Sunteți pe pagina 1din 40

1.

Antreprenoriatul – factor de dezvoltare economică

Fiind un concept multidisciplinar, studierea antreprenoriatului contemporan necesită


cunoaşterea diversităŃii teoriilor referitoare la acesta. Dreptul roman cunoştea noŃiunea de
„antreprenor”, desemnând o activitate, îndeosebi comercială. Antreprenor era considerat arendaşul,
precum şi persoana care gestiona construcŃia proprie. În Evul Mediu noŃiunea de „antreprenor” avea
mai multe sensuri, indicând:
- persoanele care se ocupau cu comerŃul exterior;
- organizatorii de parade, spectacole;
- responsabilii de obiecte industriale, şantiere. Aceştia nu îşi asumau niciun risc, ci doar
conduceau toate activităŃile, utilizând resursele fnanciare, materiale şi comerciale care li se alocau.
NoŃiunea „antreprenoriat de risc” cunoaşte o dezvoltare aparte în sec. al XVII-lea, atunci când
antreprenor era numită persoana care a încheiat cu statul un contract de îndeplinire a anumitor
lucrări sau de desfacere a anumitor produse. Deoarece valoarea contractului era prestabilită,
mărimea proftului sau a pierderilor era determinată în exclusivitate de norocul antreprenorilor.
În literatura economică noŃiunea de „antreprenor” a apărut pentru prima dată în DicŃionarul
Universal de ComerŃ, editat la Paris în anul 1723, desemnând „persoana care îşi asumă obligaŃii în
vederea gestionării construcŃiei unui obiect”.
Ca termen ştiinŃifc, ca subiect de discuŃie şi analiză, noŃiunea de „antreprenor” datează încă din
sec. al XVIII-lea, când economistul francez richard Cantillon a asociat asumarea de riscuri în
economie cu antreprenoriatul, formulând primele teorii cu privire la antreprenoriat. În Anglia, în
aceeaşi perioadă, revoluŃia Industrială era în plină desfăşurare, iar antreprenorii jucau un rol
important în transformarea resurselor.
Joseph Schumpeter (economist austriac, 1934) spunea: „În antreprenoriat există o înŃelegere pe
care o facem în legătură cu un anumit tip de comportament, care include: 1) iniŃiative; 2) organizarea
şi reorganizarea mecanismelor socioeconomice; 3) acceptarea riscului şi a eşecului”.
Activitatea de antreprenoriat este o activitate independentă, desfăşurată pe propriul risc şi
orientată spre obŃinerea proftului ca urmare a utilizării bunurilor, vinderii mărfurilor, executării
lucrărilor sau prestării serviciilor de către persoanele înregistrate în această calitate, în modul stabilit
de lege. Activitate de antreprenoriat pot desfăşura atât persoanele juridice, cât şi cetăŃenii
(persoanele fzice).
Potrivit legislaŃiei republicii Moldova, „antreprenoriatul este activitatea de fabricare a producŃiei,
executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăŃeni şi de asociaŃiile acestora în
mod independent, din proprie iniŃiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor
patrimonială în scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri”.
Cele mai des întâlnite forme de activităŃi de antreprenoriat sunt: genurile de activităŃi licenŃiate şi
companiile comerciale. Principala diferenŃă între cele două forme este cǎ un comerciant (persoană
fzică) face afaceri pe cont propriu şi are nevoie de autorizaŃie comercială, în timp ce o companie
(persoană juridică) face afaceri în contul companiei, adică pentru toŃi patronii săi. În acest caz, va f
nevoie de autorizaŃia comercială a fondatorilor şi de un contract legal încheiat între aceştia.

2. Factorii ce contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului

La dezvoltarea antreprenoriatului contribuie factorii: demografici, politici, economici, psihologici,


culturali printre care un rol importatnt revine:

• Structurii populaŃiei şi dinamicii acesteia în viitor unde persoanele tinere sunt mult mai active îşi asumă
mai uşor riscul au nevoie de realizare şi doresc să obŃină venituri suplimentare. Îmbătrânirea populaŃiei
poate reprezenta un pericol pentru dezvoltarea antreprenoriatului.
• Nivelului învăŃământului general şi antreprenorial. Conform statisticilor, întreprinzătorii au un nivel mai
ridicat de instruire decât media pe Ńară. În Ńările slab dezvoltate , în rândul persoanelor care sau lansat
în afaceri predomină persoane fără studii, pentru care afacerea proprie este un mijloc de venit.
• Politicii statului în domeniul susŃinerii antreprenoriatului. Dezvoltarea antreprenoriatului este posibilă
dacă există o politică de stat coerentă în domeniul sprijinirii şi dezvoltării lui.

1
• ExistenŃa unei infrastructuri dezvoltate de servicii de afaceri. Incubatoarele de afaceri, companiile de
leasing, instituŃiile financiare contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului prin oferirea unui suport
financiar, tehnic.
• Existenta unor persoane orientate spre crearea propriei afaceri şi asumarea riscului. Aceasta este unul
dintre cewi mai importanŃi factori, deoarece poate să existe o susŃinere din partea statului, să se
studieze antreprenoriatul din clasele primare.

3. IMM – formă de bază a activităŃii de antreprenoriat

P. Drucker (savant american, considerat „rugul aprins” al managementului modern) spunea că


„micile afaceri reprezintă catalizatorul principal al creşterii economice”. Micile afaceri contribuie în
bună măsură la realizarea unor obiective fundamentale ale oricărei economii naŃionale. IMM-urile
joacă un rol însemnat în economie din următoarele motive:
- supleŃea structurilor le conferă o capacitate ridicată de adaptare la fuctuaŃiile mediului
economic;
- întreprinderile mici şi mijlocii se pot integra relativ uşor într-o reŃea industrială regională, ceea
ce contribuie, pe de o parte, la dezvoltarea economică a regiunii respective, iar pe de altă parte, la
reducerea şomajului şi la creşterea nivelului de trai, pentru că oferă locuri de muncă;
- dimensiunea lor redusă permite evitarea birocraŃiei excesive şi a dezumanizării;
- IMM-urile formează, la nivel individual, un ansamblu mult mai uşor de controlat/condus.
Nu există o defniŃie unanim recunoscută a IMM-urilor. Pentru a fi considerată mică/mijlocie, o
afacere trebuie să îndeplinească anumite condiŃii.
În aprecierea mărimii unei întreprinderi se au în vedere criterii cantitative şi calitative:
- cantitative: volumul vânzărilor, numărul salariaŃilor, proftul;
- calitative: atingerea unui anumit nivel al productivităŃii muncii, a unui anumit grad de integrare
în mediul economic etc.
În SUA întreprinderile sunt considerate mici şi mijlocii dacă numărul proprietarilor (persoanelor)
este între 1 şi 20, au o localizare geografcă bine determinată, managementul este independent,
separat de proprietar, iar cifrele de afaceri constau din câteva milioane de dolari SUA (comerŃul cu
amănuntul – 8 mil. dolari SUA; comerŃul cu ridicata – 22 mil. dolari SUA).
În Uniunea Europeană criteriul principal în stabilirea mărimii întreprinderii este numărul de
salariaŃi, ceea ce permite clasifcarea acestora în 3 categorii:
- microîntreprinderi: 1-9 salariaŃi;
- întreprinderi mici: 10-99 salariaŃi;
- întreprinderi mijlocii: 100-499 salariaŃi.

4. Concepte de afacere mică utilizate în practica şi teorie. Deosebiri şi momente comune

În Republica Moldova, la fel ca şi în Uniunea Europeană, criteriul de bază îl constituie numărul


angajaŃilor. Astfel, Legea privind susŃinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii defineşte micul
business ca pe o activitate antreprenorială. Se consideră întreprindere micro agentul economic ce
corespunde următoarelor criterii: număr mediu scriptic anual de salariaŃi de cel mult 9 persoane,
sumă anuală a veniturilor din vânzări de cel mult 3 milioane de lei şi valoare totală anuală de bilanŃ a
activelor ce nu depăşeşte 3 milioane de lei.
Este considerat întreprindere mică agentul economic ce respectă următoarele criterii: număr
mediu scriptic anual de salariaŃi de cel mult 49 de persoane, sumă anuală a veniturilor din vânzări de
cel mult 25 milioane de lei şi valoare totală anuală de bilanŃ a activelor ce nu depăşeşte 25 milioane
de lei.
În cazul întreprinderii mijlocii, criteriile de definire sunt următoarele: număr me-diu scriptic anual
de salariaŃi de cel mult 249 de persoane, sumă anuală a veniturilor din vânzări de cel mult 50
milioane de lei şi valoare totală anuală de bilanŃ a activelor ce nu depăşeşte 50 milioane de lei.
După cum se poate observa, nu există o defniŃie unanim acceptată a micilor afaceri deşi acest
fapt are nu numai o importanŃă teoretică, ci şi una practică. Astfel, o afacere trebuie să îndeplinească
anumite condiŃii pentru a fi considerată mică şi, implicit, pentru a benefcia de serviciile administraŃiei
micilor afaceri.
2
Pentru a evita crearea de noi distorsiuni şi blocaje pe piaŃă, defnirea întreprinderilor mici şi
mijlocii trebuie privită ca find la fel de importantă ca sprijinirea lor. DefniŃiile trebuie să fe
obiective, sigure din punct de vedere juridic şi uşor de aplicat diverselor categorii de întreprinderi:
microîntreprinderi, întreprinderi mici şi întreprinderi mijlocii.Prosperarea pe parcursul timpului a
micilor afaceri şi-a găsit refectare şi în teoria economică.

5. IMM şi rolul acestora în economia contemporană

Dacă acum 25-30 de ani predomina opinia că situaŃia economică este mai bine controlată de
către organele statale, în prezent o mai mare răspândire o are teoria conlucrării întreprinderilor mici şi
a celor mari. Întreprinderile mari nu tind să lichideze micul business, din contra, îl utilizează ca
domeniu convenabil de investire a capitalului. La rândul lor, frmele mici benefciază de susŃinerea
întreprinderilor mari, de aceea nu tind să concureze cu ele, iar deseori nici nu sunt interesate să-şi
transforme afacerea în una mare.
Rolul şi importanta IMM-urilor decurg din următoarele trăsături ale acestora:
- oferă noi locuri de muncă;
- favorizează inovarea şi fexibilitatea;
- oferă personalului posibilitatea de a-şi spori califcarea şi de a putea aspira la posturi în
întreprinderile mari;
- stimulează concurenŃa;
- ajută la buna funcŃionare a întreprinderilor mari, pentru care prestează diferite servicii sau produc
diferite subansambluri;
- fabrică produse şi prestează servicii în condiŃii de efcienŃă.
Micul business ridică viabilitatea şi competitivitatea întreprinderilor mari, find un important factor
reglator al economiei. Şi dacă întreprinderile mari activează în mai multe ramuri industriale, pe mai
multe pieŃe, oferind un sortiment variat de produse în cantităŃi mari, atunci cele mici şi micro –
într-un domeniu concret, propunând produse în serie mică sau unicate.
Din punct de vedere economic, întreprinderile mici prezintă o serie de avantaje:
- O întreprindere mică poate constitui punctul perfect de pornire în lansarea unui nou produs
sau serviciu;
- Întreprinderile mici pot prezenta avantaje faŃă de cele mari atunci când se pune problema
satisfacerii unor nevoi locale. Adesea nevoile locale au anumite particularităŃi, care nu ar putea f
satisfăcute adecvat de o întreprindere mare;
- MulŃi consumatori sunt plictisiŃi de produsele realizate în serii mari şi preferă produsele de
serie mică sau unicate, realizate de întreprinderile mici;
- În anumite domenii prestarea unor servicii de calitate presupune o relaŃie personală, mai
apropiată, între client şi producător, avantaj oferit în special de întreprinderile mici;
- Întreprinderile mici sunt mai fexibile şi se acomodează rapid şi efcient la conjunctura pieŃei şi
la schimbările în procesul de producŃie.
Ramurile în care predomină micile afaceri dispun de trei caracteristici specifce: o piaŃă locală,
necesităŃi reduse de capital şi o tehnologie simplă. Deoarece aceste caracteristici determină
dependenŃa frmei de una sau câteva persoane, de multe ori pot apărea probleme ce pun în pericol
reuşita activităŃii, dezavantajele find:
1. O singură persoană nu poate să posede toate califcările manageriale necesare pentru
coordonarea întregului ciclu de activitate. De exemplu, patronul sau întreprinzătorul poate f foarte
bine pregătit în tehnica promoŃională a vânzărilor, dar insufcient instruit pentru interacŃionarea
cu personalul angajat, pentru Ńinerea unei evidenŃe riguroase, pentru gestiunea fnanciară a frmei sale
şi pentru satisfacerea altor obligaŃii administrative.
2. Într-o afacere mică sistemul de control tinde să fe informal, direct şi personal. Dacă frma se
extinde, evantaiul responsabilităŃilor poate deveni excesiv pentru întreprinzător.
3. Preocuparea proprietarului pentru problemele zilnice presante îl determină deseori să
ignore planifcarea activităŃii pe un termen mai lung. Din această cauză, frmele mici reacŃionează de
obicei la schimbările deja realizate şi nu au posibilitatea să le anticipeze sau să le genereze.
Asemenea frme sunt, de cele mai multe ori, mai degrabă afectate decât favorizate de
transformările mediului concurenŃial şi de fuctuaŃiile economiei.
3
4. Proprietarul unei afaceri mici este deseori lipsit de o educaŃie managerială adecvată şi de
experienŃă în domeniul managementului. Pentru micul întreprinzător este tipică insufcienŃa planifcării
managementului frmei.

6. Fenomenul antreprenorial în Republica Moldova

Punctul de pornire in dezvoltarea micului business il constituie sfr. anilor ’80, cand au aparut
primele cooperative, care au demonstrate avantajele unei noi economii. In 1991, anul apogeului
miscarii cooperatiste, in republica existau 3250 de cooperative, ce activau in diverse domenii:
constructii, deservirea populatiei, producerea bunurilor de larg consum. In 1992 se adopta Legea cu
privire la activitatea de antrprenoriat si intreprinderi si astfel multe din cooperativele existente devin
intreprinderi individuale, societati pe actiuni, societati cu raspundere limitata. Totusi, despre
dezvotarea micului business in RM putem vorbi numai din 1994, cind a fost adoptata Legea cu privire
la sustinerea si protectia micului business. In perioada 1994-2000 a avut loc o crestere considerabila
de pondere si dinamica a intreprinderile MB. Daca in 1994 in toate sectoarele economiei activau 8534
de intreprinderi mici, constituind 59 la suta, atunci in 2001 din numarul total al intreprinderilor existente
in RM, aprox. 94% sunt atribuite MB, din care 89,6% sunt microintreprinderi si 10,6% intrprinderi mici.
Desi exista in numar mare, intreprinderile MB nu si-au ocupat locul cel merita in economia nationala.
2/3 din intreprinderile inregistrate nu au demarat nici un fel de activitate economica . Conform datelor
Ministerului Economiei, in 2000 au fost lichidate 2061 de intrprinderi. In rindul celor ce functioneaza,
principal activitate este comertul, pe al 2-lea loc este intreprinderile prestatoare de servicii. Multe
intreprinderi industrial pe linga activitatea de producere, se mai ocupa si cu cea comerciala, in asa
mod, sustinind producerea.

7. SusŃinerea de stat a antreprenoriatului - experienŃa străină

Întreprinderile mici deseori se ciocnesc cu greutăŃi în perioada demarajului şi creşterii


extensive. Firma trebuie să procure spaŃiu şi utilaj, să creeze reŃeaua comercială proprie şi
sistemul de deservire a clienŃilor. Pentru o afacere mică, o importanŃă deosebită îl are ajutorul
fnanciar extern, serviciile de identifcare a par-tenerilor şi de stabilire a relaŃiilor, precum şi asigurarea
echilibrului necesar între datorii şi capitalul statutar.
Pentru etapa actuală de dezvoltare a sectorului antreprenorial din Moldova, experienŃa mondială
de susŃinere de către stat a afacerilor mici prezintă un interes deosebit. Astfel, în SUA există un
mecanism de stimulare fnanciar-creditară a întreprinderilor mici, ce include subvenŃii, facilităŃi fscale
şi amortizare accelerată.
FacilităŃile fscale acordate întreprinderilor mici au început să fe aplicate în SUA la începutul
anilor ’70 ai secolului trecut. În 1978 au fost aprobate cote reduse ale impozitelor pe proprietate
pentru întreprinderile mici cu un venit anual care nu de-păşeşte 100 mii dolari.
În 1981 din benefciul impozabil a fost exclusă partea destinată pentru cercetările ştiinŃifce
(65%). Din 1986 au fost diferenŃiate cotele de impozitare a benefciului. Pentru un benefciu de până
la 50 mii dolari cota de impozitare constituie până la 15%, de la 50 la 75 mii – 25%, peste 75 mii
dolari – 34%. Pentru întreprinderile mici, cotele erau reduse şi constituiau între 15 şi 28%.
O metodă destul de efcientă de stimulare a micilor afaceri este sistemul contractelor de stat.
În corespundere cu legea SUA despre micul business din 1978, întreprinderile mici aveau acces
facil la contractele de stat cu valoare de până la 10 mii dolari, iar din 1980 – până la 25 mii dolari.
FranŃa oferă frmelor mici împrumuturi de stat pentru investiŃiile capitale, precum şi împrumuturi
pe termen lung. Pe parcursul primilor 3 ani de funcŃionare a întreprinderilor mici, iar în unele cazuri şi
în următorii doi ani sunt prevăzute facilităŃi impozitare. Pe parcursul a 5 ani nu se impozitează
mijloacele care pot f pierdute.
În această Ńară există un program special de pregătire a managerilor din frmele mici, precum
şi un serviciu industrial pentru consultare în domeniul managementului.
Japonia este cunoscută prin numărul impunător de facilităŃi fscale pe care le oferă
întreprinderile mici, cele mai importante find:
- cota redusă a impozitului pe proft şi a impozitului permanent pentru particulari;
- amortizarea accelerată, care constituie 14% din costul iniŃial al utilajului;
4
- sistemul de leasing al utilajului, permiŃând o dotare tehnico-materială mai bună a frmelor
mici.
În Anglia funcŃionează programe inovaŃionale, sisteme de asigurare a împrumuturilor pe care le
contractează frmele mici, orientate spre asigurarea creditelor bancare şi garantarea rambursării a
70% din împrumuturile pe termen mediu (2-7 ani).
Analiza contribuŃiei frmelor mici la procesul inovativ din Marea Britanie permite clasifcarea
ramurilor industriale în două grupe distincte. Prima grupă cuprinde ramurile în care frmele mici au o
contribuŃie redusă (puŃin peste 1 la sută) la procesul inovativ: industria autovehiculelor, industria
coloranŃilor şi vopselelor, industria farmaceutică, industria cimentului etc. Cea de a doua grupă
înglobează ramurile industriale în care micile frme au o pondere relativ semnifcativă în procesul
inovativ. Aceste ramuri sunt industria electronică, industria textilă şi a covoarelor, industria pielăriei
şi a încălŃămintei. În această grupă contribuŃia frmelor mici la procesul inovativ este de circa
16%, iar la realizarea produsului net – de 20%.
În Germania funcŃionează un sistem de asigurări ale creditelor, garantând băncilor comerciale,
pentru o perioadă de 15-23 de ani, rambursarea a 80% din împrumuturi. Sistemul fscal prevede
multe facilităŃi pentru afacerile mici. SocietăŃile cu răspundere limitată sunt scutite de impozitul
corporativ. Impozitul comercial pe producŃia realizată este redus, la fel ca şi cel asupra venitului
frmelor care suportă pierderi. Amortizarea accelerată constituie 10% din preŃul de comercializare.
Există şi privilegii la moştenirea frmelor mici. Această listă poate f continuată, dar şi cele expuse ne
permit să înŃelegem cum contribuie statul la dezvoltarea mi-cului business.
Danemarca. Pentru acordarea de împrumuturi IMM-urilor în condiŃii favorabile, a fost încheiată
o convenŃie între Ministerul Industriei şi o instituŃie fnanciară spe-cializată semiguvernamentală, care
prevede crearea unui depozit al statului pe lângă instituŃia respectivă. În cadrul unui program de
garantare a împrumuturilor acordate pentru noi activităŃi ale IMM-urilor, statul garantează
împrumuturile ce vizează sectoarele manufacturilor, al construcŃiilor şi al serviciilor.
În Olanda a fost creat un „mecanism de fnanŃare” destinat să furnizeze IMM-urilor capitaluri cu
risc ridicat, acest ajutor acordându-se în funcŃie de importanŃa întreprinderilor în structura
industrială, de viabilitatea lor economică şi de absenŃa altor posibilităŃi de fnanŃare. Mecanismul de
fnanŃare reprezintă un parteneriat între sectorul public şi cel privat, ale căror contribuŃii sunt de 20%
şi respectiv 80%, şi funcŃionează în condiŃiile pieŃei.

