FORMULE SPECIFICE

Sunt prezente formulele tipice basmului, cum ar fi formula inițială “a fost odată ca niciodată într-o tara”,
ce îl introduce pe cititor in lumea ficțiunii, sugerând caracterul mitic, etern al faptelor. Naratorul
inovează formula inițială, iar spre deosebire de basmul popular unde formula inițială cuprinde trei
termeni (unul care atesta o existenta: “a fost odată”, altul care o neaga: “ca niciodată” si altul care
induce elementul fabulos: “pe când umblau puricii potcoviți”), in basmul cult intrarea in basm făcând-se
abrupt: “Amu cică era odată într-o tara un crai care avea trei feciori”.

Formulele mediane “si merg ei o zi, merg doua”, “si mai merge el cat mai merge” asigura trecerea de la o
secvență la alta si mențin interesul cititorului.

Formula finala marchează ieșirea din fabulos într-o maniera umoristica, tipica lui Creanga “Cine se duce
acolo bea si mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea si mănâncă, iar cine nu, se uita si rabdă”.
 STEREOTIPII

Stereotipiile sunt situațiile tip (interdicții) încălcarea interdicțiilor, încercări ( trecerea lor), replicarea (a
treia proba- aducerea fetei de împărat - conține alte trei încercări), numere magice, simbolice: 3, 12, 24;
roluri tipice: erou l, răufăcătorul.

● ACTIUNEA

Se regăsește situația inițială (expozițiunea) ce presupune o stare de echilibru: un crai avea trei feciori, iar
fratele sau mai mare avea doar fete.

Tulburarea echilibrului (intriga) este redata de absenta moștenitorului de linie masculine (motivul
împăratului fără urmași), craiul este rugat de fratele sau sa-l trimită pe “cel mai vrednic dintre nepoți”
pentru a-I urma la tron.

Recuperarea echilibrului (desfășurarea acțiunii) este data de căutarea eroului (încercarea la care ii
supune craiul) primând astfel motivul superiorității mezinului. După ce își arata milostenia in fata Sf.
Duminici acesta este sfătuit de ea ca sa ia “calul, armele, hainele” craiului, astfel va fi repetata inițierea
tatălui ; calul reprezintă “tovarășul”, “sfătuitorul acestuia” ce îl va ajuta sa treacă peste proba podului,
acesta reprezentând de fapt trecerea de la imaturitate la maturitate a mezinului. Pe parcursul drumului
tatăl ii oferă primele indicații ( sa se ferească de omul ros si de omul spân) acesta reprezentând
interdicția pe care o primește. Rătăcirea in pădurea-labirint presupune nevoia de un inițiator, astfel cele
trei apariții ale Spânului determina încălcarea interdicției, deoarece devine sluga “ omului spân”, mezinul
fiind “boboc in felul sau la trebi de aiste”. Spânul ii fura identitatea, îl transforma in rob, ii da numele si ii
trasează existent atunci când mezinul depune jurământul din fântână. Încercările la care acesta este
supus reprezintă probe ale ascultării, îndemânării , curajului si colaborării. Probele la care este supus
sunt: aducerea “salatei” din Gradina Ursului , pielii cu pietre prețioase din Pădurea Cerbului si aducerea
fetei Împăratului Ros, fiind supus aici la încă alte trei probe. Trecerea încercărilor se produce pentru ca
eroul asculta de Sfântă Duminica si datorita personajelor adjuvante: calul, crăiasa furnicilor, albinelor si
cei cinci prieteni .

Acțiunea reparatorie (punctual culminant) presupune demascarea răufăcătorului si recunoașterea


eroului; încercarea ratata a spânului de a-l ucide pe Harap-Alb. Capul protagonistului este tăiat, dar
acesta este înviat de către fata de împărat cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal. Astfel eroul este
recompensat cu primirea împărăției si a fetei de împărat.

Refacerea echilibrului si primirea răsplătii (deznodământul) o reprezintă nunta si schimbarea statutului


social, Harap-Alb devine împărat, acesta reprezentând de fapt maturizarea eroului. Conflictul dintre bine
si rău se încheie prin victoria forțelor binelui .
● CONSTRUCTIA PERSONAJELOR

Personajele (oamenii si ființele himerice) sunt purtătoare ale unor valori simbolice corespunzătoare.

Protagonistul nu are puteri supranaturale, dar dobândește calități si valori etice ( mila, bunătatea,
generozitatea) necesare unui împărat. Numele personajului reprezintă condiția duala de rob, sluga
(Harap), de origine nobila (Alb). Harap Alb este personaj principal, eponim, un erou atipic ( lipsit de
puteri supranaturale), o întruchipare a binelui, o ființă complexa ce învață din greșeli si progresează.
Principala trăsătura a sa este naivitatea (lipsa de experiența), iar calitatea înnăscuta este bunătatea. El își
demonstrează curajul, ascultarea, generozitatea, îndemânarea, prietenia .

Antagonistul. Spânul reprezintă întruchiparea râului, are rolul inițiatorului, fiind un rău necesar. Calul nu-
l va ucide înainte ca inițierea sa se fi încheiat.

Ajutoarele. Donatorii sunt reprezentați de ființe supranaturale (Sf. Duminica), animale fabuloase (calul,
crăiasa albinelor si crăiasa furnicilor), fapturi himerice (cei cinci tovarăși).

Personajul căutat fiind reprezentat de fata de împărat.

● MODALITATI DE CARACTERIZARE

Personajele îndeplinesc funcții precum: antagonist, ajutoare, donator. Cu excepția protagonistului,


celelalte personaje sunt reductibile la o singura trăsătura dominanta (frigurosul, mâncăciosul). Împăratul
Ros si Spânul sunt vicleni, iar Sf. Duminica înțeleapta.

Procedeele de caracterizare sunt indirecte prin fapte, nume, relația cu celelalte personaje, limbajul
(folosirea termenilor si expresiilor populare, regionalismelor si a erudiției paremiologica) si directe (“fiul
craiului, boboc in felul sau la trebi de aiste”).

● ORALITATEA STILULUI (impresia de zicere a textului scris)

Oralitatea stilului se realizează prin: expresii narative specifice (“si atunci ”, ”si apoi”), “si” narativ, dativul
etic “nu ti-l înșfacă”, fraze ritmate, versuri populare (“De-ar ști omul ce-ar păți/Dinainte s-ar păzi!).
Umorul este redat de exprimarea mucalita (plina de umor, zicători , expresii), ironie, porecle (“Buzilă”),
diminutive, scene comice, expresii populare (“Da-I cu cinstea sa piară rușinea”).

● CONCLUZIE

Prin urmare, basmul nu urmărește sa ofere modele greu accesibile. Supranaturalul este un mijloc de a
face naturalul mai uman. Harap-Alb nu dispune de calități supranaturale, dar trece probele cu ajutorul
personajelor adjuvante, bunătatea însă, este calitatea sa esențiala. Autorul oferă valori etice pe care le
ilustrează printr-un fantastic umanizat.
Conform opiniei lui George Călinescu, “Poveste lui Harap-Alb e un mod de a dovedi ca omul de soi se
găsește in orice strai”.