roman mitic, al transhumantei

romanul reactualizeaza dimensiunea care atesta a civilizatiei pastorale, avand ca

sursa de inspiratie textul popular miorita
roman initiatic
urmareste traseul initierii lui gheorghita care are drept scop maturizarea acestuia
in vederea ocuparii locului tatalui pierdut
roman politist
materialul epic se organizeaza in jurul calatoriei explorative
cunoasterea, cautarea adevarului si restabilirea echilibrului pierdut prin
infaptuirea actului justitiar
roman de dragoste
calatoria vitoriei simbolizeaza devotamentul si credinta in iubire a protagonistei

titlul romanului
pune intregul univers sub simbolul dualitatii: toporul cu 2 taisuri e unealta si
arma, figurand simbolic viata si moartea sau crima si dreptatea
tema romanului
romanul se organizeaza in jurul temei cautarii adevarului
calatoria explorativa si initiatica
cunoasterea, initierea, infaptuirea justitiei si restabilirea echilibrului pierdut
dimensiunea monografica a romanului oglindeste conditia muntenilor, existenta
pastorala a acestora
totodata, romahnul dezvolta o tematica ampla ce implica viata si moartea iubirea
familia dreptatea si insasi ideea de datorie

baltagul de mihail sadoveanu

constructia personajului
o prima scena semnificativa e cea in care vitoria isi cearta fata, intrucat aceasta
s-a indepartat de credinta strabuna,
mama exprimandu-si dezacordul fata de o posibila relatie a minodorei cu ghita topor
precum si dorinta acesteia de a-si schimba
vestimentatia:"iti arat eu coc, vals si bluza, arda-te para focului sa te
arda".Aceasta scena evidentiaza ca protagonista respecta
traditiile stramosesti si legile nescrise mostenite din vremurile memoriale

scena descoperirii ramasitelor lui lipan e relevanta pt viziunea despre lume a

autorului dar si pentru taria interioara a eroinei:
aceasta isi pastreaza echilibrul interior, dovedindu-se faptul ca banuielile ei
fusesera intemeiate. gesturile femeii sunt ritualice
intrucat aceasta acopera ramasitele sotului si aprinde repede faclia.spre diferenta
de mama sa, gheorghita este speriat, "plange ca un
copil", se sperie de zgomotele naturii, el trebuind sa implineasca ritualul
privegiului in timp ce mama sa pleaca pentru a anunta
autoritatile. scena e reprezentativa pt dimensiunea mitica a romanului, amintind de
personajele isis si osiris: mama este cea care isi
initiaza fiul in taina mortii, o etapa primordiala pentru maturizarea lui
Gheorghita. scena praznicului influenteaza capacitatea de
disimulare a protagonistului si determinandu-l astfel pe bogza sa recunoasca crima
savarsita, se dovedeste tenace si darza, reconstituind
momentul mortii lui nechifor.

mijloacele de caracterizare
naratorul realizeaza un portret fizic al protagonistei, evidentiind frumusetea
acesteia in ciuda varstei: "ochii ei caprui.. lumina
castanie a parului.... inca tineri cautau ... necunoscute

cu ajutorul intuitiei sale care nu da gres

gheorghita considera ca mama sa este o femeie fermecatoare care cunoaste gandurile
omului
caracterizarea indirecta
-femeie harnica, sigura pe sine, curajoasa
-femeie credincioasa
-fata de Nechifor da dovada de devotament
-drumul pe care il parcurge e asemenea unui labirint interior in scopul sau
neclintit de a afla adevarul
-se dovedeste severa si ferma in educatia copiilor sai, crescandu-i in spiritul
traditiei
-dovedeste spirit organizatoric , terminand treburile gospodaresti, fiind
constienta de dificultatea calatoriei
-este pragmatica si curajoasa

realizeaza un test argumentativ >=170 cuvinte

Ion de Liviu Rebreanu

Roman realist-obiectiv
1. universul operei

Rebreanu este unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai perioadei

interbelice, proza acestuia impunand definitiv viziunea
realist-obiectiva, creatia epica densa, organizata in structuri solide si
arhitectonice. in devenirea prozatorului o constituie
publicarea mai multor reviste cu editii de nuvele, incepand cu anul 1908.
opinia criticilor e exagerata dintr-o dubla perspectiva:
pe de o parte, nuvelelel sale constituie un exercitiu stilistic necesar, care
pregatesc tensiunea narativa a romanelor sale,
iar pe de alta parte acestea constituie veritabile nuclee epice
de pilda, nuvelele Ofilire sau Rafuiala contin o serie de scene semnificative ce se
regasesc si in romanul ion
-fata credula pe care un viclean a inselat-o
-motivul flacaului care isi ucide rivalul din dragoste

semnificative fiind creatiile romanesti ion , rascoala, padurea spanzuratior, care

impun romanismul cu valente tragice prin
abodarea tematicii sociale (in primele 2 romane), in raport cu iubirea constiinta
sau razboiul in romanul padurea spanzuratilor

2. conceptia rebreniana despre literatura

opera lui rebreanu se integreaza esteticii realismului, conceptie pe care autorul o
afirma in textele sale
Marturisiri si Cred - text cu valoare programatica. romancierul isi studiaza
personajele, se documenteaza atent, pentru a ilustra
in romanele sale satia vietii
"pentru mine arta inseamna creatie de oameni si de viata"
autorul isi exprima optiunea pentru autentiticate, pentru faptul veridic, fiind un
anticalofil convins
nu frumosul, o nascocire omeneasca, intereseaza in arta, ci pulsatia vietii
refuzand ornamentul stilistic si formulele artistice cautate, arta narativa
rebreniana este sobra austera, iar perspectiva narativa
este obiectiva: "m-am sfiit intotdeauna sa scriu la persoana 1"

demonstrati cu ajutorul a 5 argumente ca romanul ion e realist

1. Aparitia romanului. Receptarea Critica

Romanul ion a fost publicat in anul 1920, dupa exercitiul stilistic din nuvelele ce
prevesteau realismul dur al scriitorului.
Romanul reprezinta un moment semnificativ din evolutia prozei romanesti, intrucat
universul rural este infatisat realist prin
depasirea registrului idilic si eliberarea de cliseele anterioare care proiectau
lumea satului intr-un orizont mitic si senin.
In acest sens, eugen lovinescu reprezinta primul precedent care observa aceasta
schimbare de paradigma, pe care o considera esentiala
pentru obiectivarea prozei romanesti, premisa esentiala a modernizarii discursului
epic interbelic.

2.Geneza romanului
e explicata de insusi autorul in volumul "Marturisiri", aparut in anul 1932, prin
legatura pe care rebreanu gaseste intre trei
intamplari diferite:
1. intr-o zi acesta a surprins un taran imbracat in haine de sarbatoare, care a
sarutat pamantul ca pe o ibovnica
2. autorul afla despre povestea rodovicai pe care tatal ei, un taran bogat, a
batut-o groaznic, pt ca a patit rusinea de a avea
un copil din flori
3.romancierul poarta o discutie cu un taran numit ion pop al glanetasului
cele 3 intamplari au capatat coerenta in mintea autorului si prin inturiea unei
relatii logice intre aceste evenimente s-a
nascut proiectul romanesc
romanul aduce in prim plan personajul eponim
este definitorie pt o intreaga categorie sociala, a taranimii macinate de lipsa
averii
B
tema romanului
are ca reper tematica pamantului, colaborata cu viata sociala a ardealului
tema romanului o constituie lupta taranului pentru pamant, intr-o societate in care
singura masura a valorii omului este averea.
temei sociale i se subordoneaza cea a destinului, a iubirii, a familiei sau a
problemei nationale, care ilustreaza existenta
satului romanesc sub stapanirea austro-ungara