8. SusŃinerea de stat a antreprenoriatului în Republica Moldova

În 2006 republica Moldova a aprobat Legea privind susŃinerea sectorului întreprinderilor mici şi
mijlocii, care prevede direcŃiile susŃinerii de stat a IMM-urilor, subiectele şi obiectele susŃinerii,
fondurile specializate, strategiile de stat etc.
SusŃinerea de către stat a întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează diferenŃiat, în funcŃie de
genul de activitate, de perioada de funcŃionare şi de numărul agenŃilor economici, cu utilizarea
diferitor forme şi metode de susŃinere şi surse de fnanŃare.
SusŃinerea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează de către
autorităŃile publice, conform strategiilor şi programelor de stat aprobate de Guvern, şi de către
organizaŃii nestatale.
Subiecte ale susŃinerii de stat a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sunt
ministerele, alte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale, autorităŃile administraŃiei publice locale,
alte organe autorizate.
Subiecte ale susŃinerii nestatale a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sunt
persoanele fzice şi juridice, inclusiv străine.
Obiecte ale susŃinerii de stat a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sunt
întreprinderile micro, mici şi mijlocii.
În Republica Moldova a fost creată organizaŃia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor
Mici şi Mijlocii (oDIMM), care are statut de organizaŃie necomercială pe lângă Ministerul
Economiei, şi are drept scop implementarea politicii de stat privind susŃinerea dezvoltării
întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, în conformitate cu strategiile de susŃinere a dezvoltării acestui
sector şi cu alte strategii şi programe ale Guvernului.

5
Strategiile de stat de susŃinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sunt
documente de planifcare strategică a politicii de stat privind susŃinerea acestui sector, care
defnesc obiectivele şi identifcă priorităŃile politicii statului în domeniu.
Strategiile de stat de susŃinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sunt
aprobate prin hotărâre de Guvern şi stabilesc:
a) scopurile şi obiectivele politicii de stat în domeniul susŃinerii întreprinderilor micro, mici şi mijlocii;
b) grupurile-Ńintă de întreprinderi micro, mici şi mijlocii vizate de direcŃiile strategice de activitate ale
politicii de stat;
c) sarcinile şi acŃiunile concrete de realizare a strategiilor, inclusiv costurile acestora;
d) sursele de fnanŃare;
e) instituŃiile publice responsabile de implementarea strategiilor;
f) indicatorii de monitorizare a procesului de implementare şi impactului generat;
g) procesul de monitorizare;
h) termenele de implementare;
i) alte prevederi necesare implementării strategiilor.
Elaborarea şi coordonarea procesului de implementare a strategiilor sunt puse în sarcina
Ministerului Economiei.
FinanŃarea procesului de realizare a strategiilor se va efectua prin includerea în legea bugetară
anuală a resurselor fnanciare necesare, precum şi prin crearea unor fonduri speciale conform
legislaŃiei în vigoare.

9. Beneficii şi riscuri individuale în antreprenoriat


10. Definirea conceptului de întreprinzător

Antreprenorul este persoana care îşi asumă riscul de antreprenoriat şi caută mijloace pentru
organizarea întreprinderii. El trebuie să cunoască modul de efectuare a activităŃii de antreprenoriat,
mediul de afaceri, problemele cu care se poate ciocni în activitatea sa şi posibilităŃile de soluŃionare.
Pentru a lua decizii corecte, antreprenorul trebuie să estimeze la justa valoare conjunctura pieŃei şi
poziŃia sa efectivă.
Întreprinzătorul este un coordonator, un gestionar de resurse, capabil să îmbine resursele şi să
le organizeze pentru a dezvolta şi a pune pe piaŃă inovaŃia. Adesea organizaŃia în cadrul căreia
acŃionează devine un obstacol în procesul de inovare, de aceea el simte nevoia să se asocieze cu
alte persoane. El este şi un “jucător” care agreează şi chiar creează provocările.
În secolele XIX-XX, antreprenorii erau deseori echivalaŃi cu managerii întreprinderilor. Numai în
a doua jumătate a secolului al XX-lea noŃiunea de antreprenoriat a fost legată de cea de inovaŃie.
Antreprenorul este considerat un promotor al ideilor noi, începând cu proiectarea unor mărfuri şi
terminând cu crearea de structuri organizatorice. Astfel, A. Gariman a fost reformatorul căii ferate din
SUA, J. Morgan – reorganizatorul industriei americane.
Termenul de întreprinzător provine de la „entrepreneur”, din franceză, desemnând o persoană
ce iniŃiază o acŃiune, o activitate pe cont propriu. Astfel, având în vedere cele menŃionate anterior, pot
f formulate unele defniŃii ale întreprinzătorului.
DefniŃia 1: Întreprinzătorul este persoana care identifcă oportunitatea unei afaceri, îşi asumă
responsabilitatea iniŃierii acesteia şi obŃine resursele necesare pentru începerea activităŃii.
DefniŃia 2: Întreprinzătorul este persoana care îşi asumă riscurile conducerii unei afaceri.
DefniŃia 3: Întreprinzătorul este cel care gestionează resursele necesare funcŃionării unei
afaceri bazate pe inovaŃie.
DefniŃia 4: Întreprinzătorul este o persoană fzică autorizată sau o persoană juridică care, în
mod individual sau în asociere cu alte persoane fzice autorizate sau cu persoane juridice,
organizează o societate comercială în vederea desfăşurării unor acte de comerŃ în scopul obŃinerii de
proft prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestarea de servicii şi vânzarea acestora pe piaŃă,
în condiŃii de concurenŃă.
Întreprinzătorii activează în toate domeniile – educaŃie, medicină, cercetare, inginerie etc. –, dar
cei mai mulŃi se manifestă în sfera economică.
În literatura de specialitate prevalează două concepŃii:

6
Potrivit primei concepŃii, întreprinzătorul este persoana care îndeplineşte sarcina identifcării şi
obŃinerii resurselor necesare înfinŃării unei afaceri şi, în acelaşi timp, îşi asumă riscul utilizării
resurselor alocate.
Întreprinzătorul, potrivit celei de a doua concepŃii, este iniŃiatorul unei afaceri care se
concentrează pe inovaŃie, elaborând produse şi servicii noi şi creând o nouă piaŃă şi un nou client.
Prin urmare, putem defni întreprinzătorul ca persoana sau grupul ce iniŃiază o activitate
lucrativă, promovând schimbarea şi inovaŃia şi asumându-şi riscurile inerente unei afaceri în schimbul
unor satisfacŃii şi interese personale.
Cercetătorii evidenŃiază anumite caracteristici ale antreprenorilor, o atenŃie deosebită meritând
trăsăturile de caracter precum independenŃa, încrederea şi perseverenŃa. IndependenŃa este
extrem de râvnită de întreprinzători, find, poate, cea mai de preŃ trăsătură de caracter a acestora.
Întreprinzătorii sunt de cele mai multe ori siguri pe ei şi încrezători în viitorul afacerii create, iar
perseverenŃa acestora vine din convingerea că succesul nu va apărea imediat, că trebuie să
depună eforturi îndelungate pentru a ajunge la scopurile propuse şi chiar să „lupte” cu timpul.
În funcŃie de caracteristicile şi trăsăturile dominante, întreprinzătorii sunt clasifcaŃi de către
diferite şcoli de gândire în mai multe moduri.
După condiŃiile de înfinŃare a frmei, A. Smith (economist, om politic şi flozof scoŃian)
deosebeşte două tipuri de întreprinzători: întreprinzătorul artizan – de regulă mai tânăr, care îşi
creează afacerea fără a avea o experienŃă sufcientă, mai ales în materie de gestiune, posedă în
special competenŃe tehnice şi se lansează în activităŃi slab inovative; şi întreprinzătorul speculativ-
oportunist – mai în vârstă decât primul şi mai experimentat îndeosebi în materie de gestiune, el îşi
iniŃiază şi dezvoltă afacerea pe baza unei inovaŃii, folosind atât capitalul propriu, cât şi un solid sprijin
extern.
După proflul conducătorului şi stilul de gestiune a afacerii, acelaşi savant clasifcă întreprinzătorii
în trei categorii: întreprinzătorul specialist – care operează prioritar în domeniul tehnic sau informatic
şi care se interesează înainte de toate de condiŃiile de fabricaŃie a produsului sau serviciului,
punându-şi în valoare competenŃele profesionale rezultate din specializarea şi cunoştinŃele sale;
întreprinzătorul manager, care se concentrează asupra problemelor de gestionare a resurselor,
bazându-se pe formaŃia sa universitară sau pe experienŃa profesională, punând accentul pe
reducerea costurilor, pe investiŃiile adiacente producŃiei şi pe informatizarea activităŃilor; şi
întreprinzătorul comercial, care este interesat în special de problemele de fabricaŃie şi de gestiune.
Pornind de la aspiraŃiile şi priorităŃile stabilite, savanŃii francezi P. A. Julien şi M. Marchesnay
consideră că există două tipuri de întreprinzători: întreprinzători „care acumulează” şi întreprinzători
„care valorifcă”. Această concepŃie se bazează pe principiul că există trei mari aspiraŃii
socioeconomice ale întreprinzătorului: perenitatea şi creşterea frmei, pe de o parte, şi independenŃa
întreprinzătorului, pe de altă parte. Primele reprezintă de fapt o permanentă preocupare pentru
continuarea afacerii în speranŃa transmiterii ei către o altă persoană din familie sau din afara
acesteia, iar independenŃa rezultă din puternicul ego al întreprinzătorului, care îl determină să
dorească a f liber în formarea şi utilizarea capitalurilor necesare şi soluŃionarea proceselor
decizionale. Ca urmare, aceste trei aspiraŃii generează la întreprinzător două moduri diferite de a
acŃiona, şi anume: logica de acŃiune patrimonială şi logica de acŃiune antreprenorială.
Mai pot f evidenŃiate următoarele două tipuri de întreprinzători:
Întreprinzătorul clasic, centrat pe obŃinerea de proft, constituie categoria de întreprinzător cea
mai reprezentativă, iar din punctul de vedere al rezultatelor activităŃii sale, prezintă maximum de
performanŃă.
Întreprinzătorul tehnic posedă, în general, cel puŃin o diplomă universitară, de obicei de inginer.
El este tânăr (circa 35-40 ani), înarmat cu o puternică dorinŃă de a reuşi, iar talentul lui antreprenorial
este adesea moştenit. Întreprinzătorul „tehnic” este strâns legat de inovaŃie (comercializarea unor
produse noi, tehnologii avansate, schimbări organizaŃionale sau manageriale).

11. Caracteristicile întreprinzător de succes

Determinare şi perseverenŃǎ. Mai mult decât oricare alt factor, dedicarea totalǎ pentru succes
îl determină pe antreprenor să depăşească toate obstacolele. Determinarea puternicǎ şi

7
perseverenŃa îl ajută sǎ facă faŃǎ oricăror greutăŃi, pe care alte persoane le-ar considera
insurmontabile şi pot compensa, uneori, lipsa de experienŃǎ şi de îndemânare a personalului angajat.
DorinŃa de a câştiga. Antreprenorii examinează o situaŃie, determinǎ cum îşi pot mǎri şansele
de câştig şi acŃionează în consecinŃă. Ca rezultat, riscurile considerate mari de persoanele obişnuite
sunt uşor asumate de antreprenori.
Căutarea feedback-ului. Antreprenorii efcienŃi sunt adesea descrişi ca având capacitatea de a
învăŃa repede şi dorinŃa puternicǎ de a şti cât de bine se descurcǎ şi cum îşi pot îmbunătăŃi
rezultatele. Feedback-ul este important, deoarece antreprenorul este dispus sǎ înveŃe din greşeli şi
din experienŃele anterioare.
Rezolvarea problemelor persistente. Antreprenorii nu sunt intimidaŃi de situaŃiile difcile.
Încrederea în sine şi optimismul general îi fac sǎ vadă imposibilul ca pe ceva ce necesitǎ mai mult
timp pentru a f rezolvat, însă nicidecum irealizabil. Probleme-le simple îi plictisesc, iar simŃul realităŃii
îi ajută să aprecieze corect ceea ce pot şi ceea ce nu pot sǎ facă şi unde au nevoie de ajutor pentru
rezolvarea unor probleme difcile, dar de neevitat.
IniŃiativǎ şi responsabilitate. Antreprenorii au fost întotdeauna consideraŃi persoane
independente; ei caută şi preiau iniŃiativa, nu evită situaŃiile în care sunt personal răspunzători pentru
succesul sau eşecul întregii operaŃiuni. Le place sǎ se implice în probleme în care impactul lor
personal poate f măsurat.
Orientare spre oportunităŃi. Ceea ce-i caracterizează pe antreprenori este concentrarea pe
oportunitate mai mult decât pe resurse, structurǎ sau strategie. odată ce decizia a fost luată, ei
acŃionează în mod calculat, încearcă sǎ obŃină cât mai multe şanse de câştig, dar evitǎ sǎ-şi asume
riscuri inutile.
ToleranŃǎ pentru eşec. Antreprenorii consideră eşecul ca find o experienŃǎ din care pot învăŃa.
Cei mai efcienŃi antreprenori sunt cei care se aşteaptă la difcultăŃi şi nu sunt dezamăgiŃi, descurajaŃi
sau deprimaŃi de un eşec.
Încredere în sine şi optimism. Deşi antreprenorii întâmpinǎ adesea obstacole majore,
încrederea în abilităŃile personale îi determinǎ sǎ le depăşească şi îi face pe ceilalŃi sǎ-şi
menŃină optimismul.
Clarviziune. Antreprenorii ştiu unde vor sǎ ajungă. Ei au o viziune clară despre ceea ce vor sǎ
fe frma lor. Nu toŃi antreprenorii au concepte predeterminate pentru frmele lor, unii şi le dezvoltǎ în
timp, conştientizând ce este frma şi ce poate ajunge.
Nivel mare de energie. Munca enormă depusǎ de antreprenori presupune o energie enormă.
MulŃi antreprenori îşi dozează cantitatea de energie monitorizând cu grijǎ ce mănâncă, ce beau, fac
exerciŃii fzice şi ştiu când sǎ se retragă pentru relaxare.
Creativitate şi spirit de inovaŃie. Creativitatea a fost privitǎ timp îndelungat ca ceva genetic,
cu care te naşti şi pe care nu o poŃi dobândi.
IndependenŃa. Frustrarea în faŃa sistemelor birocratice, împreunǎ cu dorinŃa de a schimba
ceva, face din antreprenori nişte persoane independente, care acŃionează după concepŃiile proprii.
Totuşi trebuie să existe limite şi decizii impuse de autorităŃile statale, pentru a crea cadrul propice
activităŃii de antreprenoriat.
Lucru în echipǎ. DorinŃa de independenŃǎ şi autonomie nu îl împiedică pe antreprenor sǎ
lucreze în echipǎ. De fapt, în timp ce antreprenorul se ocupă de viitorul frmei, personalul realizează
activităŃile curente, la fel de necesare.
AbilitǎŃi manageriale. Acestea nu sunt indispensabile, însă un antreprenor de succes are
nevoie şi de acest tip de cunoştinŃe.
Timmons,recunoscut specialist american in problemele intreprinzatorului de suces in economie,
considera ca intreprinz. este persoana care poseda atit cunoostinte managerial ,cit si un nivel inalt de
creativitate si inovatie. Analizind opiniile lui Timmons putem mentiona ca trasaturile social-psihologice
care se atribuie intreprinz.de suces sunt:nevoia de realizare- care se manifesta la intreprinz.prin faptul
ca acesta isi stabileste standarde inalte si face ce ii sta in putinta pentru ale realiza.Spirit de innovator-
se subintelege a face ce altii nu au facut inca,a face mai bine cu cheltuieli mici.Incredere in sine-
intreprinz. se bazeaza pe fortele proprii si nu in noroc, este de parere ca sucesul in afaceri depinde
numai de el. Sesizarea oportunitatilor-unde intreprinz. de suces primul se lanseaza intrun domeniu pe
care altii il considera neprofitabil,si stie cind sadea lovitura.Prin asumarea riscului-intreprinz. este gata
sa-si asume riscul si acepta incertitudinea.Responsabilitatea-prin ea intreprinz. isi asuma succesul sau
8
insuccesul afacerii, el este responsabil si fata de parteneri, de familie, clienti, deoarece luind decizii
risca. Merril incearca sa defineasca profilul social al intreprinz. dupa doi parametrii-asertivitatea si
obiectivitatea. Asertivitatea caracterizeaza comportamentul unui individ in promovarea propriilor
interese si exprimarea directa a gindurilor,sentimentelor, fara a afecta drepturile altei
persoane.Obiectivitatea caracteriz.comportamentul unui individ dispus pentru stapinirea emotiilor si
controlul in relatiile cu altii. Conform studiului lui Merril pot exista patru stiluri sociale:stilul de
conducere, stilul expresiv ,analitic,amabil.In concluzie Meril constata ca nu exista stiluri sociale bune
sau rele.Deci intreprinz.trebuie sa fie un bun manager care se implica activ in propria afacere, un bun
planificator,care selecteaza eficient angajatii sii motiveaza adecvat.

12. Profilul întreprinzătorului moldovean

Pe baza profilului intreprinz. moldoveni a fost facut un studiu unde au fost intervievati o serie de
de intreprinz.moldoveni, analiza interviurilor a demonstrate ca cel mai frecvent isi deschid propria
afacere barbatii, femeile putin se implica in afaceri mai mult ocupinduse de familie si acordind ajutor
sotului in realizarea ideii de afaceri.Conform rezultatelor majoritatea intreprinz.au virsta mijlocie 34-44
ani(36%) fiind urmati de cei cu virsta 45-54 ani(30%) ,25-34 ani (22%),18-24ani(5%). Ce priveste
nivelul studiilor la intreprinz. moldoveni sunt persoanele cu studii superioare, din acestea au studii
tehnice, studii economice, sunt specialist in agricultura, in medicina etc. 56% din nr.persoanelor
intervievate au afirmat ca sau lansat in afaceri din dorinta de a obtine venituri,22% din nevoia de
realizare etc.cele mai multe intreprinderi au fost infiintate in 2000-2001.La domeniul de activitate
predomina afacerile de comert(40%), urmate de cele prestatoare de servicii(30%),cite 3% le revine
celor din transport si agricultura. Intreprinz. intervievati au mentionat ca impozitele reprezinta pentru
afacerea lor o problema dificila. Pe locul doi in clasamentul problemelor se plaseaza lipsa
specialistilor si concurenta,care pentru multe afaceri mici prezinta o problema grava, dupa care
urmeaza problemele de birocratia reprezentantilor institutiilor de stat, legislatia imperfect si
coruptie.Pe ultimele se plaseaza problema cauzata de pretul inalt a chiriei, utilajul invechit.

