Fișă de lectură

Titlu: ,,În vreme de război”

Autor;Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale a fost unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați dramaturgi și scriitori români. A fost membru
post-mortem al Academiei Române, deși nu a terminat niciodată liceul și a fost coleg de redacție cu Mihai
Eminescu și Ioan Slavici.

Locul și timpul desfășurării acțiunii: La han, în timpul războiului pentru Independeță (1877-1878)

Rezumatul: Ceata de tâlhari care jefuise oameni timp de doi ani a fost prinsă. Aceştia începuseră cu hoţie de cai; apoi, o
călcare două, cu cazne; pe urmă omoruri. Între cei jefuiţi în ultima vreme se afla şi popa Iancu din Podeni, călcat când era
singur acasă şi furat de bani.
Fratele mai mare al preotului, Stavrache, hangiu şi negustor, primeşte vizita mezinului, care i se mărturiseşte, spunându-i că
el este căpetenia cetei de tâlhari. Hangiul află cu acest prilej că jaful de la preot fusese o înscenare menită să scadă bănuielile şi
că ceata de tâlhari fusese prinsă într-o cursă, iar şeful ei scăpase din întâmplare. Popa Iancu este înspăimântat de gândul că
tâlharii din ceata sa, în timpul anchetei, puşi la cazne, vor mărturisi cine le este căpetenia.
Cum la han soseşte un grup de voluntari care se înrolaseră pentru a participa la Războiul de Independenţă, în urma sfatului
dat de Stavrache, popa Iancu se înrolează şi el, pentru a i se pierde urma.
După câtva timp, hangiul primeşte o scrisoare de la fratele său, expediată din Turnu-Măgurele, şi află astfel că preotul în
lupta de la Plevna.
O altă scrisoare, primită puţin timp mai târziu şi semnată de doi camarazi de arme ai preotului, îl informează despre moartea
eroică a acestuia – înaintat între timp la gradul de sublocotenent
 Avocatul îl informează pe Stavrache despre dreptul lui de a folosi averea fratelui plecat, atâta vreme cât acesta nu revine.
Apoi peste un timp somnul lui Stavrache era tulburat de către vedenia lui popa Iancu volintirul.
În prima dintre aceste apariţii, preotul se înfăţişează fratelui său, în haine de ocnaş, spunând că a evadat după ce şi-a pilit
lanţurile. Ocnaşul se prăbuşeşte la pământ,luat în braţe de hangiu, se agaţă de acesta cu o greutate ca de mort, după care îl
trânteşte la pământ cu forţa unui luptător plin de putere şi îi pune genunchiul pe piept dorind să-l sugrume pe hangiu dar,
împins de acesta cu ultimele sale puteri prin uşă afară, dispare.
Din nou popa Iancu se înfăţişează lui Stavrache, acum în calitate de căpitan al unei companii de soldaţi. Îl urmăreşte în casă
pe hangiu, care se refugiază acolo, de teama fratelui său, după ce ieşise în întâmpinarea militarilor. Văzându-se astfel urmărit,
Stavrache se repede asupra căpitanului, îl ia de gât, dar pe măsură ce strânge, chipul acestuia se luminează. Biruit de
inutilitatea efortului, Stavrache cedează, iar fratele său îl întreabă dacă credea că a murit, după care pleacă împreună cu
compania sa.
 Pe o vreme cu rea de iarnă, Stavrache închide prăvălia, socotind că nu va avea clienţi. Către seară însă o fetiţă trimisă de
părinţi vine să cumpere, pe datorie, petrol şi ţuică. Fetiţa îi transmite hangiului cerinţa părinţilor: să nu mai pună ţuică în
clondirul de petrol şi petrol în cel de ţuică şi să măsoare bine. Ia un covrig rămas pe tejghea, în timp ce hangiul se apleacă să
ridice recipientul cu petrol dar primeşte o palmă, pentru tentativa de furt.
După plecarea fetiţei sosesc cu o sanie doi călători, cu aspect negustoresc. Poftiţi în han, unul din ei se culcă, de oboseală,
explică al doilea, care, în timp ce mânca din ce-i adusese hangiul, îi spune acestuia din urmă pe nume. Uimit, Stavrache
întreabă de unde îl cunoaşte oaspetele. Acesta răspunde că l-a informat tovarăşul. Auzind întrebarea şi în timp ce hangiul se
îndrepta spre pat ca să-l vadă mai bine, cel culcat ridicându-se în picioare, îi adresează întrebarea care mereu i-o punea fratele
său. La aceste cuvinte,
hangiul rămâne șocat, după care popa Iancu îi spune că a venit la el ca să ia, în bani, o parte din averea pe care o lăsase. Avea
nevoie de bani pentru că a luat cincisprezece mii de lei din banii regimentului
În tot acest timp, Stavrache nu zice nimic, ascultă, zâmbeşte, şi apoi începe să râdă, gura îi rămâne încleştată iar paharul şi-l
varsă peste bărbie, pe piept. Fără să spună nimic, îşi face câteva cruci, apoi se culcă, adoarme pe loc şi, atins uşor de frate, cu
scopul de a-l trezi din visul urât pe care credea că îl avea, se ridică în picioare, îi atacă pe cei doi care cu greu reuşesc să-l
biruie pe hangiu; pus la pământ printr-o stratagemă , hangiul înnebunise și începuse să cânte popeşte, legănându-şi capul în
ritmul melodiei.

Expresii: ,,tremura ca varga” ; ,,trăgând bine cu urechea” ; ,, La patru despre ziuă, voluntarii s-au
deșteptat, s-au pus la rând și s-au numărat” ; ,,un feld e răsunet al buciumului din locurile războiului” ;
,,a suferit în ochi rânjeala acelei fiare”.

Personaje principale: Stavrache - hangiul, Iancu - (fratele lui Stavrache) era popă, dar se indeletni
cea și cu hotia, fiind capul unei bande de hoti. 

Personaje secundare: hoții, fetița, tovarășul lui Iancu

Cotoman Ion
 Fișă de lectură
Mesajul: Prin intermediul operei ,,În vreme de război”, Ion Luca Caragiale reliefează ideea că banii reprezintă
factorul ce poate strica orice relație dintre cele mai apropiate persoane, sau chiar pot duce la dereglări mintale din
cauza fricii de a pierde toata averea primită sau agonisită pe parcursul vieții, Datorită personajului Stavrache,
descoperim faptul că fericirea nu constă în bani, deoarece el avea o avere, dar nu putea trăi liniștit.

Vocabularul:
Dogit- * Cu doagele desfăcute, depărtate una de alta, desprinse din cercuri.; *răgușit

Buiestraș - * Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. ;
*nărăvaș, neastâmpărat, zburdalnic
Beregata- parte a gâtului în care se află laringele.

Cerbicii – Depozit de țesut gras care apare pe partea superioară a gâtului, la tauri și berbeci, odată cu maturitatea
sexuală; parte a gâtului pe care se depune acest depozit; ceafă, grumaz.

Cotoman Ion