 Urticaria este o erupţie cutanată, diseminată sau generalizată, alcătuită din papule, plăci sau

placarde eritemato-edematoase, ce implică epidermul şi dermul superficial; leziunile au

marginile bine delimitate, vârf plat, caracter efemer (evoluţie de la ore la câteva zile) fiind intens
pruriginoase.

Clasificare

După criteriul evolutiv:

-urticarie/angioedem acută (de obicei 12-24 ore, dar poate dura până la 6 săptămâni);

urticarie/angioedem cronică (durează peste 6 săptămâni).

După factorul declanşator:

 urticaria "spontană" (non-fizică);

 urticaria la factori fizici: urticaria la frig, urticaria la presiune, urticaria la căldură, urticaria solară,
dermografismul, urticaria la vibraţie;

Tratament:

:Epinefrina, h1 blocanti, h2 blocanti, codeine, ranitidine, famotidine(h2), doxepina.

 Urticaria acută este, de obicei, autolimitantă şi răspunde la H1-antihistaminice.

 Antihistaminicele au un efect mai bun atunci, când sunt administrate profilactic, decât atunci
când histamina a fost deja eliberată.

 În tratamentul urticariei/angioedemului ambele generaţii de H1-antihistaminice par a fi la fel

de eficiente.

 Ocazional, în cazurile cu simptome severe sunt necesare cure scurte de corticosteroizi.

 Epinefrina are un efect rapid în rezolvarea urticariei/angioedemului.

 Pacienţii, care au avut episoade de angioedem cu potenţial fatal sau anafilaxii, necesită să fie
instruiţi şi să aibă acces la epinefrina în caz de necesitate urgentă (EpiPen).

 Medicamentele care pot agrava simptomele sunt beta-blocantele (blochează acţiunea

epinefrinei), AINS şi codeina (pot genera activarea mastocitelor pe cale IgE-independentă).

 Antihistaminicele H1 sunt indicate şi în urticaria cronică, dar adeseori nu jugulează suficient

simptomele.

2.Farmaco/Fitoterapia nevrozei/Gutei

Nevroza: Nevroza reprezintă o tulburare mentală care implică stresul cronic, rezultând
într-un deficit de funcționare.

Simptomele nevrozei pot implica:

 anxietate, tristețe sau depresie, furie, iritabilitate, confuzie mentală, sentiment scăzut de
valoare personală;
 simptome comportamentale: apariția fobiilor, vigilență, acte impulsive și compulsive,
letargie;
 probleme cognitive: gânduri deranjante sau neplăcute, obsesii, negativism și cinism.   
Tratament:

Psihiatrii și psihoterapeuții tratează nevrozele într-o varietate de moduri. Abordarea

psihanalitică presupune ajutarea pacientului să își conștientizeze impulsurile
reprimate, sentimentele și amintirile traumatice, care stau la baza simptomelor sale.
Astfel, pacientul își va îmbunătăți viața printr-o înțelegere mai bună și mai profundă a
sinelui:

Herba stress, nervocalmin, vamelan, novo pasit, tenoten…

Guta: este o forma dureroasa de artrita caracterizata de dureri articulare foarte mari si cauzata de
prezenta unei cantitati prea mari de acid uric in sange si in tesuturi.

Cauzele

Hiperuricemia este principala cauza a aparitiei gutei. Poate aparea din mai multe motive, printre care si
alimentatia, excretia redusa a uratilor, sarurile acidului uric, dar si predispozitia genetica. Aproape 10%
dintre persoanele cu hiperuricemie pot suferi de guta la un moment dat. Riscul e, totusi, variabil si
depinde de gradul de hiperuricemie.

 Obezitatea si alimentatia bogata in carne

 Alcoolul
 Unele medicamente si tratamente
 Boli cronice grave
Simptomele

Trebuie mentionat ca boala propriu-zisa apare dupa ani in care cristalele de acid uric s-au tot
depus la nivelul articulatiilor si tesuturilor invecinate. Printre simptomele gutei se regasesc cele
din lista de mai jos:

 Cresterea temperaturii locale, edem, durere si sensibilitate crescuta la nivelul articulatiei

(de obicei, articulatia degetului mare de la picior);

 Prurit tegumentar (mancarime a pielii);

 Disconfort care se intensifica pe parcursul noptii si care apoi cedeaza in intensitate pe

parcursul urmatoarelor zile (de regula 2-7 zile);

 Dureri nocturne intense, care te pot trezi din somn;

 Exfolierea pielii aparute dupa remiterea atacului de guta;

 Febra si frisoane;

 Tegumentul din regiunea articulatiei afectate capata o culoare rosie-vinetie;

 Limitarea miscarilor normale ale articulatiei.

Tratament
 Scopul tratamentului in cazul gutei este reducerea rapida a durerii si a disconfortului, dar si profilaxia
recidivelor atacurilor si a complicatiilor care ar putea aparea. Tratamentul are, de regula, mai multe etape:
 Tratamentul initial Pentru diminuarea durerii, a edemului si a inflamatiilor medicul va
recomanda, de regula, antiinflamatorii nesteroidiene (precum ibuprofen, naproxen sau
indometacin), colchicina (aceasta are un raspuns foarte bun la administrare, insa poate avea si
efecte adverse precum diaree, varsaturi, slabiciune musculara, iar la persoanele cu insuficienta
renala va fi administrata cu precautie) si corticosteroizi.

