Sunteți pe pagina 1din 15

1

UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA


FACULTATEA ISTORIE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

CAIET
DE
PRACTICĂ

2
3
UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA
FACULTATEA ISTORIE GEOGRAFIE
SECŢIA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

CAIETUL DE PRACTICĂ AL ASISTENTULUI SOCIAL

STUDENT
______________________________________________

Locul de practică Perioada Supraveghetor


………………….. ………... ………………
………………….. ………... ………………
………………….. ………... ………………

Acest caiet de practica a fost întocmit de comitetul de practică


al Universităţii Timişoara
coord. Mihai Pungă, ing. şi economist
Cornelia Buta, asistent social
Lucia Jiga, asistent social
Carmen Balan, sociolog

4
Principii majore
I. COMPORTAMENTUL ASISTENTULUI SOCIAL
A. CORECTITUDINE. Asistentul social trebuie să aibă o conduită conformă
celor mai înalte exigenţe în exercitarea atribuţiilor sale.
B. COMPETENŢĂ ŞI EVOLUŢIE PROFESIONALĂ. Asistentul social se va
strădui să ajungă şi să se menţină la un nivel înalt de practicare a profesiei
şi de exercitare a atribuţiilor profesionale.
C. CARACTERUL SOCIAL AL ACTIVITĂŢII. Asistentul social va acorda
întâietate obligaţiei de a servi interesele societăţii, obligaţie ce decurge din
natura profesiei sale.
D. INTEGRITATE. Asistentul social va acţiona în conformitate cu cele mai
înalte exigenţe ale integrităţii profesionale.
E. STUDII ŞI CERCETARE. Asistentul social care învaţă (studiază) sau
desfăşoară o activitate de cercetare se va conduce după normele impuse
de activităţile respective.

II. ÎNDATORIRILE DE ORDIN ETIC ALE ASISTENTULUI SOCIAL


F. PRIORITATEA INTERESELOR CLIENŢILOR. Principala responsabilitate
a asistentului social este faţă de clienţi.
G. DREPTURILE ŞI PREROGATIVELE CLIENŢILOR. Asistentul social
trebuie să depună toate eforturile pentru a încuraja şi dezvolta în cel mai
înalt grad capacitatea de autodeterminare a clienţilor.
H. CONFIDENŢIALITATE ŞI SOLITUDINE. Asistentul social este dator să
respecte dorinţa clienţilor de a fi lăsaţi singuri (solitudine) şi să asigure
caracterul strict confidenţial al informaţiilor obţinute în cursul desfăşurării
activităţii.
I. ONORARIUL. La stabilirea onorariului asistentul social va avea grijă ca
acesta să fie corect, rezonabil, moderat, în funcţie de serviciul asigurat şi de
posibilităţile financiare ale clienţilor.

5
III. ÎNDATORIRILE DE ORDIN ETIC ALE ASISTENTULUI SOCIAL ÎN
RELAŢIILE CU COLEGII SĂI.
J. RESPECT, CORECTITUDINE ŞI AMABILITATE. În relaţiile cu colegii
săi, asistentul social trebuie să dea dovadă de respect, curtoazie, cinste şi
bună credinţă.
K. RELAŢIILE CU CLIENŢII COLEGILOR SĂI. Asistentul social are
îndatorirea de a dovedi deplină consideraţie profesională faţă de clienţii
colegilor săi.

IV. ÎNDATORIRILE DE ORDIN ETIC ALE ASISTENTULUI SOCIAL FAŢĂ


DE PATRONI ŞI ORGANIZAŢIILE PATRONATOARE.
L. ANGAJAMENTELE FAŢĂ DE ORGANIZAŢIILE PATRONATOARE.
Asistentul social trebuie să îşi respecte angajamentele faţă de organizaţiile
patronatoare.

V. ÎNDATORIRILE DE ORDIN ETIC ALE ASISTENTULUI SOCIAL FAŢĂ


DE PROFESIA DE ASISTENT SOCIAL
H. PĂSTRAREA INTEGRITĂŢII PROFESIEI. Asistentul social este dator să
promoveze valorile morale şi teoretice precum şi misiunea profesiei sale.

CÂTEVA PRECIZĂRI UTILE STUDENTULUI


• În cadrul Universităţii Ştefan cel Mare Suceava, activităţile practice sunt
prezente nu numai ca obiect de studiu în planul de învăţământ ci, mai ales,
ca o preocupare dominantă în sfera intereselor studenţilor.