dimensiunea realista a romanului ion

realismul reprezinta un curent literar artistic, manifestat cu prevedere in cea de
a doua jumatate a sec al 19-lea ca reactie
impotriva romantismului
reactualizand conceptul aristoteic de mimesis, sunt prezentate intamplari si
personaje veridice, aspecte ale contemporane autorului
se remarca prezenta personajelor tipologice, aflate sub zodia determinismului
social
totodata, in spiritul reflectarii veridice a realitatii, pot fi reperate aspecte
ale contextului spatio-temporal determinate, fapt care
contribuie la accentuarea efectului de real
romanul rebrenian este o prezentare a satului ardelenesc, o creatie cu un puternic
caracter monografic ce surprinde obiceiurile marilor
momente din viata omului, relatiile sociale generate de diferentele economice si
problema etnica a romanilor sub ocupatie austro ungara
fresca sociala e invaluita si de o galerie impresionanta de personaje de exemplu
ion oglindeste tipul taranului sarac
care cauta sa parvina pe scara sociala
bogatia toponimica din incipitul romanului

in spiritul realismului, stilul romanului vine din viziunea neutra, detasata a

nararii
discursul fiind sobru, auster si declarat anticalofil
specifica realismului este si tehnica anticiparii, prin prezenta unor semnale
narative care prevestesc evolutia conflictului si destinul
unor personaje de exemplu incipitul si scena horei sunt relevante in acest sens

analiza incipit final

simbolul drumului
ce semnifica cele 2 titluri care desemneaza partile romanului
analiza stilistica si simbolica a numelor celor 13 capitole

arhitectura textului
tema si viziunea despre lume sunt puse in evidenta si prin elem de structura sau
compozitie, reunite intr-o arhitectura unitara,
ce vadeste aspiratia autorului spre echilibru si monumentalitate. In conceptia lui
Rebreanu, romanul apare in lumi+

simetria compozitionala e definitorie pentru relatia incipitului cu finalul

incipitul romanului este descriptiv si anticipativ, avand si o functie simbolica

prin metafora drumului, cititorul patrunde in lumea fictiunii
descrierea drumului e supusa conventiei realiste a veridicitatii prin bogatia
detaliului toponimic
toposul drumului circumscrie o serie de repere simbolice (cismeaua mortului, rapele
dracului, Hristosul de tinichea), care
sugereaza indepartarea de sacralitate si anunta finalul tragic al personajelor
drumul este o metafora a vietii
finalul readuce in prim plan imaginea simbolica a drumului ca metafora a destinului
indiferent fata de tragediile umane sau dramele individuale
romanul are o structura duala, fiind alcatuit din doua parti, intitulate Glasul
pamantului si Glasul iubirii
(glasurile reprezinta voci simbolice sau chemari irepresibile ale protagonistului)
romanul insumeaza 13 capitole (motiv anticipativ fatidic), ilustrand aspecte
semnificative
exista si unele capitole care au titluri metaforice ilustrand destinul
protagonistului si marcand deschiderea romanului catre parabola vietii si a mortii
romanul are doua planuri narative care surprind imaginea taranimii si universul
intelectualilor sunt reluate succesiv prin tehnica alternantei

tehnica panoramarii
procedeul cercurilor concentrice, tehnica focalizarii presupune trecerea de la
imaginea de ansamblu la elem de detaliu

satul drumul casele hora personajele

procedeul cercului inchis - simetria incipit-final - romanul este un corp sferoid
tehnica anticiparii
motive anticipative:
detaliile
casa lui ion glanetasu (acoperisul .. cap de balaur)
B tomasevski semnale implicite ale textului narativ care sugereaza evolutia
provitelor si a personajelor
contrapunctul e o tehnica aproape specifica romanului rebrenian
procedeu prin care se dezvoltaaceleasi teme si motive la nivelul celor 2 planuri
narative
conflictul vasile baciu ion
herdelea belciug

constructia subiectului

repere spatio temporale

actiune
conflict(e)
scene semnificative

1. reperele spatio temporale

dpdv spatial se remarca prezenta unor indici care ilustreaza dimensiunea realista a
fictiunii: actiunea este cantonata in satul pripas;
sunt precizate si alte repere precum armadia jidovita cluj sibiu
actiunea este plasata intr-un context temporal care face trimitere la inceputul
secolului al XX-lea:
obiceiurile si mentalitatile, acutizarea problemelor romanilor din ardeal precum si
decizia lui titu de a pleca in regat constituie elem care
sugereaza cadrul temporal al fictiunii
romanul debuteaza cu o expozitiune ampla
ion ia hotararea de a dansa cu fata lui vasile baciu, desi o iubeste pe florica
intriga romanului e declansata de aparitia lui vasile baciu
care isi exprima dezadcordul privind eventualitatea unui matrimoniu dintre fiica sa
si protagonist
conflictul va declansa in tanarul ambitios dorinta puternica de a se casatori cu
ana si de a se razbuna pe baciu care l-a insultat in fata comunitatii
inceputul desfasurarii actiunii e marcat de bataia dintre ion si george bulbuc
pornita in aparenta
de la plata lautarilor

desi ion il bate pe george bulbuc, protagonistul va fi aspru judecat de preotul

belciug la biserica
ion va renunta la pasiunea pentru florica, canalizandu-si toate energiile si
eforturile pentru a o seduce pe ana
intr.un final ion isi duce planul la bun sfarsit lasand-o insarcinata pe ana,
fortandu-l pe vasile baciu sa accepte matrimoniul

dupa ce o seduce pe ana si o lasa insarcinata, tanara are de suferit, intrucat

tatal acesteia intelege ca purta in pantece copilul lui ion
cei doi tineri ion si ana se casatoresc, dar complicatiile nu se sfarsesc pentru
fata lui vasile baciu, intrucat ion nu intrase in posesia
actelor
se naste fiul lui ion, petrisor insa problemele matrimoniale se acutizeaza
problemele matrimoniale, ana luand hotararea de a se sinucide
petrisor, ultimul garant al averii lui ion se imbolnaveste si dupa eliberarea
protagonistului din inchisoare, copilul moare
deznodamantul este construit intr-o logica a organizarii evenimentelor de la cauza
la efect, marcand rezolvarea dramatica a tuturor
conflictelor
protagonistul incearca sa isi regaseasca iubita pierduta, pe florica care intre
timp se casatorise cu george bulbuc.
acesta din urma il omoara pe ion cu sapa intrucat savista il instiintase de
infidelitatea sotiei lui

singurul care isi implineste visul este preotul belciug, intrucat averea lui ion
revine bisericii slujind ridicarii noii biserici
pentru ca imaginea satului ardelenesc sa fie completa, planul secundar al romanului
urmareste si conditia intelectualului, care vizeaza intamplarile
ce marcheaza destinul familiei herdelea si a preotului belciug

conflictul dintre zaharia herdelea si preotul din pripas apare pe fondul prieteniei
dintre invatator si protagonist, a carui comportament fusese dezaprobat
de belciug la slujba
invatatorul si preotul se lasa antrenati intr-un razboi al orgoliilor, iar scopul
nu este doar resortul de casa al invatatorului, ci insasi suprematia
in sat
atat invatatorul cat si titu sunt antrenati in problemele etnice, se implica in
lupta electorala pentru sprijinirea lui grofsoru, avocatul roman
candidat la mandatul de deputat
zaharia trebuie sa accepte compromisul impus de horvath care ii ceruse sprijinul
politic pentru candidatul ungur, ceea ce va duce la disensiuni cu titu
care va ramane fidel cauzei romanilor
mai tarziu, invatatorul va fi obligat sa iasa la pensie ca sanctiune ca a refuzat
sa-i invete pe elevi ungureste, acesta fiind inlocuit de zagreanu

