Capitolul V - Prezentarea claselor și a tipurilor de asigurări generale

și de viață

Secţiunea I – Asigurări generale

Conform Legii nr.237/2015, principalele clase de asigurări generale sunt:

1. Asigurări de accidente (inclusiv accidentele de muncă și bolile profesionale), pentru care se
acordă: despăgubiri financiare; despăgubiri în natură; despăgubiri mixte (financiare și în natură);
despăgubiri pentru vătămări corporale suferite de persoane în timpul transportului.
2. Asigurări de sănătate, pentru care se acordă: despăgubiri financiare; despăgubiri în natură;
despăgubiri mixte (financiare și în natură).
3. Asigurări de mijloace de transport terestru (altele decât feroviare), care acoperă: daune
survenite la mijloacele de transport terestru cu motor; daune survenite la mijloacele de transport
terestru, altele decât cele cu motor.
4. Asigurări de mijloace de transport feroviar, care acoperă daune survenite la mijloacele de
transport feroviar care se deplasează sau transportă mărfuri ori persoane.
5. Asigurări de mijloace de transport aerian, care acoperă daune survenite la mijloacele de
transport aerian.
6. Asigurări de mijloace de transport maritim, lacustru şi fluvial, care acoperă: daune survenite
la mijloace de transport fluvial; daune survenite la mijloace de transport lacustru; daune survenite
la mijloace de transport maritim.
7. Asigurări de bunuri în tranzit, care acoperă daune suferite de mărfuri, bagaje și alte bunuri
transportate.
8. Asigurări de incendiu şi alte calamităţi naturale, care acoperă daune suferite de proprietăți
și bunuri (altele decât bunurile cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 şi 7) cauzate de: incendiu, explozie,
furtună, alte fenomene naturale în afara furtunii, energie nucleară, surpare de teren.
9. Alte asigurări de bunuri, care acoperă daune suferite de proprietăți și bunuri (altele decât
bunurile cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 şi 7), atunci când aceste daune sunt cauzate de grindină sau
îngheț, furt, altele decât cele prevăzute la pct. 8.
10. Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule, care acoperă daune care rezultă din
folosirea autovehiculelor terestre (inclusiv răspunderea transportatorului).
11. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian, care acoperă daune
care rezultă din folosirea mijloacelor de transport aerian (inclusiv răspunderea transportatorului).
12. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport maritim, lacustru şi fluvial,
care acoperă daune care rezultă din folosirea mijloacelor de transport maritim, lacustru și fluvial
(inclusiv răspunderea transportatorului).
13. Asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă: daune din prejudicii produse terților,
altele decât cele menționate la pct. 10, 11 și 12.
14. Asigurări de credite care acoperă următoarele riscuri: insolvabilitate, credit de export, vânzare
în rate, credit ipotecar, credit agricol.
15. Asigurări de garanţii pentru: garanții directe, garanții indirecte.
16. Asigurări de pierderi financiare, care acoperă: riscuri de șomaj, insuficiența veniturilor,
pierderi datorate condițiilor meteorologice nefavorabile, nerealizarea beneficiilor, riscurile
aferente cheltuielilor curente, cheltuieli comerciale neprevăzute, deprecierea valorii de piață,
pierderile de rentă sau alte venituri similare, pierderile comerciale indirecte, altele decât cele
menționate anterior, pierderile financiare necomerciale, alte pierderi financiare, conform clauzelor
contractului de asigurare.
17. Asigurări de protecţie juridică, care acoperă cheltuielile cu procedura judiciară și alte
cheltuieli, cum ar fi: recuperarea pagubei suferite de asigurat printr-o procedură civilă sau penală,
apărarea ori reprezentarea asiguratului într-o procedură penală, administrativă sau împotriva unei
reclamații îndreptate împotriva acestuia.
18. Asigurări de asistenţă a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau
absenţelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinţă permanentă.

Specificul asigurărilor generale este dat de protecția pe care o oferă, și anume:

 protecție financiară și protecția investiției;
 protejarea patrimoniului, a interesului financiar pe care îl reprezintă bunul pentru asigurat;
 soluții pentru controlul riscurilor.

Riscuri auxiliare
Asigurătorul autorizat să subscrie un risc principal dintr-o anumită clasă poate să subscrie
riscuri cuprinse într-o altă clasă, fără ca autorizaţia sa de funcționare să prevadă aceste riscuri, dacă
acestea sunt legate de riscul principal, privesc obiectul care se află sub incidenţa riscului principal,
sunt garantate prin contractul care reglementează riscul principal.
Riscurile cuprinse în clasele nr. 14 - Asigurări de credite, nr. 15 - Asigurări de garanţii şi
nr. 17 - Asigurări de protecţie juridică nu pot fi considerate riscuri secundare pentru alte clase.
Riscurile cuprinse în clasa nr. 17 - Asigurări de protecţie juridică pot fi considerate riscuri
auxiliare clasei nr. 18 - Asigurări de asistenţă, atunci când sunt legate de riscul principal şi când
riscul principal se referă numai la asistenţa furnizată persoanelor care sunt în dificultate în cursul
deplasărilor sau absenţelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinţă permanentă.
Asigurările de protecţie juridică pot fi considerate riscuri auxiliare, cu respectarea
prevederilor primului alineat, dacă litigiile sau riscurile care decurg din acestea sunt aferente
utilizării mijloacelor de transport maritim.

Tipurile de asigurări sunt grupate în funcție de clasele de asigurări, denumirile grupelor de

asigurări fiind cele sub care societăţile de asigurare le promovează în piaţă:
• Asigurări de accidente şi de sănătate - clasele nr. 1, 2;
• Asigurări auto - clasele nr. 3, 10;
• Asigurări de incendii şi alte daune la proprietăţi (clasele 8 și 9)
• Asigurări maritime şi de transport - clasele nr. 1 (despăgubiri pentru vătămări
corporale suferite de persoane în timpul transportului), 4, 6, 7 şi 12;
• Asigurări de aviaţie - clasele nr. 1 (despăgubiri pentru vătămări corporale suferite
de persoane în timpul transportului), 5, 7 şi 11;
• Asigurări de răspundere civilă - clasa nr. 13;
• Asigurări de riscuri financiare - clasele nr. 14, 15 şi 16.

ASIGURĂRI DE ACCIDENTE ȘI DE SĂNĂTATE (CLASELE 1 ȘI 2)

Produse corespondente (exemple):

• accidente persoane;
• asigurări de sănătate;
• asigurări pentru cheltuieli medicale în străinătate.

1. Asigurarea de accidente
Are drept scop: protejarea persoanelor fizice împotriva unor evenimente care pot afecta
sănătatea corporală, capacitatea de muncă sau viaţa asiguratului. Se poate încheia de către persoane
cu vârsta cuprinsă între 16 şi 70 de ani. Este diferită de asigurarea de viaţă şi acoperă diverse riscuri
de accidente precum şi riscul de deces, încheindu-se pe perioade mai scurte (de obicei un an sau
chiar mai puţin). Poate fi impusă prin lege, pentru anumite categorii de activităţi, prin politica de
protejare a angajaţilor unei firme a cărei activitate presupune riscuri semnificative. Se poate
încheia: individual sau colectiv (asigurare de grup).

Riscuri acoperite:
 accidente de circulaţie;
 accidente din practicarea sporturilor;
 accidente provocate de funcţionarea maşinilor, aparatelor, instalaţiilor;
 asfixiere prin emanaţie de gaze sau vapori, înec;
 prăbuşiri de teren, fulger, trăsnet, explozii;
 curentare, lovire, tăiere, arsuri;
 accidente produse ca urmare a acţiunii armelor;
 atac al unei alte persoane;
 deces din accident;
 invaliditate permanentă din accident.
Excluderi:
 accidente cauzate de starea de ebrietate a asiguratului;
 intoxicaţii ca urmare a abuzului de alcool;
 medicamente şi droguri;
 accidente produse datorită acţiunilor proprii delictuale, imprudente, neglijenţă;
 accidente prilejuite de orice formă de război, explozie atomică, contaminare, poluare,
sinucidere, vătămări produse de acţiunile proprii ale asiguratului.

Primele de asigurare sunt diferite în funcție de categoriile ocupaţionale.

Sumele asigurate plătite pot fi: sume forfetare (fixe) - reprezentând o îndemnizaţie pe zi de
spitalizare sau pentru intervenţii chirurgicale, și compensaţii. Asigurătorul va plăti asiguratului în
urma unor investigaţii pe care acesta le va efectua şi pe baza unor documente, inclusiv medicale.

2. Asigurarea de sănătate
Asigurare practicată în vederea acoperirii totale sau parţiale a costurilor de spitalizare, dacă
spitalizarea depăşeşte un anumit număr de zile consecutive (3 sau 5), a costului tratamentului
medical ca rezultat al unei boli sau vătămări corporale, tratament la domiciliu după externare,
consultații și diagnostic, indemnizații de maternitate, intervenții chirurgicale, servicii private de
ambulanță, compensarea veniturilor pe perioada de boală sau costuri de repatriere etc. Acoperirea
începe să funcţioneze numai după o anumită perioadă de aşteptare (3-6 luni). Riscul de deces nu
este acoperit prin acest tip de asigurare. Sumele asigurate pot fi plătite sub următoarele forme:
  sume fixe, reprezentând o indemnizaţie pe zi de spitalizare;
 sumă fixă pentru intervenţii chirurgicale;
 indemnizaţii pentru servicii de spitalizare private, tratament medical.

