40 de ani de cercetare a imunității

Ghid de imunitate
Antrenarea sistemului imunitar până la vârsta de 3 ani
 Dragi părinți, CUPRINS
Întotdeauna susţinem că sănătatea copilului nostru este cea mai importantă. Un copil sănătos se
dezvoltă armonios, are o copilărie plină de descoperiri şi bogată în experienţe pozitive, şi astfel o Ce trebuie să știi despre imunitate?........................................................ Pag. 5
copilărie fericită. - Rolul sistemului imunitar
- Cum funcționează sistemul imunitar
Atunci când copiii se îmbolnăvesc, echilibrul familiei este zdruncinat, iar momentele vesele sunt înlocuite - Componentele sistemului imunitar
cu panică, îngrijorare, nopţi nedormite, tensiune şi eforturi considerabile din partea părinţilor de a le - Rolul anticorpilor
asigura copiilor tot confortul în drumul lor spre vindecare.
Cum evoluează imunitatea?.................................................................
Pag. 8
În funcţie de boli şi simptomele acestora, dar şi în funcţie de predispoziţia genetică şi fond alergic, - Cum se construiește imunitatea
fiecare copil are un parcurs diferit în ceea ce priveşte modul în care organismul reacţionează şi se - Imunitatea înnăscută - pregătirea prin naștere
vindecă în fiecare etapă a bolii. - Imunitatea dobândită
- Fragilitatea sistemului imunitar între 0-3 ani
Centrul de comandă în tot acest proces de vindecare este sistemul imunitar, care dictează fiecare
modalitate prin care agenţii patogeni sunt identificaţi, neutralizaţi şi memoraţi. Mecanismul de a Cum antrenăm imunitatea?................................................................ Pag. 13
memora caracteristicile unui agent patogen este remarcabil, fiind şi caracteristica de bază ce permite - Imunitatea bebelușului la vârsta de 0-6 luni
organismului să dobândească imunitate pe termen lung. - Nașterea naturală
- Alăptarea
Imunitatea depinde însă de starea de sănătate generală a organismului: de mediul de viaţă, alimentaţie, - Expunerea la mediul înconjurător
terenul alergic, elemente din ambient. Printr-o nutriţie echilibrată, prin consumul de legume şi fructe, - Vaccinarea
dar şi prin vaccinare, organismul copiilor poate să susţină mai uşor o bătălie cu microbii. Dacă sistemul - Sfatul medicului
imunitar este compromis din cauza diverşilor factori (malnutriţie, probleme cardiace sau alte afecţiuni - Imunitatea bebelușului la vârsta de 6-12 luni
cronice, alergii sau intoleranţe), boala poate lăsa sechele sau se poate agrava. - Alimentația
- Expunerea treptată la mediul înconjurător
Sistemul imunitar al copilului trebuie întărit şi protejat, aşa cum protejăm cel mai valoros lucru al nostru. - Programul de somn
Citind acest ghid sperăm să vă clarificaţi o serie de nelămuriri legate de cum se poate menţine starea - Sfatul medicului
generală de sănătate a celor mici, întărindu-le sistemul imunitar. Răcelile sunt inevitabile în fiecare - Imunitatea bebelușului la vârsta de 12-36 luni
sezon, dar având informaţia la îndemână, puteţi identifica mai uşor tipul de răceală şi apoi descrierea - Nutriția ca accelerator al sistemului imunitar
simptomelor şi a remediilor recomandate. - Expunerea constantă la mediul înconjurător și noi stimuli
- Importanța obiceiurilor din familie
Alergiile sunt de asemenea prezente în viaţa copiilor şi pot afecta sănătatea şi liniştea familiei dacă nu - Sfatul medicului
sunt monitorizate sau tratate. În acest ghid găsiţi informaţii documentate despre alergii, modul în care
se manifestă şi tipurile de alergeni. Cum se manifestă imunitatea scăzută?................................................... Pag. 27
- Tipuri de răceli, viroze și tratament
- Copilul frecvent răcit
- Bronșita
- Bronșiolita
- Laringita
- Pneumonia
Dr. Irina Antonescu - Sinuzita
Dr. Irina Antonescu - Tipuri de alergii și prevenția lor
Medic specialist pediatru, - Ce este și cum se produce o alergie
membru al European - Cum se manifestă alergia și tipuri de alergii
Academy of Paediatrics
- Factori care favorizează alergiile
- Cum depistăm o alergie
- Alergii comune cauzate de factori prezenți în mediul înconjurător

2 3
 CE TREBUIE SĂ ȘTII DESPRE IMUNITATE?
Imunitatea reprezintă capacitatea organismului CUM FUNCȚIONEAZĂ SISTEMUL
de a se apăra de microbi (bacterii, virusuri,
paraziţi), iar centrul de comandă în procesul de IMUNITAR?
vindecare al organismului este sistemul imunitar.
Sistemul imunitar este compus dintr-o multitudine Trăsătura de bază a sistemului imunitar este
de celule, ţesuturi, organe şi molecule răspândite aceea că are capacitatea de a distinge între
în tot corpul. celulele proprii organismului şi celulele străine. O
celulă străină care produce reacţii de apărare ale
ROLUL SISTEMULUI IMUNITAR sistemului imunitar poartă denumirea de antigen
(virusuri, bacterii, toxine, uneori chiar substanţe
inofensive).
Rolul sistemului imunitar este acela de a acţiona
atunci când sănătatea noastră este pusă în
pericol, identificând microbii care ne invadează
organismul şi răspunzând printr-un lanţ de reacţii
menite să îi elimine din corp. Astfel, milioane de
celule, prezente în tot corpul şi bine organizate, îşi
transmit continuu informaţii şi, în cazul depistării
unui „inamic” în organism, acestea produc reacţii
chimice pentru a lupta împotriva lui.

Sistemul imunitar se dezvoltă cel mai mult în primii

3 ani de viaţă. Rolul sistemului imunitar pentru
un copil este acela de a-l proteja de infecţii, deci
de a-l ajuta să rămână sănătos.

Sistemul imunitar funcţionează în mai multe

etape. Prima etapă este aceea a blocării
microbilor de a pătrunde în organism, prin
diverse bariere ce fac parte din corpul nostru
(ex: pielea). Dacă totuşi microbul a pătruns în
organism, sistemul imunitar poate reacţiona prin
două tipuri de răspunsuri:

Sistemul nostru imunitar stă la baza funcţionării Răspunsul imunitar non-specific: se declanşează
întregului nostru organism. Capacitatea lui de o inflamaţie ca urmare a pătrunderii microbilor în
a ne proteja este dată de modalitatea în care organism, inflamaţie care atrage celulele albe din
acesta stochează informaţii despre fiecare microb sânge şi care mobilizează tot sistemul imunitar
sau toxină care pătrunde în organism, dezvoltă pentru a purta bătălia. Celule specializate cu
anticorpi şi învaţă să protejeze organismul pe distrugerea microbilor (fagocitele) îi înconjoară şi
Află mai multe detalii pe www.nutricia.ro parcursul vieţii. îi descompun.
2 5
 Răspunsul imunitar specific: presupune apărarea
prin celule specializate precum limfocitele T
şi B (tipuri de celule albe din sânge) care pot
identifica şi distruge antigenul.
Sistemul imunitar poate să nu funcţioneze
întotdeauna corespunzător, fiind afectat de o
mulţime de patologii precum:
bolile autoimune (sistemul imunitar
reacţionează împotriva propriului organism)
imunodeficienţele (componente sau
întreg sistemul imunitar nu funcţionează)
alergiile (reacţii exagerate ale sistemului
imunitar la substanţe inofensive pentru
majoritatea oamenilor)
afecţiunile neoplazice (multiplicarea
anormală a anumitor celule ce fac parte
din sistemul imunitar).
Alergia este reacţia anormală a sistemului
imunitar, când organismul consideră o substanţă
inofensivă ca fiind agresivă pentru organism şi
declanşează o reacţie imunitară exagerată. O
substanţă care provoacă o reacţie alergică se
numeşte alergen, iar aceasta se poate găsi în
mâncare, obiecte şi în mediul înconjurător. Dacă
bebeluşul este alergic la o anumită substanţă,
organismul lui poate avea diverse simptome
(iritaţii pe corp, tuse, respiraţie îngreunată, dureri
abdominale etc.).
Sistemul imunitar este influenţat de vârstă
(bebeluşii au un sistem imunitar imatur),
predispoziţia genetică, modalitatea de naştere,
alăptare, alimentaţie şi mediul de viaţă, motiv
pentru care modul în care funcţionează poate să
fie afectat temporar (imunitate slăbită din cauza
unei alimentaţii neadecvate) sau permanent (ex:
boli autoimune).
6 7
Pentru a înţelege mai bine cum funcţionează
sistemul imunitar, putem analiza care sunt
componentele sistemului imunitar şi rolul acestora
în apărarea şi vindecarea organismului.
Alergia este reacţia
anormală a sistemului
imunitar, când
organismul consideră
o substanţă inofensivă
ca fiind agresivă
pentru organism şi
declanşează o reacţie
imunitară exagerată.
COMPONENTELE SISTEMULUI
IMUNITAR
Sistemul imunitar se compune din structuri care
acţionează atât la nivel extern, dar şi intern:
Sistemul limfatic, parte componentă a sistemului
bariere mecanice şi fiziologice
imunitar, este reprezentat de:
sistemul limfatic ce cuprinde organe, vase
limfatice şi limfă
celulele albe din sânge
Barierele mecanice sunt reprezentate de:
pielea (impermeabilă, suprafaţa ei este
acidă, dar mai ales se descuamează
pentru a înlătura bacteriile care se lipesc
de piele)
mucoasa tractului respirator (traheea
captează praful şi microorganismele)
mucoasa gastro-intestinală
mucoasa genito-urinară
Limfocitele sau celulele albe din sânge sunt
adevăraţii luptători cu microbii. Există mai multe
tipuri de limfocite, cele mai implicate în apărarea
organismului fiind:
Barierele fiziologice sunt:
secreţiile nazale (părul nazal filtrează
aerul inspirat, secreţiile nazale captează
microbii)
saliva (are rol antibacterian)
secreţiile gastrice (acidul gastric omoară
bacteriile, enzimele din intestine atacă
microbii)
lacrimile (conţin enzime antibacteriene)
măduva osoasă – ţesutul moale din oasele
lungi care produce celulele imunitare
timusul - un organ situat în partea
superioară a toracelui care se ocupă de
instruirea celulelor sistemului limfatic
splina – funcţionează ca un filtru,
ocupându-se de curăţenia generală
din sistemul imunitar, astfel că asigură
scoaterea din circuit a limfocitelor prea
bătrâne sau deteriorate
ganglionii limfatici – sunt răspândiţi în
anumite zone ale organismului şi sunt
adevărate fortăreţe unde limfocitele
atacă microbii, nepermiţând ca aceştia
să ajungă spre inimă. De aceea, atunci
când bebeluşii au în organism o infecţie,
ganglionii limfatici se măresc
limfa – lichidul dintre celule care circulă
atunci când muşchii sunt comprimaţi.
celulele T (atacă direct antigenul)
celulele B (atacă de la distanţă, producând
anticorpi)
fagocitele (limfocite care descompun
microbii)
Rolul anticorpilor
Anticorpii reprezintă proteinele produse de către
sistemul imunitar în momentul în care organismul
se confruntă cu prezenţa unui antigen. Anticorpii
sunt deci sintetizaţi doar după pătrunderea în
organism a unui antigen (bacterie, virus etc.).
Anticorpii memorează
detalii despre un
anumit microb care
pătrunde pentru prima
dată în corp şi se
folosesc de „memorie”
pentru a-l distruge
rapid dacă mai
invadează organismul
în viitor.
Există mai multe tipuri de anticorpi sau imunoglobuline:
IgG – sunt cele mai numeroase şi se găsesc
în sânge, dar şi în lichidele corpului. Sunt
produse ca un răspuns-memorie în urma
unui contact prelungit cu antigenul şi
ajută mai ales la neutralizarea bacteriilor;
IgM – produse la primul contact cu antigenul
şi au rol în neutralizarea toxinelor si a
virusurilor;
IgA – se găsesc în lacrimi, salivă, secreţii
respiratorii, urogenitale sau gastrointestinale
şi au rol de a proteja organismul împotriva
bacteriilor;
IgD – rămân ataşate de limfocite B fiind
utile în funcţionarea acestora;
IgE – au un rol important în echilibrarea
reacţiilor alergice.
Anticorpii sunt deci cheia funcţionării sistemului
imunitar, fără de care organismul nostru nu
ar avea capacitatea să identifice şi să elimine
microbii.