CARE SUNT OBIECTIVELE PRACTICII ?


• cunoaşterea serviciilor sociale din teritoriu ;
• integrarea studenţilor în activitatea curentă a serviciilor sociale (însuşirea
modelelor de intervenţie cu referire la procedurile utilizate) ;
• aplicarea cunoştinţelor predate la curs, formarea şi consolidarea
deprinderilor profesionale în intervenţia directă.

CUM ESTE ORGANIZATĂ PRACTICA ?


• la începutul anului de pregătire, colectivul de practică stabileşte – în
funcţie de instituţiile sociale existente în teritoriu, la locul de domiciliu al
studenţilor – unităţile în care urmează a se efectua practica de teren a
studenţilor ;
• coordonatorul de practică, în numele instituţiei de învăţământ superior,
stabileşte cu unităţile propuse pentru practică, condiţiile concrete de
desfăşurare a acesteia, eventual se încheie şi o convenţie de colaborare ;

6
• repartizarea studenţilor la locul de practică se face prin negocieri între
colectivul de practică şi studenţi ;
• în cursul unui an de pregătire, fiecare student va efectua practica de teren
în cel puţin două servicii sociale diferite (1-2 locuri de practică pe
semestru);
• la locul de practică, de comun acord cu serviciul social respectiv, se
desemnează un supraveghetor al practicii zilnice a studentului ;
• săptămânal, coordonatorul de practică analizează rezultatele muncii şi
completează fişa de activitate ;
• lunar fişele de activitate se predau colectivului de practică.

CE FACE STUDENTUL LA PRACTICĂ ?


• este prezent la întregul program de lucru al serviciului social în care este
repartizat ;
• participă efectiv la toate activităţile care se desfăşoară în unitate ;
• se documentează pentru cunoaşterea şi înţelegerea cât mai exactă a
serviciilor sociale oferite de unitate ;
• sub îndrumarea coordonatorului de practică, preia şi rezolvă prin
intervenţie directă cazuri/probleme.

CE SE NOTEAZĂ ÎN CAIETUL DE PRACTICĂ ?


Caietul de practică este JURNAL ZILNIC DE ACTIVITATE deci,
• în fiecare zi se notează în el :
- toate activităţile efectuate ;
- toate informaţiile culese ;
- opinii personale privind : activitatea instituţiei
cazuri întâlnite
• săptămânal, caietul de practică se prezintă spre verificare coordonatorului
de practică.

CE MATERIALE REALIZEAZĂ STUDENTUL ÎN PRACTICĂ ?


• prezentări de caz ; se înaintează săptămânal coordonatorului de practică
sub formă de anchete sociale – evaluări preliminare, operaţionale sau finale
pentru cazurile sociale aflate în intervenţie directă ;
• modele specifice de intervenţie pentru fiecare din serviciile sociale oferite
de unităţile de practică cu referire la procedurile utilizate ; se înaintează
coordonatorului de practică la sfârşitul perioadei într-o unitate ;
• analiza situaţiei ; se înaintează la sfârşitul perioadei de practică într-o
unitate.

CUM SE VA EVALUA PRACTICA ?

7
• Norme metodologice :
- integrarea studentului în colectivul unităţii şi cunoaşterea acestuia ;
- apariţia şi consolidarea aptitudinilor specifice pentru asistentul social ;
- capacitatea de identificare şi folosire a resurselor comunităţii ;
- puterea de analiză a problemelor sociale a comunităţii din care se
recrutează cazurile de care se ocupă ;
- integrarea în echipă, conlucrarea cu superiorii şi colegii ;
- dezvoltarea ca asistent social, puterea de a influenţa evoluţia unor
fenomene sociale şi atitudinea factorilor de decizie, posibilitatea de a
deveni lider.
• Criterii concrete :
- încadrarea în programul zilnic de lucru stabilit ;
- integrarea în problemele locului de muncă ;
- evidenţa activităţii (caietul de practică) ;
- calitatea materialelor realizate ;
- cunoştinţele dobândite, deprinderi, preocupări.

Membrii colectivului de practică sunt convinşi că vă veţi manifesta


ca adevăraţi asistenţi sociali în perioada practicii de teren, făcând dovada
vocaţiei şi cunoştinţelor dumneavoastră.