ASIGURĂRI AUTO (CLASELE 3 ȘI 10)

Produse corespondente (exemple):

 Asigurarea auto facultativă, de tip CASCO;
 Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de
vehicule (RCA);
 Documentul internațional de asigurare ( “Carte Verde”).

Vehicul - orice mijloc de transport, cu sau fără propulsie proprie, destinat deplasării pe uscat,
inclusiv orice tip de remorcă, indiferent dacă este cuplată sau nu, excepție făcând cele care se
deplasează pe șine, bicicletele sau vehiculele cu tracțiune animală.

1. Asigurarea auto facultativă de tip Casco – clasa 3

Caracteristici:
• cea mai frecvent întâlnită dintre asigurările generale;
• cel mai uşor de contractat dintre toate asigurările facultative;
• cea mai mare rată a daunei.

Obiectul asigurării: vehiculele înmatriculate în România proprietate a persoanelor fizice sau

juridice.

Riscuri de bază:
- ciocniri, loviri sau izbiri cu alte vehicule sau cu corpuri aflate în afara autovehiculului
asigurat, căderi (cădere a autovehiculului sau de corpuri pe autovehicul), derapări,
răsturnări.

Riscuri suplimentare:
- incendiu, trăsnet, explozie, grindină, furtună, greutatea stratului de zăpadă sau de gheață,
avalanșe de zăpadă;
- furt – parțial sau total, tentativă de furt;
- catastrofe naturale: cutremur de pământ, viituri, alunecări de teren.

Din rațiuni comerciale, asigurătorii pot completa oferta de asigurare cu servicii de asistență
rutieră, care acoperă și alte costuri cuprinse în asigurare: cheltuieli de transport al
autovehiculului asigurat la cel mai apropiat atelier de reparații; pagubele produse de măsurile luate
pentru salvarea lui; cheltuieli făcute în vederea limitării pagubelor; pagube produse dotărilor
suplimentare; pagube produse anvelopelor și camerelor montate la autovehicul doar dacă
autovehiculul prezintă și alte avarii; extinderi ale acoperirii, cum ar fi conducerea autovehiculului
de către o altă persoană decât asiguratul, dar cu consimţământul acestuia, ori extinderea acoperiri
în afara teritoriului României.
Excluderile se stabilesc de către fiecare asigurător prin condițiile poliței. Cele mai des întâlnite
sunt legate de:
- război, război civil, revoluție, rebeliune, insurecție, dictatură militară, conspirație, acte de
terorism, expropriere, naționalizare, rechiziționare, sechestrare, poluare, etc.
- acte de vandalism (incendierea, zgârierea suprafețelor exterioare);
- daune ca urmare a utilizării autovehiculelor la concursuri, întreceri sau antrenamente
pentru acestea;
- ca urmare a pătrunderii în locuri inundate, prin traversarea cursurilor de apă sau pe
drumurile interzise circulației publice;
- daune produse prin întrebuințare, funcționare sau uzare;
- daune produse ca urmare a defectelor de fabricație;
- daune produse ca urmare a trepidațiilor.

În caz de furt:
- nu se acordă despăgubiri dacă furtul nu a fost confirmat de poliție;
- dacă în timpul cât autovehiculul nu era folosit conducătorul auto l-a părăsit și nu i-a scos
cheia din contact, a lăsat actele originale în mașină, a lăsat un rând de chei în habitaclu, ori
nu i-a încuiat ușile;
- dacă în momentul furtului vehiculul era desfăcut în părți componente, cu excepția cazurilor
în care furtul s-a produs prin efracție în încăperea în care acesta era desfăcut;
- nu se acordă despăgubiri pentru aparatura audio-video montată pe șină sau cu fața
detașabilă dacă nu se prezintă fața detașabilă;
- nu avea un certificat de înmatriculare valabil sau altă autorizație de circulație valabilă.

Inspecția de risc - Prin inspecția de risc se urmărește vizualizarea şi verificarea stării generale a
autovehiculului, precum şi identificarea elementelor de siguranţă ale autovehiculului asigurat
(serie caroserie/şasiu, serie motor) şi verificarea conformităţii acestora cu înscrisurile din
documentele prezentate, în original, de către asigurat; se verifică toate dotările suplimentare şi se
vor consemna în formularul de inspecţie de risc, în cazul în care se doreşte şi asigurarea acestora.
Inspecția de risc se efectuează de către persoana desemnată de asigurător în prezența
asiguratului/contractantului; Aceasta completează formularul “raport de inspecție de risc” care este
însoțit de fotografii digitale ale autovehiculului.

Suma asigurată - suma declarată de asigurat fără să depășească însă valoarea reală a
autovehiculului la data încheierii asigurării. Automobilul se asigură la o valoare cât mai apropiată
de valoarea sa adevărată, acest lucru însemnând că se poate lua in calcul valoarea de nou a
automobilului (valoarea înscrisă pe factură în momentul achiziționării, dacă mașina este noua) sau
valoarea de catalog (dacă mașina este cumpărată la mana a doua). După ce este stabilită valoarea
de nou a mașinii sau valoarea de catalog a acesteia se aplică uzura. Aceasta diferă la fiecare
asigurător în parte și se calculează în funcție de vârsta mașinii după următoarea formula:

Valoarea reală = valoarea de nou – uzura.

Uzura – este stabilită de fiecare dintre societățile de asigurări. Acestea au tabele cu coeficienții de
uzură stabiliți în funcţie de gradul de întrebuinţare (parcurs) al autovehiculului exprimat în
kilometri precum şi de vechimea în exploatare, exprimată în unităţi de timp (ani) diferenţiat pe
categorii de autovehicule clasificate după capacitatea cilindrică a motorului în cm³. După ce se
stabilește valoarea mașinii și uzura acesteia se vor adăuga valorile dotărilor suplimentare.

Prima de asigurare - se stabilește ținând cont de o serie de factori, dintre care cei mai importanți
sunt:
- tipul autovehiculului şi marca;
- valoarea autovehiculului;
- riscurile asigurate;
- capacitatea cilindrică;
- performanţele tehnice;
- vechimea maşinii;
- istoricul daunelor solicitantului;

2. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de

vehicule (RCA) – clasa 10

Scopul asigurării RCA: toate persoanele păgubite în urma unui accident provocat de vehiculul
pentru care s-a încheiat poliţa să primească în mod obligatoriu despăgubiri pentru daunele suferite.

Obligativitatea încheierii RCA rezultă din necesitatea garantării încasării despăgubirilor

cuvenite persoanelor prejudiciate, în timp util, indiferent de situaţia materială a celui care a produs
paguba. Acest sistem de asigurare este obligatoriu în toate ţările de pe continentul european și este
valabil în întreaga Uniune Europeană. Asigurarea RCA este obligatorie indiferent dacă se
încheie sau nu o asigurare facultativă CASCO pentru acelaşi vehicul. Asigurarea RCA se
încheie la înscrierea autovehiculului în circulație, sau în momentul expirării vechii polițe de
asigurare RCA.

Emiterea polițelor de asigurare RCA

La încheierea asigurării obligatorii RCA, asigurătorul emite poliţa de asigurare obligatorie
de răspundere civilă a vehiculelor (RCA), vigneta, documentul internaţional de asigurare (Cartea
Verde), respectiv chitanţa în cazul în care plata se efectuează cu numerar și, la cererea asiguratului,
îi pune la dispoziție formularul „Constatare amiabilă de accident”. Forma și conținutul poliței de
asigurare RCA și a documentului internațional de asigurare sunt stabilite prin norme emise de către
Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF). Norma ȋn vigoare este Norma ASF nr. 23/2014.
Emiterea polițelor de asigurare RCA se face exclusiv în sistem electronic, conform prevederilor
legale în vigoare.
Poliţa RCA trebuie să conţină, obligatoriu, următoarele informaţii:
- părţile implicate în contract – informaţii despre acestea;
- perioada de valabilitate a asigurării;
- limitele maxime de despăgubire;
- prima de asigurare;
- clasa bonus-malus;
- datele tehnice corecte ale vehiculului (numărul de înmatriculare/înregistrare, numărul de
identificare al vehiculului) conform documentelor de identificare ale acestuia;
- statele în care acest document are valabilitate.
 Asigurătorii care au fost autorizaţi să practice asigurarea obligatorie RCA poartă ȋntreaga
răspundere pentru toate poliţele RCA emise şi pentru toate erorile sau omisiunile apărute la emitere
(indiferent de canalul de distribuţie, direct sau prin intermediarii în asigurări).

Răspunderea asigurătorului RCA începe:

a) în ziua următoare celei în care expiră valabilitatea poliței de asigurare anterioare, pentru
asiguratul care își îndeplinește obligația încheierii asigurării cel mai târziu în ultima zi de
valabilitate a acesteia;
b) din ziua următoare celei în care s-a încheiat documentul de asigurare, pentru persoanele
care nu aveau o asigurare obligatorie RCA valabilă la momentul încheierii asigurării;
c) din momentul eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în
vigoare a autorizației provizorii de circulație sau a înmatriculării/înregistrării vehiculului,
pentru vehiculele comercializate care urmează să fie înmatriculate/înregistrate.