CUM SE DEZVOLTĂ IMUNITATEA?
Sistemul imunitar se dezvoltă cel mai mult în
primii 3 ani de viaţă şi apoi se maturizează
treptat, atingând perfomanţele unui adult atunci
când copilul ajunge la adolescenţă.
CUM SE CONSTRUIEȘTE
IMUNITATEA
Imunitatea se construieşte încă dinainte de
naştere, de când bebeluşul se dezvoltă în uter şi
primeşte anticorpi prin placentă. Apoi, imunitatea
este influenţată de modalitatea prin care mama
naşte, motiv pentru care naşterea naturală
este recomandată. Primii trei ani de viaţă sunt
importanţi în evoluţia imunităţii, atât alăptarea
cât şi vaccinarea reprezentând elemente cheie în
protejarea bebeluşului. Imunitatea continuă să se
formeze pe parcursul anilor, fiind cel mai mult
influenţată de expunerea la boli.
TIPURI DE IMUNITATE
pasivă
NATURALĂ
activă
ARTIFICIALĂ
8 9
Imunitatea înnascută -
pregătirea prin naștere
Imunitatea înnăscută a bebeluşului se referă
la caracteristicile ereditare privind sistemul
imunitar, mai precis la prima linie de protecţie
împotriva microbilor, adică la barierele mecanice
şi fiziologice prezentate în capitolul anterior.
Astfel, microbii sunt ţinuţi în mediul extern
prin modul în care este construit corpul uman:
pielea se descuamează, secreţiile nazale au rol
antimicrobian, mucoasele diverselor sisteme
din corp blochează trecerea bacteriilor, celule
specializate din sânge care pot distruge bacteriile
(neutrofile, macrofage).
La naştere, bebeluşul are deci capacitatea de a se
proteja de factorii patogeni prin barierele interne
şi externe care ţin microbii în afara organismului
sau îi distrug înainte să invadeze corpul.
Alimentaţia echilibrată în timpul sarcinii, bogată
în nutrienţi, vitamine şi minerale, dar şi renunţarea
la factorii nocivi (fumat, alcool, mediul de muncă
toxic etc.) scade riscul apariţiei unor anomalii în
dezvoltarea fătului.
prin
placentă
de la -9
la 0 luni
prin naştere
naturala
prin
alăptare
de la 0 la
24 luni
prin expunere
la microbri
dobândită
prin vaccinare
Imunitatea dobândită
În afară rezistenţei înnăscute de care beneficiază
bebeluşul, acesta dobândeşte în cursul vieţiipropria
experienţă imunologică care este recunoscută sub
denumirea de imunitate dobândită sau adaptivă.
Imunitatea dobândită este construită în două
feluri:
pe cale naturală
activ: în urma expunerii bebeluşului
la agenţii patogeni, organismul
căpătând rezistenţă faţă de microbi,
şi prin nutriţie
Naşterea
pasiv: prin transferul anticorpilor
naturală
de la mamă la făt în timpul sarcinii, contribuie la
prin alăptarea bebeluşului, în timpul
imunizarea
naşterii naturale
bebeluşului
pe cale artificială
activ: prin vaccinare
pasiv: prin serumizare (administrarea
de seruri imune, care conţin anticorpi Imunitatea dobândită
din alt organism) natural activ
Imunitatea dobândită Imunitatea dobândită pe cale naturală în mod
activ este cea care asigură protecţia organismului
natural pasiv
pe termen lung şi care are la bază capacitatea
anticorpilor de a identifica antigenele, de a le
Imunitatea dobândită pe cale naturală pasivă distruge şi chiar de a memora caracteristicile
este temporară, fiindcă se realizează prin acestora astfel încât în viitor să acţioneze prompt
procesul de transfer de la mamă la copil a unor pentru eliminarea lor.
serii de anticorpi, pe următoarele căi:
Cum funcţionează memoria sistemului imunitar?
prin placentă Limfocitele de tip B produc anticorpi care se
ataşează de virus, memoreză informaţii despre
În timpul sarcinii, anticorpii din sângele matern
străbat placenta şi ajung, prin cordonul ombilical, acel tip de virus şi folosesc aceste informaţii dacă
în sângele bebeluşului. acelaşi virus mai pătrunde în organism în viitor.
Organismul devine astfel imun la acel virus care
prin canalul naşterii va fi distrus imediat cum pătrunde în corp şi nu va
mai produce îmbolnăvirea.
Atunci când bebeluşul este născut pe cale
naturală, bacteriile din canalul vaginal sunt Microbii au însă modalităţi diferite de a pătrunde
înghiţite involuntar de bebeluş şi ajung în sistemul în organism şi comportamente diferite după ce îl
său digestiv contribuind la flora intestinală. invadează. Astfel, anumite virusuri (ex: cele care
produc răcelile comune) sunt uşor de eliminat
prin laptele matern de sistemul imunitar al bebeluşilor sănătoşi, dar
alte virusuri sunt agresive şi pot pune în pericol
Laptele matern conţine anticorpi şi bacterii viaţa celor mici, mai ales dacă pătrund în corpul
benefice care ajung în sistemul digestiv al lor la vârste fragede, când sistemul imunitar este
bebeluşului prin alăptare imatur (ex: virusul care produce rujeola).

Imunitatea dobândită artificial
pasiv: vaccinurile
Fiindcă bebeluşii sunt vulnerabili în faţa
microbilor, mai ales în primul an de viaţă, când
organismul lor nu produce suficient de mulţi
anticorpi, se poate ca aceştia să dobândească o
imunitate artificială: prin vaccinare.
Vaccinul reprezintă administrarea unor toxine
bacteriene inactivate sau a unor microorganisme
atenuate sau omorâte.
Vaccinurile nu pot produce boala, dar au
capacitatea de a se comporta ca un antigen
şi de a produce astfel un răspuns al sistemului
imunitar, implicit îi oferă acestuia motiv să
producă anticorpi specializaţi.
Astfel, în urma unui vaccin, sistemul imunitar al
bebeluşului este pregătit pentru situaţia în care
microbul ajunge pentru prima oară în organism şi
îi va fi mult mai uşor să îl distrugă eficient, fără ca
bebeluşul să se îmbolnăvească sau să îl distrugă
mai repede, ajutând la vindecarea rapidă.
Copiii cu boli autoimune sau alte boli ale
sistemului imunitar (ex: anumite alergii) pot avea
un răspuns imunitar neadecvat, de aceea ei nu
trebuie vaccinaţi.
10
Fragilitatea sistemului imunitar
între 0-3 ani
În primii trei ani de viaţă se produc o serie de
modificări în sistemul imunitar al bebeluşilor:
anumiţi anticorpi sunt preluaţi din exterior,
alţii sunt produşi mai lent. Dat fiind modul în
care funcţionează şi se îmbunătăţeşte sistemul
imunitar, sunt câţiva factori ce determină
vulnerabilitatea acestuia în primii ani de viaţă.
bebeluşul nu a fost născut pe cale
naturală, deci nu beneficiază de bacterii
benefice, preluate de la mamă, pentru
sistemul său digestiv
bebeluşul nu a fost alăptat exclusiv până
la şase luni
bebeluşul a moştenit genetic o
predispoziţie spre alergii
diversificarea a început prea devreme
sau alimentele nu au fost introduse în
alimentaţie la momentul oportun
nu a fost expus suficient mediului
înconjurător pentru a-şi dezvolta
imunitatea naturală
alimentaţia nepotrivită, bogată în calorii,
dar lipsită de vitamine şi minerale benefice
funcţionării corecte a organismului,
implicit a sistemului imunitar.
Fragilitatea sistemului imunitar este motiv de IgG transferate din sarcină
preocupare pentru părinţi, care sunt responsabili
IgM sintetizate în corpul bebeluşului la primul
pe de o parte să prevină îmbolnăvirile, pe de altă
contact cu antigenul
parte să asigure creşterea bebeluşului în mod
sănătos, astfel încât sistemul său imunitar să fie IgA se găsesc în lacrimi, salivă, secreţii respiratorii,
pregătit să lupte cu microbii şi să vindece întreg urogenitale sau gastrointestinale
corpul. IgG sunt sintetizate în corpul bebeluşului
Axa verticală reprezintă nivelul anticorpilor
Evoluţia nivelului de imunoglobuline din
Axa orizontală reprezintă vârsta
organism (concepţie - copilărie)
0-3 luni
Evoluţia nivelului de imunoglobuline din
3-6 luni
organism (concepţie - copilărie)
6-12 luni
12 luni - 8 ani
Anticorpi
transferaţi Creşte producţia de
în perioada anticorpi (mai ales
sarcinii, prin lgG şi lgM)
placenta (lgG)
adult
-6 -3 0 3 6 9 1 2 34 5
Anticorpii lgM şi
Anticorpi produşi de lgG ajung treptat la luni ani
sistemul imunitar al nivelurile unui adult
bebeluşului dar în număr
scăzut.
Anticorpii maternali În primii trei ani de viaţă, o imunitate puternică a
dispar.
copilului este importantă pentru că:
îl protejează de boli care pot avea efecte
La naştere, sistemul imunitar este slab dezvoltat, agresive asupra organismului
fiindcă organismul bebeluşului nu a fost expus
îl protejează de complicaţii ce pot provoca
microbilor, iar sistemul imunitar nu are suficiente
sechele pentru restul vieţii
celulele specializate.
istoricul bolilor are influenţe pe termen lung
(generând în viitor rezistenţa la anumite
În funcţie de etapa de vârstă, nivelul de
imunoglobuline din organismul unui bebeluş boli)
poate să fie mai scăzut sau mai ridicat. Acest influenţează benefic dezvoltarea copilului
şi starea lui emoţională
nivel depinde direct de producţia de anticorpi
proprii şi de cei primiţi pasiv de la mamă. protejează de boli ceilalţi membri ai familiei
care au o imunitate scăzută (fraţii cu boli
Imunoglobulinele sintetizate în corp ajung la autoimune)
nivelul unui adult astfel:
medicamentele pot fi prea agresive
IgM: la vârsta de 4-5 ani pentru sugari, de aceea este mai bine să
IgG: la vârsta de 7-8 ani prevenim îmbolnăvirea nou-născuţilor sau
IgA: la vârsta adolescenţei (15-18 ani) a sugarilor.
11

