Sunteți pe pagina 1din 4

ROMAN

INTERBELIC/MODERN/PSIHOLOGIC/S
UBIECTIV/AL EXPERIENTEI
ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE,
INTAIA NOAPTE DE RAZBOI de CAMIL
PETRESCU

● CONTEXTUL APARITIEI

Camil Petrescu se numara printre intemeietorii romanului modern romanesc si apartine perioadei
interbelice a literaturii. In studiile sale teoretice pledeaza pentru o estetica a autenticitatii (“De ce nu
avem romane?”).

Primul roman al autorului “UN” este publicat in 1930, iar alaturi “Patul lui Procust” reflecta conceptia
despre roman a autorului: “Sa nu scriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza
simturile mele. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana I”.

● INCADRARE IN GEN SI SPECIE

Romanul “UN” este un roman interbelic, un roman modern deoarece este redactat la persoana I, din
perspectiva subiectiva a protagonistului si un roman psihologic prin tema, conflict (interior) si prin
utilizarea unor tehnici modern de analiza psihologica (introspectia, monologul interior).

● TEMA

Tema romanului o constituie drama intelectualului lucid in raport cu doua experiente fundamentale:
dragostea si razboiul.

● VIZIUNEA DESPRE LUME

Viziunea despre lume este viziunea unui spirit reflexive cu preocupari filozofice si literare, ceea ce da
nastere unei proze de factura psihologica. Pentru Camil Petrescu, actul de creatie este un act de
cunoastere si nu de inventive, iar scriitorul descrie realitatea propriei constiinte. In plan stylistic,
autenticitatea se reflecta in grija pentru exprimarea “exacta” (prin confesiune) si in refuzul scrisului
frumos (stilul anticalofie).
● PERSPECTIVA NARATIVA

Romanul este scris la persoana I, sub forma unei confesiuni; naratiunea la persoana I, cu focalizarea
interna si viziunea “impreuna cu”, presupune existenta unui narrator implicit.

● TITLUL

Titlul romanului poate fi considerat o metafora a timpului psihologic; acesta indica cele doua
experiente fundamentale pe care le traieste personajul (dragostea si razboiul); de asemenea
substantivul “noapte” exprima trairea in constiinta, iar cuvintele “ultima” si “prima” sunt frontierele
temporale ale unor epoci diferite, marcand momentele transformarii.

● RELATIA INCIPIT-FINAL

Daca incipitul este construit in maniera realista (deoarece fixeaza reperele spatio-temporale: “Valea
Prahovei”, “Busteni”, “Predeal”, “primavera anului 1916”), finalul este deschis lasand loc
interpretarilor multiple. Astfel este surprinsa relatia de opozitie dintre incipit si final.

● CONFLICT

Conflictul este interior si se produce in constiinta personajului narrator, Stefan Gheorghidiu. Acest
conflict interior este generat de raporturile pe care protagonistul le are cu realitatea inconjuratoare.
Gheorghidiu traieste cu impresia ca s-a izolat de realitatea inconjuratoare, insa tocmai aceasta
realitate va produce destramarea cuplului.

Prin urmare, conflictul interior se produce din cauza discrepantei dintre aspiratiile lui Gheorghidiu si
realitatea lumii inconjuratoare.

Conflictul exterior este generat de relatia personajului cu societatea.

● STRUCTURA SI COMPOZITIE

Romanul este alcatuit din doua parti si din treisprezece capitole cu titluri suggestive.

● ACTIUNEA

Ştefan Gheorghidiu este student la Filosofie şi se îndrăgosteşte de cea mai frumoasă fată din
Universitate, Ela, studentă inimoasă la Litere. Amândoi formează un cuplu fericit şi idealist, până
când tânărul moşteneşte o avere considerabilă din partea unchiului său. Statutul lor social se
schimbă, iar femeia iubită devine dintr-o făptură angelică o cochetă avidă după faimă, aventură şi
prosperitate materială. Ştefan Gheorghidiu, intelectual rasat, de o luciditate cumplită, simte, în urma
unei excursii la Câmpina, că Ela îl înşeală. Flirtul evident cu jurnalistul Grigoriade îi confirmă
bănuielile. Relaţia se destramă treptat. Este mobilizat în rândurile armatei, în pragul izbucnirii
Primului Război Mondial. Experienţa traumatizantă de pe front, unde moartea e o prezenţă atât de
tulburătoare, îl epuizează psihic şi în timpul unei permisii, Ştefan Gheorghidiu îşi confirmă toate
bănuielile referitoare la fidelitatea soţiei. La finalul luptelor, când se întoarce în societatea civilă, îi
lasă tot, de la cărţi la obiecte de preţ, părăsindu-şi iubirea ideală, femeia îndrăgită atât de intens,
visurile înflăcărate şi credinţa de a găsi vreun sens existenţei.