Perioada de asigurare - asigurarea obligatorie RCA se încheie pe perioade determinate, după

cum urmează: a) pentru vehiculele înmatriculate ori înregistrate în România, anual ori semestrial,
după caz; b) pentru vehiculele pentru care se solicită asigurarea în vederea
înmatriculării/înregistrării permanente în România, anual ori semestrial, după caz, dacă
proprietarul face dovada înregistrării fiscale a vehiculului respectiv pe numele său; c) pentru
vehiculele înmatriculate/înregistrate în alte state membre, pentru care se solicită asigurarea în
vederea importului în România, pe o perioadă de maximum 30 de zile de la data dobândirii
proprietăţii, dovedită cu documente justificative; d) pentru vehiculele care se înmatriculează
temporar după cum urmează: (i) pentru vehiculele de provenienţă străină care beneficiază de
regimul vamal de admitere temporară, anual ori semestrial, în perioada înmatriculării temporare,
dacă proprietarul face dovada înregistrării fiscale a vehiculului respectiv pe numele său, mai puţin
în situaţiile în care vehiculul este exceptat de la plata acestor taxe; (ii) pentru vehiculele destinate
exportului, pe o perioadă de maximum 30 de zile; e) pentru vehiculele care se
autorizează provizoriu pentru circulaţie, pe perioade de 30 de zile, dar cumulat nu mai mult de 90
de zile; f) pe perioada autorizaţiei de circulaţie pentru probe, anual.

Prima de asigurare
Se stabilește de fiecare asigurător în parte pe baza unor calcule actuariale, astfel încât să se
garanteze permanent îndeplinirea obligațiilor ce decurg din încheierea contractelor de asigurare
RCA. Calculele actuariale sunt realizate pe baza datelor statistice acumulate de asigurător în anii
anteriori si au in vedere despăgubirile datorate precum și diferite criterii de risc stabilite de
asigurător.

Sistemul bonus malus

Sistemul bonus-malus este reglementat prin normele emise de către ASF și a fost introdus
ca o măsura de responsabilizare a posesorilor de vehicule. Prin acest sistem se urmărește ca
posesorii de vehicule care se comportă ȋn mod responsabil să nu plătească o primă de asigurare
identică cu a celor care produc accidente. Ȋn esenţă, rolul sistemului BONUS-MALUS este:
 de încurajare a conducătorilor auto (proprietari/utilizatori), prin reducerea primei de
asigurare pentru conduita prudentă în traficul rutier demonstrată prin absenţa daunelor
provocate unor terţi prin accidente de circulaţie;
  de penalizare a conducătorilor auto (proprietari/utilizatori), prin majorarea primei de
asigurare pentru numărul de accidente produse de aceştia.
Sistemul bonus-malus este format din 14 clase de bonus (B) şi 8 clase de malus (M).
Reducerea maximă (bonusul) de care un asigurat poate beneficia este de 50%, iar penalizarea
maximă (malusul) care poate fi aplicată este de 200%. La stabilirea unui malus contează data plății
daunei și nu data producerii acesteia, sau persoana care a condus vehiculul. Un asigurat nou, fără
istoric de daune, primește clasa de bonus B0. În situaţia în care nu sunt identificate daune plătite
la reînnoirea asigurării RCA clasa de bonus-malus este ajustată cu:
• o clasă pentru poliţele încheiate pe 6 luni
• două clase pentru poliţele de asigurare încheiate pe un an.
Dacă nu se ȋnregistrează accidente, după 7 ani , asiguratul va atinge clasa maximă de
bonus, adică B14. În situaţia în care asiguratul deţine în proprietate mai multe vehicule, aplicarea
sistemului bonus-malus se face individual pentru fiecare vehicul în parte. În cazul în care asiguratul
vinde un vehicul şi cumpără altul nou, acesta poate solicita asigurătorului RCA trecerea bonusului
de pe vechiul vehicul pe cel nou, acest lucru putându-se realiza în condiţiile în care prezintă
documente justificative. Documentele justificative sunt prevăzute de fiecare asigurător prin
propriile proceduri interne de subscriere.

Riscurile acoperite în conformitate cu legislația în vigoare sunt: a) vătămări corporale sau

deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; b) pagube materiale; c) pagube
reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat; d) cheltuieli de judecată efectuate
de către persoana păgubită.

Excluderi:
 Existența unui interes patrimonial al asiguratului asupra bunului avariat;
 Prejudiciile situate peste limitele de despăgubire prevăzute în polița de asigurare la data
producerii accidentului;
 Amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul sau conducătorul
vehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei;
 Prejudiciile produse bunurilor transportate;
 Vătămările corporale ori pagubele materiale ca urmare a accidentului suferite de conducătorul
auto al vehiculului care a produs accidentul;
 Prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase - radioactive, ionizante,
inflamabile, explozive, corozive, combustibile care au determinat sau au agravat producerea
pagubei.

Limitele despăgubirii – sunt stabilite de către Autoritatea de Supraveghere Financiară astfel:

 pentru pagubele materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul
persoanelor păgubite, limita de despăgubire se stabileşte la un nivel de 1.000.000 euro;
 pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial
produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite, la un nivel
de 5.000.000 euro.

Nerespectarea obligaţiei de încheiere a asigurării RCA constituie contravenţie şi se

sancţionează cu amendă de la 1000 lei la 2000 lei şi cu reţinerea certificatului de
înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea
asigurării.

3. Documentul internațional de asigurare ( “Carte Verde”) – clasa 10

Obiectul asigurării: acoperirea prejudiciilor provocate terților ca urmare a producerii

evenimentului asigurat prin accidente de vehicule în afara teritoriului Românei. În limitele
teritoriale de acoperire a asigurării obligatorii RCA se garantează, pe baza aceleiaşi prime,
acoperirea prejudiciilor în conformitate cu legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a
produs accidentul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia
respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare.

Riscurile acoperite si excluderile sunt aceleași cu cele prevăzute de polița RCA. În România
acest sistem este în responsabilitatea BAAR - Biroul Asigurătorilor Auto din România care
reprezintă organismul ce reunește societățile de asigurări din România, autorizate să practice
asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie și, după caz, mandatate să elibereze documentul
internațional de asigurare de răspundere civilă auto Carte Verde.

Limita de despăgubire diferă în funcție de țara în care s-a produs accidentul. La momentul
incidentului, Cartea Verde preia limitele de despăgubire ale poliței RCA valabile în țara respectivă.

La începutul anului 2016, Autoritatea de Supraveghere Financiară a emis o nouă Normă prin care
modifică Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă (RCA) pentru
prejudicii produse prin accidente de vehicule.

Norma ASF nr. 1/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 50/2016 aduce, în principal,
următoarele noutăţi în materie de asigurări obligatorii:

Posibilitatea încheierii de asigurări RCA fără Carte Verde. În secţiunea referitoare la

contractul de asigurare a fost introdusă o prevedere nouă potrivit căreia în cazul vehiculelor
pentru care, din cauze de ordin tehnic sau juridic, nu există posibilitatea de a circula în afara
teritoriului României, asigurătorii RCA emit doar poliţa de asigurare RCA, fără a include
componenta Carte Verde.

Modificarea tarifelor de primă. A fost eliminată reglementarea care spunea că tarifele de primă
nu pot fi modificate decât după minimum 6 luni de la ultima notificare, cu excepţia indexărilor
sau a modificărilor pe anumite categorii de riscuri.

Calcularea tarifelor de primă. Potrivit art. 21 din Norma de bază nr. 23/2014, asigurătorii RCA
au obligaţia de a stabili tarifele de primă pe categorii de riscuri omogene, pe perioade de un an,
calculate pe baze actuariale general acceptate, pentru următoarele limite de despăgubire:

 pentru pagubele materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul

persoanelor păgubite, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente produse
începând cu anul 2012, la un nivel de 1.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de
 schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a
României;
 pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial
produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite, limita de
despăgubire se stabileşte, pentru accidente produse începând cu anul 2012, la un nivel de
5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii
accidentului, comunicat de BNR.

Un alt element de noutate îl constituie obligația societăţilor de asigurare de a se ocupa de

constatarea pagubelor rezultate în urma unui accident auto în cel mult cinci zile lucrătoare după
ce sunt informate în acest sens.

Asigurări de incendii şi alte daune la proprietăţi (clasele 8 și 9)

Produse corespondente (exemple):

1. asigurări de locuințe și de bunuri din locuințe; asigurări de proprietăți industriale și
comerciale;
2. asigurări de echipamente electronice și avarii accidentale;
3. asigurări de construcții montaj;
4. asigurări agricole și de animale.

ASIGURĂRI DE LOCUINȚE ȘI DE BUNURI DIN LOCUINȚE; ASIGURĂRI DE

PROPRIETĂȚI INDUSTRIALE ȘI COMERCIALE (CLASA 8)

Obiectul asigurării: clădirea și conținutul aparținând unei persoane fizice sau juridice. Categorii
de bunuri asigurabile sunt: clădiri şi alte construcţii (inclusiv instalaţiile aferente acestora – sanitare,
electrice, ascensoare) care servesc pentru: locuinţe, birouri, magazine, restaurante, depozite,
ateliere, cluburi, cinematografe, teatre, muzee, dependinţe, clădiri în curs de construcţie, maşini,
utilaje, instalaţii, unelte, motoare, inventar gospodăresc şi alte mijloace fixe, obiecte de inventar,
mărfuri, materii prime, materiale, produse finite, semifabricate şi alte mijloace circulante
materiale.