Materialele documentare sunt în sprijinul activităţii practice, ele au


valoare de „check-list” (pe care studentul şi-o însuşeşte din mers, fără efort
de memorare, ca pe un şir de acţiuni conştientizate : prin conţinutul lor au
valoarea unui „minim de tehnologie”).

Atenţie, toate materialele documentare au valoare orientativă NU


limitativă ; dovediţi că sunteţi capabili de analize, sinteze, comparaţii,
generalizări, concretizări la cazurile aflate în observaţie, originalitate,
dovediţi, deci, iniţiativă personală !

A. PREZENTĂRI DE CAZ
ETAPELE METODEI DE INTERVENŢIE :
1. A CUNOAŞTE : - reperarea problemei sociale/a nevoii sociale
- cine face solicitarea
- care este problema prioritară (pentru client dar şi
pentru asistent social)
- tipul de cerere (cu adresabilitatea internă sau externă
serviciului)
2. A ÎNŢELEGE : - analiza situaţiei, „inducţia cererii”
- condiţionările răspunsului

8
- influenţa diferitelor răspunsuri asupra clientului, situaţiei,
contextului general
3. A EVALUA SITUAŢIA
- evaluarea preliminară = dacă instituţia este competentă să rezolve
problema
- evaluarea operaţională = „turul problemei” :
- originea dificultăţilor
- istorie recentă
- cum îşi trăieşte subiectul situaţia
- motivaţia schimbării solicitate
4. A FACE IPOTEZE : evaluarea mai multor proiecte de intervenţie,
alegerea împreună cu clientul a unui proiect de intervenţie
5. A PLANIFICA : a realiza proiectul de intervenţie :
- obiective
- probleme de rezolvat, scopuri
- plan de intervenţie
- structurate în timp
6. A INTERVENI : punerea în practică a proiectului de intervenţie
- structura în timp
- desfăşurarea concretă şi obiective stabilite/realizate pe
fiecare etapă
7. A EVALUA REZULTATELE : analiza activităţii comune asistent social şi
client
- după fiecare etapă
- la final
8. ÎNCHEIEREA ACŢIUNII
TIPURI DE INTERVENŢIE
1. ASISTENTUL SOCIAL – intervine în relaţia cu clientul pentru :
A CLARIFICA, A SUSŢINE
- clarificarea : permite prin discuţii, clientului să-şi înţeleagă mai bine
situaţia
- susţinerea : îl ajută să-şi restabilească încrederea în sine
- înţelegere de sine : îl ajută să-şi înţeleagă mai bine locul şi
comportamentul său în raport cu alţii
2. ASISTENTUL SOCIAL – ajută clientul să-şi rezolve unele probleme
existenţiale
A INFORMA, A EDUCA
- informarea : prezintă clientului drepturile de asistenţă socială de care
poate beneficia

9
- asistenţa materială : în baza cadrului legislativ existent, întocmeşte
documentaţia şi sprijină clientul în obţinerea unor drepturi sau servicii
speciale
- educarea : transmite cunoştinţe şi chiar „know-sow” în diferite domenii (ex.
puericultura, îngrijirea bolnavilor cronici, etc.)
3. ASISTENTUL SOCIAL – influenţează direct viaţa clientului
A CONVINGE, A INFLUENŢA
- sfatul : influenţează clientul în felul de a-şi organiza viaţa sau a rezolva o
situaţie
- confruntarea : atenţionează clientul asupra posibilelor consecinţe ale
actelor sale
- convingerea : insistă pentru ca, clientul să-i urmeze sfaturile
4. ASISTENTUL SOCIAL îşi exercită autoritatea în baza mandatului legal
A CONTROLA, A EXERCITA O AUTORITATE
- munca de urmărire : vizite la domiciliu sau întrevederi cu clienţi care nu
sunt în supraveghere permanentă
- impunerea de exigenţe sau limite : asistentul social utilizează modelul
„parental”= bun tată)
- controlul : intervenţiile care au ca obiectiv depistarea rapidă a dificultăţilor
sau suprimarea unor drepturi
5. ASISTENTUL SOCIAL depăşeşte cadrul relaţiilor directe cu clientul şi-şi
stabileşte ca obiectiv lărgirea orizontului relaţional al clientului
A PUNE ÎN RELAŢIE, A CREA OPORTUNITĂŢI NOI
- punerea în relaţie : facilitează clientului comunicarea cu alte persoane,
lărgirea cadrului relaţional
- deschiderea şi descoperirea : stimulează clientul pentru a explora singur
în mediu alte posibilităţi până atunci necunoscute sau rău cunoscute
- utilizarea şi crearea de structuri în mediu şi participarea la ele : în principal
este vorba de loisir (plăcerea petrecerii timpului liber în colectiv, este
absentă la cei mai mulţi dintre clienţi, asistentul social poate să îi facă să
simtă această plăcere).
ATENŢIE : - tipul de intervenţie se alege în funcţie de :
- problema clientului
- instituţia în care vă desfăşuraţi activitatea practică
- cunoştinţele, abilităţile şi disponibilităţile personale
- indiferent de tipul de intervenţie pentru care aţi optat nu uitaţi :
- să structuraţi o relaţie de muncă comună cu clientul ;
- să stabiliţi concret obiectivul de schimbare i să vi-l
reamintiţi cu ocazia fiecărei întâlniri cu clientul ;
- intervenţiile se pot realiza atât asupra unor indivizi, a familiilor
sau unor grupuri de clienţi

