UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACUTATEA DE DREPT „SIMION

BĂRNUȚIU”

Disciplina: DREPT CIVIL (CONTRACTE SPECIALE)

Profesor: Conf. Univ. Dr. GHEORGHE COMĂNIȚĂ

TEMA:

“REVOCAREA DONAȚIEI”

STUDENT: POPA GEORGE-ALEXANDRU

SPECIALIZAREA: DREPT

ANUL: III ID
 Notiunea contractului de donatie

Potrivit articolului 801 din Codul civil, donatia este un contract solemn prin
care o parte, numita donator, cu intentie liberala isi micsoreaza irevocabil
patrimoniul sau in favoarea celeilalte parti, numita donatar, fara a urmari de la
aceasta o contraprestatie.
Dupa cum rezulta din aceasta definitie, ceea ce caracterizeaza donatia este
trecerea unor valori dintr-un patrimoniu in altul fara echivalent, cu intentia de a
face o donatie (animus donandi). Aceasta intentie, concretizata in incheierea
contractului, in forma si in conditiile prevazute de lege, justifica marirea unui
patrimoniu in detrimentul altuia, constituind cauza ei. Trebuie facuta precizarea,
de asemenea, ca donatia – ca varietate a contractelor cu titlu gratuit – reprezinta
o liberalitate, deoarece are ca efect micsorarea patrimoniului donatorului cu bunul
donat spre deosebire de contractele dezinteresate(de exemplu comodatul, mandatul
sau depozitul cu titlu gratuit, etc. ), prin care nu se micsoreaza patrimoniul celui
care procura altuia un folos, motiv pentru care acestea din urma nu sunt supuse
regulilor de fond si de forma prevazute pentru donatii.
1.1. Caractere Juridice
Contractul de donatie este un contract solemn, pentru a carui validitate este
necesara forma inscrisului autentic, lipsa formei atragand nulitatea absoluta a
acestuia(articolul 813 C. Civ.).
Contractul de donatie este un contract cu titlu gratuit din categoria
liberalitatilor, deoarece donatorul isi micsoreaza patrimoniul cu un bun sau cu un
drept (real sau de creanta) fara a primi un echivalent al acestuia. Intentia
liberala(“animus donandi”) trebuie sa existe la momentul incheierii
contractului(art. 813 C. civ.).
Contractul de donatie este un contract unilateral deoarece creeaza obligatii
numai pentru donator (in principiu). Chiar daca este o donatie cu sarcini pentru
donatar, aceste sarcini nu pot intrece valoarea bunului donat caci atunci contractul
se transforma intr-un contract bilateral, cu titlu oneros.
Contractul de donatie este un contract translativ de proprietate, dreptul
transmitandu-se prin acordul partilor exprimat cu respectarea conditiilor de forma
cerute de lege.
2. Principiul irevocabilitatii donatiilor