13. Surse de noi idei de afaceri

Succesul in afaceri depinde, in mare masura, de faptul daca a fost gasita ideia originala si
realista,pentru care exista piata si care va aduce intreprinz. recompense financiare.Cind intreprinz.
este in cautarea ideii de afaceri, este important sa tina cont de faptul ce vrea sa faca, cu ce vrea sa
se ocupe, este necesar sa ia in considerare calificarea, cunostintele si experienta de munca. O sursa
importanta de noi idei de afaceri este piata.Realizind studiul pietei intrepinz. poate determina ce
produse lipsesc pe piata, care necesitati sunt nesatisfacute sau prost satisfacute, tendintele
macroeconomice. Surse de noi idei pot servi publicatiile din ziare si reviste. Sursa inportanta pot
deveni alte afaceri, inclusiv concurente. Vizitarea altor afaceri poate sal inspire pe intreprinz. la noi
idei de afaceri. Studierea a cit mai multor surse va permite intreprinz. sasi formeze o imagine
complete despre cea ce lipseste pe piata, de ce au nevoie consumatorii.
Multe persoane iniŃiază afacerea proprie bazându-se pe calităŃile şi abilităŃile de care
dispun, de experienŃa sau califcarea pe care au acumulat-o pe parcursul activităŃii precedente ori
pe un hobby. Deseori ele consideră că angajatorul lor nu a identifcat sau nu a valorifcat cea mai bună
oportunitate. Uneori ele au idei potenŃiale de îmbunătăŃire, dar angajatorul nu le-a permis să le
realizeze, de aceea vor să încerce singure să le pună în practică în mod independent. Alteori, având
relaŃii cu terŃii în virtutea responsabilităŃilor de serviciu, ele speră că vor putea explora aceste
avantaje având propria afacere.
AlŃii speră să acopere golurile de pe piaŃă, găsind astfel oportunităŃi de afaceri. Antreprenorul
diferă de manager ca find o persoană ce poate explora aceste oportunităŃi inovative. MotivaŃiile pot f
diferite la început, însă în virtutea faptului că antreprenorul observă oportunităŃile şi caută metode
de a le valorifca, el diferă deja de un simplu angajat.
Golurile de pe piaŃă provin de la schimbările pieŃei, ale cererii. Aceste schimbări pot avea
implicaŃii benefce pentru afaceri. De exemplu:

9
- Produsele şi serviciile care nu există pe piaŃa dată, dar care au fost observate pe alte pieŃe, pot
deveni o oportunitate. observarea altor pieŃe, a produselor şi serviciilor existente în alte Ńări este o
sursă destul de valoroasă.
- Schimbările în cererea consumatorului sau noi metode de deservire pot deveni necesităŃi care nu
au fost explorate pe o piaŃă anumită.
- Schimbările de piaŃă, de asemenea, pot oferi noi posibilităŃi.
- Modifcările în legislaŃie pot crea noi oportunităŃi.
Desigur, pot f create oportunităŃi prin forŃele proprii, datorită inovaŃiilor:
- Ideea nu trebuie neapărat să fe proprie, ea poate f împrumutată, oferită de un inovator. Inovatorii
mai des vând ideea, decât s-o implementeze.
- InovaŃie înseamnă, de asemenea, a face lucruri într-o altă manieră decât cei-lalŃi sau mai ieftin
decât ceilalŃi.
- Noile tendinŃe şi noile tehnologii ce presupun utilizarea computerului, a ser-viciilor de vânzare E-
commerce pot f exemple de inovaŃie.
- Pot fi implementate noi căi de a aduce produsele sau serviciile pe piaŃă, de
exemplu, vânzări directe, vânzări prin Internet sau telefon.
InovaŃia şi creativitatea pot f explorate prin următoarele abordări:
- Având o problemă, se caută soluŃii netradiŃionale de rezolvare.
- Posedând o soluŃie, se caută problema ce ar putea fi rezolvată prin utilizarea soluŃiei date.
- Se identifcă problema şi se caută soluŃia de rezolvare.
Creativitatea este o formă specifcă a gândirii, care permite elaborarea ideilor noi şi
neobişnuite. Acest mod de gândire permite unui antreprenor începător sau cu experienŃă să vadă
oportunităŃi pentru a iniŃia sau a extinde afacerea, să analizeze din mai multe puncte de vedere
situaŃiile neordinare, să adopte decizii riscante, să activeze cu succes.

14. Afacere oportună – concept şi necesitatea determinării oportunităŃii

Procesul de identifcare a oportunităŃilor şi de generare a ideilor de afaceri optime este un pas


foarte important pentru cei care vor să iniŃieze o afacere. Sunt recomandate următoarele metode de
identifcare a unei idei optime de afaceri:
- CreaŃi-vă un fşier sau cumpăraŃi-vă un carnet pentru notarea ideilor.
- AcumulaŃi cât mai multe informaŃii despre antreprenoriat, în special despre micul business.
- EvaluaŃi şi îmbunătăŃiŃi abilităŃile creative.
- AplicaŃi tehnici de verifcare în generarea ideilor noi şi riscante.
- LuaŃi în considerare aspectele personale şi fnanciare, identifcaŃi sursele de fnanŃare.
Crearea şi exploatarea unei baze de date presupun selectarea, clasifcarea şi depozitarea
informaŃiei la tema dată pentru prelucrarea şi implementarea ei ul terioară. Pentru aceasta este
nevoie de o agendă specială, dar mai bine – de un fişier electronic. La început se vor acumula
diverse idei de afaceri şi descrierea lor, iar apoi – idei despre optimizarea şi dezvoltarea
businessului. Acest fşier se va completa. Deseori ideile interesante scapă, deoarece se înregistrează
la întâmplare. Unele idei pot părea neinteresante, dar analiza lor poate releva necesitatea şi
importanŃa lor practică.
Unele oportunităŃi pentru activităŃi de subcontractare (outsourcing) pot fi identifcate în discuŃiile
cu proprietarii sau managerii afacerilor. Pentru aceasta se vor analiza întreprinderile mari amplasate
în localitate şi în împrejurările ei. Se vor căuta posibilităŃi de colaborare în vederea fabricării
produselor sau prestării serviciilor pe care ar fi mai ieftin să le subcontracteze de la o companie mai
mică decât să le producă singuri.
Deci, există multe surse de generare a ideilor de afaceri. Ele pot proveni din:
- afacerile deja existente;
- francize;
- inovaŃii;
- patente;
- licenŃe;
- instituŃii de cercetare;
- contracte industriale şi comerciale;
10
- expoziŃii industriale şi comerciale;
- ziare şi reviste ale expoziŃiilor;
- reŃele de business şi contacte;
- televiziune şi radio.

15. Tehnicile de creativitate aplicate în căutarea noilor idei de afaceri

Nicio sarcină nu e prea grea dacă o împarŃi în câteva sarcini mai mici! Henry Ford
Creativitatea este caracteristica cea mai potrivită pentru găsirea unei idei de
afaceri proprii fără a repeta ceea ce există deja. Cum decurge procesul de creativitate? Creierul
omului are două emisfere care lucrează în moduri diferite şi îndeplinesc funcŃii specifce. Partea
stângă este responsabilă de raŃional, logică, tinde a gândi verbal şi analitic, operează în succesiune
logică liniară. Partea dreaptă operează. omul utilizează ambele emisfere, dar în măsură diferită.
Partea dreaptă controlează, în general, activitatea creativă şi intuiŃia. Pentru aplicarea acestui mod de
gândire trebuie motivată partea dreaptă. În acest scop poate f folosit brainstormingul, care pune la
lucru mai întâi partea dreaptă, iar apoi partea stângă a creierului. În fgura 1 este redat în paralel
modul de gândire pentru stimularea creativităŃii şi responsabilitatea ambelor emisfere ale creierului
uman.Nu întotdeauna o idee excelentă este şi o oportunitate de afaceri bună. Ea trebuie corelată cu
cererea pieŃei. Înainte de a o pune pe piaŃă, ideea trebuie verifcată şi evaluată corect.

Tehnicile de creativitate utilizate pt gasirea noilor idei de afaceri pot fi aplicate ca


scamperul,branstormingul, harta mental. Utilizarea metodei scamper consta din urmatoare etape :
inaintarea problemei pe care dorim so solutionam; punerea intrebarilor si determinarea produselor ce
sar putea obtine. Astfel substituirea unei parti a produsului sau a procesului prevede cautarea acea ce
poate fi substituita. Combinarea prevede unirea a 2 sau mai multe parti pt a realiza un proces diferit
sau a largi utilizarea acestuia. Un alt element al metodei scamper reprezinta adaptarea,care prevede
adaptarea unei parti a produsului pt a modifica destinatia acestuia. O alta metoda de stimulare
reprezinta branstormingul- aceasta metoda poate fi aplicata atunci cind exista o echipa de entuziasti
care doresc sa se lanseze in afacere dar nu stiu exact cu ce sa se ocupe. Echipa se aduna ca sa
gaseasca raspuns la intrebarea care ii intereseaza. Fiecare participant trebuie sa propuna idei si sa fie
cit mai activ, toate ideile inscriinduse fara nici un comentariu. Pt a aplica metoda data este necesar de
tinut cont de citeva reguli de baza: nici o idee nu trebuie criticata; cantitatea,nu calitatea conteaza - cu
cit mai mare este nr. de idei ,cu atit este mai mare probabilitatea ca va fi gasita ideea necesara ; orice
idée trebuie dezvoltata. Harta mentala reprezinta o tehnica grafica de organizare a procesului de
gindire prin enuntarea unui cuvint si gasirea asocierii acestuia,dupa care selectinduse apoi cea mai
interesanta idée de afaceri.
Câteva sfaturi pentru generarea ideilor de afaceri şi îmbunătăŃirea creativităŃii:
- MergeŃi de la general la particular, acceptând mai întâi ideea, principiul, iar apoi clarifcând
detaliile.
- VizitaŃi afacerile existente, discutaŃi cu antreprenori de succes, în special despre
începutul afacerii lor, adresaŃi-le diverse întrebări, chiar dacă nu veŃi obŃine răspunsuri imediate.
- CitiŃi regulat presa de specialitate şi navigaŃi pe Internet.
- CăutaŃi nişe de piaŃă, nu vă limitaŃi la o variantă, cercetaŃi activ piaŃa.
- DiscutaŃi cu persoanele cunoscute din domeniul de afaceri care vă interesează.
- MergeŃi la târguri şi expoziŃii pentru a observa cererea şi oferta.
11
- InformaŃi-vă despre domeniul dat: produse, inovaŃii, tehnologii etc.
- Nu repetaŃi afacerile existente fără o abordare proprie a domeniului.
- LucraŃi creativ pentru a adapta ideile proprii la mediul obiectiv.
- StudiaŃi punctele forte şi slabe ale potenŃialilor concurenŃi.
- CăutaŃi zone noncompetitive, comparaŃi cele planifcate cu condiŃiile reale.
- UrmăriŃi actele normative ce Ńin de antreprenoriat şi mediul de afaceri, fŃi la curent cu legile în
vigoare şi modifcările ce se operează în acestea.
- AplicaŃi cunoştinŃele şi experienŃa acumulată în afacerea planifcată.
- LuaŃi în considerare interesele şi hobby-urile precedente.

16. Metode neformale de evaluarea a oportunităŃilor de afaceri

Evaluarea este necesară pentru orice fel de activitate, cu atât mai mult în business. Evaluarea
ideii de afaceri are menirea de a contrapune ideile cu realitatea implementării lor; de a comensura
posibilităŃile reale, resursele şi mijloacele prezente cu necesităŃile şi dorinŃele; de a compara
rezultatele preconizate cu criteriile de referinŃă. Pentru a evalua ideea de afaceri, viitorul antreprenor
îşi va pune următoarele întrebări de control:
- Ce vă place să faceŃi?
- Care este gradul de risc acceptabil pentru Dvs.?
- Care va f rolul familiei în afacerea Dvs.?
- Cât de mult şi perseverent intenŃionaŃi să lucraŃi?
- Ce condiŃii aŃi prefera la locul de muncă?
- Care sunt scopurile majore şi obiectivele Dvs. personale?
Nicio afacere nu va reuşi fără obiective personale clar stabilite. La evaluarea realizării
obiectivelor personale se vor avea în vedere următoarele:
- interesele şi dorinŃele personale;
- familia şi rudele;
- întreŃinerea relaŃiilor, întâlnirile cu prietenii;
- relaŃiile sociale şi societatea;
- dezvoltarea personală şi profesională.
De calitatea obiectivelor trasate depinde, în mod direct, calitatea realizării lor. Pornind de la
obiectivele personale, se va stabili clar cu ce, când, împreună cu cine, în ce mod se doreşte să se
desfăşoare afacerea. o afacere nu poate f iniŃiată la întâmplare. Este bine să Ńinem cont de diferite
aspecte ale personalităŃii noastre şi de condiŃiile mediului în care trăim:
- pregătirea profesională;
- interesele şi hobby-urile personale;
- cunoştinŃele, priceperile, abilităŃile deosebite;
- necesităŃile, dorinŃele, preferinŃele;
- condiŃiile social-economice actuale;
- cerinŃa şi oferta de piaŃă;
- locul de trai, posibilităŃile reale de spaŃiu şi de timp;
- ideile creative, invenŃiile, inovaŃiile proprii;
- calităŃile personale specifce;
- posibilităŃile fnanciare.
ConsideraŃiile fnanciare, de asemenea, sunt foarte importante. Iată câteva întrebări de control la
care viitorul antreprenor trebuie să găsească răspuns:
- CâŃi bani aveŃi în prezent?
- CâŃi bani doriŃi să câştigaŃi?
- De câŃi bani aveŃi nevoie pentru a atinge scopurile personale?
- Cât puteŃi investi în momentul actual?

17. Metode formale de evaluarea a oportunităŃilor de afaceri

12
Din multimea de idei identificate este necesar de a alegeo pe cea care ar permite obtinerea unui
potential comercialsuficient,care este durabila si actuala. Oportunitatea, in sens antreprenorial, putem
intelege o idée noua, originala, fixata pe un produs sau serviciu, care are un potential comercial si
aduce un venit acceptabil. Evaluarea permite intreprinz. sa realizeze o estimare a ideii de afaceri,
determinind care vor fi cheltuielile posibile, care va fi venitul. In cazul evaluarii formale
intreprinz.verifica idea aplicind asa metode ca: acceptul spontan care presupune studierea
opiniei referitoare la idea de afaceri in rindul prietenilor,rudelor. Testul bancherului sfatuitor prevede
adresarea in calitate de client la sectia creditara a unei banci pentru solicitarea unui credit.Tehnica
Best analizeaza factorii relevanti intro noua afacere, unde intreprinz. trebuie sa raspunda la o serie de
intrebari despre fereastra oportunitatilor,fiecarui raspuns i se atribuie punctaj da la 1 pina la 5
TEHNICA BEST poate fi folositoare numai in cazul in care corect a fost determinat punctajul pentru
fiecare raspuns,in caz contrar concluziile facute nu vor reflecta situatia reala. Daca dupa evaluarea
neformala idea de afaceri nu a fost respinsa,este binevenita evaluarea formala prin relizarea unui
studiu de fezabilitate sau a unui plan de afaceri.Studiul de fezabilitate include urmatorele componente
de baza:produse si tehnologia-compartimentul dat include o descriere detaliata a produselor si
serviciilor,cu indicarea caracteristicilor calitative si a avantajelor acestora.Piata si clientii-unde
intreprinz. analizeaza detaliat piata pe care se va realiza produsul sau se va presta serviciul,marimea
pietei date, modalitatile de stabilire a preturilor.Se studiaza potentialii concurenti, punctele lor tari si
slabe; se analizeaza sursele financiare necesare pentru realizarea proiectului si modul de utilizare a
acestora, trebuie de analizat evaluarea riscurilor unde fiecare afacere in procesul de desfasurare a
activitatii sale va intimpina o serie de riscuri, care creaza unele dificultati in realizarea planului.

18. SCAMPER – esenŃa metodei şi modalitatea aplicării

Dintre tehnicile de creativitate,utilizate pentru identificarea ideilor de afaceri,este SCAMPER.


Utilizarea metodei SCAMPER consta din urmatoarele etape:-inaintarea problemei pe care dorim s-o
solutionam;-punerea intrebarilor SCAMPER si determinarea produselor/serviciilor ce sar putea obtine.
Astfel, Substituirea unei parti a produsului sau a procesului prevede cautarea a cea ce poate fi
substituit. Combinarea prevede unirea a doua sau a mai multe parti pentru a realiza un produs diferit
sau a largi utilizarea acestuia. Un alt element a metodei SCAMPER reprezinta adaptarea,care
prevede adaptarea unor parti ale produsului pentru a modifica destinatia acestuia. Modificarea intrun
mod neobisnuit a produsului prevede micsorarea sau marirea acestuia. Utilizarea produsului existent
in alte scopuri prevede gasirea raspunsului la urmatoarea intrebare:ce sau unde se mai poate utiliza
acest produs?. In cazul ELIMINARII anumitor parti din produs se analizeaza cum se va modifica
destinatia acestuia si ce produse noi vom obtine. Rearanjarea produsului sau a pertilor componente in
alt mod. Pentru a inainta noi idei la etapa rearanjarii,intreprinz. cauta raspuns la urmatoarele intrebari:
Ce va fi daca voi face asta astfel? Cum pot sa obtin un efect invers?

19. Cauzele abandonării ideii de afaceri

Ideea de afaceri poate fi abandonata daca in urma realizarii studiului de fezabilitate sa constatat
ca:
-Riscul invechirii produsului este foarte mare,iar costul si timpul cerut pt. realizarea lui este mare.
-Piata potentiala a afecerii este foarte mica sau exista o concurenta foarte puternica.
Nu se pot rezolva problemele legate de realizarea produsului sau pestarea serviciului,chiar daca
piata este atractiva.
Nu este formata o echipa de conducere care sa aiba calitatile managerial necesare si nici nu
poate fi angajat personal specializat pt. realizarea produsului sau prestarea serviciului respective.
Suma nenesara pt.lansarea afacerii este considerabila,sansa de intrare in afaceri pe cont
propriu va fi foarte redusa.
Riscurile si problemele sunt cu mult mai mari in comparatie cu recompensele ce se vor obtine.

20. Planul de afaceri - concept şi necesitatea elaborării

13
În scopul studierii problematicii legate de planifcarea unei afaceri, atât din punct de vedere
teoretic, cât şi din punct de vedere formal, prezentul capitol încearcă să dea răspuns la trei întrebări
de bază, pentru a convinge antreprenorul – întemeietor al unei frme (omul de afaceri) – despre
utilitatea planului de afaceri ca instrument efcient de conducere a propriei afaceri.
Aceste trei întrebări de bază sunt următoarele:
1. Ce reprezintă un plan de afaceri?
2. De ce avem nevoie de planifcarea afacerii?
3. Ce reprezintă procesul de planifcare a afacerii şi care este conŃinutul unui plan de afaceri?
Pornind de la defniŃia afacerii (vezi boxa), se poate conchide din start că la baza planului de
afaceri stă omul de afaceri cu afacerea sa, care îşi asumă anumite riscuri pentru resursele
consumate în vederea desfăşurării anumitor activităŃi într-un mediu de afaceri concret, având scopul
de a obŃine proft. Cu alte cuvinte, un plan de afaceri se bazează pe următoarele trei elemente:
- omul de afaceri – persoana care îşi asumă conştient anumite riscuri în dorinŃa de a obŃine
proft;
- ideea de afaceri – activităŃile desfăşurate de către omul de afaceri, care consumă resurse, dar
care generează proft;
- mediul de afaceri – mediul în care omul de afaceri îşi desfăşoară activităŃile sale.
După cum s-a menŃionat deja, orice afacere, înainte de a exista real, apare mai întâi în mintea
viitorului antreprenor. Ea parcurge, încă din faza de concepere, următoarele etape: mai întâi apare
ideea de afaceri, apoi se conturează o viziune pentru realizarea ei – strategia, iar ulterior, pentru
aplicarea strategiei, este necesară elaborarea unui plan de afaceri.
Planul de afaceri este, fgurat vorbind, o hartă şi un compas pentru afacere. El permite stabilirea
obiectivelor, priorităŃilor şi furnizează o imagine asupra circuitu-lui banilor în numerar.
Un plan de afaceri ajută o afacere să privească înainte, să aloce resurse, să se concentreze
asupra punctelor-cheie şi să fe pregătită pentru a soluŃiona probleme şi a folosi oportunităŃi. Din
păcate, mulŃi antreprenori înŃeleg planul de afacere doar ca pe o necesitate pentru a începe o
afacere nouă sau pentru a efectua împrumuturi. Planul de afaceri este vital pentru conducerea unei
afaceri, chiar dacă aceasta nu are nevoie de noi împrumuturi sau investiŃii. Afacerile au nevoie de
planuri pentru a se dezvolta dinamic şi în concordanŃă cu priorităŃile stabilite.
Astfel, planul de afaceri reprezintă un document care oferă afacerii o imagine generală asupra
activităŃii sale. El are o aplicabilitate vastă, în continuare find descrise funcŃiile sale principale.
a. Este un instrument de management şi planifcare – prin intermediul planului de afaceri
antreprenorul poate conduce şi controla întreg procesul de demarare a afacerii sale;
b. Este un instrument de monitorizare şi de evaluare a afacerii – ca instrument de management,
planul de afaceri îl ajută pe antreprenor să monitorizeze şi să evalueze modul în care
afacerea se dezvoltă. El este un instrument dinamic, care poate f modifcat pe măsura
acumulării experienŃei şi a cunoştinŃelor;
c. Este un instrument de comunicare externă – planul de afaceri este folosit pentru a atrage
capital investiŃional, împrumuturi şi parteneri de afaceri. În cazul în care se doreşte
obŃinerea unui credit sau a unei fnanŃări nerambursabile, prezentarea planului de afaceri,
care să demonstreze că afacerea are potenŃial pentru a aduce proft, este absolut
indispensabilă;
d. Este un instrument de prezentare/promovare – planul de afaceri arată modul de evoluŃie a
afacerii, obiectivele trasate şi rezultatele obŃinute, etapele urmă-toare necesare a f parcurse.
Un plan de început reprezintă o declaraŃie asupra misiunii afacerii, a căilor către succes,
conŃinând o analiză de piaŃă simplă şi un studiu preliminar al preŃurilor şi al cheltuielilor. Acest tip de
plan este bun pentru a decide asupra oportunităŃii de a deschide afacerea, însă nu este sufcient
pentru a conduce o afacere.
Foarte mulŃi antreprenori consideră că planurile de afaceri servesc pentru a deschide o afacere,
a lua un împrumut sau a atrage investitori.
Dar acesta este doar unul dintre scopurile documentului în cauză. Planul de afaceri are şi
sarcina de a prognoza evoluŃia frmei, de a stabili necesităŃile pentru alocarea resurselor, de a
accentua punctele-cheie şi de a oferi soluŃii atât pentru probleme, cât şi pentru oportunităŃi.
În primul rând, este nevoie de a stabili scopul planului, de exemplu:
- a defni noua afacere;
14
- a defni şi a stabili obiectivele şi programele pentru atingerea acestor obiective;
- a analiza afacerea şi a stabili modalităŃile de intervenŃie în caz de necesitate;
- a argumenta luarea unui împrumut;
- a defni relaŃiile dintre parteneri;
- a stabili valoarea afacerii pentru vânzare sau în alte scopuri legale;
- a evalua o linie de produse noi, o campanie de promovare etc.
Planul de afaceri se utilizează pentru stabilirea obiectivelor concrete, a responsabilităŃilor şi a
termenelor pentru dirijarea businessului.
Planul de afaceri este important din mai multe motive. El determină managementul să
analizeze:
- ideea afacerii;
- obiectivele;
- echipa managerială;
- produsul;
- strategia de marketing;
- concurenŃii;
- resursele şi facilităŃile;
- nevoile de capital pe termen lung şi scurt.

