Principii şi dispozitive de stingere a arcului electric de comutaţie în funcţionarea AE

Construcţia AEC se caracterizează prin existenţa unor ansambluri specializate, numite

camere de stingere, în interiorul cărora are loc amorsarea, arderea şi stingerea arcului electric
de comutaţie. Construcţia acestora trebuie să răspundă unor cerinţe specifice, legate de
performanţele AEC, şi anume :
- energia disipată de coloana de arc în interiorul camerei de stingere să fie minimă ;
- timpul de ardere al arcului electric de comutaţie să fie cât mai scurt ;
- uzura elementelor active, ce intervin în procesul de stingere al arcului electric de
comutaţie să fie minimă ;
- supratensiunile de comutaţie să fie cât mai reduse ;
- efectele secundare (acustice, optice etc.), legate de procesul de deconectare, să fie
cât mai reduse.
Cele mai importante procedee ce stau la baza construcţiei camerelor de stingere ale
AE sunt :
- alungirea mecanică a coloanei de arc electric de comutaţie ;
- utilizarea grilelor metalice ce fragmentează coloana de arc electric ;
- suflajul cu fluide ;
- suflajul magnetic ;
- utilizarea fenomenului de expandare ;
- utilizarea materialelor gazogene ;
- utilizarea materialelor granuloase ;
- comutaţia în SF6 ;
- comutaţia în aer comprimat ;
- comutaţia în vid
- comutaţia fără arc electric.
Alungirea mecanică a coloanei de arc electric de comutaţie, se realizează obişnuit
prin deplasarea pieselor mobile de contact, dar trebuie considerată şi tendinţa ascensională
naturală a coloanei de arc, astfel încât lungimea reală a arcului electric de comutaţie
depăşeşte distanţa dintre piesele de contact ale AEC.

a)
b)
Fig.3. 9. Cu privire la alungirea coloanei de arc electric în funcţionarea AEC

Prin alungirea coloanei de arc electric de comutaţie, tensiunea necesară pentru

menţinerea descărcării electrice creşte, curentul din circuit scade, asigurându-se deconectarea
circuitului.
 Un efect favorabil similar se obţine şi în cazul utilizării « ruperii duble », când viteza
de deplasare, v, a traversei contactelor mobile asigură o viteză de alungire a arcului electric
de comutaţie de valoare 2·v. În plus, în acest caz se obţin şi avantaje legate de energia
mecanică necesară a dispozitivului de acţionare al AEC. Astfel, dacă se consideră o piesă
mobilă de contact de masă m, energia cinetică necesară pentru a asigura deplasarea acesteia,
la deconectare, cu viteza v, este :

mv2
E c0 
2 (3.32)
Principiul ruperii duble

Acelaşi efect, în cazul ruperii duble, necesită o viteză de deplasare a traversei

contactelor mobile, presupusă de masă 2·m, egală cu (v / 2), deci o energie cinetică :


2m v
2

2 1
E c1   Ec0
2 2 (3.33)
Principalul dezavantaj al AEC de joasă tensiune ce folosesc alungirea mecanică a
coloanei de arc electric pentru deconectarea circuitelor, îl reprezintă dimensiunile de gabarit
mari ale camerelor de stingere. Acest dezavantaj poate fi diminuat prin utilizarea unor
materiale izolatoare şi termorezistente ce asigură trasee suficent de lungi ale coloanei de arc
electric de comutaţie pentru înălţimi mai mici ale camerelor de stingere, sau chiar
« laminarea » coloanei de arc, în camere de stingere înguste, ce favorizează stingerea sa aşa
cum este prezentat mai jos.

Metode de reducere a dimensiunilor camerelor de stingere

Utilizarea suflajului cu fluide asupra coloanei arcului electric de comutaţie apelează de
obicei la suflajul transversal, ce favorizează fenomene de deionizare prin difuzie şi facilitează
desigur deconectarea circuitului, căci realizează în acelaşi timp şi alungirea coloanei de arc.
Atunci când suflajul transversal se realizează cu lichide, viteza acestora, de dorit cât mai
mare, şi calităţile dielectrice definesc construcţia camerei de stingere, cu unul sau mai multe
canale de suflaj, în cazul uleiului de transformator de exemplu viteza limită fiind de (20 –
40) [m/s].

Principiul suflajului cu fluide

Efecte favorabile s-au pus în evidenţă şi prin utilizarea suflajului axial, ce intervine
eficient chiar în zona petei catodice, astfel încât numeroase construcţii actuale de AEC, mai
ales de înaltă tensiune, utilizează suflajul mixt (transversal şi axial).
 Principiul expandarii

Se foloseste energia disipata de coloana de arc electric la deconectare pentru a

descompune o cantitate mica de lichid ( ulei) pentru a genera presiuni mari în
incinta camerei de stingere.
 Camera de stingere cu jet de ulei combinat, Siemens