prezentati scena horei si scena sarutarii pamantului

o prima secventa narativa relevanta e cea a horei duminicale din curtea teodosiei
vaduva lui maxim oprea
secventa se constituie intr-o veritabila pagina monografica, oferind si o
perspectiva asupra ierarhizarii sociale din satul pripas,
care sta sub semnul discrepantei si al divergentelor. in maniera specifica
realismului sunt surprinse tipologii si anuntate viitoarele
conflicte ale romanului. secventa narativa surprinde si dilema protagonistului
respectiv prima optiune a acestuia:ezitand intre ana si florica
o cheama la dans pe fata lui vasile baciu. avand constienta inferioritatii sociale
mostenite, ion este convins ca isi poate schimba statutul
numai prin matrimoniul cu ana, desi o iubeste pe florica. tot in aceasta secventa,
este conturat si conflictul exterior ai carui protagonisti sunt ion si vasile
baciu.
cel din urma il jigneste pe tanar, facandu-l fleandura sarantoc si hot, dezaproband
ferm si agresiv ideea unei viitoare relatii dintre protagonist si fata sa

cea de a doua secventa semnificativa a romanului se regaseste in capitolul

"sarutarea", oglindind instinctul atabic al protagonistului, care vede in pamant o
adevarata ibovnica.
gestul lui ion este memorabil, pamantul este privit erotizat. senzualitatea scenei
este dublata de imaginea funesta a mainilor"unse cu lutul cleios ca niste manusi de
doliu"
care anticipa finalul tragic al protagonistului

pe caiet
statutul social moral si psihologic al personajului
elemente de caracterizare directa si indirecta

rotund tipologic tipul taranului sarac

personaj principal

ion de liviu rebreanu

constructia personajului

1.introducere

personaj principal eponim si complex

ilustreaza conditia taranului roman sarac si dornic de a se imbogati - tipologia
realista

2. statutul social moral si psihologic

singurul fiu al lui alexandru glanetasu si al zenobiei, conditia modesta a

personajului e determinata si de faptul ca tatal sau nu a fost
capabil sa administreze pamanturile zenobiei, instrainandu-ne in timp
prin casatoria cu ana, dorinta sa de a deveni bogat se implineste, primind de la
vasile baciu pamanturile mult dorite
statutul psihologic se articuleaza in jurul unei trasaturi dominante, instinctul
posesiunii, tanarul este ambitios, orgolios, se
construieste ca un adevarat joc straniu intre ipostaza de posesor al pamanturilor
si cea de posedat al acestora
statutul moral al personajului este conturat intr-o dubla ipostaza: desi ion este
iute, harnic in goana sa dupa avere acesta se
dezumanizeaza treptat, portretul sau fiind completat de trasaturi precum
incursivitatea, violenta, lacomia sau orgoliul
care scot la iveala machiavelismul personajului

3. 2 scene semnificative

a. scena horei
prima scena anticipeaza comportamentul ulterior al personajului, caruia naratorul
ii realizeaza un portret sugestiv:
avea ceva straniu in privire, parca nedumerire si un viclesug neprefacut. in
aceasta secventa e ilustrat si conflictul interior
al personajului, generat de dorinta de imbogatire, si de implinirea erotica alaturi
de florica

b.
scena sarutarii pamantului
e relevanta pentru statutul personajului, ion traind din plin patima posesiunii
de asemenea, dincolo de iubirea peste masura fata de pamant se ascund si semnele
mortii,
cu valoare anticipativa pentru destinul tragic al personajului

4.
mijloacele de caracterizare
caracterizarea directa de catre narator si celelalte personaje, protagonistului
fiindu-i atribuite trasaturi contrastante

naratorul: "harnic si iute ca ma-sa'(...) pamantul ii era drag ca ochii din cap"

d-na Herdelea - "baiat cumsecade, harnic ,saritor, istet"

Belciug - "stricat", "bataus" , " om de nimic", "mandru crestin"

ana- "ionica e norocul meu "

caracterizarea indirecta
ion e un persj ambitios´, urmarind cu perseverenta sa intre in posesia pamanturilor

relatia cu ana este la inceput disimulat, ca apoi sa devina distant si glacial,

tratand-o dispretuitor+

personajul e brutal atat cu propria sotie, cat si cu parintii ori cu george bulbuc

din relatia cu vasile baciu se dovedeste a fi cinic

personajul ignora preceptele moralitatii, eludeaza vocea comunitatii, incercarea sa
de a o redobandi pe florica fiind aspru sanctionata

prezentati analiza psihologica a personajului care vizeaza gandurile si trairile

sale redate atat prin monolog cat si prin comentariile
facute de catre narator

Enigma otiliei, G. Calinescu

Romanul realist-balzacian
Calinescu este una dintre personalitatile enciclopedice ale culturii romanesti, cea
mai reprezentativa lucrare a sa este
"istoria literaturii romane de la origini pana in prezent", o creatie monumentala
de exegeza literara
activitatea de critic istoric literar, eseist si estetician este completata de cea
de scriitor, Calinescu abordand
toate genurile literare
versuri - lauda lucrurilor
dramaturgie - Sun sau calea netulburata ( mit mongol)
epica - paradigma romanului realist de filiatie balzaciana - Cartea nuntii (1933),
Enigma Otiliei(1938), Bietul Ioamide, Scrinul negru
alaturi de istoria literaturii.. autorul publica si alte lucrari de critica
literara dedicate lui Eminescu, Creanga sau Nicolae Filimon
Semnificative sunt si studiile sale de estetica literara precum
Sensul Clasicismului
Principii de estetica
Estetica basmului
Curs de poezie

2.
Enigma Otiliei
Romanul a aparut in anul 1938, ilustrand conceptia autorului despre roman in care
respinge prousianismul, asadar analiza psihologica,
aderand la ideile lui Balzac care ilustreaza trasaturile romanului realist,
obiectiv, creator de tipuri umane semnificative,
cu o tematica specifica
3. Romanul realist - balzacian
delimitandu-se de conceptiile estetice ale contemporanilor sai, calinescu adera sub
raportul formulei epice la modelul balzacian,
care oglindeste fresca sociala si "umanitatea canonica" aflata sub zodia
determinismului in care traieste

"umanitate canonica" - predilectia pentru caracterologie

in spiritul balzacianismului, enigma otiliei oglindeste o galerie semnificativa de

personaje care ilustreaza predispozitia pentru
caracterologie si tipologie

Aglae- baba absoluta, o intruchipare a rautatii si a individiei

Aurica- fata batrana macinata de complexe erotice neimplinite
Simion- batranul senil
Titi- debilul mintal, apatic
Stănică Rațiu- arivistul
Costache Giurgiuveanu- avarul
-perspectiva critica asupra societatii- romanul este o fresca sociala care prezinta
intr-o maniera veridica societatea burgheza de la
inceputul secolului 20
detalii ale arhitecturii
vestimentatie
interioare
mentalitati-banul,zestrea,conceptele de viata,relatiile umane degradate de puterea
mistificatoare a banului
creatia realista a universului epic este conturata cu ajutorul tehnicii detaliului
semnificativ care surprinde ambientul arhitectura
vestimentare ce inseamna
prezentarea personajelor se face prin tehnica focalizarii concentrice fiind
dezvaluit progresiv, pornind de la datele anterioare
ale existentei(mediul in care traiesc), pana la cea a fizionomiei a gesturilor si a
obisnuintelor ilustreaza, de asemenea, balzacianismul
formulei epice
parvenirea
iubirea neimplinita

Roman de sinteza estetica

Romanul calinescian sta sub semnul pluralismului estetic

pe fondul , putand fi reperate elemente clasice, romantice, naturaliste dar si cele
cu o certa deschidere catre modernitate

