Coslet Daniel

Dragostea e sacrificatoare prin sine însăşi, ea e o unire tainică a celei mai tainice esenţe
ale noastre

In opinia mea, iubirea presupune respect reciproc, sprijin emotional, placerea de a

fi în compania celuilalt si un echilibru între individualitate/independenta si timp petrecut
împreună.Iubirea nu poate fi descrisă în cuvinte, ea se simte, se traieste si atunci când
are cea mai mare intensitate stim că este adevarata.
Dragostea impune sacrificiul celui care investeste sentimente, deoarece sentimentul
iubirii naste o emotie puternica, adesea arzatoare. In numele iubirii
suntem capabili de autosacrificiu , suntem capabili sa renuntam la egoism si sa
daruim absolut totul fiintei iubite.
In nuvela Cezara, iubirea este singura cale de mantuire a fiintei umane prin
recuperarea patriei mitice si regasirea armoniei primordiale a cuplului adamic (salvarea
de la vremelnicie). Obsesia romanticilor pentru tiparele originare ale existentei umane
face ca tema iubirii sa fie dezvoltata intr-o structura mitica, avand drept motiv central
"insula lui Euthanasius" - "insula transcendenta", simbol narativ al iesirii din ordinea
timpului istoric (profan) si al reintegrarii in ordinea sacrului (paradisul recuperat).
Un personaj din nuvela Cezara ce s-ar potrivi temei iubirii este: Ieronim (protagonistul
nuvelei) - "ciudat amestec de vis si ratiune rece" -, atras de paradigmele eterne ale
lumescului si nu de ascetic, renunta la calugarie lasandu-se descoperit de iubire pentru a
o descoperi si el, in final, drept ultima/suprema revelatie pe care i-o va oferi paradisul
lui Euthanasius.
Pentru a putea iubi, Ieronim isi transfera, la inceput, iubita in "icoana". El ii marturiseste
Cezarei, in raspunsul la prima scrisoare a acesteia, ca are nevoie nu de prezenta ei
carnala, ci de absenta ei pentru a o iubi, nu de trairea sentimentului prin simturi, ci de
contemplarea lui mentala.
Alt personaj ce are o idee asemanatoare de iubire este Cezara, blonda cu ochi albastri,
dar cu un temperament meridional, reprezinta tipul femeii demonice, voluntare si
agresive, care preia initiativa actului rotic, idealul feminin, din tinerete, al lui Eminescu.
Marturisirea pasionala a iubirii capata incantatii de imn si se traduce in gesturi si
atitudini extreme (omorarea lui Castelmare - rivalul, barbatul ce aspira, in acelasi timp,
la iubirea Cezarei): "Trandafirii infloreau pe fata ta Tu, regina a sufletelor - nu esti
curata ca izvorul? mladioasa ca chiparosul? dulce ca filomela? tanara ca luna plina,
copilaroasa ca un canar, iubita ca o dumnezeire? () Ah! te iubesc! tipa el agasat te
iubesc! o vad prea bine ca te iubesc!"
In opinia mea, iubirea e un ansamblu de senzatii si sentimente care pot fi declansate de
un singur sunet, o singura imagine, un simplu miros sau atingere. Poate avea diverse
forme. Iubirea adevarata, cea speciala, nu poate avea termen de comparatie. E simplu:
exista sau nu exista.