Riscuri acoperite:
 incendiu, trăsnet, explozie, căderea pe clădire a aparatelor de zbor sau părți ale acestora și
obiecte transportate de acestea;
 cutremur de pământ, inundație, furtună, grindină, ploaie torențială, prăbușiri sau alunecări
de teren, greutatea stratului de zăpadă;
 avarii accidentale ale instalațiilor de apă, canal, sau încălzire;
 inundarea apartamentelor cu apa provenită de la vecini;
 pagube produse datorită acțiunii răuvoitoare a unor persoane (terorism, vandalism) ;
 furt al bunurilor prin efracție, prin acte de violență sau amenințări asupra asiguratului sau
asupra uneia sau mai multor persoane din serviciul acestuia, prin întrebuințarea cheilor
originale obținute prin acte de tâlhărie;
Riscuri extinse prin clauze speciale:
 bunuri casabile, clădiri în construcție, scurgerea accidentală a apei din sprinklere,
fenomene electrice la obiective industriale, etc.
 bani în seif, hârtii de valoare, documente, obiecte preţioase (cu excepţia bunurilor de acest
fel care constituie obiecte de muzeu sau expoziţii, sau a celor care se asigură conform altor
condiţii speciale de asigurare).

Excluderi:
 război, revoluție, rebeliune, confiscare, expropriere, naționalizare, rechiziționare;
 uzură, fermentație, oxidare, eroziune, coroziune;
 infiltrația, tasarea terenului de fundație;
 culpa gravă a asiguratului;
 foc deschis și nesupravegheat;
 folosirea sau manipularea produselor ușor inflamabile în imediata apropiere a unor surse de
foc;
 fumatul în locuri interzise;
 acte de natura falsificării sau furtului, comise intenționat sau din neglijență gravă, de către
asigurat sau apropiații săi;
 pierderea inexplicabilă, lipsuri la inventar sau cauzate de greșeli de contabilitate și de numărare
în timpul inventarului.
 pagubele provocate în urma actelor intenționate ale asiguraților sau ca urmare a unor
evenimente non-accidentale,
 pagubele rezultate în urma radiației nucleare sau a viciului intern al bunului (de exemplu:
rugina fierului).

Perioada asigurată: asigurarea de bunuri se încheie, de regulă, pe o perioadă de un an, dar la

cererea asiguratului se poate încheia și pe o perioadă mai mică (trei sau șase luni).

Variante de încheiere a asigurării:

 polița de asigurare standard - polița FLEXA (Fire Lightening Explosion and Aircraft) -
care include următoarele riscuri: incendiu, trăsnet, explozie, căderea aparatelor de zbor,
părți ale acestora și obiecte transportate de acestea;
 polița de asigurare extinsă, care, pe lângă riscurile prevăzute în polița standard, acoperă
și câteva riscuri suplimentare;
 polița de asigurare de tip „All Risks”, adică „toate riscurile”, în care nu sunt numite
riscurile acoperite, ci doar excluderile.
Asigurarea se poate încheia cu clauza avarie accidentală pentru mașini, utilaje și instalații
ale clădirii, pentru acoperirea următoarelor riscuri: ruperi sau deformări în timpul funcționării,
ciocniri sau izbiri cu alte corpuri, scurtcircuit, supratensiune, suprapresiune etc., reglarea
defectuoasă a mașinilor, defecte sau greșeli de proiectare ori de fabricație. Bunurile sau alte valori
(numerar, timbre poștale) pot fi asigurate și în vederea furtului sau jafului. Unele societăți tratează
aceste riscuri ca fiind de sine stătătoare, în timp ce altele le asigură complementar, cu plata primei
corespunzătoare sau le refuză.

Suma asigurată
 Asigurarea se încheie la suma declarată de asigurat şi agreată de asigurător, care nu trebuie
să depășească valoarea de reconstrucție/ înlocuire, cel mult valoarea de nou, la data încheierii
contractului asigurării. Suma la care sunt asigurate bunurile trebuie să fie în deplină concordanță
cu valoarea reală a acestora. Sumele asigurate se stabilesc fie separat (pentru fiecare bun) sau
global, pentru toate bunurile din aceeași grupă prevăzută în tariful de prime. Pentru obiectele de
artă sumele se stabilesc pentru fiecare obiect în parte.
Prin valoarea bunurilor la data asigurării se înțelege:
 la clădiri și construcții - valoarea de înlocuire (costul construcției sau achiziționării clădirii
respective sau a uneia similare la prețurile uzuale pe piața locală) din care se scade uzura
(în raport de vechimea și starea construcției);
 la mijloace fixe și obiecte de inventar - valoarea de înlocuire a acestora, din care se scade
uzura (în raport de vechimea și starea de întreținere a acestora);
 la materii prime, materiale, produse finite, mărfuri – prețul de cost sau de achiziție al
acestora;
 colecții și obiecte de artă - valoarea de circulație (de piață) determinată pe bază de
cataloage sau expertize.

Prima de asigurare se determină prin înmulțirea sumei asigurate cu cota de primă tarifară
(exprimată de regulă în procente). Cotele de primă sunt diferențiate în funcție de: tipurile de
materiale de construcție (beton, cărămidă, lemn etc.), grupele de bunuri (locuințe, mobilier,
aparatură audio-video etc.). În cazul unităților de producție, a magazinelor și depozitelor, cotele
de primă se diferențiază în funcție de natura produselor folosite în procesul producției: produse
care nu sunt combustibile, inflamabile sau explozibile, produse combustibile, produse inflamabile,
produse explozibile.

Franșiza este un element important al contractului de asigurare de bunuri reprezentând partea din
valoarea fiecărei daune care este suportată de către persoana asigurată. Franșiza poate fi de două
feluri: atinsă și deductibilă. Din punct de vedere al valorii poate fi procentuală (aplicată la suma
asigurată sau la valoarea daunei) sau în sumă fixă. Din punct de vedere temporal poate fi: aplicată
fiecărui eveniment sau aplicată la nivelul perioadei de asigurare.

Obligațiile asiguratului - să întreţină bunurile asigurate în bune condiţii şi în conformitate cu

dispoziţiile legale, în scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate. Dacă prin
nerespectarea de către asigurat a acestor obligaţii s-ar putea produce pagube, asigurătorul are
dreptul să denunţe asigurarea, fără restituirea primelor achitate sau să refuze plata despăgubirilor.

Constatarea, evaluarea daunei și stabilirea despăgubirii - despăgubirea se face în raport cu

starea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat. Valoarea despăgubirii nu poate
depăși valoarea bunului în momentul producerii riscului asigurat, cuantumul daunei și nici suma
asigurată. Societăţile de asigurări desemnează anumiţi angajaţi (inspectori de daună) pentru a
verifica încadrarea daunei în acoperirea oferită pe baza contractului de asigurare şi investighează
cauzele în care s-a produs dauna.

Principii care se aplică la acoperirea pagubei:

 principiul răspunderii proporționale: despăgubirea se stabileşte în aceeași proporţie
faţă de pagubă ca şi cea în care se află suma asigurată faţă de valoarea bunului asigurat;
  principiul primului risc: se aplică atunci când, la acoperirea pagubei, despăgubirea este
egală cu paguba, însă, fără a depăşi mărimea sumei asigurate;
 principiul răspunderii limitate: despăgubirea se acordă numai dacă paguba produsă de
riscul asigurat depăşeşte o anumită limită dinainte stabilită. Partea din valoarea pagubei,
dinainte stabilită, care cade în sarcina asiguratului, se numeşte franşiză ( franșiză atinsă
- caz în care asigurătorul acoperă în întregime paguba până la nivelul sumei asigurate,
dacă aceasta este mai mare decât franşiza;
 franșiză deductibilă – cea care se scade în toate cazurile din pagubă, indiferent de
mărimea ei, iar valoarea despăgubirii reprezintă diferenţa dintre cuantumul pagubei şi
franşiza).

Categorii de daune
• daună totală:
o la clădiri - distrugerea clădirilor în asemenea grad încât refacerea lor, prin reparare
sau restaurare, nu mai este posibilă sau cheltuielile ar depăși suma asigurată;
o la bunurile a căror cantitate se exprimă în unități de măsură (l, kg, m, m2, m3) - acea
parte din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime sau a dispărut;
o la celelalte bunuri - distrugerea bunurilor într-un asemenea grad încât refacerea,
prin reparare sau restaurare, nu mai este posibilă sau cheltuielile ar depăși suma
asigurată.
• daună parțială:
o la clădiri - distrugerea sau deprecierea parțială a lor, astfel încât prin reparare
acestea pot fi readuse la starea inițială dinaintea producerii evenimentului asigurat;
o la bunurile a căror cantitate se exprimă în unități de măsură (l, kg, m, m 2, m3) -
deprecierea unei părți din cantitatea totală care a rămas după producerea
evenimentului asigurat și care scade valoarea bunurilor;
o la celelalte bunuri - avarierea bunului astfel încât, prin refacerea sau reparare, poate
fi adus la starea inițială.
Din cuantumul despăgubirilor se scad: franşiza prevăzută în poliţă; valoarea părților care
pot fi întrebuinţate sau valorificate; orice prime datorate până la sfârşitul perioadei de asigurare.

