Sunteți pe pagina 1din 2

STRĂINUL MISTERIOS

"Străinul misterios" a lui Mark Twain rămâne una din cărţile preferate cu toate că am
citit-o pe la 14 ani şi pe la vreo 16 ani credeam că nu mă mai interesează. Am primit-o cadou de
ziua mea şi fiind ceva nou şi destul de subţire, am început să o citesc. Probabil că am fost
transportat de magia lui Twain care te făcea crezi că orice este posibil. Pe măsură ce citeam
despre isprăvile lui Satan (nu vă speriaţi, este un nume de înger) începeam să-mi pun probleme
despre ce este cu adevărat bine şi rău. În perioada aceea se tot succedau reclame la televizor
despre Dracula al lui F. F. Coppola şi, în mintea mea, povestea lui Dracula era alta decât cea pe
care o ştim cu toţii, era un biet îndrăgostit care renunţase la viaţa veşnică doar pentru a-şi regăsi
iubita. Transformarea personajului negativ în personaj simpatic sau demn de compasiune, în
personaj romantic, chiar, se datorează cărţii lui Twain. Toată grila mea de valori era răsturnată.

În principiu acţiunea cărţii are loc într-un sătuc din Austria medievală, un sătuc uitat şi
plictisitor, începutul seamănă pe undeva cu "Le grand Meaulnes" al lui A. Fournier. În 1590, un
tânăr pe nume Philip Traum apare în oraş. El pretinde a fi nepotul lui Satan şi se împrieteneşte cu
trei băieţi adolescenţi: Theodor, Seppi, şi Nikolaus. El îi fascinează cu viziuni miraculoase,
tulburătoare, şi depune eforturi pentru a-l converti pe nevinovatul Theodor la o viziune nihilistă.
Theodor (povestitorul) este îngrozit, atât de lipsa de umanitate a sătenilor pioşi aşa cum i-a fost
revelată lui de către Traum şi prin cruzimea amorală a lui Traum însuşi. În cele din urmă,
Traum declară că realitatea este o iluzie, şi lasă Theodor cu o idee ambiguuă "Visează alte vise,
şi visează-le bine!"

Povestitorul îl întâlneşte într-o bună zi un străin misterios care este nici mai mult nici mai
puţin decât un înger. Şi, în această calitate, nepotul lui Satan nu are conştiinţa binelui şi a răului.
Făureşte homunculi - omuleţi din lut, le dă viaţă şi populează cu ei un sat în miniatură apoi, când
s-a plictisit de ei, îi striveşte. Copilul este complet derutat de acest comportament.

M-am ciocnit în această carte de un nihilism ciudat. Satan - Traum le povestea copiilor că
nimic din ce e pe lumea asta nu există de fapt. Şocul respectiv mi-a arătat la o vârstă fragedă că
există mai multe feluri de a vedea lumea. Dar cel mai mult mi-a plăcut felul în care povestea
îngerului-diavol este pusă în echilibru cu întunecimea religioasă a vremurilor inchiziţiei.
"Străinul" enunţă adevăruri de bun simţ, defăimează neamul omenesc cu exemple la îndemana
oricui. Sfârşitul este destul de dramatic, este ca o despărţire de copilărie, de copilăria lumii
moderne şi de vârsta copilăriei. Spre deosebire de strădanii ulterioare de a captiva cititorul,
"Strainul misterios" rămâne o opera de referinţă. Umorul lui Twain se face simţit şi aici dar este
gâtuit de teamă la fel ca şi vocea lui Traum din ultimele rânduri ale cărţii. Nu este greu de înţeles
de ce pe străin îl cheamă Traum adică vis în limba germană.

Acţiunea gravitează în jurul unui personaj uman, un copil, şi a unui înger venit să îl
iniţieze în plan spiritual. Iniţierea constă in expunerea unui punct de vedere diferit asupra lumii,
pentru ca finalul să dezvaluie o idee surprinzatoare. Criticii îi contestă valoarea, afirmând că este
opera unui om înnebunit de durere după pierderea fiicei şi a soţiei sale, şi că nu face parte cu
adevărat din seria creaţiilor valoroase ale lui Mark Twain. În ciuda contestării înverşunate a
dogmelor cartea mi-a plăcut mai mult decât orice altceva am citit de acelaşi autor. S-ar putea ca
Jurnalul lui Adam şi al Evei să fie o lectură mai sigură pentru un adolescent dar nu sunt de părere
că această carte poate schimba în rău pe cineva, cu tot nihilismul său.

Nevoia pe care mi-a satisfăcut-o această carte a fost nevoia de a fantaza şi de a judeca
lumea cu proprii mei ochi şi după propriul meu sistem de valori. Este o carte care îţi dă încredere
în tine dar îţi lasă şi o mare responsabilitate: aceea de a construi cu forţe proprii lumea în care
vrei să locuieşti. Pentru că lumea asta, tot ce intuim în exteriorul nostru şi dincolo de
posibilităţile simţurilor, este un vis, o fantasmă.