CUM ANTRENĂM IMUNITATEA?
Imunitatea devine puternică atunci când sistemul
imunitar este „antrenat”.
Prin vaccinare sau în urma expunerii la mediul
înconjurător, ori atunci când beneficiază direct
de de la mamă, sistemul imunitar învaţă cum să
elimine eficient microbii şi cum să trateze infecţiile
din corp.
Antrenamentul din primii ani ai copilului are
beneficii pe termen lung, asigurând o capacitate
ridicată a organismului de a răspunde rapid la
agresiunea factorilor patogeni din mediu.
În funcţie de etapele de creştere a copilului,
sistemul imunitar se dezvoltă treptat şi se
adaptează la mediul în care trăieşte copilul şi la
stilul său de viaţă. Părinţii sunt cei care construiesc
un stil de viaţă la care se adaptează şi copilul.
Alegerile lor în materie de alimentaţie, mediu,
factori de risc şi obiceiuri îşi pun amprenta
asupra dezvoltării copilului atât la nivel fizic, cât
şi emoţional. În consecinţă, imunitatea copilului
este şi ea influenţată de acţiunile părinţilor. Iată
cum o putem antrena!
IMUNITATEA BEBELUȘULUI LA
VÂRSTA DE 0-6 LUNI
În primele şase luni de viaţă, bebeluşul este în
perioada cea mai vulnerabilă din punct de vedere
imunitar, organismul său nefiind pregătit să facă
faţă agresiunilor microbilor. Totuşi, imunitatea lui
poate fi influenţată benefic prin:
naşterea naturală
alăptare
expunerea la mediul înconjurător
vaccinare
Nașterea naturală
La naştere, bebeluşul are un nivel ridicat de
imunoglobuline IgG transferate din timpul
sarcinii, cele produse de propriul sistem imunitar
fiind mult prea puţine din cauza expunerii limitate
la mediul înconjurător. Anticorpii transferaţi
astfel sunt metabolizaţi şi dispar din organismul
Află mai multe detalii pe www.nutricia.ro bebeluşului după vârsta de 3 luni.
12
Metoda prin care naşti influenţează imunitatea
nou-născutului, astfel că naşterea naturală aduce
mai multe beneficii decât cezariana: bebeluşul
preia la trecerea prin canalul vaginal o serie de
bacterii bune pentru protecţia intestinului. Aceste
bacterii bune protejează sistemul digestiv de
înmulţirea bacteriilor dăunătoare.
Sinteza proprie de anticorpi este redusă în cazul
sugarilor, atât IgM, IgG dar şi IgA sintetizaţi in
corp încep să crească într-un ritm accelerat după
primii ani de viaţă. Între 3 şi 6 luni de viaţă,
nivelurile totale de anticorpi din organismul unui
bebeluş sunt cele mai scăzute, motiv pentru care
protecţia în faţa microbilor este fragilă. Totuşi,
bebeluşul poate beneficia de anticorpii din
laptele matern, atunci cand mama alege să îl
alăpteze.
Alăptarea
Alăptarea este cea mai sigură, benefică şi
naturală metodă de a ne asigura că bebeluşul
primeşte anticorpi în primele şase luni de
viaţă. Organizaţia Mondială a Sănătăţii
recomandă alăptarea exclusivă până la şase
luni şi continuarea alăptării după începerea
diversificării alimentaţiei.
Prin alăptare, anticorpii din lapte ajung în sistemul
digestiv al bebeluşului şi asigură protecţia lui
împotriva bacteriilor.
Colostrul conţine
un set bogat de
anticorpi şi poate
fi considerat
doza perfectă de
imunitate
Informaţii complete despre alăptare poţi
să afli citind Ghidul de alăptare Nutricia
sau accesând site-ul nutricia.ro.
Expunerea la mediul înconjurător
Un nou-născut are nevoie de protecţie specială
în primele zile după naştere, chiar dacă este
alăptat. Expunerea la mediul înconjurător trebuie
să se facă treptat pentru a obişnui organismul cu
factorii din mediu.
13
 Cele mai importante aspecte privind antrenarea
imunităţii pentru bebeluşii mai mici de şase luni
sunt:
igiena nou-născutului îi va asigura o mai bună
protecţie în primele 10 zile de la naştere (baie
zilnică, toaleta ochilor şi a nasului, toaleta
buricului copilului)
vestimentaţia bebeluşului trebuie adaptată
temperaturii, evitându-se „înfofolirea”
apa este utilă la creşterea rezistenţei organismului,
baia zilnică fiind obligatorie
bebeluşul trebuie să stea la aer curat cât mai
mult timp
plimbările în afara intervalului orar 10 - 16, cu
o expunere la soare de câteva minute
temperatura din cameră să fie plăcută (23-
24 de grade), evitându-se frigul sau căldura
exagerată
somnul bebeluşului trebuie să aibă loc
într-o cameră întunecată, fără gălăgie, fără
dispozitive electronice
casa trebuie aspirată, aerisită, fără igrasie;
nu trebuie sterilizată fiindcă o casă exagerat
de curată poate avea consecinţele opuse – o
imunitate mai slabă, riscul dezvoltării unor
alergii
Vaccinarea
Prin vaccinare, sistemul imunitar al bebeluşului va
produce anticorpi care vor fi pregătiţi să elimine
agenţii patogeni specifici. Conform schemei
naţionale, primele vaccinări obligatorii au loc la
2 zile de la naştere, la 2 luni şi la 4 luni. Urmează
apoi vaccinuri la 11 luni şi la 1 an.
Vaccinarea bebeluşului trebuie să se desfăşoare
doar după consultarea medicului de familie
care urmăreşte istoricul bebeluşului. În cazul
unor afecţiuni ale sistemului imunitar, medicul
va decide dacă este recomandată sau interzisă
vaccinarea. În ziua vaccinării, bebeluşul trebuie
examinat, iar părinţii trebuie să fie instruiţi legat
de măsurile necesare dacă apare febra sau
înroşirea zonei din jurul înţepăturii.
Orice reacţie post-vaccinală trebuie comunicată
medicului de familie.
Informaţii complete despre schema de
vaccinare poţi obţine de la medicul de
familie, pe baza fişei de vaccinare
14
Sfatul medicului
Naşterea naturală şi alăptarea exclusivă
sunt metodele cele mai eficiente de întărire a
imunităţii bebeluşului în primele lui şase luni
de viaţă.
IMUNITATEA BEBELUȘULUI LA
VÂRSTA DE 6-12 LUNI
După vârsta de 6 luni, bebeluşul începe să
interacţioneze mai mult cu mediul înconjurător,
fiindcă învaţă să meargă de-a buşilea, introduce
mânuţele sau obiecte în guriţă, interacţionează
cu alţi copii, este mai activ din punct de vedere
al mobilităţii (merge sprijinit sau chiar singur),
începe diversificarea alimentaţiei.
Deşi sistemul imunitar produce tot mai mulţi
anticorpi, încă nu a atins nivelul suficient pentru
a se apăra împotriva agenţilor patogeni mai
agresivi. Bebeluşul are nevoi speciale în privinţa
dezvoltării imunităţii:
nutriţia adecvată vârstei
diversificarea corectă a alimentaţiei
continuarea alăptării
un program de somn optim
vaccinarea conform programului naţional şi
recomandărilor medicale
expunerea treptată la factorii din mediu
Alimentația
După vârsta de şase luni, laptele matern nu mai
este suficient ca sursă exclusivă de hrană pentru
bebeluş, astfel că este necesară diversificarea
hranei. Este datoria noastră să îi asigurăm
copilului nostru cea mai bună hrană din punct
de vedere nutriţional şi să îi construim obiceiuri
alimentare sănătoase de la o vârstă fragedă.
Tot în perioada 6-12 luni, organismul bebeluşului
se dezvoltă rapid, dobândind tot mai multe
achiziţii motrice (învaţă să meargă de-a buşilea
sau în picioare, să apuce mai bine obiectele)
şi cognitive (învaţă să vorbească, îşi dezvoltă
memoria, este mai mult timp activ în cursul
unei zile, este implicat în mai multe activităţi
de gândire), de aceea are nevoie de mai
multă energie care poate fi dobândită printr-o
alimentaţie diversificată.
Rolul nutriției
Rolul nutriţiei este acela de a conferi organismului
unui bebeluş toate elementele necesare pentru a
susţine creşterea şi dezvoltarea optimă. O nutriţie
corect planificată este vitală, încă de la începutul
diversificării, pentru că asigură:
necesarul de vitamine şi minerale pentru
organismul în creştere al bebeluşului
necesarul de proteine care contribuie la
dezvoltarea sistemului imunitar şi osos
necesarul de acizi graşi esenţiali benefici
pentru dezvoltarea neuronală
necesarul de glucide care conferă energie
corpului
O nutriţie corectă va ajuta bebeluşul să rămână
sănătos, să aibă un metabolism bun şi să susţină
lupta împotriva microbilor prin intermediul
sistemului imunitar. Dar o nutriţie corectă are la
bază calitatea şi nu cantitatea, alimente bogate
în vitamina A, vitamina C, vitamina D, acizi graşi
esenţiali, prebiotice.
Vitamina A
Este esenţială pentru sănătatea sistemului osos şi
a pielii, dar şi sănătatea şi creşterea celulelor şi a
ţesuturilor din organismul bebeluşului, în special
cele din păr, unghii şi piele. Fructele şi legumele
colorate conţin vitamina A.
Cantitatea recomandată: 375 micrograme (mcg)
de vitamina A / zi
Cele mai bune surse de vitamina A:
cartofi dulci; varză creaţă fiartă;
morcovi fierţi; supă de legume;
spanac fiert; ardei gras verde;
piersici; ou;
broccoli fiert; mazăre fiartă;
pepene galben;
formulă de lapte fortifiat
hrană specială pentru bebeluşi
Vitamina C
Este esenţială pentru sistemul imunitar, ajutând
la stimularea producţiei de anticorpi şi a
substanţelor utile în organism în neutralizarea
microbilor. Aceasta ajută la menţinerea unor
gingii sănătoase şi la întărirea vaselor de
sânge ale copilului, la reducerea la minimum a
echimozelor de la căderi şi zgârieturi (care sunt
frecvente pentru bebeluşii de 6-12 luni).
În plus, vitamina C ajută la vindecarea rănilor şi
a tăieturilor, stimularea sistemului imunitar şi la
menţinerea sub control a infecţiilor. Tot vitamina
C este cea care ajută corpul să absoarbă fierul
din sursele alimentare. Fructele şi legumele
colorate sunt surse importante de vitamina C.
15
 Cantitatea recomandată: 15 miligrame (mg) pe
zi.
Cele mai bune surse de vitamina C:
½ cană de suc de portocale: 50 mg;
¼ porţie de kiwi: 41 mg;
½ porţie de portocală medie: 30 mg;
¼ porţie de broccoli: 30 mg;
3 căpşune medii: 21 mg;
¼ porţie de grapefruit roz: 23 mg;
¼ porţie de pepene galben: 17 mg;
¼ porţie de mango: 11 mg;
¼ porţie de roşii: 5 mg;
¼ porţie de spanac: 4.5 mg;
¼ porţie de cartofi, fierţi fără coajă: 3 mg;
¼ porţie de banane: 2 mg
formulă de lapte fortifiat
hrană specială pentru bebeluşi
Vitamina D
Vitamina D, supranumită „vitamina soarelui”,
este produsă de piele sub expunerea la razele
solare, mai precis a razelor ultraviolete, dar poate
fi asimilată şi din alimente. Această vitamină
devine activă în corp după ce este prelucrată în
ficat şi rinichi, susţinând direct lupta sistemului
imunitar împotriva microbilor.
Rolul vitaminei D în organism:
absorbţia calciului şi a fosforului
mineralizarea oaselor
reglarea proceselor de creştere şi diferenţiere
celulară
buna funcţionare a glandei tiroide şi
pituitare
16
menţine echilibrul mineral al organismului
şi ajută la coagularea sângelui
contribuie la dezvoltarea inimii şi a
sistemului nervos
menţine nivelul de insulină
ajută la sinteza proteinelor la nivelul celulei
musculare
Cele mai importante surse de vitamina D sunt:
expunerea directă a pielii la soare un timp
moderat, de preferat în fiecare zi însorită
(15 - 20 min/zi, evitându-se intervalul orar
10 - 16)
alimente de origine animală (ficat,
gălbenuş de ou, ficat de peşte, ulei de
peşte, unt)
cereale
formulă de lapte fortifiat
hrană specială pentru bebeluşi
Deficitul de vitamina D în perioada de creştere
a copilului duce la rahitism, manifestat prin
deformări osoase, hipotonie musculară
(slăbirea muşchilor) şi scăderea rezistenţei la
infecţii. Deficitul apare la copiii care nu primesc
vitamina D şi la cei cu malnutriţie sau sindrom
de malabsorbţie. Bebeluşii trebuie să primească
Vigantol sau să fie expuşi la soare, ori să aibă
o nutriţie corectă, adaptată nevoilor. Discută
cu medicul tău despre Programul Naţional de
Sănătate pentru profilaxia rahitismului.
Vitamina D produsă în piele sau cea provenită
din alimente nu constituie un exces în organism,
singura variantă în care vitamina D este toxică
fiind administrarea accidentală a unei cantităţi
mari de Vigantol şi nu doza recomandată de
medic.
LC - PUFA
LC - PUFA sau acizii graşi polinesaturaţi cu
catenă lungă au un rol funcţional şi structural
în dezvoltarea neuronală a copiilor, reduc
colesterolul şi influenţează vindecarea în urma
infecţiilor.
Cei mai importanţi din punct de vedere al
sistemului imunitar sunt acizii graşi Omega-3 şi
Omega-6. Acizii graşi esenţiali intervin în secreţiile
intestinale şi la nivelul mucoaselor influenţând
astfel funcţia de barieră intestinală.
Acizii graşi Omega-3: reduc inflamaţia şi ajută
la circulaţia sângelui în organism, reduc riscul