Camere de stingere a arcului electric de comutatie specific curentului

continuu

Utilizarea suflajului magnetic, pentru construcţia camerelor de stingere ale AEC este larg
răspândită atât pentru AE de joasă tensiune cât şi pentru cele de înaltă tensiune. În principiu,
Fig.3.10, se asigură alungirea coloanei de arc electric de comutaţie, considerată ca un
conductor parcurs de curent, sub acţiunea forţelor electrodinamice create prin prezenţa în
zona camerei de stingere a unui câmp magnetic, de inducţie magnetică B, orientat convenabil
faţă de direcţia coloanei de arc, de obicei perpendicular, pentru ca această interacţiune să fie
maximă. Câmpul magnetic de inducţie B, de obicei 10-2 [T], poate fi asigurat fie de o bobină
de suflaj magnetic, parcursă chiar de curentul de deconectat, fie de o bobină de tensiune
alimentată de la o sursă separată, fie de un magnet permanent. Orientarea corectă a câmpului
magnetic de suflaj în raport cu curentul de întrerupt, asigură deplasarea în sens convenabil a
arcului electric de comutaţie, către exteriorul AEC.
 Fig. 3.10. Principiul suflajului magnetic
Forţa electrodinamică F, ce acţionează asupra coloanei de arc electric de lungime l,
parcursă de curentul I şi amplasată într-un câmp magnetic de inducţie B, orientat
perpendicular pe direcţia axială a coloanei de arc, este :

F=B·I·l (3.33)
Un exemplu frecvent folosit în construcţia camerelor de stingere ale AEC de joasă
tensiune este ilustrat în Fig. 3.10, unde bobina de suflaj, 1 , este parcursă chiar de curentul de
întrerupt, amplasată pe miezul feromagnetic 2, şi ataşată de obicei contactului fix, 3. Arcul
electric de comutaţie, 4, se manifestă între contactul fix 3 şi contactul mobil 5, iar piesele
polare feromagnetice, 6, asigură orientarea convenabilă a inducţiei magnetice B în raport cu
curentul I. Semnalăm faptul că aceste piese polare sunt dimensionate astfel încât la defecte de
tip scurtcircuit să se asigure saturaţia lor magnetică, ce asigură limitarea uzurii pieselor de
contact la deconectare. Forţa electrodinamică, F, asigură alungirea coloanei de arc electric în
sensul indicat în desen, şi la depăşirea lungimii critice a acesteia se obţine deconectarea
circuitului. Aceste camere de stingere sunt amplasate de obicei la partea superioară a AEC,
pentru a cumula efectul suflajului magnetic cu tendinţa ascensională naturală a coloanei de
arc.

Camere de stingere a arcului electric de comutatie specific curentului

alternativ

Forţe electrodinamice în vecinătatea pereţilor şi nişelor feromagnetice

În cazul unui conductor parcurs de curentul I, amplasat în vecinătatea unui perete

feromagnetic plan, la distanţa « a », v. Fig.3.14, evaluarea forţei electrodinamice, Fed, ce tinde
să deplaseze conductorul către peretele feromagnetic, apelează la metoda « imaginilor
magnetice », interacţiunea fiind echivalentă cu aceea dintre calea de curent şi « imaginea » ei,
simetrică faţă de planul feromagnetic, parcursă de acelaşi curent I şi în acelaşi sens

Forţe electrodinamice în vecinătatea pereţilor feromagnetici

rezultând:

μ 0 2 2⋅l μ 0 2 l
F ed= ⋅I ⋅ = ⋅I ⋅
4⋅π 2⋅a 4⋅π a (3.53)

În cazul unui conductor cilindric, parcurs de curentul I şi amplasat la adâncimea x, într-o

nişă de formă dreptunghiulară, din material feromagnetic, de deschidere δ, de adâncime h şi
de lungime l, Fig.3.15,

Fig.3.15: Forţe electrodinamice în cazul nişelor dreptunghiulare

a cărui permeabilitate magnetică µFe depăşeşte considerabil permeabilitatea magnetică a

aerului, µ0 = 4·π·10-7 [H / m], se pot scrie relaţiile :

∂ W mag

F= ∂x (3.54)
unde energia magnetică, Wmag, este :

1
W mag = ⋅Φ⋅I
2 (3.55)

iar fluxul magnetic, Φ  :

μ 0⋅I⋅l⋅x
Φ=
δ (3.56)
astfel încât final rezultă :

1 l
F= ⋅μ 0⋅I 2⋅
2 δ (3.57)

forţa F fiind orientată către interiorul nişei.

In cazul unor căi de curent plasate în interiorul unor nişe triunghiulare, v. Fig.3.16,
realizate din material feromagnetic, de deschidere maximă δ0, de adâncime h şi de lungime l,
la adâncimea x în interiorul nişei, unde deschiderea acesteia este desigur δx :

h−x
δx = δ0 h (3.58)

Fig .4.16: Forţe electrodinamice în cazul nişelor triunghiulare

Considerând forţa electrodinamică, orientată către interiorul nişei, F x, depinzând de

poziţia x a conductorului, dată de o relaţie de forma :

1 l
F x = ⋅μ 0⋅I 2⋅
2 δx (3.59)

se obţine final :

1 l h
F x = ⋅μ 0⋅I 2⋅ ⋅
2 δ 0 h−x (3.60)
deci valori crescătoare ale forţei Fx pe măsură ce conductorul avansează în interiorul nişei.
Această observaţie este exploatată în construcţia camerelor de stingere ale AE de c.a. cu nişe
triunghiulare, v . Fig. 3.17, cu unghiul α având valori de 60° - 90°, cu fanta de lăţime b,
comparabilă cu diametrul coloanei arcului electric de comutaţie, d a, şi cu înălţimea h ce
corespunde întreruperii pentru o durată egală cu o semiperioadă a curentului alternativ (0,01
s).