2.1. Notiune si caracteristici

Prin esenta lor, liberalitatile intre vii sunt irevocabile. Aceasta irevocabilitate,
reglementata prin texte speciale(art 801 si 822 – 824 C. civ. ), care actioneaza
descurajant pentru donator si contribuie la siguranta circuitului civil, nu este cea
prevazuta pentru toate contractele ( art. 969 C. civ. ) si care rezulta din principiul
ca, odata incheiat, contractul are forta obligatorie intre partile contractante (este
“legea partilor”) si nu poate fi revocat (desfacut desfiintat sau modificat) prin
vointa uneia dintre ele(irevocabilitate de gradul 1). Forta obligatorie a oricarui
contract actioneaza, evident, si in cazul contractului de donatie, in sensul ca –
odata incheiat – nu poate fi desfiintat prin vointa uneia dintre parti, fie si
donatorul.
Irevocabilitatea donatiilor are insa un caracter special, mai accentuat decat forta
obligatorie a oricarui contract, in sensul ca in materie de donatii (indiferent daca s-
au realizat in forma autentica, deghizata, indirecta sau dar manual) irevocabilitatea
priveste nu numai efectele, ci insati esenta contractului, fiind o conditie de
validitate pentru formarea lui, ceea ce se numeste irevocabilitate de gradul doi.
2.2. Clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii donatiilor
  Conditiile potestative sunt acele conditii suspensive sau rezolutorii a caror
realizare depinde de vointa celui care se obliga.
Conditiile potestative sunt de doua feluri :
Pure – a caror realizare depinde in exclusivitate de vointa celui care se obliga;
Simple – a caror realizare depinde atat de vointa donatorului cat si de alte cauze
exterioare.
Spre deosebire de contractele cu titlu oneros, in care sunt interzise
conditiile pur potestative, in cazul donatiei sunt interzise si conditiile potestative
simple pentru a nu afecta principiul irevocabilitatii donatiilor (art. 822, C. civ. ). In
schimb sunt admise conditiile cazuale sau mixte.
Plata datoriilor viitoare nedeterminate pe care le-ar contracta donatorul este
o clauza nula daca nu se cunoaste inca valoarea lor(art. 823 C. civ. ). Rezervarea
dreptului de a dispune de bunul donat este o clauza incompatibila cu principiul
irevocabilitatii donatiilor(art. 824 C. civ. ). Daca s-au donat mai multe bunuri si
rezerva exista numai cu privire la un anumit bun ori suma de bani va fi nula clauza
referitoare la dreptul donatorului de a dispune de acel bun sau suma de bani. Daca
rezerva dreptului de a dispune se refera la toate bunurile donate, contractul va fi
afectat in intregime de nulitate, caci in acest caz suntem in prezenta unei conditii
rezolutorii pur potestativa, interzisa atat in actele cu titlu oneros cat si “a fortiori”
in cele cu titlu gratuit.
Rezervarea dreptului de denuntare unilaterala este prin natura ei o clauza
incompatibila cu principiul irevocabilitatii donatiilor.
2.3. Clauze admise in contractul de donatie
In contractul de donatie sunt admise urmatoarele clauze :
-Clauza referitoare la termen, caci termenul in acest caz nu afecteaza dobandirea
dreptului de proprietate de catre donatar.
-Clauza referitoare la o conditie cazuala.
-Clauza privind plata datoriilor prezente ale donatorului sau a datoriilor viitoare.
-Clauza privind reantoarcerea bunului donatin patrimoniul donatorului daca
donatarul moare inainte de donator, chiar daca lasa mostenitori.
-Clauza prin care donatorul isi rezerva dreptul de uzufruct pentru el sau pentru o
alta persoana, ori dreptul de abitatie este valabila caci, in definitiv, se doneaza doar
“nuda proprietate”.
2.4. Revocarea donatiilor intre soti
 Se poate face fie in mod expres (prin act autentic), fie in mod tacit printr-un
act ulterior al donatorului din care rezulta implicit ca donatia a fost revocata.
Revocarea se poate face “ad nutum”(vointa unilaterala a donatorului)
oricand : in timpul casatoriei, dupa incetarea casatoriei, dupa decesul sotului