de cancer şi ameliorează simptomele unor
boli autoimune, sunt necesari în dezvoltarea
sistemului nervos central.
Acizii graşi Omega-6: ajută la prevenirea
alergiilor şi la vindecarea eczemelor, reglează
metabolismul, ajută la regenerarea pielii.
Surse de acizi graşi LC-PUFA:
somonul, scrumbia, ton alb
carnea de pui şi de curcan
oul, fiert tare
formulă de lapte fortifiat
hrană specială pentru bebeluşi
fructe de sezon proaspete şi legume cu
frunze verzi
linte, alune nesărate, migdale şi nuci
cireşe, spanac, usturoi, fructe şi legume
intens colorate, prune şi stafide
Prebiotice
Prebioticele reprezintă hrana potrivită pentru
bacteriile bune din intestinul bebeluşului.
Sugarii au o nevoie specială de stimulare a
bacteriilor intestinale deoarece se nasc cu un
intestin steril. Există trei tipuri de prebiotice:
Inulina : fibră solubilă eficientă în reducerea
trigliceridelor şi colesterolului
Fructo-oligozaharide (FOS): fibre
nedigerabile necesare în înmulţirea
bacteriilor bune din colon, bacterii
cunoscute sub denumirea de prebiotice
(care se regăsesc în organismul nostru)
Galacto-oligozaharide (GOS): acelaşi rol ca
fructo-oligozaharidele.
Bacteriile benefice (prebiotice), care trăiesc în
intestinul bebeluşului, sunt toate importante
pentru sănătatea, creşterea şi capacitatea
copilului de a lupta împotriva infecţiilor. Prin
hrănirea lor cu alimente bogate în prebiotice,
ajutăm prebioticele să îşi îndeplinească rolul.
După vârsta de şase luni, bebeluşii pot primi
aceste fibre şi din alimentele consumate, nu doar
prin alăptare.
Formulele de lapte fortifiate cu prebiotice şi
cerealele speciale pentru copii care conţin
prebiotice pot ajuta la colonizarea intestinului cu
o populaţie stabilă de bacterii benefice.
Prebioticele se găsesc în:
cereale
usturoi
banane
sparanghel
praz
hrean
tărâţele de grâu
anghinare
formulă de lapte fortifiat
cereale fortifiate cu prebiotice
17
 O diversificare corectă
Diversificarea are o importanţă deosebită în
creşterea copilului, fiind perioada cheie ce poate
contura sănătatea şi obiceiurile alimentare ale
acestuia. În procesul diversificării alimentaţiei,
bebeluşul va trece la început, în perioada 6-12 luni,
printr-o perioadă de tranziţie, în care alimentele
i se oferă treptat, în texturi şi combinaţii diferite.
Cu cât bebeluşul va gusta o mai mare varietate
de alimente, cu atât mai uşor va fi să accepte o
hrană variată în anii următori.
Diversificarea corectă are la bază câteva reguli:
bebeluşul este pregătit să înceapă
diversificarea atunci când arată un interes
crescut de a gusta mâncarea părinţilor
fiecare aliment trebuie introdus pe rând,
la distanţă de 2-3 zile, pentru a se observa
reacţiile bebeluşului (şi de a depista
alergiile sau intoleranţele)
diversificarea trebuie începută cu piureuri
de legume, apoi cu cele din fructe
glutenul este recomandat să fie introdus
nu mai devreme de 4 luni şi nici mai târziu
de 7 luni, cea mai importantă sursă fiind
cerealele
oferă alimentele noi la masa de prânz,
când bebeluşul este odihnit şi pregătit
pentru explorare
alimentele trebuie să fie cât mai variate,
astfel încât să îndeplinească nevoile
nutriţionale ale bebeluşului
începerea diversificării trebuie făcută la
sfatul medicului.
18
Consecințele pe termen lung ale
diversificării greșite
O diversificare greşită a alimentaţiei bebeluşului
poate avea consecinţe negative asupra funcţionării
organismului, aşadar şi asupra sistemului imunitar.
Diversificarea începută timpuriu sau introducerea
unor alimente mult prea devreme pot avea urmări
pe termen lung, precum:
1. Creşterea riscului de apariţie
alergiilor alimentare
Anumite alimente sunt mult mai frecvent cauza
apariţiei alergiilor, comparativ cu altele, motiv
pentru care se recomandă în general, amânarea
introducerii lor în alimentaţia bebeluşului.
Alimentele cu potenţial alergen nu se introduc
mai târziu de un an, deoarece creşte riscul
dezvoltării alergiei.
Fiindcă multe dintre alergii au o componentă
genetică, nici măcar această măsură nu poate
să prevină uneori apariţia unei alergii alimentare.
Aproape 1 din 12 copii mici suferă de o alergie
la alimente. Alergiile la laptele de vacă, la gluten
şi la ou sunt cele mai comune. Prin introducerea
treptată a alimentelor şi urmărirea reacţiilor se
poate depista din timp o alergie.
Protejează-ţi
bebeluşul de boli
alegând paşii
siguri şi eficienţi
în procesul de
diversificare a
alimentaţiei
2. Probleme digestive şi afecţiuni renale Ce să nu faci legat de diversificarea alimentaţiei:
Introducerea prematură a anumitor alimente nu te grăbi să introduci prea multe alimente
poate suprasolicita funcţiile digestive din la o singură masă
organismul bebeluşului care nu are încă tractul bebeluşul nu trebuie să guste din orice,
a intestinal suficient de maturizat pentru a prelucra cum ar fi mâncarea părinţilor
toate tipurile de hrană solidă. nu se oferă alimente solide în biberon
nu exagera cu porţiile, fiindcă bebeluşul
Uneori, funcţiile renale au de suferit din cauza are un stomac mic comparativ cu adulţii
unei diversificări începute prematur, mai ales precauţia este necesară când introduci
dacă alimentaţia este bogată în proteine sau alimente cu potenţial alergen (despre ele
sodiu (de ex, laptele de vacă conţine sodiu şi vei afla mai multe în capitolul următor)
potasiu şi poate afecta funcţia renală dacă este
oferit unui bebeluş de câteva luni).
Problemele digestive şi afecţiunile renale au un
impact negativ asupra funcţionării organismului,
de aceea sistemul imun poate fi afectat.
3. Supraalimentarea bebeluşului
Pentru ca bebeluşul nu poate indica saţietatea,
există riscul supraalimentării lui, fapt ce poate
duce la probleme digestive şi implicit la un
organism vulnerabil in faţa microbilor.
4. Boala celiacă
Boala celiacă este o boală care se manifestă
prin intoleranţă la gluten. La nivelul intestinului
subţire nu se mai absorb alimentele nutritive,
fapt ce duce la urmări neplăcute privind starea
de sănătate a bebeluşului.
Apariţia bolii este legată de introducerea precoce
a făinoaselor în alimentaţie, deci alimente care
conţin gluten. Aşadar, glutenul trebuie introdus
în alimentaţia bebeluşului dupa vârsta de 7 luni
(dar nu mai târziu), în cantităţi reduse.
19
 Expunerea treptată la mediul
înconjurător
Expunerea la mediul înconjurător are un rol
important în dezvoltarea sistemului imunitar.
Răcelile sunt printre cele mai frecvente boli
în rândul bebeluşilor şi sunt benefice pentru
întărirea sistemului imunitar, având rolul de
„antrenament”.
Copiii încep să răcească după vârsta de 6 luni, iar
un număr de 6-8 episoade de răceală pe an sunt
considerate normale pentru sugari şi preşcolari.
La vârsta de 6-12 luni, bebeluşul este într-o
etapă de explorare şi învăţare: începe să meargă
de-a buşilea sau chiar învaţă să meargă singur,
este curios despre toate lucrurile din jurul său,
introduce obiectele cu care interacţionează în
guriţă, gustă multe alimente noi introduse prin
diversificarea alimentaţiei, interacţionează cu
mai mulţi copii şi adulţi, este plimbat mai mult de
părinţi.
Bebeluşii vor avea astfel mult mai multe „ocazii”
de a prelua virusuri şi bacterii din mediul
înconjurător sau de la persoanele din jurul lor.
De fiecare dată când bebeluşul intră în contact
cu microbii, sistemul imunitar produce anticorpi
şi înregistrează în memorie modalitatea de
a-i neutraliza. Prin aceste reacţii ale sistemului
imunitar, organismul învaţă să lupte contra
microbilor şi să fie mai bine pregătit în viitor.
Totuşi, anumiţi microbi sunt mai agresivi şi pot
duce la complicaţii în cazul copiilor, de aceea
prevenirea îmbolnăvirilor este importantă şi la
vârste mici.
20
Trebuie să existe aşadar un echilibru în ceea ce
priveşte expunerea bebeluşului la factorii din
mediu, luând în considerare că răcelile comune
pot antrena sistemul imunitar. Măsurile de igienă
uzuale (spălatul pe mâini, aerisirea camerelor,
strănutul în batistă şi ştergerea nasului) sunt
eficiente în reducerea riscului de îmbolnăvire.
Curăţenia exagerată, dezinfectarea tuturor
obiectelor cu care interacţionează bebeluşul,
ştergerea frecventă a mâinilor cu geluri
antibacteriene creează însă premisele unui
sistem imunitar fragil.
Programul de somn
Somnul este unul dintre factorii importanţi care
influenţează imunitatea copiilor, fiindcă permite
conservarea energiei şi refacerea ţesuturilor
afectate de virusuri sau bacterii. Privarea de
somn are ca principal dezavantaj creşterea
vulnerabilităţii la boli, dar poate afecta şi
creşterea bebeluşului.
Creşterea este un proces complex, care necesită
mai mulţi hormoni pentru a stimula diverse
evenimente biologice în sânge, organe, muşchi
şi oase. Un hormon proteic secretat de glanda
pituitară numit hormonul de creştere este un
jucător cheie în aceste evenimente. Hormonul de
creştere este eliberat pe tot parcursul zilei, dar
în cazul bebeluşilor, perioada cea mai intensă
de eliberare este la scurt timp după începerea
somnului profund din timpul nopţii.
Un deficit de somn poate afecta şi modul în care
organismul metabolizează alimentele, dar şi
abilităţile motorii şi de concentrare pe timpul zilei.
Lipsa unui somn de calitate determină carenţe
de vitamine şi minerale care pot altera rezistenţa
sistemului imunitar.
Sugarii au nevoie de 16 - 20 ore de somn pe zi,
iar copiii de la vârsta de 3 ani în sus au nevoie de
aproximativ 10 - 14 ore de somn. Pe măsură ce
copilul creşte, timpul de somn descreşte, însă o
atenţie deosebită trebuie să fie acordată copiilor
mici deoarece aceştia trebuie să doarmă cel
puţin 8 ore pe noapte.
Pentru o secreţie adecvată de melatonină
(hormonul somnului care acţionează ca un
puternic antioxidant), copiii trebuie să doarmă în
întuneric, fără o lumină de noapte. Din moment
ce frecvenţa electromagnetică afectează
calitatea somnului, asiguraţi-vă că toate
dispozitivele electronice, din dormitorul copilului,
sunt deconectate. Transformaţi camera copilului
într-un refugiu al somnului menţinându-l
întunecat şi bine ventilat pe timp de noapte.
Sfatul medicului
Expunerea treptată a bebeluşului la
mediul înconjurător îi va antrena sistemul
imunitar pentru a dezvolta imunitate pe
termen lung şi va reduce riscul apariţiei
sensibilităţilor.
Un număr de 6-8 episoade de răceală
pe an sunt considerate normale pentru
sugari şi preşcolari.
Sugarii au nevoie de 16-20 de ore de
somn pe zi.
Curăţenia exagerată creează premisele
unui sistem imunitar fragil.
IMUNITATEA BEBELUȘULUI LA
VÂRSTA DE 12-36 LUNI
Creşterea bebeluşului după vârsta de 1 an aduce
cu sine o serie de transformări nu doar la nivel
cognitiv, ci şi din punct de vedere al funcţionării
metabolismului, sistemului imunitar şi sistemului
digestiv.
În primul rând, după vârsta de 1 an, bebeluşul
pierde din stratul de grăsime, motiv pentru
care cresc nevoile nutriţionale. Erupţia dentară
modifică aspectul feţei şi permite masticaţia,
fapt ce ajută la îmbunătăţirea modului în care
poate fi hrănit. Dezvoltarea muşchilor permite
achiziţionarea unor noi capacităţi motorii care
sunt consumatoare de energie.
Copiii de 2-3 ani pot să prefere un anumit sport,
o parte din ei renunţă la somnul din timpul
zilei, au anumite preferinţe alimentare. Cel mai
important aspect este însă acela al integrării lor
în colectivitate, ceea ce reprezintă o provocare
pentru sistemul imunitar. Părinţii constată
deseori că în primul an de creşă sau grădiniţă,
copiii se îmbolnăvesc mai des, în majoritatea
cazurilor suferind răceli.
Deşi este dificil pentru părinţi să îşi vadă copilul mic
bolnav, răcelile sunt totuşi un bun antrenament
al sistemului imunitar, dacă nu depăşesc 6-8
episoade pe an. Răcelile în perioada preşcolară
scad riscul îmbolnăvirilor în primii ani de şcoală.
Cum putem să ne ajutăm copilul să fie mai bine
protejat de boli şi să aibă un sistem imunitar
puternic? Printr-o alimentaţie sănătoasă, bazată
pe alimente bogate nutriţional, prin expunerea
mai mare la mediul înconjurător, dar şi prin
exersarea unor obiceiuri ce previn îmbolnăvirile.
21
 Nutriția ca accelerator al
dezvoltării sistemului imunitar
Nevoile nutriţionale ale bebeluşilor în perioada