● CARACTERIZAREA PERSONAJELOR

Stefan Gheorghidiu, personajul narrator, reprezinta tipul intelectualului lucid, inadaptatul superior,
care traieste drama indragostitului de absolut. Student la Filozofie, inzestrat intellectual, S.G. are
lumea lui, a cartii (incompatibila cu lumea lui Tache, a afacerilor). Principala sa trasatura este orgoliul
nemasurat, fiind o fire pasionala, reflexive; acesta aduna progresiv semne ale nelinistii si indoielii,
primele observatii semnalate de Ela sunt legate de sugestiile ei cu privire la innoirea vestimentatiei,
motiv ce-l determina sa observe “cum zi de zi femeia mea se instraina”. Curand, viata devine o
tortura, nu mai poate citi nicio carte, parasind astfel universitatea. Plimbarea la Odobesti ii
declanseaza criza de gelozie si incertitudinea iubirii, compania insistenta a domnului G (avocet,
obscure, dar modern) ii sporeste suspiciunile. Naratorul noteaza gesture, vorbe, reactii dureroase ale
geloziei observandu-I pe cei doi, astfel faptul ca Ela a gustat din felul de mancare al lui G ii trezeste
amintiri dureroase lui Gheorghidiu “Si ea stia ce placere vie imi face mie acest gest”, acesta
confesandu-se si analizandu-se afirma: “n-am fost niciodata gelos, dar am suferit atat, din cauza
iubirii”. El vede in Ela idealul sau de feminitate si iubire; in conceptia lui cei care se iubesc “au drept
de viata si de moarte unul asupra celuilalt”. Drama e amplificata pentru ca personajul isi exacerbeaza
suferinta.

Modalitatile de caracterizare sunt: directa, portretul fizic sugereaza neglijenta si nepasarea (“aveam
mansetele prea largi”), iar Ela il ironizeaza numindu-l “filozof care pune patima in toate” si indirecta
prin fapte, ganduri.

Ela nu poate fi caracterizata, pentru ca ea apare numai din perspectiva lui S.G care ofera doua
imagini, in functie de fluxul indoielii lui: Ela inger si Ela demon. La inceput este delicata, frumoasa,
copilaroasa, apoi devine superficiala, rea, inselatoare. Din roman aflam doar variant lui G care este
subiectiva; Elei nu I se ofera aceasta posibilitate. Ignoranta fermecatoare a femii place barbatului, el
isi etaleaza superioritatea in lectia de filozofie. Cand Ela intervine intr-o discutie de familie, G pretine
femeii o pasivitate de obiect de lux: “As fi vrut-o mereu feminine, deasupra discutiilor acelea vulgare,
plapanda si avand nevoie sa fie ea protejata…”, acest lucru intrand in contradictie cu idealul lui de
feminitate (iubirea=process de autosugestie). Astfel Ela este cel mai misterios personaj al romanului,
cititorul neputandu-se pronunta asupra fidelitatii ei. Nicolae Manolescu “Nu Ela se schimba, ci felul
in care o vede Stefan”.
Alte personaje sunt: Nae GH (unchi, om de afaceri, cinic, fara scrupule, tipul arivistului), Tache GH
(unchi, lasa mostenirea tinerei perechi, tipul avarului), Tanase Lumanararu (fost vanzator de
lumanari, ajuns milionar, desi analfabet, cu abilitate sa insele pe toata lumea, tipul parvenitului).

● CONCLUZIE

Romanul prezinta o lume in care Stefan Gheorghidiu este un intrus pentru ca nimic din aceasta lume
nu corespunde firii lui oneste, passionate de adevar si frumos. El traieste dureros singuratatea
omului modern intr-o lume a ideilor pure, refuzand o realitate ce nu I se potriveste si renunta la o
iubire care nu mai coincide cu imaginea pe care el si-o crease.