21. Planul de afaceri - etapele întocmirii

Pregătirea planului de afaceri este o cale organizată şi logică de a prezenta toate aspectele
importante ale businessului.
Planifcarea afacerii este un proces repetitiv de identifcare, colectare, analiză şi interpretare a
informaŃiilor legate de activitatea unei frme în scopul defnirii misiunii, obiectivelor, strategiilor şi
planurilor de acŃiune ale acesteia pentru o perioadă determinată.
Dat find faptul că este un doc de perspectivă, se recomandă ca planul de afaceri:
- să fe întocmit pentru o perioadă de 3 – 5 ani;
- să fe revăzut periodic, pentru a refecta situaŃia curentă, ideile noi şi planurile pentru viitor.
Consecutivitatea logică a activităŃilor legate de planul de afaceri este următoarea>
PLAN – ACłIUNE – EVALUARE – PLAN
Aceasta presupune planifcarea activităŃilor; evaluarea, după o anumită perioadă, a rezultatelor
obŃinute; compararea lor cu cele propuse, analizând eventualele nereuşite şi cauzele lor;
identifcarea căilor de soluŃionare a problemelor şi adaptarea planului la noile condiŃii.o bună
planifcare a afacerii trebuie să aibă următoarea structură piramidală:

Această structură piramidală se poate aplica oricărui tip de planifcare (de afaceri, de marketing,
de producŃie şi operaŃiuni, de resurse umane sau fnanciar-contabilă). Dacă este înŃeleasă şi
aplicată corect, frma va funcŃiona ca un ceas – fecare componentă va f la locul ei şi toate vor f
legate una de alta, dând forŃă şi coerenŃă frmei.

15
Punctul principal al procesului de planifcare a afacerii este analiza elementelor externe şi
interne în situaŃia actuală, elaborarea obiectivelor, strategiei şi tendinŃelor pentru perioada viitoare.
Acest proces impune:
- colectarea informaŃiei;
- determinarea maturităŃii companiei;
- stabilirea tipului planului de afaceri;
- determinarea structurii planului de afaceri;
- distribuirea responsabilităŃilor.
1. Colectarea informaŃiilor Pentru elaborarea unui plan de afaceri viabil, este necesar ca
antreprenorul să ştie cât mai multe lucruri despre activitatea pe care se pregăteşte să o înceapă,
despre condiŃiile în care aceasta se va desfăşura. El trebuie să determine cu claritate ce doreşte să
facă, pentru cine, unde se afă clienŃii, ce doresc ei, cine sunt concurenŃii în acest domeniu şi dacă
este capabil să satisfacă cerinŃele clienŃilor potenŃiali.orice informaŃie care poate f obŃinută prin
mijloace simple este foarte importantă.
Există două tipuri de surse pentru colectarea informaŃiei.

2. Determinarea maturităŃii companiei constă într-o analiză aprofundată a situaŃiei curente şi


a perspectivelor industriei, companiei, produselor şi dezvoltării strategiei. ConvenŃional pot f
delimitate patru etape ale ciclului de viaŃă al unei afaceri:
- lansarea;
- creşterea;
- maturitatea;
- declinul.
Alături de poziŃia pe piaŃă a companiei, determinarea maturităŃii acesteia este foarte
importantă pentru alegerea strategiei de creştere.
3. Stabilirea tipului planului de afaceri depinde de priorităŃile luate în considerare în procesul
planifcării, şi anume:
- pentru dezvoltarea proprie (operaŃională);
- pentru a efectua un împrumut;
- pentru un investitor extern.
4. Determinarea structurii planului de afaceri refectă priorităŃile conŃinutului în funcŃie de tipul
planului de afaceri. Totuşi structura-tip a unui plan de afaceri este următoarea:
- analiza externă a situaŃiei actuale şi a tendinŃelor de viitor;
- resursele interne ale întreprinderii – descrierea şi analiza situaŃiei prezente;
- strategiile pentru viitor;
- prognozele fnanciare.
5. Distribuirea responsabilităŃilor presupune implicarea şi încrederea managerilor şi
specialiştilor în procesul de planifcare a afacerilor.
Cât priveşte structura planului de afaceri, este important a menŃiona faptul că nu există o
structură-standard a acestui document.
De regulă, un plan de afaceri include un set-standard de elemente. Formatul planurilor
variază, dar în general un plan va cuprinde componente ca: descrierea companiei, a produselor sau
a serviciilor, analiza pieŃei, previziuni, echipa managerială şi analiza fnanciară.
Structura planului depinde de situaŃia specifcă a frmei şi de scopul urmărit. De exemplu,
descrierea echipei manageriale este foarte importantă pentru investitori, în timp ce pentru bănci cel
mai important este istoricul fnanciar. Dacă este vorba de un plan pentru uz intern, este posibil să nu
fe nevoie ca acesta să cuprindă şi detalii de fond deja cunoscute. Planul trebuie elaborat în aşa fel
încât să se potrivească intenŃiilor şi fnalităŃilor urmărite.

22. Planul de afaceri - recomandaŃiile privind întocmirea


16
Elaborarea planului nu necesita cerinte stricte,fiecare plan are particularitatile sale insa trebuie
de tinut cont de urmatoarele recomandari:
1)Planul trebuie sa fie concis, complet, sa contina informatie de baza privind intreprinderea,marimea
optimala este de 20-30 de pag,insa depinde de informatie. 2)Planul trebuie sa fie clar,cu termini
accesibili,fara descrierea pur tehnica a productiei,tehnicii,etc. 3)Stilul in descriere trebuie sa fie
coerent si précis,frazele sa fie nesemantice. 4)P. trebuie sa fie usor de inteles, 5)Nu trebuie sa fie
incarcat de scheme,desene,in cazuri exceptionale ele se arata in anexe. 6)Calculele financiare se
prezinta in tabele. 7)Daca vrem sa punem accent pe careva indicatori atunci ii folosim de citeva ori in
contextual planului. 8)Informatia trebuie sa fie obiectiva si reala,mai ales ceea ce tine de volum
productiei sau de datele demografice. 9)Coperta trebuie sa fie atractiva, 10)planul trebuie sa aiba un
aspect atragator. 11)Descrierea se face de la persoana a 3-a,modul active. 12)Folosirea argourilor in
plan necesita o definire a acestora in glosar,etc..

23. Planul de afaceri - structura şi conŃinutul compartimentelor de bază

Planul de afaceri trebuie să conŃină rezultate şi mijloace de îmbunătăŃire a activităŃii companiei.


Structura planului de afaceri, de obicei, include:
a. Analiza externă a situaŃiei actuale şi a tendinŃelor de viitor:
- Zona afacerilor – descrierea situaŃiei actuale;
- Analiza portofoliului (schema produs-piaŃă pentru situaŃia actuală);
- Analiza cererii şi nevoilor consumatorilor şi cum le satisface întreprinderea;
- TendinŃele pieŃei;
- Analiza concurenŃilor;
- Alte analize ale mediului.
b. Resursele interne ale întreprinderii – descrierea şi analiza situaŃiei prezente:
- resursele şi utilităŃile;
- resursele pentru cercetare-dezvoltare;
- Furnizorii;
- resursele de marketing şi politica mixului de marketing;
- resursele umane şi organizarea;
- resursele de capital şi sistemele fnanciar-contabile şi de management.
c. Formularea strategiei de viitor:
- Strategia de diferenŃiere sau strategia costurilor;
- Strategia de dezvoltare şi creştere;
- Strategia de creştere a vânzărilor;
- Strategia de dezvoltare a pieŃei;
- Strategia de dezvoltare a produsului;
- Strategia de diferenŃiere etc.

24. Planul financiar. Pragul de rentabilitate şi utilitatea practică a calcului


17
Detine un rol important in planul de afaceri,arata niste preziciri pe viitor ce tine de situatia
financiara.Acest plan contine informatii necesare p/u a realize proiectul si modul de utilizare a
acestora,p/u solicitarea unui credit bancar,elaborin graficul restituirii imprumutului.Planul dat contine
trei prognoze de baza:1)prognoza privind rezultatele financiare(veniturile planificate,costul
vinzarilor,cheltuielele,se stabileste cum va fi modificat profitul net pe parcursul perioadei
planificate);2)pronoza privind fluxul mijloacelor banesti(arata de ce mijloc dispune
intreprinderea,necesitatile,si satisfactia acesor necesitati;3)prognoza bilantului(reflecta rezultatele
intreprinderii din punct de vedere financiar,capitalul propriu,activele si pasivele).
Pragul de rentabilitate sau Punctul critic arata acel volum de vinzari,la care
veniturile,consumurile si cheltuielele perioadei sint egale,iar intreprinderea nu obtine nici profit nici
pierderi.Pragul de rentabilitate se calculeaza p/u a stabili o politica de prêt adecvata,p/u determinarea
volumului de realizare minim.P/u a calcula P.R avem nevoe de consumuri fixe(nu se modifica la
modif volumului de productie,echipamentul arenda) si variabile(se modifica odata cu modificarea
volumul de productie,salariul,energie eletrica,bratele de munca…)Pragul este determinat prin 2
metode:analitica si grafica.Metoda analitica presupune calcularea in unitati naturale si valorice p/u
productia omogena si neomogena(PR=Cft/Pu-Cvu).Metoda grafica ne ajuta sa determinam volumul
de vinzare la care veniturile=consumurile si cheltuielele,iar profitul este 0.Pe axa abciselor reflectam
volumul vinzarilor in unitati naturale,iar pe cea a ordonatelor-consumurile si cheltuielile
fixe,variabile,totale si veniturile.Punctul de intersectie a cheltuielilor si consumurilor cu venitul se
numeste PR.

25. Deschiderea unei noi afaceri – avantajele şi dezavantajele

Ideea oportună de business poate f materializată numai printr-o afacere, întreprinzătorului


revenindu-i sarcina să aleagă modul de lansare. În general, există trei variante de începere a
activităŃii de antreprenoriat: deschiderea unei afaceri de la zero, procurarea unei francize sau
cumpărarea unei afaceri existente.
Deschiderea afacerii de la zero este deseori cea mai preferabilă metodă de lansare, iar în cazul
unei idei unice de produs sau de serviciu, aceasta este unica metodă posibilă pentru întreprinzător.
În acelaşi timp, această modalitate este cea mai riscantă, deoarece totul începe de la zero.
Astfel, opŃiunea pentru deschiderea unei întreprinderi mici trebuie să se ba-zeze pe o
evaluare minuŃioasă a avantajelor şi dezavantajelor pe care le prezintă modalitatea dată. Printre
avantajele deschiderii unei întreprinderi putem menŃiona:
- Implementarea nelimitată a ideilor proprii.
- SatisfacŃia de a crea o întreprindere de la zero – reuşind, întreprinzătorul este satisfăcut şi
mândru de rezultatul efortului depus.
- Evitarea transmiterii unei reputaŃii îndoielnice a fostului proprietar – deschizând o afacere,
nu se moştenesc problemele afacerii precedente, totul începe de la zero. Deja în care parte va
înclina balanŃa depinde de întreprinzător.
- Posibilitatea de a selecta, a motiva şi a dezvolta independent personalul – întreprinzătorul se ocupă
independent de personal, selectând angajaŃi pe care îi consideră potriviŃi pentru afacere.
- Posibilitatea de a crea afacerea pornind de la viziunea proprie.
- Alegerea amplasamentului afacerii. łinând cont de specifcul ideii, întreprinzătorul alege cel mai
adecvat amplasament.
Limitele deschiderii unei întreprinderi sunt:
- Costul ridicat pentru lansarea în afaceri, procurarea echipamentului etc.
- Cheltuielile de timp mari pentru lansarea afacerii. Întreprinzătorul are nevoie de timp nu numai
pentru îndeplinirea formalităŃilor legale, dar şi pentru stabilirea relaŃiilor cu partenerii de afaceri,
angajarea personalului, procurarea echipamentului necesar, pregătirea spaŃiilor etc. Ca urmare,
perioada de timp de la luarea deciziei de lansare în afaceri şi începerea nemijlocită a activităŃii poate
f destul de lungă.
- Alegerea unei afaceri mai puŃin potrivite. Evaluarea arăta că ideea de afaceri are perspectivă,
însă realitatea a demonstrat contrariul, produsul sau serviciul propus neavând cererea estimată.

18
- SaturaŃia pieŃei sau existenŃa unei concurenŃe puternice, care face difcilă afrmarea nou-
venitului. Niciun concurent nu va întâmpina nou-venitul cu braŃele deschise. Pentru a reuşi, afacerea
nou-creată trebuie să fe mai bună, să propună produse şi servicii mai calitative.
- riscul legat de realizarea unei idei noi.
- Eforturile personale mari pentru lansarea afacerii.
Dacă totuşi întreprinzătorul decide să deschidă afacerea de la zero, pentru începerea activităŃii
este necesară legalizarea întreprinderii.

26. Alegerea statutului juridic. Formele organizatorico-juridice de bază

Un factor important al mediului antreprenorial, care reglementează şi infuenŃează asupra


desfăşurării activităŃii întreprinderii, este cel juridic, de aceea întreprinzătorul trebuie să cunoască şi
aspectele legale ale afacerii.
În acest capitol sunt prezentate informaŃiile de bază referitoare la alegerea statutului juridic şi
protecŃia proprietăŃii intelectuale. CunoştinŃele obŃinute din prezentul capitol vor contribui la
înŃelegerea aspectelor legale ale antreprenoriatului, aici find analizate principalele acte legislative ce
reglementează activitatea respectivă. Însă, din cauza faptului că în legislaŃie intervin frecvent
modifcări, este binevenit ca, înainte de a lua o decizie referitoare la aspectele date, să fe studiată
ultima variantă a actului legislativ şi/sau să fe consultat un jurist.
Una dintre primele decizii pe care trebuie să le ia întreprinzătorul în momentul lansării în
afaceri este cea referitoare la alegerea formei organizatorico-juridice a acesteia. Deoarece nu există
o formă juridică bună şi alta rea, pentru a lua o decizie corectă se va Ńine cont de domeniul de
activitate ales, de resursele disponibile, precum şi de aşteptările întreprinzătorului de la afacere.
La fel, întreprinzătorul trebuie să analizeze şi următorii factori:
- Este pregătit să-şi asume responsabilitatea pentru desfăşurarea afacerii de unul singur sau
doreşte să o împartă cu altă persoană?
- Dispune de cunoştinŃele şi abilităŃile necesare p/u a gestiona afacerea de unul singur?
19
- Este capabil să lucreze în echipă sau preferă să se bazeze numai pe propriile puteri?
- În ce domeniu doreşte să se lanseze?
- Dispune de resurse fnanciare sufciente pentru a se lansa în afacerea respectivă?
- Ce venit planifcă să obŃină şi este gata să-l împartă cu cineva?
- Cum va f Ńinută evidenŃa contabilă? etc.
În funcŃie de răspunsuri, întreprinzătorul va alege statutul juridic care se potriveşte cel mai bine
aşteptărilor şi posibilităŃilor sale.
Potrivit legislaŃiei republicii Moldova, activitatea de antreprenoriat poate f des-făşurată în calitate
de persoană fzică – întreprinzător individual sau în calitate de persoană juridică (fgura 4.1). Cel mai
des întâlnite forme organizatorico-juridice sunt: întreprinderea individuală, societatea cu răspundere
limitată, societatea pe acŃiuni şi cooperativele. În fgura 4.2 este prezentată cota întreprinderilor
înregistrate după statutul organizatorico-juridic.

Întreprinderea individuală. Una dintre cele mai accesibile forme organizatorico-juridice de


desfăşurare a activităŃii de antreprenoriat este întreprinderea individuală (ÎI). Aceasta se explică prin
faptul că întreprinderea individuală poate f întemeiată de o singură persoană sau de membrii unei
familii, cheltuielile suportate de întreprinzător pentru înregistrarea întreprinderii sunt reduse, iar
modalitatea de înregistrare este simplă.

27. Patenta de întreprinzător - alternativă de desfăşurare a activităŃii de întreprinzător

Este un certificate de stat nominative,care confirma dreptul detinatorului ei sa desfasoare genul


de activitate d intreprinzator indicat in ea in decursul unei anumite perioade de timp.Conform patentei
se pot practica aproape 53 de activitati in domenii ca:comertul,producerea panificatiei,confectionarea
imbracamintei,prestarea serviciilor de transport,servicii contabile,juridice,etcAcest certificate ofera
20
intreprinzatorului de a se lansa in afacerea care doreste,adica daca vrea sa se ocupe cu coordonarea
afacerii sis a fie in calitate de sofer al intreprinderii ,patenta ii ofera aceasta posibilitate.Patenta e
eliberata in decurs de 3 zile,insotita de cerere,bulletin de identitate,2 fotografii ale persoanei ce solicita
patenta.Ea este oferita Inspectoratul fiscal sau de primarie,in cazul absentei acestuia.

28. Determinarea denumirii afacerii

La etapa lansării în afaceri, o decizie importantă pe care o ia întreprinzătorul este alegerea


denumirii afacerii, care reprezintă numele de frmă şi permite deose-birea unei afaceri de altele.
Alegerea denumirii reprezintă un proces migălos şi complicat, dar care are o semnifcaŃie
aparte, deoarece denumirea poate juca un rol important în promovarea afacerii. Astfel, o denumire
reuşită poate trezi interesul potenŃialului client, pe când una mai puŃin reuşită poate să-l lase
indiferent, cu toate că afacerea respectivă oferă, eventual, produse sau servicii de o calitate mai
înaltă.
În procesul determinării denumirii afacerii întreprinzătorul trebuie să Ńină cont atât de aspectele
comerciale, cât şi de cele juridice, printre care:
- afacerea nu poate să folosească o denumire care coincide sau, după cum constată organul
înregistrării de stat, se aseamănă cu denumirea altei afaceri care este deja înregistrată;
- dacă mai multe persoane au prezentat pentru înregistrarea de stat frme ce coincid sau se
aseamănă, dreptul de înregistrare sub această frmă îl are persoana care a depus prima cererea la
organul înregistrării de stat;
- pentru folosirea în denumirea frmei a numelui unei personalităŃi istorice sau a altei personalităŃi
cunoscute, este necesară autorizaŃia Guvernului sau acordul rudelor personalităŃii în cauză;
- în cazul utilizării în denumire a numelor proprii care nu coincid cu numele participanŃilor la
constituirea organizaŃiei, este necesară aprobarea persoanei respective sau a moştenitorilor ei cu
privire la folosirea numelui;
- pentru întreprinderea individuală, societatea în nume colectiv şi societatea în comandită,
denumirea va conŃine numele de familie al cel puŃin unui posesor al întreprinderii individuale sau al
comanditarului;
- denumirea trebuie să includă forma juridică de organizare în limba de stat;
- denumirea de frmă sau o parte din aceasta poate f utilizată în calitate de semn sau de emblemă
comercială, cu condiŃia înregistrării la AGEPI a acesteia conform Legii privind protecŃia mărcilor.
Este important ca numele să corespundă şi următoarelor cerinŃe:
- să prezinte o idee unică şi originală;
- să fe sugestivă şi să trezească la potenŃialii clienŃi asocieri pozitive re-feritoare la domeniul
de activitate, avantajele oferite sau locul amplasării afacerii;
- să fe concisă şi laconică;
- să fe estetică şi să trezească emoŃii pozitive;
- să fe uşor de pronunŃat, scris şi memorat. Nu se recomandă ca denumirea să conŃină abrevierea
primelor litere care reprezintă numai consoane, ce sunt difcil de pronunŃat şi nu au o bună percepŃie
auditivă. Consoanele se recomandă a f urmate de vocale;
- să nu aibă o conotaŃie negativă în altă limbă.
Este binevenit ca întreprinzătorul să identifce 3-5 variante de denumiri, pentru a avea o rezervă
în cazul în care numele ales este deja înregistrat la Camera Înregistrării de Stat de o altă
întreprindere.

