Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Apartenența La Gen
Apartenența La Gen
“Rică: (intră, se opreşte pe prag, vede pe Veta în spate, răsuflă din adânc, pune mâna la inimă şi
înaintează în vârful degetelor până la spatele scaunului ei; cade în genunchi şi începe cu putere)
Angel radios!
Veta: (dă un ţipăt, se scoală şi fuge în partea ceailaltă a scenii făcându-şi cruce şi scuipându-şi în
sân) A!
Rică: (întorcându-se în genunchi spre partea unde a fugit ea) Angel radios! Precum am avut
onoarea a vă comunica în precedenta mea epistolă, de când te-am văzut întâiaşi dată pentru
prima oară mi-am pierdut uzul raţiunii; da! Sunt nebun...
Veta: Nebun! (strigând.) Săriţi, Chiriac! Spiridoane!
Rică: Nu striga, madam, (se târăşte un pas în genunchi) fii mizericordioasă! Sunt nebun de amor;
da, fruntea mea îmi arde, tâmplele-mi se bat, sufer peste poate, parcă sunt turbat.
Veta: Turbat?... Domnule, spune-mi degrab', c-aminteri, strig: cine eşti, ce pofteşti, ce cauţi pe
vremea asta în casele oamenilor?
Rică: (se ridică şi se apropie de dânsa tăindu-i drumul) Cine sunt? Mă întrebi cine sunt? Sunt un
june tânăr şi neferic, care sufere peste poate şi iubeşte la nemurire.”
- I.L. Caragiale, O noapte furtunoasă
“Pentru mine însa aceasta concentrare era o lunga deznadejde. De multe ori seara, la popota, era
destul un singur cuvânt casa trezeasca rascoliri si sa întarâte dureri amortite. E îngrozitoare
uneori aceasta putere a unei singure propozitiuni, în timpul unei convorbiri normale, ca sa
porneasca dintr-o datamacinarea sufleteasca, asa cum din zecile de combinatii cusapte litere ale
unui lacat secret, una singura deschide spreinterior. În asemenea împrejurari, noptile mi le
petreceam înlungi insomnii, uscate si mistuitoare.La drept vorbind însa, în asta-seara nu atât
discutia, care numai era o simpla aluzie, m-a aruncat în halul acesta derascolire, ba era chiar prea
directa ca sa mai fie atât deotravitoare, cât încercarea neizbutita, pe lânga
comandantulbatalionului, de a obtine o permisie la Câmpulung.”
- Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.
Acest fragment din opera lui Camil Petrescu aparține genului epic, fiindcă modul de
expunere este narațiunea, este o proză obiectivă, are personaje ce săvârșesc acțiunile și
are descriere.
Fragmentul dat aparține genului liric, pentru că se simte prezența eului lric prin: verbele
la persoana întâi singular (trec, ascult, aștept, să scap) și stările și emoțiile pe care le
transmite (dor, speranță, draagoste, tristețe). Sunt prezente figurile de stil (glas de ape) și
imaginile artistice („Să sărim în luntrea mică”).