A
elem clasice
armonie si echilibru compozitional
compozitia romanului sta sub semnul simetriei. relatia incipit-final, 20 de
capitole cu o arhitectura duala
-planul mostenirii
-planul erotic
prezenta personajelor-caracter
personaje statice, construite pe o unica dominanta a personalitatii
"baba absoluta" - Aglae
fata batrana- Aurica
arivistul- Stanica Ratui
B
elem romantice
elementele de Bildungsroman, initierea in eros - Felix
idila adolescentina
conditia orfanului
utilizarea antitezei in ilustrarea cuplului de personaje Felix-Titi Otilia-Aurica
descrierea Baraganului;
C
Elementele naturaliste
Naturalismul constituie o exacerbare a realismului, interesul cazand asupra
personajului
ilustrat ca un caz de patologie deviata (zestrea genetica si minusurile factorului
ereditar)
Elementele naturaliste sunt utilizate in portretizarea unor personaje precum Simion
Tulea , Titi, Aurica, Olimpia
D
Elementele de modernitate
oglindirea universului citadin(urban)
reflectarea "poliedrica" a Otiliei (relativizare a punctului de vedere)
-alienarea fiintei si degradarea comunicarii(scena atacului de acoplexie lui
giurgiuveanu)
conditia intelectualului

TEMA

-burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX- lea

-formarea unui tanar orfan ce traieste experienta iubirii si a relatiilor de
familie.
-degradarea morala a oamenilor, sub determinarea banilor. ; mostenirea; avaritia
-paternitatea

SEMNIFICATIA TITLULUI

Inițial, romanul s-a numit „Părinții Otiliei” cu scopul de a reflecta tema

paternitatii. Aproape
toate personajele din carte pot fi considerate, într-un fel sau altul, părinții
orfanilor Felix și Otilia. Titlul a fost
schimbat în „Enigma Otiliei” la dorința editorilor care voiau să stârnească
interesul cititorilor. Schimbarea titlului
mută accentul pe misterul comportamentului Otiliei și nu pe „părinți”.

titlul initial al romanului rezoneaza cu tema balzaciana a paternitatii, acesta

fiind

la nivel simbolic, fiecare personaj isi aroga statutul de parinte al otiliei,

marcandu-i destinul
la sugestia editorilor, titlul a devenit "enigma otiliei", avand conotatii
implicite ce fac trimitere catre misterul feminin
otilia ramane un mister pentru celelalte personaje, iar taina sufletului ei este
interpretata in mod diferit de fiecare dintre acestea

romanul prezinta in maniera realista societatea burgheza bucuresteana de la

inceputul sec al 20lea, un univers retrograd
ce sta sub semnul interesului imediat, al banului
tema centrala a romanului de dezvolta pe mai multe nuclee
paternitatea, tema familiei, mostenirea
avaritie
arivism

de asemenea se pot remarca si alte teme precum iubirea adolescentina dintre felix
si otilia precum si caracterul de
bildungsroman care vizeaza formarea personalitatii tanarului felix

dpv compozitional romanul e structurat in 20 de capitole, respectand 3 principii:

cronologia, simetria incipit final si procedeul colajului

intamplarile sunt relatate cronologic, secventele fiind organizate prin tehnica

inlantuirii

simetria incipit final

este realizata prin descrierea strazii antim, a casei lui costache, dar si prin
replica "aici nu sta nimeni"
incipitul este realizat in maniera balzaciana, prin fixarea cadrului temporal si
spatial al actiunii.
acesta constituie o descriere minutsioasa cu numeroase detalii semnificative,
sugerand lipsa calitatii materialelor si a gustului estetic
aspectul neingrijit, precum si degradarea cladirii tradeaza snobismul si zgarcenia
proprietarului,
dorinta sa de a imita forme arhitecturale clasice, fara a avea insa nivelul
cultural necesar
finalul este in stransa legatura cu incipitul: dupa trecerea anilor, felix revine
la locurile strabatute ca licean, pe strada anchim,
care insa se schimbase si ea, amintintu-se de cuvintele cu care il intampinase
costache.
finalul romanului este simbolic, readucand in prim plan teama avarului de
necunoscut, destramarea familiei precum si conditia dramatica
a fiintei umane aflate sub zodia timpului inexorabil
tehnica colajului
vizeaza juxtapunerea unor fragmente de scrisori, a unor liste sau articole de ziar,
a retetelor medicale etc

dpv structural
se remarca prezenta a 3 planuri narative care interfereaza
configureaza monografic fresca citadina a bucurestiului antebelic
planul epic central este subordonat "istoriei mostenirii", ordonand relatiile
dintre clanul tulea si stanica ratiu, aflati in competita
pentru averea lui giurgiuveanu
maturizarea lui felix, iubirea adolescentina

ultimul plan urmareste maturizarea lui felix sima si idila adolescentina dintre
acesta si otilia
perspectiva narativa este extradiegetica si obiectiva, naratorul fiind omniscient
si creditabil
de asemenea, perspectiva este completata si de viziunea personajului reflector
felix sima, intrucat naratorul isi declina
competenta digetica si prin ochii tanarului sunt percepute numeroase scene descrise
elemente de decor ori observate amanunte privind unele
personaje
 Tema banului joaca un rol important in firele narative principale, deoarece
majoritatea personajelor romanului se
definesc prin raportare la poziţia socială pe care le-o asigură acesta. Acţiunea
este amplă, desfăşurându-se pe mai multe
planuri narative, astfel conturandu-se un conflict complex.
In primul rand, clanul Tulea şi Stănică Raţiu sunt obsedaţi în asemenea măsură
de averea lui Costache Giurgiuveanu
încât sunt dispusi sa sacrifice lucruri importante precum – „liniştea, cinstea,
iubirea proprie şi a celorlalţi”,
ceea ce creează numeroase conflicte intre celelalte personaje ( Stănică Raţiu –
Costache Giurgiuveanu,
Aglae Tulea – Costache Giurgiuveanu ).
In al doilea rand, banul modifică radical percepţia asupra lumii a individului –
Aurica Tulea considera că se va mărita
dacă va pune mana pe averea lui moş Costache.

semestrul al 2lea

Intuiția percepe realitatea timpului; durata este exprimată din punctul de

vedere al vieții și nu se poate divide sau
măsura. Durata este explicată prin fenomenul memoriei.
Bergson este initiatorul unui curent filosofic, intuitionism, care in opinia
multor istorici ai
filosofiei este cea mai mare filosofie pe care a avut-o Franta de la Descart, iar
Europa de
la Kant incoace, s-au ca filosofia ganditorului francez este ultima mare sinteza
aparuta in
decursul istoriei moderne a gandirii
Inteligenta este caracterizata de o insuficienta profunzime in cunoastere si
trebuie
completata cu o cunoastere instinctiva. Aceasta cunoastere instinctiva se
realizeaza sub
forma intuitiei. Intuitia desi are mai multe sensuri in filosofia bergsoniana, unul
se
impune in mod deosebit si intelege inteligenta ca acea capacitate pe care o are
omul de a
surprinde dintr-odata dincolo de limitele ratiunii totalitatea legaturilor,
raporturilor
existente intre obiecte si tendintele lor de evolutie. Intuitia este facultatea
prin care se
sesizeaza sensul faptelor, directia lor longitudinala de evolutie, in timp ce
inteligenta este
facultatea de cunoastere care se refera la cunoasterea raporturilor inedite dintre
lucruri.
Literatura epică de până la Proust nu se mai integra structurii culturii
moderne, iar faţă
de evoluţia realizată de ştiinţă şi filosofie în ultimii patruzeci de ani, această
literatură epică rămăsese
anacronică. Se poate preciza anume că arta literară, arta romanului în deosebi
rămănese într-un stadiu
caracterizat anterior, că ştiinţa şi filosofia timpului nostru nu-şi aveau o
literatură epică într-adevăr
corelativă.