29. Finisarea procedurii înfiinŃării unei afacerii

Procedura inregistrarii urmeaza a fi finisata dupa obtinerea actelor de constituire prin


inregistrarea acesteia urmatoarelor organizatii de stat: Inregistrarea la casa nationala de asigurari
sociale in calitate de platitor al cotei asigurarilor sociale, se efectueaza in termen de 10 zile de la data
de inregistrare a intreprinderii.
• Inregistrarea intreprinderii la compania nationala de asigurari in medicina in calitate de platitor al
primelor de asigurari medicale in termen de 10 zile; CNAS; CNAM
• Transformarea contului provizoriu in cont curent (la banca comerciala)
21
• Obtinerea licentei in cazul cind activitatea antreprenoriala este supusa licentierii.
• Obtinerea autorizatiilor
• Inregistrarea la departamentul sau oficiul teritorial sau a inspectoratului fiscal in calitate de contribuabil
de plaitor al taxelor si impozitelor in cadrul bugetului public national
• Inregistrarea la departamentul statistica.

30. LicenŃierea activităŃii de antreprenoriat

ObŃinerea licenŃei. Conform legislaŃiei republicii Moldova, practicarea a circa 50 de genuri de


activitate se realizează numai în baza licenŃei. De aceea, la etapa lansării în afacere,
întreprinzătorul trebuie să studieze Legea privind reglementarea prin licenŃiere a activităŃii de
întreprinzător, pentru a stabili dacă activitatea pe care doreşte s-o desfăşoare necesită sau nu
obŃinerea licenŃei, şi să întreprindă acŃiunile necesare pentru obŃinerea acesteia.
LicenŃa pentru practicarea unui anumit gen de activitate reprezintă un act ad-ministrativ care
atestă capacitatea şi dreptul titularului de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de
activitate indicat în aceasta, cu respectarea obligatorie a condiŃiilor de licenŃiere.
Autoritatea publică centrală abilitată cu elaborarea, aplicarea şi monitorizarea politicii de
stat în domeniul licenŃierii este Camera de LicenŃiere. Camera de LicenŃiere eliberează licenŃă pentru
circa 39 de domenii de activitate, printre care: activitatea de audit; fabricarea, păstrarea şi
comercializarea angro a berii; transportul auto de călători în folos public; proiectarea plantaŃiilor
pomicole, bacifere şi viticole; producerea şi/sau comercializarea seminŃelor, materialului de înmulŃire
şi săditor; construcŃiile de clădiri şi/sau construcŃiile inginereşti; acordarea asistenŃei medicale;
activitatea farmaceutică veterinară şi/sau asistenŃa veterinară; activitatea de turism etc. Pentru
celelalte genuri de activitate, licenŃa se eliberează de instituŃiile specializate, de exemplu de către:
- Banca NaŃională a Moldovei – activitatea instituŃiilor bancare şi a unităŃilor de schimb valutar;
- Comisia NaŃională a PieŃei Financiare – activitatea în domeniul asigurărilor (reasigurărilor);
activitatea birourilor istoriilor de credit, a asociaŃiilor de economii şi împrumut etc.;
- AgenŃia NaŃională pentru reglementare în Energetică – importul şi comercializarea cu ridicata
şi/sau cu amănuntul a benzinei, motorinei şi/sau a gazului lichefat la staŃiile de alimentare;
producerea, transportul, distribuŃia şi furnizarea energiei electrice etc.;
- AgenŃia NaŃională pentru reglementare în ComunicaŃii Electronice şi Tehnologia InformaŃiei –
prestarea serviciilor de telefonie fxă şi/sau mobilă; transmisiuni de date; furnizarea serviciului de
acces la Internet; servicii de programe audiovizuale;
- Consiliul Coordonator al Audiovizualului – activitatea studiourilor TV (eter şi satelit), a posturilor de
radio, a distribuitorilor de servicii de emisie prin cablu.
Termenul de valabilitate a licenŃei şi mărimea taxei pentru obŃinerea licenŃei sunt stipulate în
Legea privind reglementarea prin licenŃiere a activităŃii de întreprinzător şi prin legile care
reglementează activitatea licenŃiată respectivă.
Pentru obŃinerea licenŃei, conducătorul întreprinderii sau persoana împuternicită de acesta
depune la autoritatea de licenŃiere declaraŃia de eliberare a licenŃei, la care anexează copia
certifcatului de înregistrare de stat a întreprinderii şi alte documente suplimentare, în conformitate cu
prevederile actelor legislative ce reglementează activitatea licenŃiată pentru care se solicită licenŃa.
În cel mult 5 zile lucrătoare de la data înregistrării declaraŃiei, autoritatea competentă adoptă o
decizie privind eliberarea licenŃei sau respingerea declaraŃiei, comunicând solicitantului decizia
adoptată. În cazul unui răspuns nefavorabil, întreprinzătorul poate depune o nouă declaraŃie după
înlăturarea cauzelor care au servit drept temei pentru respingerea declaraŃiei precedente.
LicenŃa se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare de la data prezentării docu-mentului ce
confrmă achitarea taxei de eliberare a licenŃei.

31. Procurarea unei afaceri – avantajele şi dezavantajele

Cumpărarea unei afaceri existente reprezintă a doua modalitate de lansare în afaceri. Ca şi în


cazul deschiderii unei afaceri de la zero, înainte de a lua decizia privind cumpărarea acesteia este
necesară o analiză detaliată a avantajelor şi dezavantajelor pe care le va obŃine noul proprietar.
Avantajele cumpărării unei afaceri:
22
- Durata de lansare este relativ mai mică, deoarece o întreprindere existentă dispune de utilajele
necesare, de personal califcat, de relaŃii stabilite cu furnizorii şi clienŃii.
- obŃinerea unor venituri imediate, deoarece nu se începe de la zero.
- ExistenŃa unei amplasări favorabile, care în cazul începerii afacerii de la zero ar f difcil de obŃinut.
- Folosirea experienŃei şi a relaŃiilor vânzătorului, deoarece întreprinderea are un nume cunoscut pe
piaŃă, are stabilite relaŃii cu furnizorii de materii prime şi materiale.
- ExistenŃa personalului califcat, astfel nu va f nevoie de a recruta şi selecta personalul.
- reducerea riscului, deoarece, în comparaŃie cu întreprinderile nou-create, aceasta are o piaŃă
de desfacere şi experienŃă în domeniul respectiv.
Dezavantajele cumpărării unei afaceri:
- Posibilitatea procurării unei întreprinderi neproftabile.
- ExistenŃa unui personal necalifcat, pentru a cărui instruire sunt necesare cheltuieli atât fnanciare,
cât şi de timp.
- NedorinŃa personalul califcat de a lucra pentru noul proprietar.
- Moştenirea unei reputaŃii îndoielnice. Chiar dacă are loc schimbarea proprietarului, este nevoie de
o perioadă de timp pentru a schimba opinia clienŃilor, furnizorilor etc. despre întreprindere.
- ExistenŃa unor fonduri fxe necorespunzătoare, de exemplu echipamentul uzat moral şi fzic,
spaŃii care necesită mari cheltuieli pentru reparaŃie şi întreŃinere.
- Amplasamentul nefavorabil.
- DifcultăŃi în efectuarea schimbărilor, ca urmare a costurilor ridicate pentru acestea şi/sau a
rezistenŃei din partea personalului etc

32. Etapele procesului de procurare a unei afaceri existente

Dacă întreprinzătorul decide că achiziŃionarea unei afaceri este varianta optimă pentru el,
acesta purcede la stabilirea criteriilor după care va f căutată afacerea dorită, de exemplu, domeniul
de activitate, locul amplasării, mărimea, costul afacerii, termenul de răscumpărare etc. După
stabilirea criteriilor începe nemijlocit procesul de căutare a unei afaceri care corespunde acestora şi
care este scoasă la vânzare.
Ca surse de informaŃii pot servi întreprinzătorii care cunosc afacerile puse în vânzare, anunŃurile
din presa periodi-că şi Internet, de la televiziune şi radio, precum şi companiile imobiliare care
prestează servicii de comercializare a imobilului comercial.
Insuşi întreprinzătorul poate deveni o sursă de informaŃie, prin plasarea anunŃului publicitar
despre procurarea unei afaceri. Este important de reŃinut că afacerile prospere rar au nevoie de
publicitate, contrar celor cu probleme, care au o promovare largă.
Dacă oferta l-a interesat pe întreprinzător, acesta trebuie să afe motivul vânzării întreprinderii şi
să efectueze diagnoza acesteia.
Cunoaşterea motivului real al vânzării îl va ajuta să facă o alegere corectă, împiedicându-l să
investească bani şi timp într-o afacere nerentabilă, cu o reputaŃie îndoielnică sau cu multe
probleme.
Motivele vânzării unei afaceri sunt diverse, atât de ordin personal, ca oboseala proprietarului,
dorinŃa acestuia de a-şi schimba domeniul de activitate sau plecarea în altă localitate, cât şi legate
nemijlocit de afacere, ca obŃinerea unor profturi reduse, difcultăŃi fnanciare, lipsa clienŃilor etc.
Exemple de motive favorabile şi nefavorabile vânzării sunt prezentate în tabelul 3.2.

23
Cunoaşterea motivelor reale care l-au determinat pe întreprinzător să-şi scoată la vânzare
afacerea ajută la luarea unei decizii corecte. Totuşi este puŃin probabil ca, find întrebat direct privind
motivul vinderii afacerii, întreprinzătorul să răspundă că „afacerea merge prost, concurenŃa în
domeniu este foarte puternică, iar amplasamentul este nefavorabil”. Accesând site-urile Internet cu
anunŃuri publicitare, se poate observa că majori- tatea vânzătorilor menŃionează aşa motive ca
insufcienŃa mijloacelor de dezvoltare sau schimbarea domeniului de activitate a proprietarului. Pentru
a determina motivul real sunt binevenite vizitele la întreprindere, discuŃiile cu angajaŃii, clienŃii,
localnicii, concurenŃii, precum şi specialiştii din domeniu, astfel cumpărătorul având posibilitatea să
stabilească ce prezintă de facto întreprinderea şi să-şi formeze o opinie proprie referitor la motivul
vânzării.
Una dintre cele mai difcile etape ale procesului de cumpărare a întreprinderii este evaluarea
complexă a acesteia. Deoarece nu întotdeauna întreprinzătorul dispune de cunoştinŃe sufciente
pentru evaluarea afacerii, este recomandat ca acesta să apeleze la serviciile evaluatorilor, ale
brokerilor imobiliari, ale contabililor-auditori şi ale juriştilor. Cu toate că serviciile acestora sunt
costisitoare, constituind de la 2 până la 15 la sută din costul tranzacŃiei, cheltuielile suplimentare sunt
îndreptăŃite deoarece, pot preveni erorile regretabile.

33. Metode de evaluare a costului afacerii

Specialiştii recomandă ca evaluarea afacerii să înceapă cu diagnosticarea afacerii din punct de


vedere comercial, tehnologic, fnanciar, juridic, al resurselor umane şi al managementului, find urmată
de determinarea valorii acesteia.
Diagnoza comercială include următoarele aspecte esenŃiale:
- tendinŃele de dezvoltare a pieŃei – piaŃa este în creştere, descreştere sau staŃionează;
- mărimea pieŃei şi cota pe piaŃă a afacerii ce se vinde;
- clienŃii şi structura clientelei – cine sunt, care sunt veniturile şi preferinŃele lor, ce factori infuenŃează
decizia lor de cumpărare;
- furnizorii – numărul şi structura acestora, dependenŃa faŃă de anumiŃi furnizori;
- concurenŃii – cine sunt, unde sunt amplasaŃi, care sunt punctele forte şi cele slabe ale concurenŃilor
în comparaŃie cu întreprinderea evaluată;
- amplasamentul – unde este amplasată întreprinderea, care sunt avantajele şi dezavantajele
amplasării date;
- produsul şi preŃul;
- acŃiunile publicitare, bugetul promoŃional şi imaginea întreprinderii pe piaŃă.
Diagnoza tehnică se referă la analiza:
- echipamentului existent, pentru a evalua starea de funcŃionare şi gradul de uzură, a
determina peste cât timp va f necesară modernizarea sau înlocuirea acestuia şi care vor f cheltuielile
suportate;
- clădirilor (ofcii, secŃii de producŃie, depozite) şi terenurilor, a corespunderii situaŃiei reale cu
documentaŃia tehnică;
- tehnologiei aplicate şi a modului de organizare a procesului de producŃie;
- calităŃii producŃiei şi a nivelului inovaŃiilor.

24
Diagnoza resurselor umane şi a managementului:
- numărul, structura şi califcarea personalului;
- productivitatea muncii;
- relaŃiile din colectiv;
- competenŃa echipei manageriale;
- mărimea salariilor;
- loialitatea angajaŃilor faŃă de noii proprietari.
Diagnoza fnanciară:
- cheltuielile suportate de întreprindere şi veniturile obŃinute de aceasta;
- situaŃia fuxurilor de numerar;
- rentabilitatea;
- lichiditatea fnanciară;
- capacitatea de plată.
Evaluarea este un proces costisitor, de aceea se recomandă ca întreprinzătorul să se
adreseze unei companii de audit care, analizând minuŃios rapoartele fnanciare, îl va ajuta să
determine corect valoarea întreprinderii.
Valoarea întreprinderii este, de fapt, o anticipare a speranŃei de câştig din vânzarea ei imediată
sau din cumpărarea ei pentru exploatarea viitoare.
În practica şi teoria economică nu există o metodă unic acceptată pentru evaluarea
întreprinderii. Cel mai frecvent se utilizează următoarele metode de evaluare:
- bazate pe comparaŃie;
- patrimoniale;
- a veniturilor viitoare;
- mixte.
Metoda bazata pe comparatie – presupune că valoarea întreprinderii scoase la vânzare va fi
aceaşi ca la afaceriel vândute anterior . Metoda respectivă poate fi aplicată în cazul în care sunt
cunoscute preŃurile de vânzare la alte întreprinderi care au aceleaşi dimensiuni,activează în acelaşi
domeniu, la care piaŃa de desfacre este aceaşi.
Metoda patrimoniala – presupune că valoarea întreprinderii este egală cu valoarea activului net
contabil şi se calculează dintre valoarea a actvului întreprinderii şi valoarea contabilă a datoriilor.
Metoda dată poate fi aplicată în cazul noilor întreprinderi cu creştere lentă cu profit mic şi stabil. Este o
metodă uşor aplicabilă, majoritatea specialiştilot consideră că aceasta nu permite determinarea
costului întreprinderii deoarece pe bilanŃ pot fi trecute active care real nu aduc venituri.
Metoda veniturilor viitoare – prezintă un interes pentru cumpărători. Permite întreprinzătorului să
calculeze veniturile ce le va putea obŃine în viitor, timpul necesar pentru răscumpăraa cheltuielilor şi
să aprecieze dacă investiŃia dată este avantajoasă sau reprezintă o pierdere de nerecuperat.
Metoda mixta – reprezintă o combinare a a mai multor metode. În procesul determinării valorii
afacerii după metoda dată se ia în considerare atît activele mateiale ale întreprinderii cît şi cele
nemateriale şi anume goodwilul. Prin goodwil se înŃelege excedentul valorii globale a unei întreprinderi
la o anumită dată comparativ cu valoarea atribuită elementelor din activul bilanŃului la aceaşi dată.

34. Franchisingului - evoluŃia, definiŃia şi tendinŃele dezvoltării

O altă modalitate de lansare în afaceri este franchisingul. Prin franchising se înŃeleg relaŃiile
contractuale dintre vânzător (franchiser) şi cumpărător (franchisee) privind acordarea drepturilor de
operare a afacerii şi obŃinerea asistenŃei din partea vânzătorului în schimbul unei plăŃi.
Conform AsociaŃiei InternaŃionale de Franchising (IFA), franchisingul poate f practicat în
peste 70 de domenii de activitate, cele mai populare find: alimentaŃia (fast-food), comerŃul cu
amănuntul, industria alimentară, business-servicii, saloane de frumuseŃe, servicii hoteliere, cluburi
ftness, centre de instruire, agenŃii de turism etc.
PoziŃia de lider în dezvoltarea franchisingului o deŃin Statele Unite ale Americii, unde au apărut
primele francize. Potrivit datelor IFA, în 2005 în SUA activau 909253 de franchisee, care au generat
peste 880,9 miliarde de dolari în economie. În afacerile francizate sunt antrenate circa 11 milioane de
persoane, ceea ce constituie aproximativ 8,1% din numărul total al locurilor de muncă din sectorul
privat.
25
În republica Moldova, apariŃia franchisingului a fost condiŃionată de adoptarea în 1997 a Legii cu
privire la franchising. În prezent pe piaŃa moldovenească activează aşa francize ca: Mango, Celio,
Mexx, olsen, Sele, McDonald`s, РОСТИК’С KFC, Fornetti, Buon Giorno, 1C etc. Cea mai mare
extindere o au francizele din domeniul comerŃului, în special al confecŃiilor, precum şi companiile
din domeniul serviciilor, cum ar f fast-food-urile. ApariŃia marilor centre comerciale, mai ales în mun.
Chişinău, a devenit de asemenea un stimulent în dezvoltarea franchisingului. Dacă până nu demult
întreprinderile moldoveneşti erau cele care cumpărau francize, în ultimii ani au apărut şi primii
franchiseri locali. reuşind să-şi creeze un nume şi să ocupe poziŃia de lider pe piaŃa locală, astfel de
companii ca Alina Electronic, Andi`s Pizza sau Neuron Grup au început să vândă francize altor
afaceri.