Asigurarea obligatorie a locuințelor prin prevederile Legii nr.260/2008 privind

asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundaţiilor,
cu modificările şi completările ulterioare, republicată, este impusă persoanelor fizice şi juridice,
proprietare de imobile din România ca o măsură de protecție obligatorie împotriva dezastrelor
naturale. Această poliță se numește Polița de asigurare obligatorie a locuințelor (PAD) și este
vândută de Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID).
PAID s-a constituit ca societate comercială, în luna noiembrie 2009, prin efortul comun a
13 societăți de asigurare și gestionează modelul specializat de asigurare în caz de catastrofe pentru
România, care este bazat pe analiza de risc specifică țării și pe vulnerabilitățile locuințelor supuse
riscului. Aceasta asigurare acoperă trei riscuri de bază - cutremur, inundații și alunecări de teren.
Constatarea şi evaluarea prejudiciilor, precum şi stabilirea cuantumului și plata despăgubirii se fac
de către asigurătorul care a eliberat PAD.
Tip imobil Suma asigurată Prima de asigurare
 tip A (structură din materiale rezultate în 20.000 euro 20 euro
urma unui tratament termic şi/sau
chimic);
tip B (structură din materiale nesupuse 10.000 euro 10 euro
unui tratament termic şi/sau chimic).

Nerespectarea obligaţiei de asigurare a locuinţelor constituie contravenţie și se

sancţionează cu amendă de la 100 la 500 lei.

ASIGURAREA ECHIPAMENTELOR ELECTRONICE (CLASA 9)

Se adresează, în general, persoanelor juridice. Poate fi cuprins în asigurare orice tip de

echipament electronic destinat domeniului economico-social, precum:
• aparatură medicală: tomograf, echipamente prelucrare analize, echipamente stomatologice,
echipamente din sala de operație, s.a.
• echipamente industriale: roboți industriali, aferente industriilor de prelucrare, grafică, s.a.
• echipamente de birou: laptop, PC, imprimantă, scanner, s.a.
• din domeniul telecomunicațiilor.
Nu se pot asigura: stimulatoare cardiace, auditive, echipamente de uz casnic (televizoare,
frigidere, aparate radio, s.a.).
Contractul de asigurare poate avea trei secțiuni:
Secțiunea 1 – pagube materiale ale echipamentelor electronice. Pot fi asigurate echipamentele:
aflate în incinta/la locațiile descrise/menționate în contractul de asigurare, în timpul
mutării/transportării oriunde în cadrul locațiilor menționate în contractul de asigurare, care în
momentul intrării în asigurare, funcționează sau sunt gata de funcționare (procedurile de lucru au
fost începute sau pot fi începute în baza certificatului privind încheierea cu succes a testelor de
încercare/verificare).
Secțiunea 2 - date si suporturi de date:
- date: informații care pot fi citite de echipamentele electronice (de exemplu: date conținute
în fișiere/baze de date, aplicații create de asigurat sau obținute în urma utilizării
programelor de serie/cu licență, inclusiv programe cu licența OEM);
- suporturi externe de memorare a datelor: suporturi materiale interschimbabile/medii de
stocare a datelor (de exemplu: benzi magnetice, floppy discuri, discuri amovibile, cd-uri),
instalate/stocate la locațiile și/sau centrele de păstrare a versiunii de rezervă menționate în
contractul de asigurare, inclusiv în tranzit între aceste locații.
Nu se pot asigura: daunele produse de viruși, daunele provocate de manipulare greșită de
programe sau date, dispariții misterioase de date sau suporturi de date.
Secțiunea 3 - costuri/cheltuieli de operare. Pentru a se evita întreruperea activității, se acoperă
cheltuielile efectuate în scopul evitării întreruperii activității, generate de producerea unui
eveniment asigurat (acoperit în baza Secțiunii 1, strict legate de bunurile asigurate menționate
expres în contractul de asigurare pentru această secțiune) și determinate de:
 închirierea temporară de bunuri (substitute – altele decât cele asigurate)
identice/similare celor avariate/distruse, operarea acestora cu personal și alte operațiuni
în legătură cu acestea;
 cheltuieli dependente de factorul timp;
  cheltuieli independente de factorul timp: (de)montare/instalare, transport, adaptare
programe și alte cheltuieli determinate de aplicarea planului de măsuri de urgență etc.

În general se asigură doar echipamente electronice care au o vechime de maxim 5 ani.

Unele societăți de asigurare impun o vechime de maxim 3 ani. Despăgubirea se acordă după
principiul “nou pentru vechi”, respectiv la valoarea de nou. Este o poliță de tip “all risks” –
respectiv riscuri nenominalizate – se asigură orice tip de risc/situație care nu este încadrată la
categoria excluderi. De exemplu se asigură: neglijența, reaua intenție, manipularea greșită, erorile
de operare, erorile de proiectare, defectele de material, scurtcircuitul, supratensiunea, suprasarcina,
inducția, furtul prin efracție sau acte de tâlhărie, etc.

ASIGURAREA DE CONSTRUCȚII-MONTAJ (CLASA 9)

Este destinată persoanelor juridice: antreprenori construcții-montaj, agenți economici cu

activitate de construcții. Asigurarea acoperă atât lucrările de construcție cât și cele de montaj. În
poliţa de asigurare poate fi inclus, la cererea asiguratului, şi beneficiarul obiectivului de construcţii,
în calitate de coasigurat. Este o asigurare complexă, de tip „all risks” – respectiv toate riscurile
nenominalizate, mai puțin cele trecute la capitolul excluderi. Se încheie pe durata lucrărilor de
construcții-montaj (nu are caracter anual). Nu se reînnoiește. Pot fi asigurate atât lucrările de
construcții-montaj cât și utilajele constructorului și eventuale daune produse terților, ca urmare a
lucrărilor.
Pot fi asigurate:
• construcții civile (cu destinație: locuințe, învățământ, artă, cultură, sport, sănătate,
administrative, birouri, comercială, etc.);
• construcții industriale (hale, ateliere, garaje, hangare, depozite, etc.);
• construcții agricole (pentru creșterea animalelor, sere, etc.);
• construcții speciale (poduri, drumuri, căi ferate, baraje, coșuri de fum-răcire, tuneluri,
alimentare apa-canal, termoficare, transporturi, etc.);
• lucrări de montaj: centrale pentru producerea curentului electric, stații de transformare,
instalații și utilaje din industria chimică și petrochimică, instalații și utilaje din industria
alimentară, morărit și panificație, instalații și utilaje pentru producția maselor plastice,
cauciucului, sticlei, materialelor de construcții, laminoare, turnătorii, etc.

Această polița de asigurare include, de regulă, 2 secțiuni:

• Secțiunea 1 – Asigurarea de pagube materiale produse bunurilor asigurate de: incendiu,
trăsnet, explozie, căderea aparatelor de zbor, cutremur, inundații, furtună, uragan, grindină,
furt prin efracție, prăbușire și/ sau alunecare de teren, avalanșe de zăpadă și orice alte cauze,
mai puțin cele excluse explicit prin condițiile de asigurare;
• Secțiunea 2 – Asigurarea de răspundere civilă față de terți – prin care sunt acoperite
prejudiciile pentru care asiguratul răspunde în fața legii față de terțe persoane păgubite
(vătămări corporale, accidentale sau îmbolnăviri urmate sau nu de deces);

ASIGURĂRI AGRICOLE ȘI DE ANIMALE (CLASA 9)

 Asigurările agricole cuprind: asigurarea culturilor agricole, asigurarea culturilor de
legume, asigurarea rodului viilor și pomilor. Riscurile acoperite sunt:
• Grindină;
• Incendiu provocat de descărcări electrice (trăsnet) /incendiu produs din orice cauză;
• Efectele directe ale ploii torențiale, ale furtunii/ uraganelor;
• Prăbușire/alunecare de teren cultivat;
• Îngheț târziu de primăvară și ȋngheț timpuriu de toamnă.

Prin polița de asigurare a animalelor, se pot asigura animalele aparţinând persoanelor fizice şi
juridice indiferent de forma de proprietate, cu domiciliul, sediul sau rezidenţa în România. Se mai
pot cuprinde în asigurare animalele primite în folosinţă de persoanele juridice şi care aparţin altor
persoane juridice, precum şi animalele primite spre creştere sau îngrăşare de persoane fizice şi
juridice, pe bază de contracte încheiate cu persoane juridice. Riscuri acoperite:
• boli cu intervenții chirurgicale, boli interne, care duc la moartea animalelor;
• sacrificarea de necesitate, dispusă de medicul veterinar în urma constatării unei boli
asigurate sau accident involuntar care pune viața animalului în pericol;
• accidente care duc la moartea animalelor.

ASIGURĂRI MARITIME (CLASELE 6 ȘI 12)

1. Asigurarea tip CASCO (Hull & Machinery) - clasa 6 se referă la asigurarea navelor și a
încărcăturii acestora; prin nava se înțelege orice tip de vapoare, corăbii, iahturi, nave petroliere etc.

2. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport maritim, lacustru şi fluvial

(încadrată în clasa 12)
 ASIGURĂRI DE AVIAȚIE

Cuprinde următoarele clase:

• Asigurarea aparatelor de zbor - clasa 5
• Asigurarea de răspundere civilă în aviație - clasa 11.