Personajul principal din romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de

razboi", Stefan Gheorghidiu, sublocotenent intr-un
regiment de infanterie, trimis pentru fortificarea vaii Prahovei, este concentrat
de curand/ceea ce constituie pentru el "o lunga deznadejde".
Discutia de Ia popota despre iubire provoaca o reactie violenta a eroului,
care considera ca "cei care se iubesc au dreptul de viata
si de moarte unul asupra celuilalt" si declanseaza amintirea propriei povesti de
dragoste, aducand-o in realitate prin memoria involuntara:
"Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca
ma insala".
Eroul traieste in doua realitati temporale, cea in care povesteste
intamplarile de pe front si cea in care traieste drama iubirii.
Stefan Gheorghidiu este o natura reflexiva, care analizeaza in amanunt
starile interioare, cu o constiinta unica,
doritor de certitudini si adevar: "Atentia si luciditatea nu omoara voluptatea
reala, ci o sporesc, asa cum de altfel atentia sporeste si
durerea de dinti."

Capitolul "e tot filosofie..."

situatia cuplului se schimba dramatic in momentul in care anisoara, o vara a
protagonistului incepe sa o
aprecieze pe ela, introducand-o in viata mondena a capitalei.
ela devine nemultumita de infatisarea fizica a barbatului ei, caruia ii recomanda
cu insistenta sa isi schimbe
garderoba, aspect dezagreat de stefan ghiorghidiu
nervozitatea lui ghiorghidiu ajunge la paroxism cu prilejul unei excursii in grup
la via de langa
orasul odobesti, intrucat in drum spre acel loc, ela manifesta un interes deosebit
pentru un anume domn G.,
vag avocat si un bun dansator de tango

Capitolul "asta-i rochia albastra"

protagonistul incearca sa se revanseze si de aceea se arata a fii interesat de o
alta femeie , fapt care va
starni nemultumirea elei, intrucat aceasta va flirta cu domnul G. la o noua
intalnire a grupului.
dupa un nou conflict intre soti, acestia se vor desparti intrucat ela il paraseste
pe ghiorghidiu
in cadrul mariajului, ghiorghidiu este incapabil sa isi continue studiile, acesta
reintorcandu-se la universitate
dupa despartirea cuplului

capitolul "intre oglinzi paralele"

fiind concentrat la azuga, ghiorghidiu ia decizia de a se intoarce spontan la
bucuresti pentru a se intalni cu ela
cum nu o gaseste acasa, acesta se framanta, considerand ca sotia l-a inselat
cei doi se vor reimpaca cand ghiorghidiu descopera o scrisoare de la anisoara prin
care ii cere elei
sa doarma la ea peste noapte, intrucat sotul ei iorgu era plecat

capitolul "ultima noapte de dragoste"

se reface intoarcerea la temporalitatea initiala, a frontului, moment in care
ghiorghidiu primeste permisia de a-si
vizita sotia. are o noua revelatie despre ela atunci cand isi aprinde, dezbracata,
tigara si mai apoi cand aceasta
ii cere sa depuna pe numele ei banii sub pretextul de a fii protejata in cazul in
care el si-ar pierde viata pe front
ghiorghidiu il va zari intamplator pe domnul G prin Campulung care venise acolo sa-
si viziteze niste verisoare
in discutia pe care ghiorghidiu o va purta cu comandantul regimentului despre o
poveste amoroasa il determina
pe ghiorghidiu sa creada ca in noaptea in care aceasta lipsise, se intalnise cu
domnul G.
naratorul evoca momentul intrarii romaniei in razboi

Cartea a 2a

Intaia noapte de razboi

Gheorghidiu e hotarat sa participe la razboi pentru a trece peste drama cauzata de
nesfarsitele situatii conflictuale
din matrimoniul sau. In opinia protagonistului, eventuala moarte pe front ar
insemna o eliberare a fiintei spre
diferenta de povestea de iubire care l-a tinut intr-un prizoneriat al obsesiilor si
al incertitudinilor

Post inaintat la cohalm

Lui ghiorghidiu i se dau ordine de a ocuipa avangarda cu scopul de a óbserva

inamicul, in vecinatatea oraselului Cohalm
Corpul de armata se indreapta spre sibiu, fiind ulterior atacat fara posibilitatea
de a se apara intrucat batalionul
in camp deschis.

Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu

numele capitolului reprezinta replica unui soldat care ingrozit de atacul nemtilor,
repeta obsesiv
aceleasi cuvinte. imaginea razboiului este una denitizata si apocaliptica , frontul
reprezentand nimic altceva decat o
coborare in infern
Isi pierd viata numerosi soldati, iar haosul se instaleaza rapid; semnificativa
este imaginea soldatului caruia
un obuz i-a taiat capul, dar care alerga dintr-o inertie.

Wer kann rumanien retten

titlul reprezinta un articol aparut intr-un ziar german care prezenta situatia
dramatica a romaniei pe front.
Ghiorghidiu este ranit, ajunge sa fie spitalizat, cu toate acestea, personajul
descopera si partile
pozitive ale razboiului: prietenia si spiritul de camaraderie
intorsi in bucuresti pentru spitalizare, ghiorghidiu revine acasa pentru a se
intalni cu ela
realizeaza ca aceasta isi pierduse farmecul si ca nu mai simtea nici o atractie
pentru ea.
personajul gaseste si o scrisoare anonima in corespondenta sa, in care i se
comunica faptul ca ela se intalneste
cu domnul G.
ghiorghidiu ia hotararea de a divorta de ela, cedandu-i o noua suma de bani, casele
de la constanta, precum
si obiectele personale, intr-un gest simbolic de a lasa in urma trecutul

Capitolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu subliniaza confruntarea cu moartea.

Scriitorul noteaza elemente ale realitatii de razboi. Viata oamenilor
sta sub semnul dorintei de supravietuire. Integrarea in colectivitatea frontului
sporeste dramatismul. Acestia se strang unii in altii si naratorul conchide: “Nu
mai e nimic omenesc in noi”.
Drama lui Gheorghidiu se contopeste cu cea a camarazilor sai, panica, frica,
lasitatea, groaza sunt descrise realist, sunt sentimente si incercari umane care-i
infratesc.
Eroul nu inceteaza sa gandeasca, sa faca asociatii, chiar in aceste momente de
apocalipsa. Ca un blestem, unul din ostasi silabiseste intruna: “Ne-a acoperit
pamantul lui Dumnezeu”.
Unul dintre ostasi a vazut un obuz care i-a retezat capul lui Amariei “si fugea,
asa fara cap”. Ziua retragerii, “cea mai cumplita zi”, aflam
din notele din subsolul paginilor, a fost “cea mai groaznica pentru mine si prin
consecintele ei, si prin amintirea ei, timp de noua ani am retrait-o mereu in vis”.