35. Tipurile de franchising

În literatura de specialitate se disting mai multe clasifcări ale tipurilor de franchising, în funcŃie
de:
- obiectul oferit în franchising;
- proflul participanŃilor;
- nivelul de intermediere.
Astfel, în funcŃie de obiectul oferit în franchising, deosebim:
Franchisingul numelui: franchiserul oferă franchiseeului dreptul de a se folosi de marca sa de
comerŃ.
Franchisingul mărcii de comerŃ se aplică mai des în lanŃurile hoteliere (romada Inn; howard
Johnson), reŃeaua de restaurante (McDonald`s, Burger King, Pizza hut), frme de închiriere a
automobilelor (Avishertz) etc.
Acest tip de franchising presupune existenŃa unei mărci cunoscute, care îi va garanta
franchisee-ului succesul pe piaŃa de desfacere. În cazul dat franchisee-ul are dreptul de a folosi
numele franchiserului, prelucrând sau modifcând produsul, cu condiŃia că va respecta strict
procedurile de lucru şi de marketing ale acestuia.
Franchisingul comercial sau franchisingul distribuŃiei produselor: franchiserul oferă
franchisee-ului dreptul de a comercializa produsele sale pe un teritoriu limitat.
Acest sistem este larg răspândit în industria automobilelor, find utilizat de aşa companii ca
Chrysler, Ford, General Motors; în industria produselor petroliere – Exxon, Shell, Texaco, a
băuturilor răcoritoare – Pepsi-Cola şi Coca-Cola.
Franchisingul corporativ sau franchisingul afacerii: franchiserul oferă franchisee-ului un
pachet complet al afacerii care este deja cunoscută pe piaŃă. Prima franchiză corporativă a fost
lansată de compania McDonald’s. Compania oferă atât know-how-ul necesar, ce cuprinde totalitatea
cunoştinŃelor nepatentate, care se bazează pe experienŃa şi probele efectuate de franchiser –
instruirea completă a personalului, amenajarea restaurantului, ajutorul în angajarea personalului,
oferirea con-sultanŃei permanente, cât şi standardele de calitate. Datorită aplicării franchisingului
corporativ, McDonald’s este unul dintre liderii globali în sectorul fast-food-urilor cu mai mult de 31000
de restaurante locale, care deservesc în fecare zi peste 58 milioane de oameni din 118 Ńări.
În funcŃie de proflul participanŃilor, există mai multe tipuri de franchising.
Tipul franchiser-producător şi franchisee-producător este des aplicat în industria băuturilor
răcoritoare şi alcoolice.relaŃia franchiser-producător şi franchisee-vânzător cu ridicata sau vânzător
cu amănuntul este tipică industriei constructoare de automobile, echipamente agricole, produselor
petroliere, vopselelor etc.
În cazul în care franchiserul este un vânzător cu ridicata, acesta oferă franchisee-ului (vânzător
cu ridicata sau cu amănuntul) dreptul de a comercializa, uneori în exclusivitate, unele produse
sub numele său pe un teritoriu limitat sau într-o anumită locaŃie. De exemplu, vânzarea produselor
cosmetice sau a electrocasnicelor etc.
Franchiserul vânzător cu amănuntul sau întreprindere prestatoare de servicii autorizează
pe franchisee să deschidă un nou magazin sau o nouă întreprindere prestatoare de servicii,
care este înfinŃată şi condusă conform standardelor proprii. De exemplu, lanŃul de restaurante fast-
food Wendy, McDonald`s sau afacerile de spălare şi întreŃinere a autoturismelor.
După nivelul de intermediere există franchisingul direct şi master franchising.
26
Franchisingul direct presupune încheierea unui contract direct cu fecare franchisee locală,
asigurându-se astfel o legătură strânsă între franchiser şi franchisee.
În cazul în care franchisee este situată, din punct de vedere geografc, departe de franchiser,
aplicarea sistemului creează unele inconvenienŃe legate de lipsa susŃinerii la nivel local,
necunoaşterea particularităŃilor naŃionale, a gusturilor şi preferinŃelor consumatorilor şi, ca urmare,
poate condiŃiona adoptarea unor decizii greşite. Astfel, pentru a-şi dezvolta reŃeaua de francize peste
hotare, franchiserii apelează la master franchising.
Master franchising constă în oferirea de către franchiser unei francize locale a dreptului de
subfranchiser în regiunea dată. Astfel, subfranchiserul local încheie contracte de franchisee locale,
având responsabilitatea verifcării respectării acestora.
Sistemul dat este avantajos atât pentru franchiser, cât şi pentru subfranchiserul local, deoarece
primul, minimizându-şi riscurile, are posibilitatea să-şi extindă afacerea şi să obŃină venituri din
realizarea francizei, iar subfranchiserul local benefciază de drepturi exclusive pentru dezvoltarea
afacerii pe un teritoriu şi obŃine venit din taxele achitate de franchisee-urile locale.
Partenerii de franchising desfăşoară activitate sub orice formă de organizare juridică, în
conformitate cu legislaŃia Ńării lor de reşedinŃă.

36. Evaluarea sistemului de franchising

Înainte de a lua decizia privind procurarea unei francize, este necesară o analiză a avantajelor
şi dezavantajelor pe care le oferă forma dată de relaŃii contractuale, pentru evitarea situaŃiilor difcile
care ar putea apărea în urma încheierii acestora.
La început întreprinzătorul decide dacă pentru el, ca entitate, este potrivită fran-ciza, dacă este
gata să renunŃe la independenŃa sa în afacere, este dispus să respecte întocmai prevederile
contactului, să împartă veniturile obŃinute cu proprietarul fran-cizei. În cazul în care răspunsurile la
aceste întrebări sunt pozitive, urmează a doua etapă – determinarea domeniului în care doreşte să
se lanseze şi evaluarea afacerii franchiserului. Evaluarea francizei este aseamănătoare cu evaluarea
oricărei alte afaceri, la care se adaugă următoarele:
- Durata de activate a franchiseru-lui pe piaŃă. o franciză bună are nevoie de timp pentru a „se
coace”. Majoritatea franchiserilor de succes sunt afaceri care au testat iniŃial tehnologia de sine
stătător, apoi, înlăturând neajunsurile, au propus altora această tehnologie, contra cost. După cum se
observă şi din tabelul 3.5, din topul ce-lor 10 cei mai efcienŃi franchiseri, numai o companie a avut o
experienŃă mai mică de 1 an de la începerea afacerii. În ce priveşte compania McDonald`s, primul
restaurant a fost deschis în 1940 în orăşelul San Berdardio, California, însă numai în 1955 ray Kroc,
procurând de la fraŃii McDonald`s dreptul de a vine franchize, începe să dezvolte reŃeaua de
restaurante.
- InvestiŃiile necesare pentru a începe afacerea în baza contractului de franchising.
27
- Proftabilitatea reală a francizei şi perioada de timp în care afacerea va deveni proftabilă.
- Proprietarul francizei, personalitatea acestuia.
- Procesele juridice încheiate şi cele pe rol, cauzele acestora.
- Contractele de franchising încheiate de franchiser.
- Celelalte franchisee, succesele acestora, soarta celor care nu au reuşit. În cazul în care celelalte
afaceri au probleme, există probabilitatea ca situaŃia să se repete şi noua franciză, de asemenea, să
aibă probleme.
- Tipurile de susŃinere oferite de franchiser.
- CondiŃiile contractului de franchising.
- Câştigurile personale ale întreprinzătorului în urma desfăşurării activităŃii în baza franchisingului.
La etapa evaluării este necesar să se Ńină cont de avantajele şi dezavantajele pe care le oferă
franchisingul atât franchiserului, cât şi franchisee-ului.
Avantajele pentru franchiser:
– Posibilitatea relativ rapidă de a-şi extinde propria afacere. Franchiserul cucereşte noi pieŃe fără
mari investiŃii, resursele rămase la dispoziŃie find alocate pentru cercetare-dezvoltare, producere,
promovare etc. Datorită sistemului de franchising, numai în decurs de 12 ani, compania maghiară
Fornetti Frozen Bakers Products and Trading Ltd. s-a extins în peste 20 de Ńări, deschizând mai mult
de 6500 de afaceri şi devenind una dintre cele mai mari francize din Europa Centrală şi de Est.
– ObŃinerea veniturilor suplimentare din taxele de franchising. Indiferent de tipul de franchising,
franchisee trebuie să plătească:
• Taxa iniŃială unică, ce reprezintă o sumă fxă achitată pentru dreptul de a practica afacerea sub
marca franchiserului pe un anumit teritoriu, precum şi o recompensă a cheltuielilor efectuate de
franchiser, inclusiv pentru instruirea personalului şi consultaŃii. Mărimea taxei iniŃiale variază de la un
franchiser la altul şi poate f egală cu milioane de dolari. De regulă, franchisee achită taxa imediat
după încheierea contractului. Pentru a atrage un număr mai mare de franchisee, unii franchiseri
divizează taxa iniŃială în două sau mai multe tranşe. De exemplu, 50% la momentul încheierii
contractului, 25% cu o săptămână înainte de lansarea cursurilor de instruire a personalului şi 25%
după fnalizarea cursurilor.
• Royalty este o taxă periodică pe drepturile de marcă, ce reprezintă recompensa pentru dreptul de
a obŃine o franciză. Mărimea taxei date este stipulată în contract şi constituie de la 0 până la 15% de
la un indice de activitate, de regulă de la cifra de afaceri înregistrată sau veniturile de la vânzări.
– Reducerea cheltuielilor legate de distribuirea şi marketingul produselor, deoarece acestea sunt
parŃial acoperite de către franchisee prin taxa pentru publicitate.
• Taxa pentru publicitate se calculează în procente din cifra de afaceri înregistrată şi se foloseşte
pentru marketingul şi promovarea afacerii.
– Conducere mai efcientă şi mai proftabilă a afacerii, deoarece experienŃa a demonstrat că nici cel
mai bun angajat nu va f la fel de interesat de succesul afacerii ca proprietarul acesteia.
Avantajele pentru franchisee:
– Franchisee-ul are o şansă mai mare de succes, numărul falimentelor în cazul franchisingului este
mai mic decât în cazul iniŃierii unei afaceri proprii, datorită sprijinului acordat de partenerul mai
experimentat, micşorându-se astfel posibilitatea apariŃiei unor erori. De exemplu, în SUA, conform
datelor AdministraŃiei Micilor Afaceri (SBA), pe parcursul primilor 5 ani de activitate aproximativ 65%
dintre întreprinderile care activează independent se închid, pe când în cazul întreprinderilor de
franchising numărul celor ce dispar constituie doar 14% în decursul aceleeaşi perioade.
– AsistenŃă managerială şi de marketing. Franchiserul acordă sprijin la instrui-
rea personalului, consultanŃă permanentă etc.
– Produse şi servicii de calitate standard – franchisee-ul primeşte afacerea la „pachet”, unde este
prezentat în detalii procesul tehnologic, receptura etc. Astfel, nu există cheltuieli de timp şi de bani
pentru elaborarea produselor etc.
– Cheltuieli reduse pentru promovarea produselor şi a serviciilor, deoarece franchiserul oferă un
nume cunoscut deja, o marcă de prestigiu, iar franchisee-ul benefciază de rezultatele campaniilor de
promovare la nivel naŃional desfăşurate de franchiser.
Dezavantajele pentru franchiser:
– Acordarea unui sprijin tehnic şi, uneori, chiar fnanciar către franchisee pe toată perioada
contractului de franchising.
28
– DifcultăŃi în efectuarea controlului, deoarece franchisee este o întreprindere independentă din
punct de vedere juridic, iar controlul este cu mult mai redus în comparaŃie cu al unei fliale. De
asemenea, franchisee-urile sunt amplasate în diferite localităŃi, ca urmare controlul este mai difcil de
realizat, iar costurile acestuia – sporite.
– Afectarea prestigiului franchiserului, în cazul în care franchisee-ul falimentează sau se confruntă
cu situaŃii difcile, acestea afectează negativ numele şi prestigiul franchiserului.
– DifcultăŃi în păstrarea confdenŃialităŃii informaŃiei. Cu toate că în contract este prevăzută clauza
privind nedivulgarea informaŃiei comerciale, despre tehnologia folosită, metodele de instruire etc.,
există cazuri când informaŃiile obŃinute de la franchiser sunt utilizate chiar în detrimentul acestuia.
Dezavantajele pentru franchisee:
– Firma nu-i aparŃine niciodată cu adevărat. Cu toate că franchisee-ul este o întreprindere
independentă, ea trebuie să respecte cu stricteŃe cerinŃele impuse de franchiser, antreprenorul
neavând posibilitatea de a conduce frma aşa cum doreşte s-o facă.
– Costul ridicat al francizei şi contribuŃia la proft. Franchisee-ul suportă cheltuielile pentru lansarea
afacerii (procurarea sau închirierea spaŃiilor, amenajarea acestora, formarea stocului iniŃial etc.),
investiŃia find de la 5000 euro, pentru o patiserie cu o suprafaŃă de 8-12 m2 până la peste 500000
euro, în cazul unui magazin sau restaurant.
Este necesar a menŃiona că unii franchiseri noi, pentru a se extinde rapid pe piaŃă, nu percep
nicio taxă. De exemplu, Fornetti solicită doar o garanŃie returnabilă de 1000 de euro pentru cuptor.
– Respectarea riguroasă a tuturor operaŃiilor standardizate. Franchisee-ul este obligat să activeze
conform standardelor impuse de franchiser, care dispune de dreptul de a verifca regulat respectarea
lor.
– Linia limitată de produse – contractul prevede vânzarea unor produse sau prestarea unor
servicii aprobate de franchiser.
– Aria geografcă limitată. În cazul unui magazin cu amănuntul sau al unei afaceri prestatoare de
servicii, în contractul de franchising este specifcată adresa la care va f localizată afacerea, iar în
cazul unui distribuitor cu ridicata sau al unui producător – teritoriul pe care are dreptul să opereze.
– Politica preŃurilor şi a reclamei este dictată de franchiser şi franchisee-ul nu poate efectua
modifcări fără acceptul acestuia.

37. Contractul de franchising

RelaŃiile de franchising sunt reglementate în contractul de franchising, a cărui încheiere


este obligatorie. Deseori acest contract este numit contract de concesiune. De cele mai dese ori
contractele de franchising sunt încheiate pentru o perioadă de la 3 până la 15 ani, excepŃie
constituind companiile Subway şi McDonald`s, care practică încheierea contractelor pentru o
perioadă de 20 de ani. Conform legislaŃiei republicii Moldova, contractele de franchising sunt
înregistrate la AgenŃia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI), iar informaŃia privind
înregistrarea acestora se publică în Buletinul ofcial de Proprietate Industrială (BoPI).
Datorită varietăŃii mari de tipuri de franchising, ca urmare a diversităŃii domeniilor de aplicare şi
de drepturi acordate, nu există un contract universal de franchising. Franchiserii, de obicei,
elaborează propriile contracte-tip pe care le propun pentru semnare franchisee-urilor.

38. Dezvoltarea franchisingului în Republica Moldova

In ceea ce priveste Republica Moldova, aparitia franchisngului a fost conditionata de adoptarea


in 1997 a Legii cu privire la franchising. Numarul relativ redus de franchisee nu ne permite sa vorbim
despre amploarea dezvoltarii acestuia, cu toate ca sunt zeci de afaceri care activeaza in baza
contractului de franchising, printre care: magazinul de confectii pentru doamne “Mango”,restaurantul
bucatariei franceze “La Boucherie” sau compania “1C Accouting Timbal”, distribuitorul unei din cele
mai populare programe computerizate de evidenta contabila “1C”.

39. Alegerea amplasamentului unui magazine

29
La alegerea amplasamentului unui magazin este necesar de tinut cont de starea economica si
demografica a zonei unde va fi amplasat acesta. De asemenea, la alegerea amplasamentului unui
magazin este necesar de a analiza asa factori ca:
Numarul si structura populatiei si puterea de cumparare a acesteia, Natura produsului si frecventa
cumpararii diferitelor produse, Intensitatea traficului pietonal,Apropierea concurentilor,Vecinatatea cu
alte afaceri, Numarul locurilor de parcare,.Costul amplasarii, Conditiile contractului de
inchiriere,Imaginea localului,Reglementarea si norme specifice,Accesibilitatea pentru clienti.

40. Alegerea amplasamentului afaceri din domeniul prestării serviciilor

Alegerea amplasamentului unei afaceri din domeniul prestarii serviciilor depinde de specificul
activitatii. Pentru o afacere ce se ocupă cu reparaŃia şi deservirea copiatoarelor, amplasarea nu joacă
un rol decisiv, însă pentru o frizerie, un atelier de confecŃii, curăŃătorie chimică situŃia-i alta. Afacerile
respective trebuie să fie localizate în apropierea clienŃilor. La stabilirea amplasamentului unei afaceri
prestatoare de sevicii este necesar de Ńinut cont de următorii factori : existenŃa transportului public;
existenŃa unui număr suficient de locuri de parcare ; posibilitatea extinderii ulterioare a afacerii; cît de
uşor şi repede pot găsi clienŃii afacerea; mărimea cheltuielilor suplimentare pentru promovarea
amplasamentului respectiv.

41. Alegerea amplasamentului Întreprindere producătoare

În cazul alegerii amplasamentului întreprinderii producătoare se va Ńine cont de faptul care din
amplasamente va satisface cel mai bine scopurile pe termen lung , deoarece modificarea
amplasamentului neceită mari cheltuieli. Astfel, în alegerea amplasamentului pentru o întreprindre
producătoare se va Ńine cont de următorii criterii : disponibilitatea forŃei de muncă calificate; apropierea
de sursele de materii prime; apropierea de pieŃele de desfacere pentru bunurile finite; accesul la căile
de transport; costul şi calitatea utilităŃilor; prevederile legale referitoare la protecŃia mediului
înconjurător. Ca şi în cazul întreprinderilor comerciale şi a celor prestatoare de servicii, este necesar
de luat în considerare specificul activităŃii.

42. Evaluarea variantelor de amplasament

La evaluarea amplasamentului unei afaceri, întreprinzătorul se bazează pe costurile suportate


şi veniturile care le va obŃine în urma amplasării respective. Pentru evaluarea alternativelor legate de
amplasament una din metodele recomandate este metoda de evaluare a factorilor relevanŃi pentru
decizie sau analiza factorială. IniŃial se enumeră cei mai importanŃi factori legaŃi de decizia localizării :
num. de consumatori, traficul de pietoni, suprafaŃa, num. locurilor de parcare, apropierea
transportului public, costul amplasării. Fiecărui factor i se atribuie un coeficient de la 0 până la 1 în
funcŃie de importanŃa acestuia pentru decizia de localizare, cu condiŃia ca în sumă să se obŃină
coeficientul 1. Urmează evaluarea fiecărei variante, prin notarea de la 1(foarte scăzut) pînă la
5(foarte înalt) puncte. ÎnmulŃind coeficientul cu numărul de puncte, obŃinem scorul pentru fiecare
factor şi fiecare variantă, iar suma tuturor scorurilor va permite determinarea scorului total pentru
fiecare alternativă de amplasament. Astfel, acea variantă de amplasament care are cel mai înalt scor
total poate fi considerată cea mai promiŃătoare variantă.

43. Alternative de amplasarea - afacerea la domiciliu

În afară de metodele tradiŃionale de amplasare, tot mai populare devin metodele alternative
ca :amplasarea la domiciliu, amplasarea în cadrul incubatorului de afaceri, amplasarea virtuală în
reŃeaua Internet. Afacerea amplasată la domiciliu este una micro, activitatea căreia poate fi realizată la
distanŃă. Avantajele amplasării afacerii la domiciliu: reducerea cheltuielilor pentru chiria
oficiului,cheltuielile legate de întreŃinere; practicarea unui regim de lucru flexibil. Dezavatajele :este
dificil de delimitat obligaŃiunile de serviciu şi cele de familie; autoizolarea la domociliu cere o
autodisciplină de la întreprinzător pentru a-l motiva spre realizarea obiectivelor propuse. Incubatorul
de afaceri reprezintă o instituŃie specializată, care oferă spaŃii întreprinderilor mici nou-create pe un
30
termen de la 1 an pînă la 3. Avantajele :preŃul pentru chirie este mai mic, există o dotare minimă
pentru desfăşurarea activităŃii de birou, afacerile incubate beneficiază de asistenŃă şi suport
profesional din partea administraŃiei şi a consultanŃilor incubatorului. Dezavantajele :amplasarea
respectivă este temporară şi peste 2-3 ani întreprinderea incubată trebuie să părăsească oficiul.
Afacerea virtuală îşi desfăşoară activitatea numai în sistemul on-line, fără a avea nevoie de un spaŃiu
fizic. Exemple de afaceri virtuale pot servi magazinele virtuale, motoarele de căutare şi portalurile,
siturile de tranzacŃii etc. În cazul afacerii virtuale este necesar de Ńinut cont de locul unde va fi plasată
afacerea în spaŃiul Internet şi de ales domenul(adresa care identifică afacerea în reŃeaua Internet).
Afacerile din Republica Moldova, de regulă, practică domenul ,,md’’, care poate fi obŃinut
înregistrându-se la IS ,,Molddata’’.

44. Incubatorul de afaceri – alternativă de amplasare a unei afaceri


45. Afacerea virtuală - alternativă de amplasare a unei afaceri
46. Cheltuielile de iniŃierea a afacerii mici

Cheltuielile legate de iniŃiere: înregistrarea afacerii; confecŃionarea ştampilei; deschiderea contului


bancar; licenŃierea activităŃii; obŃinerea autorizaŃiilor necesare; cumpărarea mobilierului şi a
echipamentului; cheltuieli legate de promovare(publicitate); salarizarea personalului (de calculat fondul
de salarizare pe următoarele 3-6 luni); cheltuieli neprevăzute.