12-36 de luni sunt diferite faţă de cele din primul
an de viaţă, ele fiind influenţate de ritmul rapid în
care organele, ţesuturile şi celulele din organismul
unui copil se dezvoltă. Deşi cantitatea de
mâncare pe care o poate consuma un copil mic
este redusă, aceasta trebuie să aibă un conţinut
bogat în proteine, energie, vitamine şi minerale.
Copiii de 12-36
de luni iau în
greutate în jur de
9g/zi, pe când
bebeluşii mai mici
de 1 an câştigă
aproximativ 16
g/zi.
La baza satisfacerii nevoilor nutriţionale ale
copiilor mici rămân însă vitaminele şi mineralele,
acizii graşi şi prebioticele, dar creşte varietatea
alimentelor pe care le putem oferi copiilor,
obişnuiţi deja cu diversificarea hranei.
Nevoile nutriţionale pentru copii mici sunt:
copiii de 1-3 ani au nevoie de 100 kcal/kg
corp/zi (un copil de 13 kg va avea nevoie
de 1300 kcal/zi)
creşte nevoia de alimente bogate în fier (în
România, 2 din 3 copii cu vârsta de 1 an au
o deficienţă de fier)
vitamina D este în continuare necesară
pentru menţinerea imunităţii
trebuie să existe un echilibru între aportul de
Proteine, Glucide şi Lipide, dar şi un aport
suficient de Fibre, Vitamine şi Minerale
22
Proteinele contribuie la formarea unui sistem
imunitar puternic, iar un copil mic are nevoie
de 1-1.2 g de proteină / kg corp. Proteinele se
decompun în organism eliberând aminoacizi care
sunt necesari corpului, dar pot fi luaţi doar din
alimente.
Cele mai importante surse de proteine sunt:
carnea de pui şi curcan, vită, porc, ouăle,
lactatele, leguminoasele, fructele oleaginoase
(nuci, alune, migdale, caju).
Proteinele din lapte sunt necesare, dacă nu
mai este alăptat copilul, dar formula de lapte
este preferabilă laptelui de vacă, fiindcă este
îmbunătăţită cu fier şi LC-PUFA (acizi graşi),
vitaminele A, C şi D dar şi prebiotice, toate fiind
benefice dezvoltării sistemului imunitar.
Laptele de vacă nu este adaptat nevoilor copiilor
mici, având un conţinut ridicat de săruri şi fiind
mai greu de digerat, fapt ce determină un risc
mai mare de apariţie a intoleranţei la lactoză.
Glucidele asigură energia în corp şi contribuie
la menţinerea unui organism puternic din punct
de vedere al imunităţii, de aceea nu trebuie să
lipsească din alimentaţie.
Cele mai bune surse sunt: pâinea, orezul, grişul,
pastele, meiul, ovăzul, hrişca, cerelale speciale
pentru copii, leguminoasele, cartofii, bananele.
Lipidele (grăsimile) au rol în creşterea sistemului
nervos, dar şi în absorbţia vitaminelor care
contribuie la sănătatea sistemului imunitar
(vitaminele A, C şi D)
Fierul este important în formarea hemoglobinei
din celulele roşii, care transportă oxigenul prin
întregul corp. O carenţă de fier poate duce la o
imunitate mai scăzută, ceea ce îl face pe copil
să fie mai vulnerabil în faţa infecţiilor. Surse de
fier sunt: ficatul, carnea, lintea, nucile, orezul,
legumele cu frunze verzi.
Zincul intră în componenţa tuturor ţesuturilor
din corp şi ajută la crearea de noi celule, intră în
alcătuirea enzimelor care ajută sistemul imunitar
să funcţioneze şi grăbeşte vindecarea rănilor.
Surse de zinc sunt: carnea, brânza, pâinea,
cerealele, seminţele de dovleac, susan.
Masa zilnică a bebeluşului trebuie deci să
conţină:
lactate – sursă de proteine, calciu, fosfor,
grăsimi
carne, ouă, peşte – sursă de fier, proteine
grăsimi – sursă de acizi graşi
cereale – sursă de glucide, fibre, proteine
fructe şi legume - sursă de vitamine,
minerale, fibre
Nutriţia în perioada 12-36 de luni este aşadar
importantă pentru că poate influenţa direct
sănătatea sistemului imunitar. Un organism
hrănit cu alimente bogate în vitamine, minerale şi
acizi graşi va reuşi să se vindece mai repede şi să
reziste mai bine împotriva microbilor.
Expunerea constantă la mediul
înconjurător și noi stimuli
Pe măsură ce bebeluşul creşte, acesta este expus
la tot mai mulţi factori din mediul înconjurător.
După vârsta de un an, bebeluşul începe să
meargă şi nevoia lui de explorare creşte, la fel
cum se măreşte nivelul de interacţiune cu alţi copii
sau adulţi. Până la vârsta de 3 ani, cei mai mulţi
bebeluşi sunt deja integraţi în colectivitate (creşă,
grădiniţă).
Copilul mic este astfel expus la o diversitate de
microbi pe care sistemul său imunitar trebuie să fie
capabil să îi neutralizeze.
Bebeluşii au parte de diverse situaţii în care
interacţionează cu factorii din mediul înconjurător,
cele mai întâlnite situaţii fiind expuse în continuare.
Expunerea la temperaturi scăzute
Expunerea bebeluşului la temperaturi scăzute
este normală în perioada iernii, dar trebuie să
ţinem cont de câteva sfaturi:
ieşirile trebuie limitate dacă este ger sau
vânt puternic
păstraţi o temperatură de 20-22°C în
interiorul casei, astfel încât să nu fie o
diferenţă mare faţă de exterior
bebeluşul trebuie îmbrăcat corespunzător
anotimpului, folosind haine impermeabile
în timpul iernii şi cizme îmblănite
în perioada toamnă-iarnă, bebeluşul trebuie
expus treptat la frig.
23
 Frigul nu provoacă răceli şi gripe, dar favorizează
îmbolnăvirile fiindcă un organism care suferă
de hipotermie are un randament mai scăzut al
sistemului imunitar de a-l proteja de microbi. În
timpul iernii, frigul provoacă uscarea mucoasei
nazale, fapt ce determină o capacitate scăzută a
corpului de a filtra agenţii patogeni din aer.
Aşadar, expunerea la frig în perioadele mai
blânde şi îmbrăcarea potrivită a copilului mic
va ajuta bebeluşul să lupte eficient împotriva
microbilor.
Expunerea la animale
Animalele de casă pot avea efecte pozitive
asupra imunităţii bebeluşilor, fiindcă expunerea
determină producerea de anticorpi la alergenii
specifici animalelor. Fiindcă totuşi animalele sunt
purtătoare de microbi şi paraziţi, sunt necesare
câteva reguli privind creşterea lor în casă:
animalele trebuie vaccinate, deparazitate
şi controlate periodic
copiii trebuie să evite să mănânce de pe
jos, chiar dacă pare curat, fiindcă pot
aspira fire de păr
nu trebuie permis accesul animalelor în
bucătărie
copiii mici nu au voie să interacţioneze cu
animale bolnave sau sub tratament
curăţarea casei de păr, mai ales în
perioada de năpârlire a animalelor
Expunerea la aerul curat
Aerul curat este benefic pentru bebeluşi, de
aceea se recomandă plimbări zilnice afară, dacă
vremea permite acest lucru. Chiar dacă nu mergi
cu bebeluşul la plimbare, aerisirea camerelor este
recomandată atât dimineaţa, după trezire, cât şi
seara, înainte de culcare.
24
Expunerea la aerul rece este benefică pentru
copiii mici care învaţă să îşi regleze temperatura
corpului în funcţie de mediu. Este bine să fie
evitată „înfofolirea” copiilor fiindcă acest lucru
nu îi protejează de microbi, ci le provoacă un
disconfort sau poate avea efecte negative dacă
se supraîncălzesc. Fularul nu este recomandat
fiindcă îngreunează respiraţia pe nas şi poate
duce la nevoia copilului de a respira pe gură, fapt
ce îl expune la microbii din mediu care sunt mai
bine filtraţi de căile nazale.
Aerul curat este benefic copiilor mici şi preferabil
unui mediu închis, ventilat artificial. Pentru
familiile care locuiesc în oraşe aglomerate, sunt
preferabile plimbările prin parcuri cu multă
vegetaţie şi deci, un aer mai curat.
Copiii nu trebuie expuşi la fumul de ţigară
deoarece acesta creşte riscul de îmbolnăvire
de bronşită, infecţii ale urechii, astm sau alte
probleme respiratorii. Ţineţi cont şi de faptul că
un copil respiră mai rapid şi astfel inhalează mult
mai multe toxine decât un adult, aşadar părinţii
care fumează trebuie să facă asta cât mai
departe de copil.
Expunerea la soare
Expunerea la soare este benefică pentru
imunitatea celor mici, care au nevoie de vitamina
D pentru o bună funcţionare a sistemului imunitar.
Lipsa soarelui provoacă rahitism, o boală ce
face imposibilă absorbţia calciului şi care pune în
pericol sistemul de apărare al organismului.
Fiindcă pielea celor mici este sensibilă, se
recomandă expunerea directă la soare în afara
intervalului orar 10-16, dar o perioadă limitată de
timp: 15-20 minute.
Vara, capul trebuie protejat cu o pălărie, iar
pentru protecţia pielii se poate folosi crema cu
factor de protecţie SPF mai mare de 15.
În restul anotimpurilor, expunerea la soare se
poate face şi în miezul zilei, dar pentru perioade
limitate de timp: 10-15 minute.
Copiii cu pielea albă trebuie protejaţi în timpul
verii cu creme speciale, fiindcă sunt predispuşi la
arsuri.
Razele soarelui reprezintă cel mai bun mod de
a ajuta organismul să rămână sănătos şi de
a sprijini sistemul imunitar să lupte împotriva
microbilor.
Expunerea la mediu
Copiii mici sunt inevitabil expuşi la mediu
(pământ, nisip, noroi, factori poluanţi), fiindcă
nevoia lor de explorare creşte după ce învaţă să
meargă. Microbii din aceste medii pot să afecteze
sănătatea celor mici, dar cheia este echilibrul.
Lipsa expunerii la microbii din pământ sau nisip
nu va ajuta sistemul imunitar să se antreneze
suficient de mult şi acesta devine vulnerabil pe
măsură ce copilul creşte.
Factorii din mediul înconjurător le pot influenţa
copiilor imunitatea, dar le pot accentua şi
sensibilităţile. Poluarea, industrializarea,
reducerea zonelor cu vegetaţie în favoarea
construcţiilor sau a infrastructurii sunt factori
care afectează starea de sănătate a copiilor şi
pot duce la apariţia alergiilor.
Expunerea prin integrarea în colectivitate
Din punct de vedere al imunităţii, vârsta de 3-4
ani este cea mai potrivită pentru integrarea în
colectivitate, dar cei mai mulţi copii merg la creşă
de la 2 ani. Peste 90% din bolile copiilor care merg
la creşă sau grădiniţă sunt virale şi se transmit
foarte uşor, cele mai frecvente fiind răcelile.
Copiii se îmbolnăvesc des mai ales în primul an
de integrare în colectivitate, dar îşi antrenează
în acest fel sistemul imunitar care devine mai
performant în lupta cu microbii.
O protecţie exagerată, prin excluderea
din colectivitate, poate duce la un sistem
imunitar sensibil care să răspundă anormal
în privinţa unor factori din mediu (alergiile).
Pentru a-ţi ajuta copilul să aibă un sistem imunitar
puternic, trebuie să te asiguri că mănâncă hrană
sănătoasă, că are un meniu zilnic echilibrat şi că
a învăţat regulile de bază privind igiena.
Copiii mici sunt interesaţi de mişcare, au
nevoie mai mare de socializare cu alţi copii,
interacţionează mai des cu adulţii, motive pentru
care sunt mai expuşi la microbi.
Dacă există un echilibru în modul în care sunt
expuşi mediului înconjurător, dacă au parte
de soare, aer curat şi mişcare, copiii mici vor
beneficia de ajutor în dezvoltarea unui sistem
imunitar puternic.
Importanța obiceiurilor din familie
Obiceiurile dobândite în familie îi pot ajuta
pe copii să se protejeze de boli. Iată câteva
din regulile pe care le puteţi stabili şi respecta
împreună, oferindu-le copiilor un bun exemplu.
De fiecare dată când ajungem acasă, ne
spălăm pe măini cu apă şi săpun.
Ne spălăm mâinile după ce folosim toaleta
(oliţa).
În toaletele publice, folosim un şerveţel de
unică folosinţă pentru a închide robinetul
cu apă după ce ne spălăm pe mâini.
Spălarea corectă a mâinilor – întindem
săpunul şi între degete, curăţăm unghiile,
nu clătim decât după 10 secunde de
spălat cu săpun.
Nu intrăm încălţaţi în casă şi depozităm
pantofii într-un dulap sau cutie.
Spălăm fructele sau legumele înainte să le
consumăm.
Nu purtăm în casă aceleaşi haine pe care
le-am purtat şi afară.
Aerisim camerele în fiecare dimineaţă şi
seară, lăsând lumina soarelui să pătrundă
în camere.
Strănutăm folosind un serveţel de unică
folosinţă, iar în lipsa lui, folosim braţul (nu
palma) pentru a ne acoperi nasul şi gura.
Aruncăm şerveţelele folosite pentru
ştergerea nasului.
Stabiliţi un plan săptămânal privind
meniurile zilnice.
Gătiţi împreună pentru a deprinde şi copiii
obiceiuri alimentare sănătoase.
Sfatul medicului
O nutriţie adecvată dezvoltării copilului
trebuie să asigure zilnic necesarul de
vitamina A, C şi D, dar şi prebiotice,
componente ce stau la baza unei
imunităţi puternice.
Expunerea le mediul înconjurător trebuie să
se facă treptat şi echilibrat, hiperprotejarea
copiilor mici nefiind recomandată.
25