 Tratament de intretinere
Scopul tratamentului de intretinere este de a scadea acidul uric din sange si de a preveni atacurile
recurente. In acest caz medicul va evalua starea de sanatate si va stabili tratamentul corespunzator.
Adoptarea unei alimentatii corespunzatoare, evitarea sedentarismului, obezitatii si a consumului de
alcool pot scadea riscul aparitiei gutei si a recidivelor.
 Tratament in cazul agravarii gutei
Daca guta nu este tratata la timp, poate deveni o boala cronica si poate afecta ireversibil articulatiile si
chiar rinichii. Tratamentul va fi stabilit de medic si va include, dupa caz, antiinflamatorii, colchicina,
corticosteroizi, agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric, allopurinol. In cazuri rare poate
fi necesara si o interventie chirurgicala in cazul tofilor care pot cauza diformitati.
 Tratament ambulator
Tratamentul la domiciliu poate include administrarea unor medicamente care sa diminueze
disconfortul si durerile cauzate de atacul de guta, dar si repausul articulatiei pana la terminarea
atacului, ridicarea segmentului afectat, aplicarea locala a unei comprese calde, precum si
administrarea de antiinflamatorii nesteroidiene, cu evitarea aspirinei, care poate agrava simptomele.
 Tratament chirurgical

Guta este, de regula, tratata cu succes prin eliminarea cauzelor predispozante si prin
administrarea tratamentului corespunzator. In unele cazuri, insa, daca nodulii devin durerosi, pot
produce inclusiv deformarea articulara, iar daca tratamentul medicamentos nu reuseste sa ii
micsoreze, va fi recomandata o operatie de corectare (excizia chirurgicala a tofilor).

3.Fitoterapia boli reumatismale

 Reumatologia este o subspecialitate a medicinei interne care abordeaza

tulburarile sistemului musculo-scheletal, artrita, bolile inflamatorii si bolile
autoimune sistemice.
Osteoartrita reprezinta deteriorarea cartilajului articular care se manifesta prin
dureri articulare, rigiditate si cresterea in volum a articulatiei, cu dificultati de
mobilizare articulara.
 Artrita reumatoida este afectiune inflamatoare sistemica, caracterizata prin
durere si tumefactie cu caracter poliarticular; durerea persista in repaus, nu este
accentuata de solicitarile articulare si se insoteste de o intepenire a articulatiilor
dimineata sau dupa perioadele de inactivitate cu o durata de peste 1 ora.
 Spondilartropatii
o Spondilita anchilozanta este o boala inflamatorie cronica care afecteaza
predominant coloana vertebrala, dar si articulatiile periferice, caracteristica cea
mai importanta fiind afectarea articulatiilor sacroiliace; boala evolueaza spre
anchiloza coloanei vertebrale. Spondilita anchilozanta se manifesta prin durere
 lombara / fesiera care se amelioreaza cu exercitiul, durere nocturna, lipsa
ameliorarii cu repausul fizic, intepenirea articulatiilor mai mult de 60 de minute.
o Artrita reactiva este o artrita sterila care se dezvolta dupa o infectie venerica
sau enterica, de obicei la adultul tanar, si se manifesta prin triada : uretrita
neinfectioasa, artrita si conjunctivita.

Măsuri generale

 Evitarea factorilor ce pot provoca acutizarea maladiei (infecţiile intercurente, stresul

psihoemoţional ş.a.)

 Sistarea fumatului şi consumului de alcool

 Este utilă menţinerea unei mase corporale optime

 Dieta echilibrată (de preferinţă cea mediteraneană)

 Fizioterapia: aplicarea ultrasunetului, terapia cu laser (la activitatea moderată a AR)

Terapia medicamentoasa

 Include mai multe grupe de preparate

 SMARD (symptom modifying antirheumatic drugs) care includ:

 Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS)

 Corticoizii 

 • DMARD (disease-modifying antirheumatic drugs) care cuprinde:

 Metotrexatul

 Leflunomida

 Sulfasalazina

 Antimalaricele de sinteză

 Ciclofosfamida

 Azatioprina

 Sărurile de aur

 Wobenzym

 AINS:

 Reduc durerea și inflamația, au efect pur simptomatic, nu modifică progresia eroziunilor

articulare și nici nu influențează apariția manifestărilor extraarticulare.

 Se clasifică în:

  -   inhibitori selectivi COX1: aspirina (acid acetilsalicilic)

  - inhibitori selectivi COX2: meloxicam (7,5-15 mg/zi în 1 priză timp de 6-7 săptămâni),
etodolac, nimesulid (100 mg de 2 ori pe zi timp de 6-7 săptămâni), namubeton.

  - inhibitori ultraselectivi COX2: celecoxib (100-200 mg/zi în 1 priză timp de 6-7 săptămâni),
rofecoxib, valdecoxib.

  - inhibitori neselectivi COX1, COX2: diclofenac (150 mg/zi în 2 prize timp de 6-7 săptămâni),
ibuprofen (400 mg de 4 ori în zi timp de 4-6 săptămâni), indometacina, naproxen.

 Se indică: ntiinflamatoae

 Acidul acetilsalicilic (aspirina) 50-100 mg/kg/zi în 4 prize pe 2-4 săptămâni, apoi scăderea
treptată a dozei timp de 4-6 săptămâni.

 Diclofenac per os 75-150 mg/zi pentru adulţi şi adolescenţi timp de 1,5-2 luni, la copii 2-3
mg/kg/zi în trei prize, 1,5-2 luni. La necesitate până la 3-5 luni (până la normalizarea completă
a indicilor de activitate inflamatorie)

 Indicaţii pentru administrarea preparatelor glucocorticosteroizi (GCS): activitate înaltă a

procesului inflamator (VSH >30 mm/oră), evoluţie acută, pancardită, poliserozite, pacienţii
care nu răspund satisfăcător la AINS.