10
- notaţi în caietul de practică toate informaţiile şi opiniile
dumneavoastră rezultate din întrevederile cu clienţii ;
- nu contaţi pe memorie !

PREZENTAREA SCRISĂ A INTERVENŢIEI REALIZATE


1. Despre ce este vorba ? – problema cerere/situaţia
2. Despre cine este vorba ? – date de identificare a persoanei
3. Care este situaţia concretă ? – sinteza documentării :
- prezentarea problemelor cu precizarea surselor de referinţă
4. Ce posibilităţi există pentru rezolvarea problemei/transformarea situaţiei?
– date din cunoştinţele teoretice, legislaţia specifică cazului, resurse şi
reglementări interne ale serviciului social
5. Cum vrem să intervenim ? – planul de acţiune (obiective, durata, ritm de
intervenţie)
6. Cum am intervenit ? – raport de desfăşurare a intervenţiei (la fiecare
întâlnire : conţinutul interviurilor, probleme rezolvate, probleme noi,
reevaluare)
7. Ce am rezolvat ? – evaluarea finală şi închiderea cazului
ATENŢIE :
• prima prezentare va cuprinde elementele 1-5
• la fiecare nouă intervenţie veţi redacta răspunsuri doar pentru punctul 6
• la încheierea cazului nu este nevoie de o rescriere ci doar de evaluarea
finală – punctul 7

În aceste condiţii vă propunem să lucraţi pe fişe individuale pentru


fiecare caz, va fi mult mai simplu ! (fireşte un exemplar din ce predaţi
coordonatorului de practică trebuie să vă rămână şi dumneavoastră).

B. MODEL SPECIFIC DE INTERVENŢIE


- despre ce serviciu social este vorba (asistenţa materială sau specială)
- cadrul legislativ – prezentat concret şi în detaliul precizărilor sale
- documente necesare în susţinerea solicitării/intervenţiei
- mod de adresare pentru obţinere
- circuit administrativ în rezolvarea cazurilor
- exemple de rezolvare a cazurilor
- simplu, administrativ (în litera legii)
- complex, administrativ (în litera şi spiritul legii)
- complex, dincolo de „norme” (în spiritul legii nu în litera ei)

11
ATENŢIE ! – la sfârşitul practicii într-un loc de muncă va trebui să predaţi
conducătorului de practică câte o astfel de „fişă de prezentare” pentru
fiecare tip de serviciu social realizat în unitate ; va fi mult mai uşor dacă le
veţi redacta tot pe fişe speciale pentru fiecare gen, imediat ce aţi încheiat
documentarea într-o zi ;
- în activitatea dumneavoastră viitoare aceste fişe vă vor fi de un ajutor
deosebit în rezolvarea cazurilor cu care vă veţi întâlni – alcătuiţi-vă deci din
ele un „dosar personal - remember” !