Pe tot drumul către Odobeşti, dar şi acolo, Ela manifestă un interes aparte pentru
un domnul G.(un avocat, dansator de tango). Drept urmare atracţiei faţă de acel
bărbat, evidentă
în gesturile soţiei, Ştefan are o reacţie de gelozie misogină împinsă la limită şi
bănuie chiar o legătură adulterină efectivă între cei doi, desfăşurată acolo.
Găseşte şi o
explicaţie atitudinii sale, atunci când o vede nefericită pentru că domnul G.
făcuse curte şi altei femei din acel grup – „Crezusem, cu un secret orgoliu, că
toate bucuriile şi durerile
nevestei mele nu pot veni decât prin mine şi din cauza asta simţeam acum că
durerea cea mai insuportabilă în dragoste nu e atât să fii lipsit de voluptate, cât
să constaţi că plăcerea
pe care o dădeai şi credeai că singur poţi s-o trezeşti (care, tocmai prin acest
ocol întoarsă, era adevărata ta voluptate) nu mai e, ca o clapă care nu sună.”.
Cerându-i explicaţii soţiei (in mod indirect, prin exprimarea dorinţei lui de a
divorţa), aceasta consideră că totul nu a fost decât un joc firesc, pe măsura
regulilor societăţii mondene
în care intraseră. Ceea ce nu face decât să-l dezguste şi mai mult.

constructia subiectului
scenele semnificative ale romanului

o prima scena semnificativa pt roman e reprezentata de excursia la odobesti,

organizata de verisoara protagonistului, o mare amatoare de distractii mondene
scena marcheaza inceputul unei rupturi iremediabile, ghiorghiu constata ii afectau
atentie domnului G. Acesta afirma frust " in cele trei zile cat am stat la
odobesti, am fost ca si bolnav
de suspensie imi descopeream nevasta cu o iubire dureroasa
depistarea impresiei de gelozie la constatarea anumitor gesturi familiare dintre
ela si avocatul gregoriade ia forma unui cataclism sufletesc
gesturile sotiei sale sunt analizate cu luciditate si minuciozitate
protagonistul devine gelos desi nu recunoaste acest lucru si nici nu consimte la
ideea de suferinta manifestata public
"ma chinuiam launtric ca sa par vesel... si eu ma simteam imbecil si ridicul

cea de a doua secventa semnificativa a romanului se regaseste in capitolul ne-a

acoperit pamantul lui dumnezeu, care ilustreaza drama intelectualului in
confruntarea cu absurdul razboiului
frontul este evocat ca o adevarata imagine apocaliptica, zgomotul exploziilor se
rasfrange amplificat in sufletul combatantilor provocand o spaima ancestrala
intamplator, ghiorghidiu concentreaza tragismul scenei intr-un enunt semnificativ:
nu mai e nimic omenesc in noi
scenele evocate contureaza o perspectiva a haosului si a descompunerii: soldatul
marin rosteste cuvintele sententioase: ne a acoperit pamantul lui dumnezeu, iar un
altul, al carui
cap a fost retezat de un obuz, alearga in continuare dupa ghiorghidiu din reflex
pana cand se prabuseste inert.

Dpv Psihologic, Gheorghidiu este un personaj caracterizat de un puternic

conflict interior. Orice aspect al existenței este analizat in amanunt și raportat
la un sistem absolutist. Se dovedește astfel o natură dilematică, ce încearcă să
găsescă răspunsuri la întrebări legate de aspectele esențiale
ale existenței.

Statutul social al lui Gheorgidiu suferă mai multe transformari. Inițial este
prezentat ca un tânăr căsătorit,un student sărac la filizofie pana cand ajunge sa
primeasca mostenirea de la unchiul Tache. în a doua parte a romanului are statutul
de sublocotenent în armata română ce răspunde de plutonul 9
ca vârf al avangardei. În final, divorțează și cedează o parte din bunurile sale
Elei.

Dpv Moral, personajul respecta adevărul . Inadaptarea sa vine din respingerea

falsității.

Caracterizarea directa a lui Gheorghidiu facuta de catre celelalte personaje

este realizata prin replici
scurte, precum aceea pe care i-o adreseaza Ela lui Stefan cand sotul ii reproseaza
comportamentul ei
din timpul excursiei de la Odobesti: "Esti de o sensibilitate imbosibila".

Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi de C Petrescu

Constructia personajului
Prin Stefan Gheorghidiu, Camil Petrescu creaza primul personaj narator din
literatura romana, omul superior preocupat sa inteleaga in ce consta diferenta
dintre absolut si relativ, dintre real si autosugestie
Protagonistul romanului consemneaza intr-o maniera subiectiva experienta proprie in
raport cu cele doua coordonate esentiale ale destinului sau, iubirea
si razboiul
In constructia personajului semnificative sunt tehnicile narative ale romanului
modern precum analiza psihologica, introspectia starilor si a gandurilor
sau rememorarea trecutului care presupune viziunea retrospectiva
Toate aceste tehnici narative contureaza universul interior al protagonistului
facilitand lectorului patrunderea in constiinta lui gheorghidiu; in acest
sens, aspectul exterior al personajului sau relatia sa cu mediul isi pierd din
importanta, in favoarea ilustrarii conditiei intelectualului lucid si
intransigent, aflat in cautarea absolutului si a certitudinilor

Statutul social al personajului

Gheorghidiu reprezinta individul superior, se smite familiar cu lumea cartilor ale
calor idealuri le transpune in viata de zi cu zi
acesta e absolvent al facultatii de filozifie absorbit de speculatia metafizica si
de universul complicat al cunoasterii
era un tanar sarac, in schimb traiul sau marcat de lipsurile materiale se va
schimba momentul in care va mosteni o buna parte a averii unchiului sau

o alta ipostaza e cea de locotenent sau de combatant pe frontul 1RM

statutul psihologic si moral
personajul ilustreaza conditia dramatica a intelectualului

introspectia personajului scoate la iveala un om complicat sufleteste care pune sub

semnul intrebarii
erosul evidentiaza tensiunile sufletesti ale lui gheorghidiu care cauta esenta
iubirii, dar si explicatii pentru esecul comunicarii
confruntarea cu razboiul produce mutatiile sufletesti pentru gheorghidiu
prin descoperirea dramei colectivitatii

scena excursiei de la odobesti evidentiaza hipersensibilitatea protagonistului dar

si orgoliul acestuia, intrucat are o prima revelatie dureroasa legata
de femeia pe care o considera perfecta

caracterizarea directa este realizata de alte personaje: Ela ii spune sotului ei:
"esti de o sensibilitate imposibila"
unchiul nae ii reproseaza lui gheorghidiu lipsa de pragmatism: n-ai spirit
practic... cu filozofia dumitale nu faci 2 bani
o doamna din lumea mondena critica spiritul hiperanalitic al personajului,
spunandu-i frust:"dumneata esti printre acei care fac mofturi interminabile
si la masa dintre cei care intotdeauna descopera firele de par in mancare...atata
luciditate e insuportabila, dezgustatoare

autocaracterizarea personajului rezulta din propria introspectie a starilor facuta

cu multa luciditate: "un tip imposibil care complica absolut orice
intamplare"; semnificativa e si scena excursiei la odobesti in care ghiorghidiu
sufera din orgoliul ranit: ma chinuiam launtric ca sa par vesel
si eu ma simteam imbecil si ridicol si naiv
dpv moral, protagonistul se dovedeste intransigent, firea sa fiind intr-o totala
contradictie cu realitatea pragmatica a unchiului tache,
cu care gheorghidiu nu are nici o legatura spirituala
personajul e hipersensibil si orgolios, isi amplifica drama interioara,
semnificativ fiind episodul excursiei la odobesti
prezentati rolul a 2 elemente de structura si compozitie relevante pentru
constructia personajului

conflictul ( dimensiunea interioara - drama incompatibilitarilor, forma exterioara

- conflictul dintre om si societate)+
1(perspectiva narativa, structura celor 2 carti)

conflictul interior este cauzat de nesiguranta lui gheorghidiu referitoare la

impartasirea sentimentului de iubire trait de acesta.
el concepe iubirea ca pe un sentiment absolut in care "cei care se iubesc au drept
de viata si de moarte, unul asupra celuilalt"
conflictul exterior are loc intre gheorghidiu si societatea in care traieste si in
care nu se poate adapta, dar este reprezentat si de
discutia despre avere pe care o poarta cu ela.
Romanul este structurat in doua parti si treisprezece capitole cu titluri
sugestive ,
surprinzand două ipostaze existentiale: "Ultima noapte de dragoste", care exprima
aspiratia catre sentimentul de iubire absoluta si "intaia noapte de razboi", care
ilustreaza
imaginea razboiului tragic si absurd, ca iminenta a mortii.