CUM SE MANIFESTĂ
IMUNITATEA SCĂZUTĂ?
O imunitate scăzută are ca efect îmbolnăviri
dese sau perioade lungi de convalescenţă, ori
complicaţii ale bolilor care necesită tratament
îndelungat (uneori, cu efecte secundare nedorite
pentru că sunt prea puternice pentru copii).
Aşa cum am menţionat în capitolele anterioare,
există câţiva factori care pot determina scăderea
imunităţii unui copil mic:
TIPURI DE RĂCELI, VIROZE ȘI
TRATAMENT
Răcelile şi virozele sunt printre cele mai comune
boli în rândul copiilor mici. Sunt peste 200 de
tipuri de viruşi care pot provoca răcelile, acestea
fiind foarte contagioase şi deci uşor de transmis
copiilor. În sezonul rece, apar epidemii care duc
la îmbolnăviri frecvente, mai ales în cazul copiilor
care sunt integraţi în colectivitate.
Răcelile sunt totuşi un bun antrenament al
sistemului imunitar, dacă nu depăşesc 6-8
episoade pe an. Un număr mai mare de
îmbolnăviri poate avea drept cauză un sistem
imunitar compromis.

Naşterea prin cezariană privează bebeluşul Copilul frecvent răcit

de contactul cu bacteriile din canalul vaginal
şi care îi pot proteja sistemul digestiv.
Alimentaţia nepotrivită bebeluşilor cu
vârstă mai mare de şase luni (alimente
bogate în calorii, dar fără un aport
de vitamine şi minerale, alimente care
suprasolicită funcţiile organelor interne
sau care pot determina alergii)
Lipsa unei expuneri echilibrate la mediul
înconjurător, fapt ce privează sistemul
imunitar de antrenamentul necesar.
Nerespectarea măsurilor de igienă, mai
ales la intrarea în colectivitate, când
copilul este expus îmbolnăvirilor
Tulburările de somn şi suprasolicitarea

Află mai multe detalii pe www.nutricia.ro
Scăderea imunităţii poate avea cauze medicale:
deficienţe ale sistemului imunitar care
pot fi identificate timpuriu (bebeluşul
se îmbolnăveşte frecvent, are stări de
slăbiciune şi oboseală care persistă
aparent fără motiv, scaune cu sânge sau
mucus şi dureri abdominale, uscarea pielii
şi a ochilor, scăderea în greutate şi dureri
musculare sau tremur)
alergiile (cele mai frecvente sunt alergiile
alimentare)
bolile cronice (tuberculoza, diabetul
zaharat, astmul, hepatita cronică,
malformaţii la nivelul inimii etc.)
Imunitatea scăzută se manifestă prin îmbolnăviri
frecvente sau prin dezvoltarea ori agravarea
unor alergii.
Expunerea la infecţiile comune are un rol
important în dobândirea unui sistem imunitar
puternic pe cale naturală. Răcelile frecvente
ale copiilor se datorează expunerii la noi şi noi
virusuri, pe care sistemul imunitar le memorează
şi împotriva cărora va lupta mai uşor în viitor.
Răcelile devin o problemă de sănătate pentru
copiii mici atunci când:
sunt prea frecvente şi pot compromite
sănătatea copiilor care nu mai reuşesc
să treacă de perioada de convalescenţă
(recăderi frecvente)
sunt grave şi evoluează agresiv, ducând la
probleme respiratorii şi complicaţii, uneori
chiar punând în pericol viaţa copiilor
ascund un teren alergic sau un deficit ori o
anomalie a sistemului imunitar.
27

Răcelile dese (mai mult de 6 - 8 răceli într-un an
pentru bebeluşi) înseamnă episoade repetate de
inflamaţie în care sistemul imunitar al copilului
luptă cu agentul patogen.
Acestea pot avea urmări asupra stării de
sănătate: apariţia otitelor, astmului, distrugerea
ţesutului pulmonar.
Consecinţe privind dezvoltarea în urma îmbolnăvirilor
dese:
copilul nu se hrăneşte suficient
copilul nu are o dispoziţie bună pentru
joacă sau învăţare
izolarea şi lipsa socializării cu alţi copii îl
pot afecta
tratamentele (injecţii, perfuzii) şi/sau
spitalizărilor frecvente pot fi traumatizante,
astfel că vizitele la medic îi provoacă teamă
copilului
Simptome și infecții frecvente
Răceala
Răceala este cea mai cunoscută boală cu
simptome uşor de observat, care apar la 2-3 zile
de la infectare şi pot dura până la 2 săptămâni.
Simptome:
dureri de gât şi înroşirea acestuia
dureri de cap
febră
nas înfundat şi secreţii nazale
strănuturi frecvente
Cauze: virusuri
28
Tratament
secreţiile nazale sunt deranjante mai ales
când bebeluşul este hrănit, de aceea
trebuie aspirate frecvent
curăţarea nasului cu apă de mare sau ser
fiziologic
consumul de alimente bogate în vitamina C
consumul ridicat de lichide (supe de pui,
apă)
alăptarea bebeluşului asigură atât
anticorpi, cât şi hidratarea necesară
tratament specific conform recomandărilor
medicului
Bronșita
Bronşita reprezintă inflamaţia căilor aeriene (a
bronhiilor terminale) producând edem la nivelul
lor şi mucus (spută). Bronşita acută este în
majoritatea cazurilor o urmare a unui episod de
răceală sau gripă. În doar 10% din cazuri bronşita
acută este determinată de bacterii.
Bebeluşii se pot infecta prin contactul cu obiecte
contaminate (mai ales că îşi introduc mânuţele
în guriţă) sau prin inhalarea unor particule virale
în urma unui strănut sau tuse a cuiva bolnav.
Grădiniţa sau locurile de joacă reprezintă în
general sursa îmbolnăvirii.
Simptome:
tuse seacă în primele zile, iar apoi productivă
(elimină spută)
febră moderată (38 C)
senzaţie de astenie
wheezing (zgomot şuierător asociat
respiraţiei)
Hipersecretia mucusului bronsic favorizează
stanjenirea căilor respiratorii. In general, febra
este moderată.
Boala este mai grava la copiii sub 3 luni si in
Simptomele apar caz de antecedente de prematuritate sau de
la 3-4 zile după hipotrofie. Ea poate sa se manifeste atunci
o infecţie precum printr-o cianoza care indica o diminuare a
răceala sau gripa concentratiei in oxigen a sangelui, o bataie a
şi pot dura 2-3
narilor dezvaluind o insuficienta respiratorie,
săptămâni
un refuz de a se alimenta, agitatie, tulburari de
cunostinţa.
Cauze: virusuri
Tratament:
Cauze: virusuri, bacterii (în mai mică măsură), tusea poate fi ameliorată prin administrarea
aspirarea de alimente sau mucus, expunerea la de siropuri de tuse şi / sau prin aerosoli
aer poluat
căile nazale pot fi curăţate cu apă de mare
Tratament: şi o pompiţă
odihna, hidratarea şi hrana corespunzătoare
tusea poate fi ameliorată prin administrarea
ajută bebeluşul să lupte cu boala
de siropuri de tuse
căile nazale pot fi curăţate cu apă de umidifierea aerului din casă
mare şi o pompiţă febra poate fi ameliorată cu siropuri antitermice
odihna, hidratarea şi hrana corespunzătoare (paracetamol, ibrupofen) administrate la
ajută bebeluşul să lupte cu boala recomandarea medicului
umidifierea aerului din casă
febra poate fi ameliorată cu siropuri
antitermice (paracetamol, ibuprofen
administrate la recomandarea medicului)
Bronșiolita
Bronşiolita este o infecţie a căilor respiratorii
inferioare (bronhiolele) determinând inflamarea
lor şi ducând la dificultăţi în respiraţie. Această
boală afectează în special copiii sub 2 ani, mai
ales în primele 3-6 luni de viaţă. Se transmite
pe cale aeriană sau prin contactul cu jucăriii
contaminate sau cu secreţii care au fost infectate.
Simptome:
creşterea frecvenţei respiratorii (polipnee)
scobirea toracelui la inspiraţie
expiraţie prelungită şuierătoare
tuse iritativă
febră moderată
Bronşiolita se traduce printr-o dificultate
respiratorie: creşterea frecvenţei respiratorii
(polipnee), scobirea toracelui la inspiraţie,
expiraţie prelungită şi şuieratoare.
O tuse iritativă, raluri în rafale (atestând o
bronhoalveolită asociată) şi uneori o accelerare
a ritmului cardiac sunt simptome suplimentare.
29
 alăptarea bebeluşului (exclusivă în primele
6 luni) poate să prevină îmbolnăvirea
sau să ajute bebeluşul să se vindece mai
repede
Diagnosticul, evocat de simptome şi prin
ascultare, trebuie să fie confirmat prin radiografie
pulmonară.
Tratamentul poate fi efectuat la domiciliu, cu
excepţia formelor grave, în care copilul trebuie să
fie spitalizat.
Tratamentul se bazează pe kineziterapie
respiratorie, destinată să dezobtureze căile
aeriene superioare.
Uneori, bronhodilatatoarele sunt prescrise.
Pentru a evita o suprainfecţie bacteriană poate fi
util un tratament cu antibiotic.
Laringita
Laringita reprezintă o afecţiune respiratorie
frecventă în cazul copiilor mici şi necesită consult
medical de urgenţă fiindcă poate provoca
obstrucţia căilor respiratorii. În cazul bebeluşilor
este cu atât mai periculoasă fiindcă aceştia au
căile respiratorii înguste.
Laringita este o inflamare a laringelui, organ ce
face parte din arborele respirator şi care conţine
corzile vocale.
Simptome:
voce răguşită sau subţiată sau abia
perceptibilă
dificultate la înghiţirea alimentelor
dureri în gât
tuse
Există şi alte tipuri de laringită care pot avea Dacă sistemul imunitar al copilului este compromis
simptome mai deranjante pentru bebeluşi şi pot sau a trecut de curând printr-un episod de boală,
afecta grupa de vârstă 1-3 ani. Sunt laringite care pneumonia poate fi gravă şi chiar poate pune în
apar frecvent în urma unor episoade de răceală şi pericol viaţa acestuia.
au o predispoziţie precum teren atopic, prezenţa
Sunt câţiva factori care cresc riscul de îmbolnăvire
polipilor, paratrofie.
cu pneumonie:
Cauze: sugarii fac parte din categoria cea mai
viroze respiratorii riscantă de vârstă, până la şase luni având
un sistem imunitar nepregătit şi putând
bacterii (haemophilus influentzae, streptococul
contacta cu uşurinţă pneumococul
beta hemolitic grup A, pneumococul)
suprasolicitarea corzilor vocale prin ţipete pneumonia apare mai ales în sezonul rece
(atunci când bebeluşul îşi descoperă vocea) sau toamna-târzie
bebeluşii cu probleme cardiace sau afecţiuni
factori din mediu (praf, polen)
pulmonare
refluxul gastro-esofagian.
refluxul gastroesofagian care facilitează în
Tratament: cazul sugarilor îmbolnăvirea
Având la bază infecţia virală, laringita acută nu igiena necorespunzătoare sau expunerea la
se tratează cu antibiotice, ci se folosesc doar fumul de ţigară poate creşte riscul îmbolnăvirii
măsuri şi medicamente pentru ameliorarea cu pneumonie în cazul bebeluşilor.
simptomelor.
repaus vocal
siropuri pentru tuse
aerosoli
antiinflamatoare (ibuprofen)
mediu cald şi uscat
curăţarea căilor nazale cu ser fiziologic sau
apă de mare
evitarea expunerii la aer rece
Sunt şi situaţii când laringita este o urgenţă
medicală şi copilul are nevoie de un consult
urgent:
Laringita acută edematoasă este cea mai
frecventă laringită, având tot o cauză
virală, dar care se poate suprapune unei
infecţii bacteriene. Această laringită
afectează grupul de vârstă 6 luni – 2-3 ani
şi poate duce la insuficenţă respiratorie.