ASIGURAREA DE BUNURI ÎN TRANZIT – CLASA 7

Se referă la asigurarea bunurilor care fac obiectul transportului terestru, maritim și fluvial
(CARGO). Asigurarea tip CARGO cuprinde bunurile care fac obiectul transportului extern și se
încheie pentru valoarea bunurilor respective, inclusiv cheltuielile de transport, vamale și alte cheltuieli.
Asigurarea vizează despăgubirea daunelor produse ca urmare directă a riscurilor întâmplătoare ale
transportului. În funcție de aceasta, în practica internațională, se aplică condițiile de asigurare
A, B și C.
Asigurarea poate fi încheiată în:
 condiția A acoperă, cu unele excepții, toate riscurile de pierdere și avariere a bunului
asigurat;
 condiția B acoperă, cu aceleași excepții ca la condiția A, pierderile și avariile bunurilor
asigurate, cauzate de: cutremur de pământ, erupție vulcanică sau trăsnet, incendiu sau
explozie, coliziunea, eșuarea, scufundarea sau răsturnarea navei, sacrificiul în avarie
comună, luarea de valuri, intrarea apei în navă, descărcarea mărfii într-un port de refugiu;
 condiția C – acoperirea cea mai restrictivă - vizează pierderile și avariile la bunurile
asigurate, cauzate de: incendiu sau explozie, coliziunea, eșuarea, scufundarea sau
răsturnarea navei, sacrificiul în avarie comună, descărcarea mărfii într-un port de refugiu.
Pe lângă asigurarea impusă de una din condițiile A, B sau C, contractul de asigurare tip
„cargo” poate să mai prevadă suplimentar următoarele condiții: „riscuri de furt, jaf și nelivrare”,
„riscuri de depozitare”, „riscuri de război”, și „riscuri de greve”.

Nu sunt acoperite prin asigurare pierderile, avariile și cheltuielile cauzate de:

 comportarea voit necorespunzătoare a asiguratului;
 uzura normală;
 pierderea normală de bunuri asigurate;
 întârzieri, chiar dacă acestea sunt determinate de un risc asigurat;
 insolvabilitatea sau neîndeplinirea obligațiilor financiare de către proprietari,
administratori, navlositori sau operatori ai navei.

Suma asigurată este un cumul de valori și cuprinde:

a) valoarea bunurilor trecută în factură sau, în lipsa acesteia, valoarea de piață a bunurilor în
momentul încheierii asigurării la locul de expediere;
b) costul transportului, al asigurării, precum și alte costuri necuprinse în valoarea facturii;
c) taxe și cheltuieli vamale;
d) o supraasigurare de 10% din valoarea bunului, pentru acoperirea acelor cheltuieli care nu pot fi
prevăzute la încheierea asigurării.
 ASIGURĂRI DE RĂSPUNDERE CIVILĂ – CLASA 13

Contractele de asigurare de răspundere civilă îl protejează pe deținătorul de poliță

împotriva consecințelor financiare ale legilor care reglementează răspunderea civilă. Asigurările
de răspundere civilă se împart în două categorii:
• Răspundere civila legală;
• Răspundere civilă contractuală (profesională).

1. Răspundere civilă legală – produse corespondente (exemple):

• Răspundere civilă legală față de terți;
• Răspundere civilă legală a chiriașului față de proprietar;
• Răspundere civilă legală a proprietarului față de chiriaș;
• Răspundere civilă legală a producătorului;
• Răspundere civilă a angajatorului față de proprii angajați;
• Răspundere civilă a administratorilor și directorilor executivi.

2. Răspundere civilă contractuală - produse corespondente (exemple):

• Răspundere civilă profesională a medicilor, a farmaciștilor;
• Răspundere civilă profesională a avocaților;
• Răspundere civilă profesională a experților contabili și a contabililor autorizați;
• Răspundere civilă profesională a arhitecților și inginerilor constructori;
• Răspundere civilă profesională a notarilor publici;
• Răspundere civilă profesională a intermediarilor în asigurări;
• Răspundere civilă a prestatorilor de servicii.

Riscuri acoperite:
 pagube materiale
 vătămări corporale
 cheltuielile de judecată şi taxe de timbru/judiciare făcute de persoana prejudiciată
 cheltuielile de judecată şi taxe de timbru/judiciare făcute de asigurat în procesul civil,
dacă a fost obligat la desdăunare
 costurile justificate, necesare şi rezonabile cu consultanții externi.

Obiectul asigurării: asigurarea acoperă răspunderea faţă de terţi pentru pagubele, prejudiciile sau
vătămările cauzate acestora:
 prin fapta asiguratului;
 prin fapta altuia (prepus, copil, etc.);
 răspunderea pentru locul stipulat în contract şi aflat în paza juridică a asiguratului (de
exemplu pagube cauzate de ascensor într-un imobil – proprietatea asiguratului sau
răspunderea pentru ruinarea edificiului, etc.);
Spre deosebire de asigurările de bunuri şi de persoane, unde culpa asiguratului în
producerea riscului asigurat duce la decăderea acestuia din dreptul de a fi despăgubit şi-n unele
cazuri la rezilierea contractului, la asigurările de răspundere civilă culpa asiguratului este o
condiţie de bază în angajarea răspunderii civile şi drept urmare a plăţii despăgubirii datorate
terţilor păgubiţi. Beneficiarul este necunoscut în momentul încheierii asigurării.
 Se acoperă pagubele, prejudiciile produse de asigurat unor terţe persoane numai dacă sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) asiguratul a săvârşit o faptă care contravine unor norme legale, spre exemplu
producerea unui accident de către conducătorul unui autovehicul prin nerespectarea
regulilor de circulaţie;
b) trebuie dovedită existenţa unui prejudiciu, a unei pagube produse de asigurat terţei
persoane;
c) se impune existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a asiguratului şi
prejudiciul adus terţei persoane păgubite;
d) este necesar să se poată constata culpa, vinovăţia asiguratului care a săvârşit fapta
ilicită.
Dacă una dintre condiţiile precizate mai sus nu este îndeplinită, înseamnă că nu sunt
întrunite toate elementele ce definesc răspunderea civilă, iar pagubele rezultate nu pot fi acoperite
prin asigurare.

Limita despăgubirii se stabileşte la valoarea solicitată de păgubit şi agreată de către asigurat și

societatea de asigurare, separat pentru deces, vătămări corporale sau pagube produse bunurilor.

Constatarea și plata despăgubirilor: în lichidarea oricărui dosar de daună întemeiat pe o poliță

de asigurare de răspundere civilă, trebuie verificată îndeplinirea cumulativă a celor 4 condiții
generale ale răspunderii, după cum urmează:
 existența unui prejudiciu (patrimonial și/sau moral) înregistrat de terța persoană. De
regulă, prin polițele de asigurare de răspundere civilă sunt excluse pretenții de daune
morale, cu excepția asigurărilor de răspundere civilă profesională unde acestea pot fi
acoperite într-o sublimită precizată;
 existența unei fapte ilicite săvârșite de persoana asigurată sau de persoana pentru care
aceasta răspunde (încălcarea unei norme juridice sau a unei norme de conviețuire socială);
 existența unui raport de cauzalitate între prejudiciu si fapta ilicită;
 vinovăția celui care a creat prejudiciul: singura formă de vinovăție acoperită prin
asigurările de răspundere civilă este culpa (neglijența, imprudența, eroarea, omisiunea);
excepție: RCA, unde este acoperită și intenția, cu precizarea că în cazul producerii cu
intenție a prejudiciului despăgubirile plătite terței persoane păgubite se recuperează de la
asigurat/autorul vinovat.

ASIGURAREA DE RĂSPUNDERE CIVILĂ PROFESIONALĂ

Are drept scop: despăgubirea celor ce suportă diverse pagube materiale sau financiare din
vina anumitor profesionişti, apărând ca o necesitate impusă de implicaţiile practicării anumitor
profesii care pot produce altora pagube provocate din neglijenţă în exercitarea profesiei.
In această categorie se încadrează profesiile care oferă consultanţă sau prestează un
serviciu specializat, cum ar fi: constructorii, arhitecţii, avocaţii, contabilii, economiştii, medicii,
consultanţii, intermediarii în asigurări şi în general, orice profesie sau meserie care presupune o
mare răspundere. Prin activitatea desfăşurată, aceste categorii de persoane pot, prin eroare,
greşeală, neglijenţă, omisiune sau orice culpă proprie, să aducă prejudicii persoanelor pentru care
lucrează sau unor terţi.

Exemple - Asigurarea de răspundere civilă profesională:

 asigurarea de răspundere civilă profesională medicală (pentru medici, asistenţi medicali,
furnizori de servicii de recuperare, personal medical din laboratoare, etc.);
 asigurarea de răspundere civilă profesională a farmaciştilor;
 asigurarea de răspundere civilă profesională a medicilor veterinari, asistenţilor şi
tehnicienilor veterinari;
 asigurarea de răspundere civilă profesională a avocaţilor;
 asigurarea de răspundere civilă profesională a experţilor contabili, contabililor autorizaţi,
cenzorilor autorizaţi, cenzori externi independenţi,
 auditorilor financiari, a evaluatorilor şi experţilor tehnici, a consultanţilor fiscali;
 asigurarea de răspundere civilă profesională a notarilor publici, juriştilor, executorilor
judecătoreşti, lichidatorilor şi administratorilor judiciari;
 asigurarea de răspundere civilă profesională a executorilor bancari, a practicienilor în
reorganizare şi lichidare;
 asigurarea de răspundere civilă profesională a operatorilor de arhivă electronică de garanţii
reale imobiliare, de garanţii reale mobiliare;
 asigurarea de răspundere civilă profesională a cadrelor didactice şi pedagogice;
 asigurarea de răspundere civilă profesională pentru arhitecţi, urbanişti, ingineri urbanişti,
geografi urbanişti, sociologi urbanişti şi peisagişti urbanişti, proiectanţi, firme de
consultanţă şi de proiectare;
 asigurarea de răspundere civilă profesională pentru organisme de certificare a calităţii şi
conformităţii;
 asigurarea de răspundere civilă profesională a traducătorilor şi interpreţilor;
 asigurarea de răspundere civilă profesională a personalului vamal;
 asigurarea de răspundere civilă profesională a brokerilor de asigurare;
 asigurarea de răspundere civilă profesională a agenţilor de asigurare.