Fig. 3.17: Grilă metalică cu efect de nişă asupra coloanei de arc

Valorile crescătoare ale forţei electrodinamice Fx compensează în aceste situaţii,

pentru valori reduse ale curentului nominal al AE, rezistenţa aerodinamică ce se opune
evoluţiei ascendente a arcului electric de comutaţie pentru a asigura întreruperea circuitului.

Camere de stingere cu grile metalice

Utilizarea grilelor metalice ce fragmentează coloana de arc electric de comutaţie, intervine
diferit în cazul AEC de curent continuu faţă de AEC de curent alternativ.

Fig. 3.18: Grile metalice pentru realizarea camerelor de stingere ale AEC
 În cazul AEC de curent continuu, grilele metalice intervin pe seama efectului de
electrod, constituindu-se deci ca noi piese de contact pentru arcul electric de comutaţie,
fiecare pereche de piese de contact implicând o cădere de tensiune, u0 = (20 – 30) V.
Considerând tensiunea maximă ce se manifestă între piesele de contact ale AEC de
curent continuu la deconectare, Umax  :
Umax = (1,5 – 2,5) · U (3.61)

unde U este tensiunea de alimentare a circuitului, rezultă numărul de perechi de electrozi, n :
U max
n = u0 (3.62)
şi deci numărul de grile metalice, ng  :

ng = n - 1 (3.63)

Forma grilelor metalice este de obicei de tip nişă triunghiulară, v. Fig. 3.18, atât în cazul
curentului continuu cât şi în cazul curentului alternativ, fiind necesare mai puţin de 10 grile
metalice la un punct de contact, iar grosimea acestora, de ordinul (1-3) mm, depinde în
principal de valorile curentului de întrerupt.
În cazul utilizării grilelor metalice pentru realizarea AEC de curent alternativ,
(principiul « deion »), acestea realizează practic fragmentarea arcului electric lung în mai
multe porţiuni de arc electric « scurt », fiecare dintre acestea caracterizându-se printr-o
tensiune de ţinere U0. Numărul spaţiilor de arc electric scurt, ns, necesare pentru asigurarea
deconectării circuitelor de curent alternativ cu ajutorul AEC se poate evalua cu ajutorul
relaţiei :

ns  3Un   
2U0 (3.64)

Un reprezintă tensiunea nominală a AEC, U0 – tensiunea de ţinere a unui spaţiu de arc electric
scurt, depinzând de valoarea curentului de întrerupt, Fig.3.19 şi de gradul de ionizare din
coloana de arc, α = 0,8, coeficient ce ţine seama de creşterea în timp a tensiunii de ţinere a
spaţiului de arc electric scurt, β = 1,1 coeficient ce ţine seama de neuniformitatea distribuţiei
tensiunii pe spaţiile de arc electric scurt, γ = 1,3 – 1,5, coeficient ce ţine seama de
amplitudinea tensiunii tranzitorii de restabilire (TTR).
 Fig.3.19 Evoluţia tensiunii de ţinere

In cazul în care aparatul utilizează principiul ruperii duble relaţia (3.64) se scrie :

(3.65)
Numărul grilelor metalice în cazul ruperii simple, ng, este desigur :
ng = ns +1
iar în cazul ruperii duble rezultă ng*:

(3.66)
valorile de calcul aproximându-se cu întregul imediat superior.
Dimensiunile grilei metalice prezentate în Fig.3.18 se pot calcula cu relaţiile:
- lăţimea placuţei bp =b + (4-10) [mm]
- lăţimea fantei b f =0,1 √ I r ( mm) este comparabilă cu grosimea coloanei de arc.
- α = (60o-90o) în cazul curenţilor de valori mici.
In cazul AE de comutaţie de joasă tensiune de curenţi In< 2400 A s-au dovedit
suficiente maximum 10 grile metalice de grosime 1-2 mm şi distanţa între plăcuţe de (2-10)
mm.

Utilizarea materialelor granuloase

Constă în plasarea în vecinătatea coloanei de arc a unor materiale speciale (nisip de cuarţ,
acid boric, praf de marmură etc.), care în prezenţa descărcării, ce comportă vapori metalici,
formează un conglomerat vitros (« omida de nisip »), caracterizat printr-o conductibilitate
termică importantă, ce asigură evacuarea de energie din zona de arc şi deionizări intense, deci
deconectarea circuitului

Este cazul obişnuit al construcţiei siguranţelor fuzibile de mare putere de rupere cu

material de umplutură, care prin durata redusă de ardere a arcului electric realizează şi un
« efect de limitare ».