Sunteți pe pagina 1din 2

Subcarpatii de Curbura

Subcarpații de Curbură reprezintă o regiune deluroasă situată în partea central-


sud-estică a României, localizată între valea Trotușului (aflată la nord) și
valea Dâmboviței (situată la vest). Constituie sectorul de mijloc al Subcarpaților
românești, sector prin care se realizează tranziția dintre zona montană și câmpie.
Contactul cu zona montană a Munților Vrancei, Buzăului, Ciucașului, Baiului, precum
și cu grupa Bucegi-Leaota din Carpații Meridionali se realizează prin intermediul
unor depresiuni submontane situate pe văile râurilor, la ieșirea acestora din munți.
Spre Câmpia Română, limita Subcarpaților se află, în zona contactului piemontan de
tranziție cu câmpiile înalte ale Târgoviștei și Ploieștilor, limită ce continuă cu fâșia
piemontană ce se îngustează treptat, până la râul Trotuș.
Subcarpații de Curbură cuprind două tipuri de relief: dealuri și depresiuni. Dealurile,
dispuse în șiruri aproape paralele pot fi incluse în două tipologii: interne, mai înalte,
care mărginesc estic depresiunile submontane (localizate între Carpați și aceste
înălțimi) și externe, mai joase. Între dealurile interne și externe, râurile au sculptat
depresiuni intracolinare.
Altitudinea maximă a Subcarpaților de Curbură (1001 m) se înregistrează la Măgura
Odobeștilor, județul Vrancea.

Geografie
Pământul românesc reprezintă un spațiu al complementarității, într-o armonie
aproape perfectă (30-35%) a reliefului muntos, de deal, podiș și câmpie.
Subcarpaților (alături de Carpați) le revine aproximativ 35% din teritoriul național.
Subcarpații de Curbură sunt situați în partea central-sud-estică a României,
constituind sectorul de mijloc al Subcarpaților românești.
Limita nordică o constituie Valea Trotușului, iar în vest Valea Dâmboviței.
Spre Câmpia Română, limita este dată de contactul piemontan de tranziție spre
câmpiile înalte ale Târgoviștei și Ploieștilor, iar în continuare, cu fâșia piemontană ce
se îngustează treptat până la râul Trotuș.
Contactul cu zona montană (Munții Vrancei, Buzăului, Ciucaș, Baiului, precum și cu
grupa Bucegi-Leaota din Carpații Meridionali) se realizează prin intermediul unor
depresiuni submontane situate pe văile râurilor, la ieșirea acestora din munți.
Între Valea Teleajenului și cea a Slănicului Buzăului, limita cu Carpații de Curbură
este discontinuă.