Exemple - Asigurarea de răspundere civilă a prestatorului de servicii:

 asigurarea de răspundere civilă a unităţilor turistice şi hoteliere;
 asigurarea de răspundere civilă a agenţiilor de turism;
 asigurarea de răspundere civilă a caselor de expediţie;
 asigurarea de răspundere civilă a unităţilor de service auto, a spălătoriilor auto;
 asigurarea de răspundere civilă a agenţilor imobiliari;
 asigurarea de răspundere civilă a societăţilor hoteliere și de alimentaţie publică;
 asigurarea de răspundere civilă a constructorului;
 asigurarea de răspundere civilă a saloanelor de igienă, frumuseţe şi fitness;
 asigurarea de răspundere civilă a societăţilor specializate în prestări servicii pază şi
securitate, monitorizare şi intervenţie pentru paza obiectivelor şi bunurilor;
 asigurarea de răspundere civilă a transportatorului pentru daunele produse călătorilor.
ASIGURAREA DE RĂSPUNDERE A TRANSPORTATORULUI PENTRU MĂRFURILE
TRANSPORTATE (CMR)

Este o asigurare de răspundere civilă contractuală a cărăușului, care transportă cu

autovehiculele sale marfa aparținând unui beneficiar. Reprezintă unul dintre cele mai uzuale
produse de asigurare, alături de asigurările auto.

CMR = “Convention Relative au Contrat de Transport International de Marchandises par Route”

(Convenţia privind contractul pentru transport internațional de mărfuri pe șosele). Baza legală a
răspunderii civile a cărăușului rutier este dată atât de legislația internă, cât și de cea internațională.

Obiectul asigurării: mărfurile supuse riscurilor ce apar în timpul transportului, inclusiv

cheltuielile cu acestea.

Contractant: transportatorul.

Riscul asigurat este reprezentat de răspunderea transportatorului (culpa) în legătură cu serviciul

prestat (transportul); asigurătorul acordă protecție pentru riscul de răspundere civilă contractuală
a cărăușului, care transportă cu autovehiculele sale (conduse de prepușii săi și identificate de acesta
în cererea chestionar sau/și în anexele la poliță precum și în certificatul de asigurare, care fac parte
integrantă din contractul de asigurare), marfa aparținând unui beneficiar.

Riscuri acoperite – produse din culpa asiguratului:

 pagubele produse mărfurilor transportate, care are la bază o culpă a transportatorului şi/sau
a conducătorului autovehiculului, inclusiv aceea care rezultă din nerespectarea contractului
de transport;
 pagubele produse mărfurilor transportate ca urmare a unor defecţiuni tehnice ale
autovehiculului sau ca urmare a vinovăţiei persoanelor de la care a închiriat autovehiculul
transportatorul.
Exemple:
 pierderea și avarierea mărfurilor pe durata transportului rutier precum și furtul, cu
mențiunea că dacă vehiculul încărcat cu marfă este transportat o parte a traseului pe mare,
cale navigabilă interioară, cale ferată sau aeriană în executarea unui transport unitar fără
descărcarea mărfii din vehicul, prezenta poliță acoperă întreg transportul mixt;
 întârzierea în livrare, în limita taxelor de transport;
 în limita sumei asigurate, cheltuielile rezonabile efectuate pentru prevenirea producerii
riscului, salvarea sau limitarea pagubelor, precum și cheltuielile de expertiză și de judecată
când asiguratul a fost obligat la despăgubiri într-o acțiune civilă.

Teritorialitate - asigurarea este valabilă atât în România cât și în străinătate.

ASIGURĂRI DE RISC FINANCIAR ( CLASELE 14, 15 ŞI 16 )

Riscul financiar – reprezintă prejudiciul potenţial la care sunt expuse interesele şi activitatea
creditorului în tranzacţiile comerciale de vânzare –cumpărare, execuţie de lucrări, prestări de
servicii. Asigurarea de risc financiar poate să apară sub trei forme principale:
1. Asigurarea de credite: credite interne, credite de export, rate de credit, rate de leasing, credite
de investiţii (clasa 14);
2. Asigurarea de garanţie/cauţiune/fidelitate (clasa 15);
3. Asigurarea de pierderi financiare din riscuri asigurate (clasa 16).

1. Asigurările de credite – clasa 14

Reprezintă un tip special de asigurări, care au un obiect diferit de celelalte tipuri de
asigurări generale, respectiv pierderile de natură financiară ale creditorului rezultate ca urmare a
nerambursării creditului la scadenţă de către debitor, iar prin particularităţile lor, acestea se
constituie ca o necesitate a lumii afacerilor contemporane. Activitatea de asigurare a creditelor este
realizată, de regulă, de un număr restrâns de asigurători specializaţi.

2. Asigurările de garanții – clasa 15

Constituie o alternativă la garanțiile bancare și sunt echivalente cu angajamentele de plată
bancare. Garanţiile sunt instrumente financiare utilizate pe plan internaţional, emise de bănci,
societăţi de asigurare, instituţii specializate ale statului sau private.
Un contract de asigurare de garanție (cauțiune) este un contract prin care asigurătorul îi
garantează beneficiarului că o terță parte – principalul – se va achita de obligațiile sale contractuale
sau juridice.
Părțile implicate într-un contract de garanție sunt :
 Beneficiarul conform documentului de garanție;
 Principalul/Asiguratul/Contractorul este cel care trebuie să îndeplinească condițiile de
performanță în anumite condiții;
 Garantul/Asigurătorul este partea care se alătură contractorului/asiguratului cu scopul de
a garanta beneficiarului îndeplinirea de către acesta a obligațiilor ce-i revin conform
contractului.
Asigurările de cauţiune (garanție) se întâlnesc în practică sub diferite forme, dintre care
amintim pe cele mai uzitate:
 garanţii pentru participări la licitaţii (bid bonds)
 garanţii de restituire a sumelor plătite cu titlu de avans (advance payment bonds)
 garanţii de bună execuţie a lucrărilor ori serviciilor stipulate în contract (performance
bonds)
 garanţii de efectuare a diferitelor plăţi (payment bonds)
 garanţii de livrare (supply bonds)
 garanţii de întreţinere (maintenance bonds).

Asigurările de garanţie contractuale reprezintă cea mai utilizată formă de asigurări de

garanţie, fiind solicitată atât în sectorul public, cât şi în cel privat. Această categorie prezintă însă
gradul de risc cel mai ridicat.

3. Asigurări de pierderi financiare - clasa 16

Deşi clasificată aparte, în practică, această asigurare este oferită în cele mai multe cazuri
de către societăţile de asigurare ca parte a unui pachet de servicii, destinat în exclusivitate
persoanelor juridice, alături de asigurarea de bunuri (clădiri şi conţinut). Despăgubirea pe care
asigurătorul o va plăti conform acestei acoperiri este limitată la pierderea de profit brut, iar acesta
se obligă să plătească drept despăgubire pentru:
a) scăderea profitului brut;
b) cheltuielile pentru reducerea pierderilor: cheltuieli suplimentare necesar a fi efectuate
în mod raţional numai cu scopul unic al evitării/diminuării scăderii cifrei de afaceri
sub cea care s-ar fi realizat în perioada asigurată dacă nu s-ar fi produs evenimentul
asigurat.

ASIGURAREA DE CĂLĂTORIE

Acoperă accidentele, îmbolnăvirile ce pot să apară în perioada unei călătorii (de obicei
în străinătate), cu precizarea că sunt societăţi de asigurare care acoperă şi riscul de deces în
această perioadă. Îmbolnăvirea este acoperită numai dacă nu este legată de o manifestare
preexistentă a unei boli cunoscute sau malformaţii pentru care s-au făcut tratamente prescrise
de medic.

Riscurile cuprinse în asigurare:

 Cheltuielile medicale de urgență, cum ar fi: tratamentul prescris de medic, spitalizarea,
intervenţiile chirurgicale, anestezii, radiografii, consultaţii, analizele de laborator,
medicamentele, cheltuielile de transport până la spital etc.
 Cheltuielile de repatriere: repatrierea bolnavului sau a corpului neînsuflețit, inclusiv
cheltuielile efectuate pentru obținerea autorizației de repatriere.
Excluderi:
 boli cronice sau afecțiuni preexistente începerii valabilității contractului de asigurare;
 chirurgia plastică;
 reabilitarea și fizioterapia;
 homeopatie sau tratamente de medicină alternativă;
 orice evenimente cauzate direct sau indirect de revolte, rebeliuni, revoluții, război.

Perioada de asigurare: se pot încheia atât pentru toată durata călătoriei (numărul de zile efective)
cât și anual, cu posibilitate de reînnoire.

Suma asigurată - în funcție de destinația asiguratului, se stabilesc diferite planuri de acoperire.

Prima de asigurare - se calculează de regulă, ținând cont de: destinația și durata călătoriei
(numărul de zile), vârsta asiguratului, scopul călătoriei: turism/prestare muncă/sport (agrement sau
performanță).