Epiglotita este o formă gravă dar rară

de laringită, care debutează brusc, cu
probleme respiratorii şi o stare generală
alterată, febră şi salivaţie abundentă.
Tusea specifică este epuizantă, spastică,
iar respiraţiile sunt neregulate, scăzute în
frecvenţă.
Pneumonia
Pneumonia este una din bolile frecvente
diagnosticate în rândul copiilor. Pneumonia este
rezultatul unei inflamări a alveolelor pulmonare
ca urmare a prezenţei unui agent patogen.
30
Cauze:
În majoritatea cazurilor, pneumonia este cauzată
de agravarea infecţiei respiratorii deja existente în
organism. Cele mai frecvente tipuri de pneumonii
la copii sunt cele virale şi bacteriene.
Nou-născuţii şi sugarii se pot îmbolnăvi de
pneumonie prin microbii transmişi de la
mamă, cei mai frecvenţi fiind streptococii
de grup B şi E. Coli. Streptococul de tip B
poate fi transmis fătului la naştere, prin
expulzie.
31
 Majoritatea pneumoniilor la copii mici
sunt virale şi sunt datorate infecţiei cu
streptococul pneumoniae, stafilococul auriu
şi Haemophilus influenzae.
Copiii mici se îmbolnăvesc de pneumonie,
dar cu o frecvenţă mai mare aceasta este
produsă de viruşi. Pneumoniile bacteriene
sunt şi ele prezente într-o proporţie ridicată,
având în general ca factor de îmbolnăvire
streptococul pneumoniae.
Simptome:
semne de respiraţie dificilă, accelerată,
îngreunată
letargie, refuzul hranei, iritabilitate
hipotermia
tuse intensă, persistentă
febră în cazul penumoniilor bacteriene
Diagnosticul este stabilit de medic în urma
consultaţiei clinice (ascultaţia pulmonară,
identificarea şuierăturilor când copilul respiră),
dar şi a analizelor (hemograma, radiografie,
culturi bacteriene, analiza sputei).
antibiotice doar în cazul unor pneumonii
bacteriene, cele de natură virală nefiind
tratate cu antibiotic.
aerosoli pentru calmarea tusei şi respiraţie
mai uşoară
siropuri pentru reducerea febrei
comprese calde pe piept pentru ameliorarea
tusei.
Copiii cu o
imunitate slăbită
au nevoie de
spitalizare şi de un
tratament adecvat,
pneumonia având
risc de deces în
cazul sugarilor sau
a copiilor cu alte
afecţiuni
Sinuzita
Sinuzita este o inflamaţie a mucoasei care
căptuşeşte sinusurile, apărută în urma unei infecţii
virale sau bacteriene sau în urma unor reacţii
alergice. Sinusurile nu sunt complet dezvoltate în
cazul copiilor, iar simptomele sinuzitei sunt mai
greu de recunoscut.
32
Sinuzita acută în cazul copiilor durează mai
puţin de 4 săptămâni, timp în care cei mici
suferă de cefalee care se agreavează ziua şi se
ameliorează seara. Afecţiunea se manifestă prin
obstrucţia nazală şi scurgeri nazale care ajung în
faringe, provocând tusea.
Simptomele sinuzitei:
dureri la nivelul frunţii sau în spatele ochilor
răceală care durează chiar şi două luni,
deşi copilul nu face febră
scurgeri nazale purulente
tuse, angina, greaţă şi chiar vărsături
oboseală şi iritabilitate
Fiindcă sistemul imunitar al copiilor mici nu este
complet maturizat, aceştia au o predispoziţie
la infecţii ale nasului, sinusurilor şi urechilor.
De obicei, infecţiile sunt virale dar uneori pot
fi agravate de alergii. Dacă totuşi o răceală
durează mai mult de 10 zile, ar fi bine să se
efectueze un consult medical pentru a identifica
sinuzita.
Tratament:
pulverizări locale cu medicamente
vasoconstrictoare
antibiotice şi antiinflamatoare, când sunt
afecţiuni mai grave
Când simptomele durează mai mult de 2
luni, medicul poate recomanda un tratament
medicamentos sau chirurgical (în cazuri mai
rare), în funcţie de analizele ORL.
TIPURI DE ALERGII ȘI PREVENȚIA
LOR
Majoritatea alergiilor se moştenesc în familie,
astfel că un copil născut din părinţi alergici
riscă să dezvolte la rândul lui alergii. Cele mai
multe alergii nu sunt observate în primul an de
viaţă fiindcă organismul are nevoie de timp să
declanşeze un răspuns imunologic.
Simptomele unei alergii pot fi confundate cu cele
ale unei răceli. Dar dacă simptomele apar în
aceeaşi perioadă, primăvara, mucozităţile sunt
clare, persistă o perioadă mai mare de timp, nu
sunt însoţite de febră, cel mai probabil este vorba
de o alergie.
Cei mai multi dintre părinţi sunt îngrijoraţi
de alergiile la praf, polen, mucegai, care pot
declanşa astmul, dar pericolul mare vine din
partea alergiilor alimentare, care pot pune în
pericol chiar viaţa copilului.
Ce este și cum se produce o alergie
Alergia este reacţia anormală a sistemului
imunitar, când organismul consideră o substanţă
inofensivă (alergen) ca fiind agresivă pentru
organism şi declanşează o reacţie imunitară
exagerată.
Atunci când sistemul imunitar reacţionează la un
alergen, se eliberează imunoglobulina E (IgE),
pentru a distruge alergenul şi au loc o serie de
reacţii chimice în corp care se manifestă prin
diverse simptome (denumite reacţii alergice
precum înroşirea ochilor).
Atunci când bebeluşul are o alergie şi vine
în contact cu un alergen, reacţia nu este
întotdeauna imediată.
Sistemul imunitar construieşte treptat
sensibilitatea la substanţă înainte de apariţia
reacţiilor exagerate la ea.
Sensibilizarea poate dura de la câteva zile
până la mai mulţi ani. Ca o regulă generală, cu
cât debutul unei alergii este mai tardiv, cu atât
şansele de vindecare sunt mai mici.
la nivel mondial, 1 din 3 copii este alergic,
iar dintre aceştia aproximativ 30 - 50% vor
dezvolta în timp astm bronşic
se estimează că aproximativ o treime
dintre sugari prezintă alergie la proteina
de lapte, dar că această alergie se remite
în marea majoritate a cazurilor până la 3
ani.
Tipuri de alergii și simptome
Manifestările alergiilor pot fi diferite, de la
generale până la organice. În funcţie de tipul de
alergii, reacţiile cele mai frecvente sunt:
Dermatologice: înroşirea pielii, umflarea
gurii, eczeme, dermatite, urticarie
Digestive: vomă, diaree, sânge în scaun,
colici, constipaţie, eczeme
Respiratorii: respiraţie îngreunată sau
accelerată
Alte tipuri: lipsa creşterii în greutate,
iritabilitate, colici, anemie.
Alergiile alimentare
O alergie alimentară trebuie confirmată la
bebeluşi prin testul de eliminare. De aceea, în
perioada diversificării alimentaţiei se recomandă
introducerea alimentelor pe rând şi observarea
reacţiilor alergice.
Dacă apar manifestări care pot indica o alergie,
se elimină din dietă alimentul respectiv şi se
observă dacă manifestarea a dispărut.
33

Teoretic, orice produs alimentar poate provoca
o alergie, dar cele mai frecvente sunt alergia la
proteina din lapte de vacă, la ou şi gluten.
Alimentele cu potenţial alergen:
cereale ce conţin gluten (grâu, orz , secară,
ovăz)
oul
laptele (neprocesat de vacă, oaie, capră
sau produse lactate)
legume (ţelină, roşii, ardei, sparanghel,
ceapă, proumb, dovleac, susan)
fructe (citrice, căpşune, coacăze, zmeură,
mure)
nuci (arahide, alune, nuci, fistic)
peşte
soia
carne (de vită, afumătură)
condimente (scorţişoară, curry, nucşoară)
Alergia la proteina de vacă are manifestări încă
din primele luni de la naştere, în cazul în care
copilul este alăptat şi mama consumă produse
lactate. În perioada diversificării alimentaţiei,
reacţia alergică poate fi observată prin consumul
de produse lactate (o linguriţă de iaurt, formule
de lapte pentru sugari, piureuri care conţin lapte).
Manifestări ale alergiei la proteina din lapte de
vacă:
eczemă acută sau cronică;
regurgitare;
vomă;
diaree sau constipaţie;
dezvoltare întârziată;
anemie;
colici;
sânge în scaun.
tulburări de somn;
nelinişte;
lipsa creşterii în greutate.
34
Alergia la praf și polen Alergiile cutanate
Alergiile la polen au caracter sezonier, din martie Erupţiile cutanate alergice (urticariile, eczemele,
până în septembrie. Cei mai frecvenţi alergeni dermatitele atopice, dermatitele de contact)
sunt polenul copacilor, al ierburilor şi al cerealelor. se caracterizează printr-un ciclu mâncărime
- scărpinare - mâncărime care este dificil de
Alergiile la praf şi polen pot avea următoarele
întrerupt. Când organismul reacţionează la un
simptome:
alergen se eliberează histamine care ajung la
Nas înfundat; nivelul pielii şi cauzează mâncărime.
Mâncărime la nivelul ochilor;
Pentru a preveni agravarea erupţiei se recomandă
Rinoree (secreţii nazale abundente)
medicamente antihistaminice care să controleze
Ochi umflaţi şi umezi senzaţia de mâncărime şi prevenirea uscării pielii
Respiraţie şuierătoare şi dificultăţi în cu creme hidratante speciale.
respiraţie (în cazuri mai rare)
Cele mai comune cauze:
Metode de prevenire şi diminuare a manifestărilor:
Metode de prevenire: Scutecele
Păstrarea ferestrelor închise şi folosirea
Hainele sintetice şi nu din bumbac
dacă în familie există un istoric de alergii, unui aparat de aer condiţionat
copilul le poate moşteni şi de aceea este Detergenţii pentru haine
Evitarea scoaterii copilului din casă
nevoie de precauţie privind introducerea Încălţămintea (dacă s-au folosit anumite
dimineaţa
acelor alimente în meniul copilului chimicale pentru lipire sau vopsire)
Evitarea uscării hainelor afară fiindcă
alăptarea exclusivă până la şase luni Săpunurile, şamponul (cosmeticele ce
polenul se prinde de haine
previne apariţia alergiilor alimentare nu sunt destinate bebeluşilor, dar sunt
Spălarea frecventă a rufelor purtate afară folosite)
începerea diversificării alimentaţiei la şase
Spălarea părului
luni, nu mai devreme, dar nici mai târziu
Administrarea de medicamente pentru
introducerea alimentelor ce conţin gluten
încă de la începutul diversificării alergie
Alegeţi mai degrabă suprafeţe dure de
podea decât covoare;
În cazul copiilor cu alergie la proteina din lapte de
vacă şi care sunt hrăniţi cu formulă de lapte, se Înlocuiţi perdelele cu jaluzele;
recomandă formule speciale hipoalergenice: Aspiraţi şi curăţaţi, în mod regulat,
pernele, scaunele şi jucăriile moi. Acolo
formula de lapte hidrolizată – proteinele unde e posibil, spălaţi-le la o setare de
sunt parţial hidrolizate, adică sunt parţial temperatură ridicată;
descompuse pentru a fi digerate mai uşor Nu folosiţi pături de lână sau perne din
formula de lapte extensiv hidrolizată pene;
– proteinele sunt descompuse integral Pentru a nu împrăştia alergenii în aer,
pentru a fi asimilate mai uşor ştergeţi suprafeţele cu o cârpă umedă.
Măsuri de prevenire a dermatitelor cutanate
Îmbrăcarea bebeluşului în haine de
Flora intestinală, în bumbac
funcţie de compoziţia Folosirea de săpunuri dedicate bebeluşilor
ei, influenţează apariţia şi a cremelor speciale fără parabeni şi
alergiilor alimentare sau parfumuri
dimpotrivă, poate ajuta Folosirea unor scutece eco sau din
la creşterea protecţiei
materiale cu risc scăzut de a provoca
împotriva alergiilor
alergie.
Folosirea tacâmurilor şi farfuriilor ce nu
conţin substanţe chimice periculoase
Folosirea unor detergenţi bio sau
detergenţi speciali pentru copii
35
 Alergiile la animale și insecte
Alergia la animale nu este provocată doar de părul
de animale ci şi de salivă, urină, manifestându-se
uneori chiar dacă animalul nu este în preajma
copilului. Dacă un membru al familiei are deja
o alergie la animale, se recomandă precauţie în
privinţa creşterii animalelor, mai ales când copilul
este încă mic.
Următoarele reacţii alergice sunt posibile în cazul
alergiei la animale:
scurtare a respiraţiei
nelinişte
urticarie roşie cu senzaţie puternică de
mâncărime care se răspândeşte
ameţeală
tuse;
Următoarele reacţii alergice sunt posibile în cazul
înţepăturilor de insectă:
şuierături în respiraţie
umflătură în locul în care a avut loc
înţepătura
scăderea bruscă a tensiunii arteriale
mâncărimi ale pielii
urticarie roşie cu senzaţie puternică de
mâncărime care se răspândeşte
ameţeală
Metode de prevenire şi tratament:
îndepărtarea surselor care provoacă alergie
(fără animale, mutarea stupilor de albine
etc.)
medicamente prescrise în urma consultului
medical de specialitate
îmbrăcarea copilului cu haine de bumbac,
subţiri, atunci când merge în natură şi
există potenţialul alergenic
evitaţi adoptarea unui animal când copilul
este mic, iar dacă aveţi deja un animal,
aspiraţi zilnic casa, amenajaţi un spaţiu
special doar pentru animal, nu permiteţi
accesul lor în dormitor.
În cazuri mai rare, reacţia alergică poate să
fie severă, fiind cunoscută sub denumirea
de anafilaxie. Şocul anafilactic este reacţia
alergică acută şi poate provoca moartea dacă
nu se intervine imediat cu o injecţie specială
(epinefrină). Se manifestă prin: respiraţie
îngreunată, eczeme pe tot corpul, prurit, înroşirea
feţei, umflarea limbii şi a gâtului.
Metode de prevenire: Lipsa alăptării exclusive în primele şase
luni de viaţă.
Dacă apar efecte secundare după administrarea
unui medicament, este bine să se facă analize Cum depistăm o alergie
pentru a depista dacă vreo substanţă din
compoziţia medicamentului ar putea să provoace
alergie. În primul rând trebuie să facem o analiză a
istoricului familial şi să identificăm riscul ca
Factori care favorizează alergiile bebeluşul să aibă alergii. Dacă apar simptomele
prezentate anterior în cazul bebeluşului şi acestea
nu corespund unei alte afecţiuni, se recomandă
Iată o serie de factori de risc asociaţi alergiilor: să consultaţi un medic alergolog.