47. Sursele de finanŃarea a unei afaceri

Structura surselor de finanŃare este constituită din sursele interne(proprii) şi cele


externe(împrumutate). Mijloace interne:economiile personale, profitul, amortizarea etc. Mijloace
externe: creditele bancare, investiŃiile, donaŃiile, leasingul, investitorii, factoringul etc.
Economiile personale sau capitalul propriu prezintă principalul mijloc de finanŃare pentru
întreprinzători, în deosebi la etapa lansării în afaceri. Avantajul de bază al finanŃării date este lipsa
obligaŃiei de rambursare a împrumutului. Partenerii de afaceri finanŃează o întreprindere mică prin
livrarea în avans a echipamentului, materiei prime şi materialelor cu condiŃia achitării ulterioare a
preŃului acestora. Acest mod de finanŃare este denumit şi credit comercial. InstituŃiile financiare
nebancare ca ,,ProCredit’’, ,,CorporaŃia de FinanŃare Rurală’’ şi ,,Microinvest’’, oferă acelaşi set de
produse creditare ca şi băncile comerciale, însă procedura de obŃinere a creditului este mai simplă şi
se cheltuie mai puŃin timp. Termenul de eliberare a creditului este de la 1 până la 7 zile. În unele
cazuri creditul poate fi obŃinut şi fără prezentarea garanŃiei, astfel ca urmare a nivelului ridicat de risc
rata dobînzii este mare.
Împrumuturile de la AsociaŃiile de Economii şi Împrumut ale CetăŃenilor reprezintă o altă sursă
de finanŃare care acordă împrumuturi pe o perioadă de 2-36 de luni cu o rată a dobînzii de 12,5-15%.
Dezavantajul finanŃării prin AEÎC constă în faptul că sumele sunt relativ mici şi împrumutul poate fi
obŃinut numai dacă în localitatea respectivă există AEÎC şi solicitantul împrumutului este membru al
AEÎC.
Programele internaŃionale de asistenŃă ca RISP acordă împrumuturi investiŃionale cu subvenŃie
investiŃională pe termen lung, pînă la 15 ani, întreprinzătorilor din mediul rural. În cazul dat se cere
existenŃa obligatorie a gajului – 130% din suma împrumutului, precum şi o contribuŃie proprie a
întreprinzătorului-cel puŃin 10-20% din valoarea investiŃiei.
DonaŃiile oferă în bază de concurs de proiecte granturi pentru dezvoltarea micilor afaceri.
Avantajul –granturile sunt nerambursabile astfel întreprinzătorul obŃine posibilitatea de a începe o
activitate.

48. Creditul bancar - procedura de obŃinere şi determinarea costului acestuia

Creditele bancare reprezintă o sursă de finanŃare externă, utilizată pentru completarea


capitalului necesar lansării şi dezvoltării cu succes a afacerii. Procedura de obŃinere a creditului
începe cu interviul iniŃial al întreprinzătorului cu reprezentantul secŃiei de creditare. Dacă ideea
prezintă interes şi afacerea satisface cerinŃele băncii, atunci întreprinzătorul pregăteşte dosarul de
creditare ce include: cererea de creditare, planul de afaceri, raportul financiar pe ultimii 2-3 ani,
31
documente care confirmă asigurarea angajamentelor de rambursare a creditului. După aceasta se
evaluează dosarul, iar inspectorul creditor vizitează afacerea pentru a aprecia pe ,,teren’’ situaŃie
reală. Urmează şedinŃa comisiei de creditare, unde cererea creditului se analizează după 5 criterii:
caracterul, solvabilitatea clientului, asigurarea creditului, contribuŃia clientului, condiŃii generale . Dacă
solicitantul corespunde cerinŃelor băncii, iar condiŃiile înaintate de bancă satisfac solicitantul, atunci
se încheie Contractul de creditare, care prevede: mărimea creditului, termenul de creditare, scopul
folosirii, dobânda bancară, periodicitatea rambursării, perioada de garanŃie şi alte clauze.
În contractul de creditare se prevăd drepturile şi obligaŃiile părŃilor, sunt menŃionate urmările în
cazurile de nerespectare a contractului de către debitor, de exemplu, folosirea creditului în alte
scopuri, întîrzierele cu achitarea plăŃii pentru folosirea creditului sau a sumei creditului şi mărimea
amenzii pentru fiecare caz în parte. Contractul de creditare se încheie în scris şi poartă un caracter
individual. Înainte de a-l semna, este necesar şi să fie negociate de către întreprinzător condiŃiile
acestuia, deoarece este posibilă obŃinerea unui credit cu o dobîndă mai mică sau pe o perioadă mai
mare. Pentru luarea deciziei de finanŃare a băncii are importanŃă şi asigurarea creditului, adică
posibilitatea de a oferi gaj . Obiect al gajului poate fi orice bun sau drept patrimonial, inclusiv obiecte,
hârtii de valoare etc., mărimea căruia este de cca 130-200% din valoarea creditului. Banca preferă să
finanŃeze acele afaceri în care clientul acoperă între15-40% din costul total al proiectului, astfel se
consideră că clientul îşi asumă o parte din riscul legat de investiŃia respectivă.
Creditul bancar reprezintă o sursă principală de finanŃare, în special pentru firmele mici şi mijlocii.
Însă accesul la credite al firmelor noi sau de mici dimensiuni este mai dificil decât al firmelor cu o
importantă istorie creditară.
Avantajele creditului bancar sunt următoarele:
- obŃinerea de fonduri suplimentare;
- stabilirea unor relaŃii de încredere cu instituŃiile financiare şi accesul mai uşor la alte servicii
furnizate de bănci;
- lansarea de semnale pozitive pentru alŃi potenŃiali investitori, care să ofere susŃinere financiară;
- în cazul anumitor forme de credit, existenŃa unui grad de flexibilitate privind sumele angajate,
termenii de creditare, dobânzile şi termenele de rambursare;
- necesitatea de a convinge banca de potenŃialul pozitiv al afacerii sau simpla completare a unei
cereri de creditare poate „impune” întreprinzătorul să-şi analizeze în mod obiectiv afacerea, să obŃină
o imagine clară a situaŃiei sale financiare şi o caracteristică a punctelor slabe şi a celor forte, a
oportunităŃilor şi ameninŃărilor ce caracterizează situaŃia firmei, să reevalueze ideea proiectului,
strategiile de implementare etc.
Printre dezavantajele creditului bancar se numără:
- atitudinea sceptică şi reŃinută a băncilor în ceea ce priveşte finanŃarea noilor firme, banca având
nevoie de siguranŃa că va primi înapoi banii acordaŃi drept credit, în timp ce firmele nou-înfiinŃate nu
oferă această garanŃie din diferite motive (nu au istoric, nu au experienŃă, nu sunt stabile);
- riscul de a pierde garanŃiile depuse pentru obŃinerea creditului sau chiar riscul de faliment în cazul
nerestituirii creditului;
- implicarea unui factor extern în managementul firmei, apariŃia unor restricŃii;
- expunerea proiectului la riscuri noi – de exemplu riscul ratei dobânzii;
- riscul întreruperii creditării în cazul unor evenimente nefavorabile pentru firmă.
În cazul deciziei antreprenorului de a contracta un credit, el trebuie să cunoască principalele
tipuri de credite, caracterizate în continuare conform clasificărilor curente:
• după statutul instituŃional al debitorului, există credite (împrumuturi) acordate:
- pesoanelor fizice – atât pentru consum, cât şi pentru desfăşurarea activităŃilor economice legale;
- persoanelor juridice – pentru desfăşurarea activităŃii economice legale;
• conform duratei (termenului) de acordare, există credite:
- pe termen scurt – mai puŃin sau egal cu 1 an;
- pe termen mediu – mai mult de 1 an şi mai puŃin sau egal cu 5 ani;
- pe termen lung – mai mult de 5 ani;
• conform destinaŃiei creditului (indicate în contractul de împrumut), există:
- credite investiŃionale – pentru procurarea echipamentului, imobilelor etc. Necesare pentru
desfăşurarea activităŃilor curente ale întreprinderii;

32
- credite ipotecare – pentru procurarea de imobile (apartamente, case de locuit), terenuri; pentru
renovarea imobilelor aflate în proprietatea aplicantului;
- credite de consum – pentru procurarea bunurilor sau serviciilor în folosinŃa personală şi de familie: a
tehnicii de uz casnic, a automobilelor personale, amobilierului, pentru studii etc.;
• în funcŃie de valuta în care sunt acordate, există credite:
- în lei moldoveneşti;
- în valută străină – destinate în exclusivitate pentru executarea operaŃiilor de import;
• în funcŃie de modul de acordare, creditele pot fi:
- în numerar – suma în lei este eliberată debitorului prin casa creditorului;
- fără numerar – suma în lei sau în valută este transferată în contul curent al debitorului sau al
partenerului (partenerilor) lui.
Accesarea unui credit (împrumut) presupune şi costuri aferente, reprezentate de:
- dobânda aferentă creditului (împrumutului);
- comisioanele aferente activităŃii de creditare (împrumutului);
- penalităŃile aferente activităŃii de creditare (împrumutului).
Dobânda este unul dintre elementele de bază în procesarea creditelor (împrumuturilor).
Din punctul de vedere al debitorului, ea reprezintă plata pentru suma împrumutată, iar din punctul de
vedere al creditorului (împrumutătorului), ea este recompensa pentru renunŃarea la lichiditate pentru
o anumită perioadă de timp şi presupune acoperirea riscurilor legate de proiectul creditat.
Marimea dobânzii totale depinde de următorii 3 factori:
- mărimea creditului acordat;
- durata creditului;
- rata dobânzii.
Suma dobânzii este calculată zilnic sau lunar în conformitate cu sistemul de calcul intern al
creditorului, care include următoarele elemente:
- suma creditului utilizat de debitor (împrumutător) într-un interval concret de timp;
- rata creditului (în %), stabilită de părŃi;
- durata (în zile) a acestui interval de timp.
Rata dobânzii este preŃul plătit pentru a dispune timp de 1 an de 100 de unităti monetare. Ea
reprezintă raportul procentual (%) dintre mărimea absolută a dobânzii anuale plătite şi mărimea
absolută a creditului acordat.
Pentru a calcula suma dobânzii sunt necesare următoarele date:
- suma (soldul) creditului, utilizat de debitor în intervalul respectiv de timp;
- rata (%) anuală a dobânzii, conform contractului de credit;
- intervalul de timp (în zile) pe parcursul căruia suma creditului nu s-a modificat.
Suma dobânzii (lei) = Soldul creditului (lei) x Numărul de zile/360 x Rata dobânzii (%)/100(%)
Fiecare creditor (împrumutător) stabileşte diferite limite ale ratelor dobânzii pentru diferite tipuri de
credite (împrumuturi) acordate, în funcŃie de diverşi factori, cum ar fi:
- raportul stabilit pe piaŃă între cererea şi oferta de capital;
- intensitatea proceselor inflaŃioniste;
- moneda în care este acordat creditul;
- destinaŃia creditului;
- riscurile aferente proiectului creditat;
- persoana debitorului etc.
De regulă, informaŃia privind rata dobânzii la contractul concret de credit (împrumut) este o informaŃie
confidenŃială, stabilită de părŃile contractante în procesul negocierii condiŃiilor de creditare.
Rata dobânzii negociată de părŃile contractante poate fi:
- fixă – stabilită iniŃial de comun acord între părŃi, inclusă în contractul de credit (împrumut) şi
neschimbată pe parcursul întregii perioade de valabilitate a creditului (împrumutului);
- flotantă (variabilă) – stabilită iniŃial de comun acord între părŃi, inclusă în contractul de credit
(împrumut), dar pe parcursul perioadei de valabilitate a creditului (împrumutului) modificată de către
creditor (împrumutat) la discreŃia sa ori de câte ori el găseşte necesară o astfel de modificare. De
regulă, contractul de creditare (împrumut) prevede posibilitatea debitorului de a renunŃa la noua rată
a dobânzii, însă în acest caz el va fi obligat să restituie întreaga sumă a creditului pe parcursul unui
număr de zile indicat în clauza contractuală respectivă;
33
- anuală, lunară, săptămânală sau zilnică – stabilită ca raport procentual al dobânzii aferente faŃă de
suma creditului (împrumutului) utilizată de debitor (împrumutător) în prioada unui an (lună,
săptămână, zi);
- unică – dobânda este calculată pentru suma creditului (împrumutului) contractat pentru întreg
termenul de utilizare cu o rată (în %) determinată şi aplicată indiferent de graficul de rambursare a
creditului. la creditele acordate.
În sistemul bancar se practică:
- dobânda simplă – folosită pentru perioadele de acordare a creditului (împrumutului) mai mici de un
an;
- dobânda compusă – folosită pentru perioadele de acordare a creditului (împrumutului) mai mari de
un an; în acest caz dobânda se capitalizează (se plateşte dobândă la dobândă).
Durata utilizării creditului (împrumutului) este calculată în număr de zile şi reprezintă intervalul de
timp (termenul) în care debitorul (împrumutatul) a utilizat creditul şi pentru care el este obligat să
achite dobânda.
NoŃiunea de termen este explicit tratată în articolele 259-283 din Titlul IV al Codului civil al Republicii
Moldova. De exemplu, modalitatea de calculare a termenului de utilizare a creditului este
reglementată în art. 263 din Codul civil: „Dacă termenele de un an şi de o lună se calculează fără a
se Ńine cont de curgerea lui neîntreruptă, se consideră că luna are 30 de zile şi anul – 365 de zile”.
Termenul (durata) utilizării creditului este un parametru de bază la etapa stabilirii schemei de
rambursare şi cere o abordare atentă din partea părŃilor contractante, în special din partea
debitorului, în procesul de negociere a condiŃiilor contractuale.
Periodicitatea achitării dobânzii se stabileşte de către părŃile contractante de comun acord în
perioada de negociere a condiŃiilor de creditare şi se stipulează în contractul de credit (împrumut).
Rambursarea se poate efectua:
- lunar;
- trimesrial;
- la date fixe stabilite în contractul de împrumut;
- la data finală a contractului;
- conform altor scheme de rambursare.
Comisioanele aferente activităŃii de creditare sunt prevăzute în Codul civil, art.1238: „În afară de
dobândă, părŃile pot conveni asupra unui comision pentru serviciile prestate în legătură cu utilizarea
creditului.”
Comisioanele:
• se stabilesc în procente (%) de la valoarea operaŃiilor efectuate sau în sume fixe pentru anumite
servicii aferente activităŃii de creditare;
• se achită în baza unui acord (inclusiv contractul de credit) semnat de părŃi sau în baza unui
document de plată;
Calculul sumei comisioanelor, în cazurile în care ele nu sunt exprimate în sume fixe, ci în cotă
procentuală din suma creditului, se bazează pe:
- suma pentru care se achită comisionul;
- cota procentuală (%) aplicată:
Suma comisionului (lei) = Suma creditului (lei) x Cota procentuală a comisionului (%)/100(%)
PenalităŃile aferente procesării creditului sunt stipulate în clauzele respective ale contractelor de
credit (împrumut) şi garanŃie, stabilite de comun acord între părŃi, şi au scopul de a preveni derularea
neconformă a creditului în ce priveşte:
- nerambursarea integrală sau parŃială a creditului (împrumutului) în termenele stabilite prin contract;
- neachitarea dobânzii în termenele stabilite de contract;
- utilizarea creditului în alte scopuri decât cele indicate în contract;
- deŃinerea gajului în condiŃii neconforme etc.
Penalitatea se calculează în procente faŃă de suma creditului. La calculul penalităŃii pentru
nerambursarea creditului sau pentru neachitarea dobânzii se iau în considerare:
- cota (%) penalităŃii pentru fiecare zi de întârziere a plăŃii respective, prevăzută în contract;
- suma creditului sau dobânzii neachitate în termenele stabilite în contract;
- numărul de zile de întârziere a plăŃii:
Suma dobânzii (lei) = Soldul creditului (lei) x Numărul de zile/360 x Rata dobânzii (%)/100(%)
34
49. Leasingul – definiŃie şi esenŃa. Evaluarea leasingului

Leasingul reprezintă o formă de arendă pe termen lung, caracterizată prin transmiterea în


folosinŃă a echipamentului, instalaŃiilor, mijloacelor de transport etc. în schimbul plăŃii chiriei. El se
bazează pe 3 principii de bază: termenul de scadenŃă, rambursabilitatea şi plata. Procesul de leasing
include următoarele etape: 1)beneficiarul (locatarul) solicită firma de leasing(locatorul) pentru
obŃinerea în leasing a echipamentului;
2)firma de leasing încheie 2 contracte, unul cu privire la vînzare-cumpărare cu proprietarul sau
producătorul echipamentului şi altul cu privire la leasing cu beneficiarul; 3)firma de leasing achită
întreprinderii producătoare preŃul echipamentului; 4)are loc livrarea echipamentului locatarului;
5)locatarul achită firmei de leasing plata pentru folosirea echipamentului şi comisioanele. Cele mai
întâlnite tipuri de leasing sunt leasingul financiar şi operaŃional. Înainte de a apela la leasing
întreprinzătorul trebuie să evalueze avantajele şi dezavantajele lui. Avantajele leasingului: permite să
obŃină mijloace necesare de producŃie şi să înceapă exploatarea acestora în lipsa unor resurse
financiare suficiente; plata pentru chirie se include în costul producŃiei ce micşorează suma venitului
impozabil al beneficiarului; peste 2-3 ani are posibilitatea să procure echipamentul la valoarea lui
reziduală; plata pentru chirie se efectuează conform unui grafic stabilit în contract, astfel beneficiarul
are posibilitatea să coordoneze cheltuielile şi veniturile sale; plata pentru chirie se efectuează după
instalarea echipamentului, astfel beneficiatul are posibilitatea de a efectua plăŃile din mijloacele
obŃinute de la realizarea producŃiei fabricate pe echipamentul dat. Dezavantajele: locatarul nu este
proprietarul mijloacelor fixe, nu le poate pune ca gaj; suportă riscul uzurii morale a echipamentului şi
,ca urmare, plata pentru chirie poate fi mai mare decât cheltuielile suportate pentru procurarea
echipamentului sau plata creditului.

50. Factoringul. Avantajele şi limitele.

Factoringul semnifică o înŃelegere privind procurarea de către bancă sau de firma factor de la
client, denumit aderent, a creanŃelor(facturilor) sale comerciale înainte de scadenŃă. Procesul de
factoring este următorul: întreprinderea vinde cerinŃele sale firmei factor, care în decurs de 2-3 zile
achită 70-90% din valoarea totală a facturilor în avans. Firma factor înştiinŃează clientul(debitorul) că
datoriile lui au trecut de la furnizor la ea şi toate problemele vor fi soluŃionate prin intermediul ei. Restul
sumei, 10-30%, este achitat de către firma factor nu mai tîrziu de 2-3 zile după ce a încasat de la
debitor suma prevăzută în factură. Pentru serviciile sale legate de achitarea sumei de bani, la prima
cerinŃă firma factor ia un comision, care variază între 0,5-2,5% de la valoarea contractului, în care se
includ plata pentru risc şi cheltuielile pentru administrarea şi gestiunea facturilor. Avantajele
fatoringului: întreprinderea are posibilitatea de a transforma datoria viitoare în bani în numerar la
momentul necesar; se reduce riscul insolvabilităŃii, deoarece firma factor îi asigură încasarea
contravalorii facturilor. Dezavantajele: costul ridicat, deoarece aderentul trebuie să achite atât
comisionul cât şi o dobândă pentru plăŃile făcute anticipat către aderent; aderentul poate pierde o
parte din clienŃi, deoarece firma factor este foarte exigentă cu debitorii, acceptând numai pe acei care
sunt în stare să respecte la timp scadenŃele.

51. ParticularităŃile activităŃii întreprinzătorul în cadrul afacerii mici

Micile afaceri contribuie la ameliorarea situaŃiei economice şi stimulează creşterea esonomici pe


o cale relativ mai adecvată, rară să provoace inflaŃie. Crearea întreprinderilor mici condiŃionează for-
marea noilor locuri de muncă, ce asigură cu venituri deŃinătorii acestora, aduce implicit şi venituri
statului (prin sistemul de impozitare), care pot fi repartizate ulterior celorlalŃi membri ai societăŃii. O
contribuŃie esenŃială aduc micile afaceri la diversificarea produselor şi serviciilor, creşterea calităŃii lor
şi, ca rezultat, este satisfăcută cererea consumatorilor. Dispunând de resurse materiale şi financiare
reduse, micile afaceri n-au posibilitatea de a produce bunuri omogene în cantităŃi mari, de aceea
pentru a reuşi folosesc breşele şi locurile libere de pe piaŃă sau creează noi pieŃe de tip nişă,
propunând o gamă variată de produse ce ar corespunde gusturilor şi exigenŃelor diferitelor grupuri de
consumatori. In prezent, pe plan mondial se observă o tendinŃă de refuz de la producŃia în masă şi
serie mare în favoarea seriei mici sau a producŃiei la comandă. In ceea ce priveşte îmbunătăŃirea
35
calităŃii, dacă până nu demult decizia de procurare a unui sau altui bun era condiŃionată, în mare
măsură, de preŃ, în prezent rolul decisiv în alegerea dată îi revine calităŃii, de aceea pentru a reuşi pe
piaŃa com-peuŃională micile afaceri îşi concentrează eforturile, în primul rând, asupra îmbunătăŃirii
calităŃii. Un rol important le revine întreprinderilor mici şi în procesul inovaŃional. Deşi pare dificil
pentru o mică afacere să influenŃeze dezvoltarea tehnologică, în cooperare cu întreprinderile mari şi
centrele de cercetări ele realizează inovaŃii spectaculoase. Afacerile mici îşi concentrează tot
potenŃialul lor creativ şi material asupra elaborării unei sau două inovaŃii. Aceasta face ca procesul
inovaŃional într-o afacere mică să fie mai productiv în comparaŃie cu cel de la întreprinderea mare. Un
alt moment important este climatul favorabil de creativitate din întreprinderile mici, care se
caracterizează prin stimularea iniŃiativei, cointeresarea fiecărui lucrător în găsirea unor soluŃii cât mai
ieftine şi eficiente de muncă, valorificarea rapidă a ideilor aplicabile etc. In afacerile mici americane
fiecare lucrător elaborează de două ori mai multe inovaŃii decât în întreprinderea mare. O contribuŃie
importanta au adus micile afaceri în perfecŃionarea tehnologiei deja existente prin introducerea unor
modificări şi modernizări ale procesului de producŃie şi prin oferirea unor produse analogice mai
calitative. Creşterea numărului micilor afaceri exportatoare duce la activizarea întregului sistem de
comerŃ extern, lărgirea asortimentului produselor oferite şi accelerarea renovării lor. In cadrul
economiilor naŃionale micile afaceri exportatoare oferă întreprinderilor locale posibilităŃi de a stabili
relaŃii comerciale directe cu partenerii străini şi de a atrage noi investitii, ce nu-i mai puŃin important,
să ofere noi locuri de muncă. SoluŃionarea problemelor legate de utilizarea forŃei de muncă este una
din cele mai esenŃiale contribuŃii aduse de întreprinderile mici în economie. Direct sau indirect ele
asigura mijloace de existenŃă pentru peste 100 mln. de americani şi 75 mln. de europeni.