C. SCHEMA CADRU DE CARACTERIZARE A SERVICIILOR SOCIALE


1. Schema propusă :
1. IDENTIFICARE UNITĂŢII
- fişa semnal : nume, funcţie, natura juridică, număr de salariaţi
- traiectorie istorică
- „mediu” – amplasare şi aspect
- inserţie instituţională şi modalităţi de finanţare
- mod de intrare în relaţie cu clientela, caracteristicile clientelei
2. DESCRIEREA MODULUI DE FUNCŢIONARE
- organigrama
- sistem de relaţii de comunicare
- repartiţia şi definirea sarcinilor
- procedee de angajare
3. DESCRIEREA CARACTERISTICILOR INFORMALE
- măsura abaterilor de la principiile formale
- protecţia autorităţii asupra discursului, timpului şi spaţiului
- analiza proceselor de decizie
- relaţii informale cu „mediul”
4. CONCLUZII PERSONALE
- caracterizarea activităţii
- evaluarea funcţionalităţii
- mod de lucru posibil cu unitatea pentru asistentul social angajat în ea şi
pentru cel care are de rezolvat o problemă a clientului sau cu această
unitate

ATENŢIE :
• grila de analiză este un „ghid”pentru a repertoria cele mai importante
aspecte din funcţionarea serviciilor sociale ; urmăriţi atât aspectele
administrativ formale (de suprafaţă) cât şi pe cele informale (de subteran),
vă vor fi utile în activitatea viitoare !
• pentru obţinerea informaţiilor vă propunem să treceţi prin faza observaţiilor
directe a întregii activităţi în timpul programului de lucru pe care să o

12
completaţi cu studiul documentelor specifice şi prin discuţii cu personalul
angajat ; tăcerea persoanelor asupra unui subiect este edificatoare !
• şi acest material vă este util în activitatea viitoare, aveţi grijă să rămână un
exemplar !

D. NORME METODOLOGICE DE EVALUARE A PRACTICII


Este util ca în activitatea practică pe care o desfăşuraţi să realizaţi
o continuă autoevaluare şi în acelaşi timp să cunoaşteţi criteriile pe care le
va folosi colectivul de practică în evaluarea muncii pe care o depuneţi ; vă
propunem deci o metodologie comună de evaluare prin raportare la cerinţe
de bază ale activităţii profesionale a asistenţilor sociali.
STUDENTUL VA FI APRECIAT DUPĂ MODUL ÎN CARE :
1. DEMONSTREAZĂ ÎNŢELEGEREA CADRULUI ÎN CARE ÎŞI
EFECTUEAZĂ PRACTICA :
- recunoaşte obiectivele, scopurile şi serviciile unităţii în care îşi desfăşoară
practica ;
- recunoaşte structura de organizare şi resursele interne ale unităţii ;
- recunoaşte resursele externe din mediul înconjurător care influenţează
activitatea unităţii ;
- recunoaşte procesele de luare ale deciziilor în unitate ;
- recunoaşte resursele bugetare şi modul lor de folosire ;
- analizează critic procesele unităţii care ajută sau împiedică realizarea
obiectivelor ei
- aderă la angajamentele şi/sau cerinţele locului de practică privind :
- programul de lucru
- raportarea absenţelor
- modul de evidenţă a muncii
- organizarea timpului de lucru
- alte cerinţe

2. DEMONSTREAZĂ CĂ ÎŞI FORMEAZĂ APTITUDINI ÎN APLICAREA


INTERVENŢIEI SISTEMATICE :
- recunoaşte şi îşi asumă responsabilităţi în legătură cu indivizii, sisteme de
grup, organizaţii, comunitate, conform Codului Etic ;
- dezvoltă capacitatea de a stabili relaţii acceptabile şi semnificative pentru
menţinerea, restaurarea sau îmbunătăţirea funcţionării sociale existente ;
- demonstrează că îşi formează aptitudini pentru diferitele tehnici de luare a
unui interviu ;
- demonstrează capacitatea de a antrena persoane, grupuri, organizaţii în
schimbări planificate şi activităţi de rezolvare a problemelor şi dezvoltă cu
acestea acorduri (soluţii) viabile ;

13
- demonstrează capacitatea de a strânge şi evalua date în vederea
rezolvării problemei şi a intervenţiei pentru realizarea scopului propus ;
- demonstrează capacitatea de a dezvolta, evalua şi include într-un proiect
propriu aprecierile existente privind problema de rezolvat ;
- demonstrează capacitatea de a dezvolta, evalua şi include în proiecte
proprii planurile de intervenţie existente ;
- demonstrează capacitatea de a duce la bun sfârşit planurile de intervenţie
făcute ;
- demonstrează capacitatea de a urmări realizarea planurilor şi de a le
modifica ori de câte ori este nevoie ;
- demonstrează capacitatea de a evalua corect rezultatul intervenţiei ;
- alte cerinţe.