LÁITMOTIV, laitmotive, s. n. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compoziție

muzicală, care caracterizează un personaj, o situație etc.
și care revine ori de câte ori apare în scenă personajul sau situația dată; p.
gener. fragment sau motiv muzical repetat. ♦ Fig. Idee călăuzitoare
a unei lucrări științifice, literare etc., repetată și subliniată în mai multe
rânduri. [Scris și: leit-motiv] – Din germ. Leitmotiv.

Carpe diem este o expresie dintr-un poem latin scris de Horațiu, ce a devenit în
timp un aforism. Popular, expresia este tradusă ca „Trăiește clipa!”.
Literal carpe înseamnă „a alege, a selecta, a culege, a strange, a aduna”, dar
Horațiu a folosit cuvântul în sensul de „a se bucura, a apuca, folosire,
a face uz de”. Îndemnul „Trăiește clipa!” este foarte larg interpretabil, dar
aceasta și din cauza traducerii imperfecte.
Literar, această expresie face parte din versetul „Carpe diem, quam minimum credula
postero”, în traducere: „Trăiește clipa de azi și fii cât mai puțin
încrezător în ziua de mâine” (Ode I, 11, 8).

Fortuna labilis este o expresie latinească, având sensul de “soartă

schimbătoare”/”noroc schimbător”.

FUGIT IRREPARABILE TEMPUS (lat.) timpul fuge fără să se mai întoarcă

Eros- zeul iubirii

Thanatos- zeul mortii

imaginarul constituie un intreg sistem de imagini artistice si de figuri de

stil integrate in tesatura creatiei artistice
imaginarul constituie un univers de reprezentari fictionale, asadar autonome in
raport cu realitatea, existente numai in lumea semantica a textului
imaginarul poetic reuneste toate motivele simbolurile, temele sau aspecte ale
realitatii surprinse prin cuvantul poetic pe care se structureaza
viziunea artistica

tipurile de lirism
lirismul subiectiv e expresia directa a comunicarii poetice
gramaticale ale persoanei 1 si a 2a
(verbe pron si adj pron)
marci ale afectivitatii precum interjectiile sau vocativele
con
interogatii, exclamatii retorice
vocative

lirismul obiectiv
masti poetice sau ipostaze lirice

lirica de tip tablou disimuleaza perspectiva subiectiva

prin intermediul unor epitete calificativeW
lirica mastilor si a rolulilor
lirismul gnomic

relatiile in cadrul textului poetic

a. relatia de circularitate ex:glossa de m eminescu

relatia de opozitie se bazeaza pe antinomia unor idei poetice

elementele de recurenta
laitmotivele
repetiile
refrenul

programul estetic al romantismului a fost formulat de catre victor hugo in anul

1827
in aceasta etapa, scriitorul francez formuleaza principalele trasaturi ale
esteticii romantice: literatura este un produs al fanteziei si al sentimentului;
sunt avolite constrangerile formale libertatea formelor
teme si motive
o prima trasatura
sunt valorificate toate acele aspecte care tin de specificul national: istoria
folclorul datinile credintele legendele;
antiteza constituie procedeul artistic fundamental , atat in constructia
personajelor cat si in filtrarea ideilor poetice sau a starilor contradictorii
geniu- omul de rand
analog, romanticii resping prezentul in favoarea trecutului antic sau medieval, o
atitudine cunoscuta sub numele de paseism
natura devine un cadru sugestiv pentru poezia romantica
atractie pentru ilimitat, pentru spatiile astrale, motive specifice fiind zborul
siveral
apocatastaza

ascensiunea cosmica
jocul cu timpul si spatiul
calatoria in timp
nostalgia originilor
este exceptional, sfasiat de pasiuni, surprins in situatii exceptionale
demonul
geniul
damnatul
textul romantic este prin excelenta retoric si exaltat, figurile de stil predilecte
fiind antiteza, metafora, hiperbola, interogatiile si
exclamatiile retorice
tema iubirii este una de specificitate romantica, determinata de primatul
sentimentului, al trairii si de exacerbarea eului poetic.
romanticii resping prezentul si realitatea in favoarea spatiilor compensatorii
precum lumea visului, cadrele naturale intime, reveria nocturna
se observa o simplitate a genurilor si a speciilor care interfereaza in structuri
hibride precum poemele lirico epice, poemele filozofice
teatrul poetic etc
poezia eminesciana
eminescu e in primul rand un autor de lirica literara si de limbaj poetic autentic
romanesc
creatia sa literara este deopotriva modelata de romantism, prin temele fundamentale
abordate, dar si de clasicism, prin limpezimea limbajului
si echilibrul compozitional al operelor sale
teme si motive romantice regasite in creatia eminesciana
tema iubirii si a naturii
motivul cuplului
motivul femeii angelice
natura in ipostaza sa telurica- motivul apelor, motivul codrului, natura in
ipostaza sa cosmica-- motivul lunii, motivul stelelor
tema geniului
omul exceptional aflat in antinomie cu societatea mediocra, omul cu o conditie
dramatica care nu se impleteste in plan afectiv
tema istoriei(motivul varstei mitice), trecutul glorios, varstele eroice, prezentul
decazut, antiteza trecut prezent
tema cosmogenezei, tema extinctiei universale nasterea universului, transcenderea
timpului si a spatiului, nasterea si decaderea civilizatiilor
calatoriile siderale peisajele cosmice
somnia romantica
starea de biatitudine indusa de vis, transcenderea timpului si a spatiului prin
onirism
temele de inspiratie folclorica
mitul zburatorului, mitul strigoiului preadarea imaaginarului din basmul popular
comuniunea om natura
supratema creatiei eminesciene este timpul, care apare invariabil in toate operele
sale
timpurile mitice, durata magica, timpul genezei
timpul reveriei
trecerea ireversibila a timpului
conceptia estetica eminesciana
desi nu a scris texte decalarate arte poetice, conceptia eminesciana despre poet si
poezie se regaseste in intreaga sa opera in creatii precum
epigonii, criticilor mei, eu nu cred nici in iehova, iambul s a m d
cu toate ca se considera ca apartinand romantismului
asa cum insusi poetul o marturiseste direct in poezia eu nu cred nici in iehova,
eminescu este si un admirator al valorilor clasice
creatia sa tinzand spre frumos si adevar, militand pentru perfectiune artistica,
trasaturi specifice clasicismului prezentate metaforic in poezia
iambul
creatia epigonii poate fi considerata o poezie programatica, un prim manifest
estetic eminescian, in care poetul realizeaza o antiteza in stil romantic
intre creatorii de dinainte si contemporanii sai
tema
cititi poezia epigonii is prezentati in 15 20 de randuri 3 idei semnificative ale
artei poetice eminesciene

In “Epigonii”, se evidentiaza antiteza prin delimitarea discursului liric in

doua parti: prima se refera la trecutul care
este glorificat, iar a doua corespunde prezentului satirizat.

Constructia poemului se aseamana cu cea a multor poeme eminesciene. "Epigonii

" are o structura biplană: partea I (11 strofe) - oda închinata trecutului
, partea a II ( 8 strofe ) - conține elemente de satiră.