donator impotriva mostenitorilor acestuia.
Donatia intre soti devine definitiva si irevocabila numai din momentul
mortii donatorului.
Clauzele incompatibile cu principiul irevocabilitatii donatiilor sunt
compatibile in cazul donatiilor intre soti.
Una dintre trasaturile juridice a contractului de donatie este irevocabilitatea.
De altfel, principiul irevocabilitatii donatiilor, este consacrat in mod expres prin
dispozitiile art. 801 C.civ. fara a aduce atingere acestui principiu, partile pot
stipula in contract anumite clauze (conditii) care pot duce la desfiintarea
contractului. Revocarea reprezinta o sanctiune civila, care consta in inlaturarea
efectelor actului juridic civil cu titlu gratuit, ca urmare a ingratitudinii
gratificatului sau a neexercitarii culpabile a sarcinii.
Independent de aceste clauze, legiuitorul in art. 829 C.civ. prevede cazurile
expres si limitative cazurile in care o donatie poate di totusi revocata:
neindeplinirea sarcinilor impuse donatarului, ingratitudinea acestuia fata de
donator si survenienta de copii.
Desi in formularea legala se foloseste cuvantul ‘conditii’, (‘donatia intre vii
s revoca pentru neindeplinirea conditiilor cu care s-a facut’, art. 829 C.civ.)
doctrina si jurisprudenta au admis in mod unanim ca legiuitorul face referire la
sarcinile care pot afecta donatia si care pot fi impuse donatarului fie in folosul
donatorului, fie in folosul unui tert, fie chiar in folosul donatarului.
Stipularea unei sarcini in continutul donatiei, are ca efect pierderea caracterului
gratuit al donatiei, care in limita sarcinii impuse donatarului, devine un contract
sinalagmatic.
Unul dintre efectele specifice contractelor sinalagmatice este posibilitatea ca in
temeiul dispozitiilor art. 1020 si 1021 C.civ. sa se solicite desfiintarea contractului,
dac auna dintre parti nu isi executa in mod culpabil obligatiile contractuale.
Creditorul are insa si posibilitatea de a solicita executarea silita a obligatiilor, daca
are interes in mentinerea contractului. Revocarea donatiei poate fi calificata o
aplicatie a principiului potrivit caruia conditia rezolutorie in contractele
sinalagmatice este intotdeauna subinteleasa, principiul instituit prin dispozitiile art.
1020 C.civ., potrivit caruia conditia rezolutorie este intotdeauna subinteleasa in
constractele sinalagmatice, dac auna din parti nu isi executa obligatiile.
In limita sarcinii stipulate, devenind un contract sinalagmatic, donatia va urma
regimul juridic al unui astfel de contract. Prin urmare, in cazul neindeplinirii totale
sau partiale a sarcinii donatorul va putea opta intre a solicita executarea silita a
sarcinii sau rezolutiunea (revocarea) contractului cu daune-interese.
Fiind supusa regimului juridic al unui contract sinalagmatic si in cazul
donatiei cu sarcinipartile pot insera in continutul contractului anumite clauze
contractuale exprese privind rezolutiunea contractului pentru neexecutare, care
constituie asa-numitele pacte comisorii exprese. In functie de efectele unor
asemenea clauze, rolul instantei poate sa ramana acelasi ca si in cvazul rezolutiunii
judiciare, inclusiv acordarea unui termen de gratie (pact comisoriu de gradulI) ;
poate doar sa constate daca obligatia a fost sau nu executata corespunzator, fara a
putea acorda termen de gratie (pact comisoriu de gradul II) ; constata doar ca a
intervenit rezolutiunea (pact comisoriu de gradul III) ; va constata ca donatia este
de drept revocata prin neexecutarea sracinii fara punere in intarizere si fara orice
alta formalitate (pact comisoriu de gradul IV).
Cum dreptul de a cere revocarea donatiei este un drept recunoscut in
favoarea donatorului, acesta este liber sa dispuna in calitate de titular, astfel ca, nu
contravine naturii contractului de donatie fiind pe deplin valabila clauza prin care