cazuri de astm în familie – În cazul în care
Alergia la medicamente părinţii, bunicii sau fraţii au astm, riscul
de a avea şi bebeluşul o alergie este mai
Medicamentele sunt compuse din substanţe mare;
chimice care pot avea drept consecinţă cazuri de alergii în familie – În cazul în care
manifestarea unei alergii în cazul copiilor. părinţii sau fraţii au o alergie, riscul de a
Administrarea medicamentelor nu trebuie să se avea şi noul membru al familiei este mai
facă fără recomandarea unui medic. mare;
mediul ambient, în care sunt nenumărate
Următoarele pot fi semne ale unor reacţii alergice
substanţe chimice care pot fi alergene
la medicamente:
pentru pielea sensibilă a bebeluşului;
şuierături în respiraţie vârsta – un copil este mult mai probabil
umflarea limbii să aibă o alergie decât un adult, dar mulţi
umflarea buzelor copii pot să scape de alergii pe măsură ce
umflarea feţei cresc;
expunere insuficientă la soare, care poate
erupţii cutanate
mâncărime duce la carenţe de vitamina D3 şi care să
anafilaxia afecteze sistemul imunitar;
Medicul poate recomanda anumite teste pentru
a afla care alergen cauzează simptomele în cazul
copilului.
Câteva exemple de teste de alergie:
test de sânge
test prin înţepare – Pielea este înţepată cu
o cantitate mică dintr-un posibil alergen
În cazul în care există o reacţie a pielii –
mâncărime, roşeaţă şi umflare a pielii –
aceasta poate însemna că vorbim despre
o alergie
test cutanat Patch – Este recomandabil
pentru pacienţii cu dermatită de contact
(eczeme)
diagnosticul APLV (alergia la proteinele
din lapte de vacă)

36 37
 GHIDUL ALERGENILOR FRECVENȚI

Alergenii alimentari Simptome Alergenii din mediu Simptome

Cereale cu gluten: grâu, orz, secară Mâncărimi care apar in cavitatea bucală sau Polenul copacilor, ierburilor, cerealelor Nas înfundat
Fructe: citrice, mure, căpşune, zmeură în gât după contactul cu alimentul respectiv Praful din casă (acarieni) Mâncărime la nivelul ochilor şi nasului
Legume: roşii, ceapă, porumb, susan, ţelină Urticarii prezentate sub forma unor umflături Penele din perne Secreţii nazale
Ou de culoare roşie Lâna din pături Ochi umflaţi şi umezi
Crampe abdominale Tuse, wheezing şi dificultăţi în respiraţie
Lapte de vacă (oaie, capră) sau produse lactate
Ameţeli
Nuci: alune, arahide, fistic, nuci
Vărsături
Soia Urticarie roşie
Părul
Diaree
Condimente Înţepături de insecte Tuse, wheezing
Fructe de mare, peşte Dificultăţi respiratorii şi chiar anafilaxie sau Ameţeală
Mucegaiul
şoc anafilactic
Drojdia Umflături în locul înţepăturilor
Mierea

Substanţe chimice Wheezing

Medicamente Umflarea limbii şi a buzelor, sau a feţei
Erupţii cutanate
Mâncărime
Anafilaxia

Alergiile pot fi prevenite astfel:

prin întărirea sistemului imunitar (prin alăptare şi alimentaţie)
prin păstrarea unui mediu curat, aerisit, fără igrasie
prin alegerea atentă a scutecelor, hainelor, jucăriilor, detergenţilor.

38 39
 GHID RAPID SIMPTOME RĂCELI Urgențe medicale: Sfaturi generale privind
tratarea răcelilor

Simptome Diagnostic Posibil tratament Copilul are sub 3 luni şi prezintă o Asigurarea unui spaţiu curat, fără
temperatură de 38 de grade Celsius sau umezeală, igrasie, frig
Dureri în gât Răceală, Laringită Siropuri pentru ameliorare mai mare; Respectarea măsurilor de igienă: spălarea
Copilul are între 3 şi 6 luni şi are o mâinilor; aruncarea şerveţelelor folosite
temperatură de 39 de grade Celsius sau pentru ştergerea nasului
Dureri de cap Răceală Odihnă, evitarea zgomotului mai mare;
puternic sau a stimulării copilului Alimentaţia bogată în proteine şi vitamine
Simptomele copilului durează mai mult de 2
Hidratarea bebeluşului, mai ales prin
Febră Răceală, Bronşită, Bronşiolită Curăţarea nasului cu o pompiţă săptămâni;
alăptare
pentru nas, folosirea apei cu Copilul pare a se simţi tot mai rău;
Identificarea cauzelor care slăbesc sistemul
sare marină pentru desfundarea Are dureri în piept sau tuse cu flegmă cu imunitar, în cazul răcelilor frecvente
nasului sânge;
Vaccinarea bebeluşului
Tuse seacă, Bronşită, Bronşiolită Umidifierea aerului din casă, Pare a avea dificultăţi în a respira;
Alăptarea exclusivă până la şase luni,
apoi productivă Siropuri pentru tuse Copilul are sau pare să aibă dureri severe perioada de vârsta 3-6 luni fiind cea
Tuse uscată Laringită Siropuri pentru tuse uscată de urechi; mai vulnerabilă din punct de vedere al
Are un gât persistent umflat; sistemului imunitar
Tuse intensă, Pneumonie Aerosoli Copilul dezvoltă alte simptome îngrijorătoare;
persistentă

Senzaţie de astenie Bronşită, Bronşiolită, Odihnă şi alimentaţie bogată

Pneumonie nutritiv, aerisirea camerei,
hidratarea copilului cu apă şi FACTORI CARE DETERMINĂ RĂCELILE FRECVENTE
sucuri de fructe naturale

Wheezing Bronşită, Bronşiolită Aerosoli

(respiraţie şuierătoare)
Alimentația nepotrivită Nerespectarea
Subfebrilitate Pneumonie de cauză virală Nu se intervine cu medicamente măsurilor de igienă

Voce răguşită Laringită Repaus vocal Lipsa fructelor şi legumelor din alimentaţie Mediu propice dezvoltării bacteriilor şi
Siropuri antiinflamatoare mucegaiul
Consum ridicat de alimente fără valoare
Ambient insuficient aerisit sau aspirat
Consultul medical este o nutritivă
Respiraţie dificilă Pneumonie, Laringită
urgenţă în acest caz, medicul Consum de băuturi carbogazoase sau Mâini murdare
va stabili diagnosticul în funcţie dulciuri în exces Expunerea într-un colectiv ce prezintă surse
de cauza bolii (virus, bacterie) de îmbolnăvire
Suplimente alimentare administrate fără
consult medical
Sistem imunitar slăbit ce
Vizita medicală este necesară în toate cazurile în care există suspiciunea unei răceli, mai ales
când copiii au o vârstă mică.
Lipsa alăptării exclusive a bebeluşului până poate avea diverse cauze
la şase luni sau renunţarea la alăptare după
această vârstă
Alăptarea bebeluşului exclusiv până la şase luni, apoi în acelaşi timp cu alimentaţia Fond alergic
diversificată asigură anticorpi care contribuie la dezvoltarea sistemului imunitar.
Deficienţe ale sistemului imunitar
Antibioticele nu se administrează fără prescripţie medicală. Boli autoimune
Dacă tusea, respiraţia şuierătoare sau dificilă, secreţiile nazale sunt prelungite, atunci este Boli cronice
nevoie de teste medicale care să verifice existenţa unor alergii sau sinuzite.

40 41
 Conţinut pentru mame

Suntem alături de tine cu sfaturi şi îţi oferim

Club NUTRICIA
conţinut expertizat despre:
prematuritate
alăptarea
nutriţia copilului mic
dezvoltare fizică, cognitivă şi emoţională
îngrijirea copilului mic
De ce să te înscrii în Clubul Nutricia? sănătatea copilului mic

Fie ca eşti deja mamă sau viitoare mamă, Clubul Nutricia este cel mai mare
portal de educaţie cu informaţii validate de experţi care este alături de tine pe tot
parcusul sarcinii şi a călătoriei bebeluşului până la vârsta de 3 ani.

Aplicaţii pentru gravide

Tot ce trebuie să faci este să te înregistrezi gratuit ca membru al comunităţii

NUTRICIA pentru a avea acces la:

Calculator de sarcină Maternitatea 360

Află la ce vârstă Vezi locul unde iţi
va veni bebe pe lume vei cunoaşte bebeluşul
Aplicaţii pentru mame

Conţinut pentru gravide

Nutriplan Delicios şi sănătos AptaMenu Test Aptamil Junior IQ
Suntem alături de tine cu sfaturi şi îţi oferim Află planul tău de Descoperă reţete Află despre dieta Află aptitudinile
conţinut expertizat despre: nutriţie delicioase diversificată copilaşului tău
concepţie şi fertilitate
evoluţia sarcinii
îngrijire şi nutriţie în sarcină
probleme în sarcină
legislaţia mamei
naştere

Eşti gata să ni te alături?

Creează un cont pe www.nutricia.ro şi vei fi înscrisă în program.
42 43
 “Să fiu mamă înseamnă să îi dau copilului meu cel mai bun
start în viață. Îi modelez viitorul. Viitorul copilului meu
începe azi. Eu îl fac să se întâmple.”

40 de ani de cercetare a imunității

44