3. DEMONSTREAZĂ CAPACITEATEA DE IDENTIFICARE ŞI UTILIZARE


A RESURSELOR
- localizează, mobilizează şi foloseşte resursele convenţionale când este
necesar ;
- localizează, mobilizează şi foloseşte resursele neconvenţionale când este
necesar ;
- alege resursele corespunzătoare şi urmăreşte folosirea lor ;
- recunoaşte lipsurile resurselor şi sugerează modul în care aceste resurse
pot fi dezvoltate ;
- alte cerinţe.

4. DEMONSTREAZĂ CAPACITATEA DE A ANALIZA COMUNITATEA ŞI


PROBLEMELE SOCIALE CARE ÎI AFECTEAZĂ SERVICIILE
- realizează o cercetare eficientă pentru a cunoaşte preocupările principale
ale grupurilor de clienţi pe care le deserveşte
- demonstrează capacitatea de a utiliza evaluările existente în comunitate
pentru a deveni un bun cunoscător al caracteristicilor relevante ale
comunităţii ;
- demonstrează că înţelege modul în care unitatea sau grupurile deservite
sunt afectate de regimul social şi legislativ, de procedurile şi problemele
administrative ;
- alte cerinţe.

5. FOLOSIREA EFECTIVĂ A OBSERVAŢIEI DIRECTE, A CONSULTĂRII


ŞI MUNCII ÎN ECHIPĂ
- vine pregătit pentru observaţie directă şi discuţii cu cadrele ;
- demonstrează abilităţi de a consulta şi lucra constructiv cu superiorii şi cu
colegii ;

14
- dovedeşte abilităţi în a fi autocritic în evaluarea sa ca asistent social,
cunoştinţe şi aptitudini în a-şi stabili obiective proprii, realiste, pentru
creşterea şi dezvoltarea lor ;
- are capacitatea de a identifica ariile unde ajutorul şi schimbările pot fi
necesare în formarea şi perfecţionarea sa ;
- încorporează aprecierile făcute (reacţia de răspuns la activitate) în
desfăşurarea ulterioară a practicii ;
- foloseşte aprecierile (reacţia de răspuns la activitate) din unităţile în care
îşi desfăşoară practica ;
- alte cerinţe.

6. DEMONSTREAZĂ DEZVOLTAREA ROLULUI PROFESIONAL


- manifestă dorinţa de a continua dezvoltarea profesională ;
- dovedeşte că se identifică cu rolul de asistent social şi etica sa
profesională ;
- dovedeşte înţelegere şi apreciere în a-şi folosi cu claritate şi în mod logic
aptitudini verbale şi scrise ;
- demonstrează aptitudini interpersonale în munca cu alţii
ex. – congruenţă între gândire şi comportare
- congruenţă între afecte şi comportare
- comportare autentică şi empatică
- comportare declarat responsabilă
- abilitate în a suporta stressul şi ambiguitatea
- dezvoltă metode sistematice pentru evaluarea practicii sale personale ca
începător în asistenţă socială ;
- alte cerinţe.

• Normele metodologice de evaluare, prin conţinutul lor au valoarea unei


profesiograme pe care studentul trebuie să şi-o însuşească ca pe o
„oglindă” la care să se raporteze continuu pentru ca, de la o săptămână la
alta, de la un loc de practică la altul, să-i corespundă într-o cât mai mare
măsură.
• Normele metodologice sunt orientate pentru practica pe care o desfăşuraţi
– ele vă pun mai bine în cunoştinţă de cauză cu ceea ce vi se cere să
cunoaşteţi, să ştiţi, să faceţi şi chiar cu modul în care trebuie să vă
manifestaţi ca asistenţi sociali. Recitindu-le la începutul fiecărei săptămâni
de practică vi le veţi însuşi din mers, fără efort de memorare ca pe un şir de
acţiuni conştientizate ce vor face parte intrinsecă din identitatea
dumneavoastră de asistent social.

15