partile stipuleaza in contract renuntarea donatorului la dreptul de a cere revocarea
donatiei pentru neexecutarea sarcinii. Solutiile expuse mai sus sunt aplicabile atat
in situatia in care sarcina este prevzuta in favoarea donatorului cat si in situatia in
care sarcina este stipulata in favoarea unui tert sau chiar a donatarului insasi.
Ca si in cazul rezolutiunii unui contract sinalagmatic, si in cazul donatiei,
revocarea pentru neexecutarea sarcinii nu poate fi ceruta decat de catre donator,
care asa cum am mai aratat are deschisa si posibilitatea ca in ipoteza in care
executarea sarcinii este inca posibila, sa solicite instantei de judecata excecutarea
contractului sin u revocarea. Daca sarcina este stipualata in favoarea unui tert
beneficiar, in caz de neexecuatre, aceasta poate solicita obligarea donatarului la
executarea silita. El nefiind insa parte in contractul de donatie, nu va putea cere
revocarea donatiei pentru neexecutarea sarciniiin favoarea lui, acest drept
donatorului, mostenitorului sau si creditorului. Dreptul de a cere revocarea
donatiei nu este recunoscut nici donatarului, care nu se poate elibera de executarea
sarcinii, renuntand la beneficiul liberalitatii intrucat, aceasta ar echivala cu o
denuntare unilaterala a contractului, ori donatia este un contract si nu poate fi
revocat decat prin consimtamantul ambelor parti,
Cum dreptul de proprietate asupra bunului donat de transmite din momentul
inchierii valabile a contractului, riscul contractului va fi suportat de catre pripietar,
conform principiului res perit domino. Asa se justifica faptul ca obligatia
donatarului de a-si executa sarcinile impuse prin contract subzista si in cazul
pieirii fortuite a bunului ce a facut obiectul liberalitatii.
Într-un contract de donaţie părţile pot stipula – cu respectarea principiului
irevocabilităţii – anumite clauze care pot duce la desfiinţarea contractului.
Independent de aceste clauze prevăzute expres de părţile contractante, legea
prevede trei cauze de revocare, numite cauze legale de revocare, deoarece nu
operează fără a fi prevăzute în contract; revocarea pentru neexecutarea sarcinii,
pentru ingratitudine şi pentru survenienţă de copil. Aceste trei cauze nu contravin
principiului irevobabilităţii şi nu reprezintă excepţii de la acesta. Dintre cele trei
cauze legale de revocare, numai pentru survenienţă de copil operează de drept; în
caz de litigiu dintre părţi instanţa constată numai îndeplinirea condiţiilor revocării.
În schimb, în celelalte două cazuri, revocarea este judiciară; revocarea se pronunţă
numai la cecrerea persoanelor îndreptăţite a introduce acţiunea şi numai în baza
aprecierii de către instanţă a faptelor de ingratitudine săvârşite de donator,
respectiv de neexecutarea a sarcinii de către donator ori succesorii săi în drepturi.
Sarcina este o obligaţie impusă donatarului, care, dacă a acceptat donaţia,
este ţinut să o ducă la îndeplinire. În caz de neexecutare, donatorul poate recurge
la măsuri de executare sau la rezoluţiunea donaţiei, ori la revocarea judiciară a
acesteia pentru neexecutarea sarcinii. Sarcina trebuie să fie posibilă, licită şi
morală. Ea poate fi stipulată în favoarea oricăreia dintre părţi sau în favoarea unui
terţ. Dacă sarcina sa stipulat în favoarea donatarului, donaţia este pur gratuită,
însă, în caz de neexecutare, ea poate fi revocată pe acest temei. Dacă sarcina este
stipulată în favoarea donatorului sau a unui terţ, în măsura sarcinii, donaţia nu mai
este o liberalitate. Acţiunea în revocare poate fi intentată de donator, de succesorii
săi în drepturi şi chiar de creditorii chirografari prin intermediul acţiunii oblice.
Dacă este admisă de către instanţă, acţiunea în revocarea donaţiei va produce
efecte retroactive atât în privinţa donatarului şi a succesorilor lui în drepturi, cât şi