Eminescu folosește metafore și caracterizări sugestive :

"Cichideal gură de aur, Mumulean glas cu durere, Prale firea cea întoarsă, Daniil
cel trist și mic".
Antiteza e figura de stil predominanta.
Punând în antiteză trecutul cu prezentul, Eminescu ofera un omagiu marilor
scriitori evocaţi în metafora „Zilelor de-aur a scripturilor
române”, cei care au creat o limbă „ca un fagure de miere”.
Epitetul este folosit pentru a defini lipsa de idealuri a epigonilor: „Simţiri
reci, harfe zdrobite, inimi bătrâne, urâte, măşti râzânde, caracter inimic.”

Eminescu strecoară două definiții în penultima strofă - descifrarea semnelor

existentei - pentru cugetare, iar poezia - un însoțitor din umbră,
o plăsmuire divină (un înger) - ce poate fi relevată doar de oamenii culți și
elevați spiritual.Poezia, definită metaforic, este, în viziunea lui Eminescu,
„Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste
ţărâna cea grea”.

Poemul „Epigonii" poate fi privit și interpretat nu numai ca o artă poetică,

dar și ca un compendiu de istorie a literaturii române în versuri.

Floare albastra de M Eminescu

1. date despre text

poezia a aparut in anul 1873 in revista convorbiri literare, fiind redactata in
perioada studiilor pe care eminescu le-a facut la viena. textul poetic anunta
poemul luceafarul, scris cu 10 ani mai tarziu, prin tema si imaginarul pe care le
propune: conditia dramatica a geniului care nu se implineste in plan afectiv,
incompatibilitatile cuplului, generate de antiteza dintre omul simplu si omul de
geniu, structurarea poemului pe 2 planuri(planul teluric- acesta ilustreaza lumea
iubirii
senzuale si a clipei trecatoare; planul cosmic care deschide orizonturile
idealitatii si ale visarii, ale marilor aspiratii specifice omului de geniu)

2. incadrarea in curentul literar

textul ilustreaza prin tema imaginar motive si simboluri, dimensiunile estetice
ale romantismului

romantismul realismul clasicismul

codrul, izvoarele, valea, balta , luna, etc.

Secventa a treia cuprinde strofele V-XIII . În aceste strofe, fata incearca

sa il atraga pe
indragostit in codru, acesta fiind impanzit cu elemente terestre, spre deosebire
de prima secventa in care erau folositi termeni cosmici, abstracti.
Trecerea de la regimul diurn la cel nocturn sugerează, în corespondenţa
iubire – natură, accentuarea intimitatii.Femeia este aceea care adreseaza chemarea
la iubire.
Cadrul natural prezinta motive romantice specifice precum:
codrul cu verdeață, izvoarele, stânca, prăpastia măreață, pădurea, balta cea
senină, trestia cea lină, foile de mure, firul de romaniță, soarele, crengile,
luna, noaptea de
vară, frunza, florile ascunse, cărarea, valea. Astfel, natura învăluie în mod
armonios iubirea celor doi.

eseu de minim 250 de cuvinte in care sa prezinti comparativ textul floare albastra
si sara pe deal, ilustrand 3 trasaturi romantice

In Poezia Floare albastra se poate scoate in evidentatema iubirii ,care apare

in corelatie cu tema naturii.
Poezia se structureaza in jurul unei serii de opozitii:
eternitatea/moartea,temporalitate/viata,masculin/feminin,detasare apolinica/traire
dinosiaca,
abstrac/concret,vis-realitate,aproape-departe,atunci-acum.
Sursa de inspiratie a poeziei este mitul romantic al florii albastre,
caracteristic romantismului. Acest mit este preluat din opera scriitorului
german Novalis (Heinrich von Ofterdingen) si se referă la dorinta de cunoastere, de
atingere a unui ideal. La Eminescu acest ideal este iubirea, floarea
albastra fiind aici o metafora pentru femeia iubita.
Dintre elementele de prozodie se remarca ritmul trohaic, rima imbratisata, si
masura versurilor care alterneaza intre 7 si 8 silabe.
Concluzia poeziei este ca prezenta sau lipsa florii albastre nu modifica
viata plina de tristete a fiintei romantice.
“Sara pe deal” este un poem eminescian in care temele naturii si iubirii
fuzioneaza, astfel creându-se o imagine in care aspiratia spre iubire
este pura, poetul facand trimitere la idealurile iubirii.
Aceasta ilustrează două dintre temele fundamentale ale liricii eminesciene:
iubirea şi natura. Poetul insista mai intai asupra planului descriptiv
in primele patru strofe, cu doar patru versuri apartinand celuilalt plan; apoi in
ultimele doua strofe, pune accentul pe planul erotic.
Este un text romantic , în care motivele poetice cosmice - luna, stelele,
cerul, noaptea se îmbină armonios cu motivele poetice terestre -
salcâmul, satul în amurg, dealul.
Titlul cuprinde două determinări foarte concentrate, referitoare la timp şi
spaţiu. Acestea au scopul de a imortaliza momentul in care se face
trecerea la planul nocturn.
Muzicalitatea versurilor , aranjate în catrene, este conferită de prezenta
cuvintelor din limbajul popular; "sară", "urc", din
"turmele-l urc".Acestea sunt forme fonetice specifice limbii vorbite. Măsura
versurilor este de 12 silabe, ritmul este trohaic.

Simbolismul e un curent literar aparut in spatiul literaturii franceze la

sfarsitul sec. al 19lea ca reactie la retorica romantica.
Poezia simbolista cultiva corespondentele, are o inclinatie spre starile sufletesti
vagi, valorifica valentele simbolului poetic, are o muzicalitate vadita.
programul estetic al simbolismului este intemeiat pe conceptia corespondentelor
dintre imagini concrete culori sau notiuni si trairi sau emotii
poetice in virtutea unor analogii

teoreticianul si precursorul simbolismului este considerat charles baudelaire,

semnificativa fiind arta sa poetica "Corespondente".
prin codrii de simboluri petrece omu-n viata
in conceptia lui baudelaire poezia reprezinta "codrii de simboluri", aspect ce
sugereaza densitatea ideilor, valentele simbolice, sugestiile transmise
lectorului, pe care le sesizeaza cu ajutorul intuitiei

simbolul reprezinta un semn poetic reprezentand o imagine concreta, care sugereaza

anumite stari, trairi sau idei poetice
reprezinta un principiu poetic prin intermediul caruia se stabilesc niste legaturi
sau analogii intre elementele obiectuale si fenomenele lumii fizice
si lumea interioara a trairilor si a emotiilor

macrocosmos
senzatie
sunet
miros/parfum
elem, fenomen al naturii
corespondente
-----------
analogii
microcosmos
toamna- suparare, tristete disperare
melancolie

sugestia
este un principiu fundamental in poezia simbolista care presupune ambiguizarea
deliberata a discursului poetic si exploatarea conotatiilor multiple ale
simbolului
sinestezia: procedeu artistic rezultat din perceptia conplexa a lumii, fondata pe
asocierea inedita a simturilor, in imagini complexe care imbina
senzatii muzicale si olfactive cu cele vizuale
"primavara - o pictura parfumata cu vibrari de violet"(bacovia)

intitulata carte romaneasca de invatatura a aparut in anul 1643, cuprinzand extrase

din evanghelii, comentariul acestora,
diferite predici, prezentari ale vietii sfintilor etc
mitropolitul dosoftei e considerat primul nostru poet, versificator al Psaltirii
lui David pe care o talmaceste in limba
romana
psaltirea reprezinta o creatie poetica care apare in vechiul testament, versurile
acesteia fiind atribuite regelui David
Psalmii constituie niste creatii lirice religioase, inchinate divinitatii

psalmul 101
analiza imaginarului poetic
tema textului e reprezentata de lauda adusa divinitatii
psalmul este struc