52. ConŃinutul funcŃiilor manageriale în cadrul afacerii micii

Continitul functiei de organizare si control in cadrul afacerii mici


In ceea ce priveşte elaborarea nemijlocită a planului de afaceri la întreprinderea mică aceasta,
de obicei, apelează la centrele de business şi la alte instituŃii specializate în întocmirea lor. Insă în
majoritatea întreprinderilor mici se neglijează şi planificarea financiară, care poate fi efectuată
nemijlocit de conducerea întreprinderii. Determinând nivelul veniturilor şi cheltuielilor; situaŃia fluxului
si numerar, bugetul provizoriu etc, managerul ar dispune de un important instrument de control.
Abaterile de la cifrele planificate pot servi drept "primul semn al ieşirii de sub control şi al neconformi
taŃii structurii şi practicilor manageriale cu sarcinile propuse." în cazul dat, managerul are posibilitatea
de a acŃiona, introducând unele schimbări în corespundere cu situaŃia existentă.

Referitor la funcŃia de organizare, pentru afacerile mici este caracteristic un număr redus de
niveluri ierarhice şi o structură simplă, ceea ce permite micşorarea distanŃei dintre manager şi
subalterni, transmiterea rapidă a deciziilor şi informaŃiei, precum şi executarea de către manager a
controlului total al întreprinderii
Structura organizatorică a unei întreprinderi mici poate fi de 2 tipuri: simplă antrepre-norial şi
antreprenorial prefuncŃională în primul caz:
- managerul-patron conduce singur întreprinderea;
- Ia decizii directe privind producŃia, personalul, evidenŃa contabila, marketingul etc;
- coordonează nemijlocit cu activitatea tuturor angajaŃilor;
- nu există o specializare strictă a angajaŃilor.
Structura antreprenoriala- se caracterizează prin existenŃa unor compartimente specializate,
care sunt coordonate de manager, care, la rândul său, se află în subordinea managerului
întreprinderii.
Pentru întreprinderile mici este preferabilă structura organică, ale cărei trăsături de bază sunt:
- flexibilitatea şi marea capacitate de adaptare la condiŃiile mediului; -
modificarea sarcinilor individuale în funcŃie de condiŃiile existente şi sarcinile trasate;
- specializarea personalului deŃine un rol redus, accentul punându-se pe diversificarea activităŃii
fiecărui angajat;
- formalizarea este respinsă, neexistând descrieri de post, regulamente, organisme care ar delimita
exact locul şi postul fiecărui individ.

36
După cum nu există o planificate a afacerii, la fel nu există şi controlul asupra ei, deoarece nu
se poate de comparat rezultatele obŃinute şi de stabilit care este eficienŃa procesului de conducere.
Controlul insuficient, îndeosebi în sectorul financiar, poate deveni pentru multe întreprinderi mici
una din cauzele falimentului. De aceea controlul managerial se recomandă să fie executat prin
evaluarea bugetelor, analiza indicatorilor economico-financiari, a nivelului de rentabilitate şi a situaŃiei
fluxului în numerar etc
Indiferent de faptul ce este supus controlului - indicatorii financiari, calitatea producŃiei sau a
personalului, întreprinzătorul trebuie să Ńină cont de faptul că controlul se înfăptuieşte în scopul
realizării obiectivelor afacerii, iar pentru aceasta este important ca el să fie eficient, organizat la timp,
flexibil şi necostisitor.

53. Afacerea virtuală - afacerea sec. XXI


54. Analiza SWOT. Formularea scopul şi obiectivelor afacerii
55. Erorile cele mai frecvente în gestiunea unei afaceri mici

-Deosebirile sensibile de optici, temperament intre cadrele care evalueaza, unii fiind foarte
critici,altii dinpotriva, astfel aceleasi evaluari reflecta calitati, aptitudini, eforturi.
-Evaluatorii simpatizeaza in masura diferita persoanele supuse evaluarii.
-Supraprecierea evenimentelor survenite in ultimna perioada, cea ce modifica realizmul
evaluatorilor si incurajeaza oportunizmul salariatilor evaluati.
-Tendintele pacifiste ale evaluatorilor pentru a evita discutiile contradictorii,ceea ce se manifesta
printro inbunatatire generala,artificiala a rezultatelor evaluarii.
-Incompetenta evaluatorilor,care nu cunoaste bine metodele de avaluare si nu are aptitudinile
necesare acestui proces deosebit de complex.

56. Motivele încetării activităŃii antreprenoriale

Alegerea ideii care nu este cea mai potrivită — iniŃial ideea de afaceri părea unică şi originală,
însă lansându-se pe piaŃă cu ea, întreprinzătorul „descoperă" că există alte afaceri, care oferă acelaşi
produs sau serviciu, piaŃa este satisfăcută sau cererea este mult mai mica decât s-a prognozat.

Lipsa unei echipe manageriale. întreprinzătorul încearcă să rezolve totul de unul singur.
Ocupându-se de lucrurile mărunte, care pot fi realizate de alte persoane, el se epuizează şi-i rămâne
puŃin timp pentru lucrurile importante legate de gestiunea şi dezvoltarea afacerii.

Lipsa unui plan. Lucrurile nu pot să decurgă la voia intâmplarii, iar din cauza lipsei unui plan
adecvat, a unei viziuni clare despre afacere intreprinzătorul nu va avea şanse de succes.

InsuficienŃa resurselor financiare-este o cauză importantă a eşecului afacerii. Previziunea


incorectă a cheltuielilor duce ta aceea că afacerea la un moment dat nu mai dispune de resurse
financiare pentru a-şi acoperi cheltuielile. Un întreprinzător priceput trebuie să Ńină cont de cheltuielile
şi costurile pentru o perioada îndelungata de timp.
Amplasament nefavorabil. Şi cel mai bun magazin poate să dea faliment dacă nu este amplasat
unde trebuie. Când întreprinzătorul este în căutarea unei locaŃii, este important să Ńină cont de
traficului pietonal şi rutier, de facilitatea de a găsi afacerea, infrastructura, aproprierea altor afaceri
etc Cu toate că nu există un amplasament ideal, mai potrivit este acela care permite cel mai bine
realizarea scopurilor, luând în considerare costurile amplasării şi veniturile posibile.
Subestimarea competiŃiei. Chiar şi o idee de afaceri excelentă nu garantează succesul pe piaŃă,
deoarece există concurenŃi, care vor răspunde provocării, propunând produse mai performante.

Lipsa unei strategii de marketing. Cu toate că este frecvent vehiculată afirmaŃia că produsele
bune singure se vând, realitatea confirmă contrariul. Pentru ca acestea sa ajungă la consumator, el
trebuie să fie informat şi motivat să cumpere şi, ce-i mai important, să rămână.

37
Lipsa de numerar. Afacerea poate fi profitabilă, însă insuficienŃa de numerar, ca urmare a
încasărilor întârziate, creează probleme serioase. Astfel, fatreprinzătorul nu dispune de bani suficienŃi
pentru a achita salariile angajaŃilor, a acoperi plăŃile pentru servicii etc Dezechilibrul între încasări şi
plăŃi nu permite a desfăşura normal activitatea şi poate duce la închederea acesteia.

Erori în selectarea personalului Succesul oricărei afaceri depinde^ fa mare măsură, de angajaŃi,
deoarece ei realizează ideea de afaceri. Dacă angajaŃii sunt incompetenŃi, se eschivează de la
muncă, nu sunt politicoşi cu clienŃii, este foarte mare probabilitatea că afacerea va eşua. ClienŃii vin
acolo unde sunt aşteptaŃi, respectaŃi şi li se oferă o deservire şi produse de calitate.

Lipsa controlului. lipsa unui control regulat nu permite rapid a depista problema, iar întârzierea
poate să coste mult, ca urmare a imposibilităŃii înlăturării ei.

57. ConŃinutul funcŃiei de motivare în cadrul unei afaceri mici

Pentru reuşita unei întreprinderi mici un rol important îl joacă capacităŃile profesionale ale
subordonaŃilor şi creativitatea lor. Pentru implicarea angajaŃilor şi dirijarea comportamentelor lor spre
realizarea obiectivelor generale ale întreprinderii, este necesară îndeplinirea corespunzătoare a
funcŃiei de motivare de către manager, prin utilizarea unor tehnici şi mijloace de stimulare
moovanonală, practicarea unui stil de conducere corespunzător situaŃiei. Ca urmare a numărului
redus de angajaŃi, managerul unei întreprinderi mici cunoaşte efectiv fiecare subordonat. Aceasta-i
permite si evalueze adecvat contribuŃia şi eforturile fiecăruia in obŃinerea rezultatului final.
Unul dintre cei mai reprezentativi factori motivatinali ai personalului într-o întreprindere mică, cu
toate că resursele financiare sunt limitate, rămâne stimularea materială, care poate să se prezinte
sub formă de salarii, premii, ajutoare materiale sau de alte beneficii materiale.
Dacă este utilizată forma dată de motivare, e important ca managerul să-i facă pe salariaŃi să
înŃeleagă că este imposibilă o creştere a salariilor fără o creştere a profiturilor. In caz contrar,
întreprinderea este condamnată la faliment, iar angajaŃii ei pot deveni someri.

Un factor de motivaŃie şi satisfacŃie pentru angajaŃi pot deveni însăşi desfăşurarea activităŃii in
cadrul întreprinderii date, posibilitatea de autorealizare, precum şi atmosfera din cadrul ei, deoarece
anume întreprinderea este locul unde angajaŃii petrec cea mai mare parte din timp. Reuşita afacerii
depinde, în mare măsură, de climatul şi relaŃiile interpersonale din cadrul întreprinderii mici.
CapacităŃii managerului de a crea o atmosferă de colaborare şi unitate a personalului, a spiritului de
echipă şi ajutor reciproc dintre angajări. Pentru o întreprindere mică nu este suficient ca managerul
să fie un conducător bun, el trebuie sa fie un adevarat leder, o auturitate in care angajatii sa aiba
incredere, pe care il vor insoti...

58. ConŃinutul funcŃiei de planificare în cadrul unei afaceri mici

O particularitate a managementului întreprinderii mici consta în aceea că planificarea activităŃii


poartă un caracter "formal. Deşi managementul eficient începe întotdeauna cu planificarea,
majoritatea întreprinzătorilor ignoră complet necesitatea elaborării unei strategii de dezvoltare. Este
foarte redus numărul întreprinderilor mici ce dispun de un plan de afaceri care ar evalua situaŃia
curentă şi ar reflecta toate etapele şi resursele necesare pentru realizarea cu succes a obiectivelor
fixate.
Incertitudinea şi instabilitatea economică, dependenŃa mare de mediul extern creează mari
dificultăŃi în realizarea obiectivelor propuse de planul strategic. Astfel nesiguranŃa zilei de mâine
provoacă atitudinea sceptică a managerilor întreprinderilor micului business faŃă de planurile
strategice, în special, şi planificare, în general. In rândul celor care au un plan de afaceri, predomina
întreprinderile care sunt în căutarea unei finanŃări externe, fiind"impuse" de băncile comerciale sau
partenerii străini să-i prezinte la cazul negocierii unui credit, a unei investirii comune.

59. SoluŃii de depăşirea a problemelor antreprenoriale


38
60. Metode de încetare a activităŃii unei afaceri mici.

Încetarea temporar Decizia privind încetarea temporară a activităŃii întreprinderii trebuie să fie
declarată la oficiul teritorial al Camerei de înregistrări de Stat, activitatea fiind suspendată pe o
perioadă de până la 3 ani.
Pentru suspendarea temporară a activităŃii, întreprinzătorul trebuie să:
- prezinte în scris o cerere privind suspendarea activităŃii întreprinderii la oficiul teritorial al Camerei
de înregistrări de Stat;
- publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova un aviz refritor la suspendarea activităŃii
întreprinderii cu indicarea termenului suspendării;
- informeze creditorii privind încetarea temporară a activităŃii şi să aştepte expirarea a 2 luni, termen
de înaintare a creanŃelor de către creditori;
- prezinte certificatele de Ia instanŃele financiare cu privire la închiderea convenŃională a conturilor;
- predea ştampila pentru păstrare oficiului teritorial al Camerei de înregistrări de Stat
Insă foarte mulŃi întreprinzători îşi încetează activitatea fară să facă nici o declaraŃie, din cauză
formalităŃilor complicate şi a costului lichidării. Printre întreprinzători chiar circulă opinia că afacerea
este simplu de deschis, dar dificil şi scump de închis.
Incetarea definitivă Incetarea definitivă a activităŃii de antreprenoriat poate avea loc prin
vânzarea afacerii, fuziunea sau asocierea cu alte întreprinderi, transferarea ei către membrii familiei,
lichidarea sau declararea falimentului acesteia.
Spre deosebire de celelalte metode de încetare a activităŃii, lichidarea poate fi realizată în baza
deciziei fondatorului sau a instanŃei judecătoreşti, ca urmare a insolvabilităŃii afacerii, neprezentării
dărilor de seamă, încălcărilor legislaŃiei etc
Procedura de lichidare a afacerii reprezintă un proces complicat, care include următoarele
etape:
- formarea comisiei de lichidare sau desemnarea lichidatorului, care se va ocupa de lichidarea
afacerii;
- publicarea în două numere consecutive ale Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului
despre lichidarea întreprinderii cu indicarea termenului-limită de înaintare a creanŃelor de către
creditori;
- informarea în termen de 15zile de la ultima publicare a creditorilor despre lichidarea
întreprmdrii, termenul de înaintare a creanŃelor, care este de 6 luni de la data ultimei publicaŃii a
avizului în Monitorul Oficial al 'Republicii Moldova. Prin hotărârea de lichidare se poate prevedea un
termen mai mare;
In întocmirea procesul ui-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanŃelor înaintate
de creditori şi sumei acestora, precum şi rezultatul exarnmăni lor. Aceste documente se aprobă de
către fondatorii (asociaŃii) mtreprmderii şi instanŃa de judecată, care au luat hotărârea de lichidare, şi
se aduc la cunoştinŃa fiecărui creditor;
- întocmirea proiectului bilanŃului de lichidare, care să reflecte valoarea de bilanŃ şi valoarea de
piaŃă a activelor, inclusiv creanŃele, datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator şi datoriile
care se află pe rol în instanŃa judecătoreas ă în termen de 15 zile de la data expirării termenului de
înaintare a creanŃelor,
- executarea tuturor creanŃelor creditorilor.
CreanŃele creditorilor faŃă de întreprinderea ce se lichidează se execută din contul bunurilor
acestei în următoarea ordine:
- creanŃele cetăŃenilor faŃă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăŃii lor sau
în legătură cu moartea, pe calea capitalizării plăŃilor respective pe unitate de timp;
- creanŃele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada
de până la 6 luni precedente luării hotărârii de lichidarea
- achitarea cu bugetul public naŃional pentru perioada de până la un an precedent luării hotărârii
de lichidare şi pe alte creanŃe ale creditorilor,
- alte creanŃe ale creditorului;
- intocmirea bilanŃului de lichidare şi prezentarea, o dată cu predarea bunurilor rămase ale
mtreprmderii, fondatorilor (asociaŃilor) acesteia, instanŃei de judecată, prin a căror decizie a fost
înfiinŃaŃi.
39
- repartizarea bunurilor rămase după executarea creanŃelor creditorilor,
- depunerea în termen de 3 zile de la data aprobării bilanŃului de lichidare la Camera înregistrării
de stat a cererii de radiere a întreprinderii din Registrul de Stat al întreprinderilor, la cererea de
radiere se anexează toate actele necesare . In termen de 3
zile de la data primirii actelor Camera de înregistrări de Stat adoptă decizia de radiere din registru şi
în termen de 3 zile informează organele fiscale şi statistice privind radierea întreprinderii. Afacerea se
consideră lichidată când informapa despre aceasta a fost radiată din Registrul de Stat al
intreprinderilor.

61. Procesul de lichidare a afacerii


62. Încetarea definitivă a activităŃii unei afaceri

Incetarea definitivă a activităŃii de antreprenoriat poate avea loc prin vânzarea afacerii, fuziunea
sau asocierea cu alte întreprinderi, transferarea ei către membrii familiei, lichidarea sau declararea
falimentului acesteia.
Spre deosebire de celelalte metode de încetare a activităŃii, lichidarea poate fi realizată în baza
deciziei fondatorului sau a instanŃei judecătoreşti, ca urmare a insolvabilităŃii afacerii, neprezentării
dărilor de seamă, încălcărilor legislaŃiei etc Procedura de
lichidare a afacerii reprezintă un proces complicat, care include următoarele etape:
- formarea comisiei de lichidare sau desemnarea lichidatorului, care se va ocupa de lichidarea
afacerii;
- informarea în termen de 15zile de la ultima publicare a creditorilor despre lichidarea
întreprmdrii, termenul de înaintare a creanŃelor, care este de 6 luni de la data ultimei publicaŃii a
avizului în Monitorul Oficial al 'Republicii Moldova. Prin hotărârea de lichidare se poate prevedea un
termen mai mare;
In întocmirea procesul ui-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanŃelor înaintate
de creditori şi sumei acestora, precum şi rezultatul exarnmăni lor. Aceste documente se aprobă de
către fondatorii (asociaŃii) mtreprmderii şi instanŃa de judecată, care au luat hotărârea de lichidare, şi
se aduc la cunoştinŃa fiecărui creditor;
- întocmirea proiectului bilanŃului de lichidare, care să reflecte valoarea de bilanŃ şi valoarea de
piaŃă a activelor, inclusiv creanŃele, datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator şi datoriile
care se află pe rol în instanŃa judecătoreas ă în termen de 15 zile de la data expirării termenului de
înaintare a creanŃelor,
- executarea tuturor creanŃelor creditorilor.
CreanŃele creditorilor faŃă de întreprinderea ce se lichidează se execută din contul bunurilor
acestei în următoarea ordine:
- creanŃele cetăŃenilor faŃă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăŃii lor sau
în legătură cu moartea, pe calea capitalizării plăŃilor respective pe unitate de timp;
- creanŃele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru
perioada de până la 6 luni precedente luării hotărârii de lichidare;
- achitarea cu bugetul public naŃional pentru perioada de până la un an precedent luării
hotărârii de lichidare şi pe alte creanŃe ale creditorilor,
- alte creanŃe ale creditorului;
- intocmirea bilanŃului de lichidare şi prezentarea, o dată cu predarea bunurilor rămase ale
mtreprmderii, fondatorilor (asociaŃilor) acesteia, instanŃei de judecată, prin a căror decizie a fost
înfiinŃaŃi.
- repartizarea bunurilor rămase după executarea creanŃelor creditorilor,
- depunerea în termen de 3 zile de la data aprobării bilanŃului de lichidare la Camera înregistrării
de stat a cererii de radiere a întreprinderii din Registrul de Stat al întreprinderilor, la cererea de
radiere se anexează toate actele necesare .
In termen de 3 zile de la data primirii actelor Camera de înregistrări de Stat adoptă decizia de
radiere din registru şi în termen de 3 zile informează organele fiscale şi statistice privind radierea
întreprinderii. Afacerea se consideră lichidată când informapa despre aceasta a fost radiată din
Registrul de Stat al intreprinderilor.

40