faţă de terţi. Bunurile donate se reîntorc la donator libere de orice sarcină. Dacă
donatorul a adus îmbunătăţiri lucrului donat, el este îndreptăţit la despăgubiri
corespunzătoare.
Ingratitudinea este antonimul recunoştinţei, pe care donatarul s-ar cuveni
să o aibă faţă de donator. Recunoştinţa nu constituie o obligaţie pozitivă, dar ea
impune donatarului abţinerea de la săvârşirea unei fapte necorespunzătoare la
adresa donatorului. În principiu, toate contractele de donaţie pot fi revocate pentru
ingratitudinea donatarului, cu excepţia donaţiilor făcute de terţi viitorilor soţi
înaintea căsătoriei.
Cazurile de revocare a donaţiilor pentru ingratitudine prezentate de art. 831
C. Civ. sunt:
a. dacă donatarul a atentat la viața donatorului ;
b. dacă donatarul s-a făcut culpabil faţă de donator de delicte, cruzimi sau injurii
grave ;
c. Dacă donatarul refuză nejustificat a furniza alimente donatorului când are
nevoie.
Pentru ca donaţia să fie revocabilă, nu se cere o condamnare penală a
donatarului, ci este suficient să se stabilească de către instanţa de judecată intenţia
de a ucide donatorul chiar dacă nu a fost concretizată. Uciderea din culpă sau în
legitimă apărare a donatorului de către donatar nu poate duce la revocarea donaţiei
pe acest temei.
Potrivit art. 831 C.Civ., donaţia va fi revocată în cazul săvârşirii de către
donatar asupra donatorului a unor delicte, cruzimi sau injurii grave. Gravitatea
faptelor se apreciază numai de către instanţa de judecată. Actele de cruzime
vizează integritatea corporală şi sănătatea donatorului şi ele vor trebui să fie
săvârşite de donatar sau de o altă persoană din ordinul acestuia. Injuriile ating
onoarea, reputația, sau demnitatea donatorului.
 Revocarea donaţiei pentru refuz de alimente presupune ca donatorul să fi
ajuns la nevoie, iar donatarul, deşi având posibilitatea, să-i refuze fără justificare
ajutorul alimentar pe care i-l impune obligaţia de recunoştinţă. Refuzul donatarului
nu va putea fi sancţionat cu revocarea, dacă donatorul are rude în situaţia de a-i
putea acorda întreţinere. Cuantumul valoric al alimentelor nu trebuie să depăşească
valoarea donaţiei. În cazul în care bunul a fost donat mai multo persoane, dar
numai una dintre acestea se face vinovată de ingratitudine, revocarea donației va
acționa numai împotriva vinovatului. Acţiunea în revocarea donaţiei pentru
ingratitudine este o pedeapsă civilă, care se caracterizează prin următoarele:
-este o acţiune strict personală, putând fi intentată numai de donator, acasta nu
poate fi exercitată nici de către creditorii donatorului, pe cale acţiunii oblice
conform art. 974 C.Civ. şi nici de către moştenitorii lui – deşi acţinuea are caracter
patrimonial -. 
În mod excepţional, moştenitorii devin titularii acţiunii în revocare în
următoarele două cazuri: un prim caz este atunci când acţiunea a fost intentată de
donator, dar acesta a decedat înainte de terminarea procesului; cel de al doilea caz
intervine atunci când donatorul decedează înainte de expirarea termenului în care
acțiunea poate fi intentată -titularul acţiunii îl poate ierta pe donatar şi iertarea se
prezumă dacă a trecut un an din ziua săvârşirii sau aflării faptului fără ca să se fi
cerut revocarea, termenul de un an nu este un termen de prescripţie, ci un termen
de decădere bazat pe o prezumţie legală care nu este supus cauzelor de întrerupere
șI de suspendare stabilite în materie de prescripție -acţiunea în revocarea donaţiei
pentru ingratitudine poate fi intentată doar în contra autorului faptului de
ingratitudine. Dacă el moare fără ca acţiunea să fi fost intentată sau terminată ea se
stinge, adică nu poate fi pornită, dar nici măcar continuată împotriva
moştenitorilor donatorului (art.833 alin.2 C.Civ.). Dacă sunt mai mmulţi donatari,
acţiunea în revocare nu poate fi admisă decât împotriva celor care s-au făcut
vinovaţi de ingratitudine.