Secţiunea II – Asigurări de persoane

Indiferent de vârstă, gen, educaţie, ocupaţie ori zona geografică unde locuiesc, aproape
toate persoanele din lume deţin, la un moment dat, un anumit patrimoniu de care ar trebui să
manifeste două preocupări principale:
 a) Conservarea patrimoniului – se referă la protecţia financiară a patrimoniului împotriva
anumitor evenimente a căror apariţie ar putea conduce la diminuarea valorii acestuia. Cele mai
uzuale două modalităţi de conservare a patrimoniului le reprezintă încheierea de asigurări de
bunuri pentru toate elementele care alcătuiesc averea unui anumit individ, respectiv încheierea
unor asigurări de persoane celei/celui care deţine aceste bunuri.
De exemplu, în situația în care autoturismul unei persoane este furat, patrimoniul său se
reduce cu valoarea acestui vehicul (de exemplu: 25.000 euro). În cazul în care bunul este protejat
printr-o asigurare auto (Casco), compania de asigurări are obligaţia de a-şi despăgubi clientul cu
exact valoarea reală a autoturismului (25.000 euro), adică în ciuda producerii riscului de furt,
averea persoanei în cauză a rămas neschimbată, adică s-a conservat.
b) Dezvoltarea patrimoniului – presupune creşterea, în timp, a valorii totale a deţinerilor
unei persoane în urma diverselor plasamente realizate în depozite bancare, fonduri de investiţii,
titluri de stat, obligaţiuni, acţiuni, asigurări de viaţă cu componentă de capitalizare, fonduri private
de pensii, investiţii imobiliare (terenuri, imobile), etc. Astfel, în condiţiile în care fiecare dintre
aceste plasamente generează un anumit profit (sub forma dobânzilor, dividendelor sau rentelor)
averea persoanei care are în proprietate toate aceste elemente sporeşte în timp.

Particularitățile riscului în asigurările de persoane

De remarcat, în continuare, faptul că cele două preocupări principale ale indivizilor

menționate anterior (conservarea şi dezvoltarea patrimoniului) sunt generate, de fapt, de existenţa
a două categorii principale de riscuri care „planează” asupra fiecărei persoane în parte şi care, în
situația în care se produc, generează serioase probleme şi inconveniente pentru cei afectaţi. Mai
concret, este vorba de: riscul producerii unei boli sau a unui accident, respectiv riscul ca, în anumite
momente ale vieții, o persoană să nu dețină suficiente resurse financiare raportat la nevoile sale
din acel moment.
  Riscul de îmbolnăvire și accidentare
Boala este considerată ca fiind o deviere de la starea de sănătate normală a unei persoane
care nu poate fi atribuită unui accident. Iar accidentul este apreciat ca fiind orice eveniment
imprevizibil și neintenționat, survenit independent de voința persoanei, datorat unor cauze
exterioare individului.
În urma apariţiei oricăreia dintre aceste situaţii persoana în cauză ar putea avea nevoie de
spitalizare, intervenţii chirurgicale, poate ajunge în stare de invaliditate sau se poate produce chiar
decesul. Din punct de vedere financiar, toate aceste circumstanţe presupun, pe de o parte,
efectuarea unor cheltuieli, iar pe de altă parte, reducerea sau chiar dispariţia venitului câştigat de
individul afectat de risc.

Riscuri

A
Boli Resurse financiare
S insuficiente
Accidente
I

 Spitalizare G
 Chirurgie  Bătrâneţe – Pensie
 Invaliditate U  Fonduri pentru copii
 Incapacitate de  Alte nevoi financiare
muncă R
 Deces
A

R
Cheltuieli Diminuarea nivelului de trai
E
Reducere sau Dispariţie venit Nerealizarea unor dorinţe

Protecţie P Economisire
Financiară
E Investire

 Riscul resurselor financiare insuficiente

Se referă la riscul ca, în anumite momente ale vieţii, o persoană să nu deţină resurse
financiare suficiente pentru a-şi atinge obiectivele propuse, putând fi vorba de:
 momentul pensionării - când inexistenţa unei rezerve financiare care să
suplimenteze pensia de la stat afectează nivelul de trai al persoanei în cauză, acesta
diminuându-se considerabil;
 anumite dorinţe ce privesc copiii din familie (fonduri pentru studii, pentru căsătorie,
pentru achiziţionarea unui autoturism ori a unui apartament), respectiv alte
obiective personale (un concediu mai deosebit, un autoturism nou, o casă mai
spaţioasă, dezvoltarea unei afaceri, etc.) – toate acestea presupunând existenţa unor
sume de bani consistente care, dacă nu sunt disponibile la momentele oportune,
conduc la imposibilitatea realizării ţelurilor propuse.
Funcțiile asigurărilor de persoane

Corelat cu cele două categorii principale de riscuri menționate anterior, asigurările de

persoane îndeplinesc două funcții principale:
1. Funcția de protecție financiară: se referă la faptul că, posesorul unei asigurări de
persoane, în momentul în care este afectat de un risc (îmbolnăvire sau accidentare) are acces la un
fond bănesc substanțial/are dreptul la o despăgubire, care are două scopuri principale:
 să îi acopere (parțial sau integral) cheltuielile generate de spitalizare, intervenții
chirurgicale și tratamente, astfel încât aceste costuri să nu fie suportate din resursele
financiare proprii ale asiguratului sau familiei acestuia. În consecință, patrimoniul său
rămâne intact (a fost protejat din punct de vedere financiar);
 să înlocuiască venitul care dispare ca urmare a unei incapacități de muncă sau deces, o
anumită perioadă de timp, astfel încât standardul de viață al persoanei afectate de risc
sau al familiei sale să se mențină neschimbat până la identificarea unor soluții viabile
de redresare financiară.
2. Funcția de acumulare de capital: presupune acumularea treptată a unor fonduri (prin
mecanisme de economisire sau investiționale) pentru momente viitoare, importante în viața
persoanei asigurate sau a membrilor săi de familie: perioada retragerii din activitatea profesională,
susținerea financiară a studiilor copiilor sau alte nevoi legate de aceștia, etc.

Categorii de asigurări de persoane

Considerăm ca făcând parte din categoria asigurărilor de persoane, următoarele clase de

asigurări:
1. Asigurările de viață care, conform Legii 237/2015, se împart în:
a. Asigurări de viață, anuități, și asigurări de viață suplimentare:
o Asigurări de viață pe termen limitat;
o Asigurări de viață pe termen nelimitat;
o Asigurarea mixtă de viață;
o Asigurarea de studii;
o Asigurarea pentru ipotecă.
b. Asigurări de căsătorie, asigurări de naștere:
o Asigurarea de tip zestre.
c. Asigurări de viață și anuități care sunt legate de fonduri de investiții:
o Asigurarea de rentă;
o Asigurări de viață de tip pensie;
o Asigurări de viață de tip investiție.
d. Asigurări permanente de sănătate.
2. Asigurările de Accidente și Boală:
a. Asigurările de sănătate;
b. Asigurarea de accidente a persoanelor;
c. Asigurarea pentru cheltuieli medicale în străinătate (asigurări de călătorie).

În funcție de numărul persoanelor cuprins în asigurare, mai distingem încă două categorii
principale de asigurări:
 1. Asigurări individuale: includ în asigurare o persoană sau, cel mult membri de familie ai
acesteia (soție/soț/copii);
2. Asigurări de grup: cuprind în asigurare minim cinci sau zece persoane și, de regulă, sunt
încheiate de către o firmă sau organizație (sindicat, uniune, asociație) pentru angajații, respectiv
membri săi.
Independent de clasificarea pe care o găsim în legislația în vigoare, exclusiv în scop
didactic, putem recurge la o categorisire a asigurărilor de persoane și pe criteriul (simplificat) al
componenței asigurărilor, astfel:

Asigurări de persoane

cu componentă

Exclusivă de Risc Risc & Capitalizare

 Asigurări de Viață  Asigurări de Viață tradiționale (cu sume

 Asigurări de Accidente și Boală garantate la maturitate)
 Asigurări de Viață tip Unit-Linked (cu
sume negarantate la maturitate)

Legat de asigurările de grup, următoarele aspecte necesită a fi menționate:

 este necesar ca grupul care solicită protecție financiară de la un asigurător să se fie constituit
cu alt motiv decât exclusiv acela de a contracta un produs de asigurare (se evită astfel
fenomenul de antiselecție);
 procedura de evaluare a riscului prezintă următoarea caracteristică: dacă în cazul asigurărilor
individuale asigurătorul urmărește ca fiecare potențial client în parte să îndeplinească o serie
de cerințe minime pentru a putea fi preluat în asigurare (și e evaluat de sine stătător), în cazul
polițelor de grup se urmărește ca grupul în ansamblul său (și nu fiecare persoană în parte) să
corespundă cerințelor de asigurabilitate.

Elementele tehnice ale asigurărilor de persoane

Asiguratul este persoana fizică care îndeplineşte condiţiile prevăzute de normele legale şi
de clauzele contractuale ale asigurătorului (vârstă, stare de sănătate, ocupație, etc.).
Contractantul (titularul) asigurării este persoana fizică sau juridică care încheie
contractul cu compania de asigurări şi care are obligaţia efectuării plăţii primelor de asigurare la
scadenţele stabilite. Exemple concrete în care asiguratul este diferit de contractant sunt: societăţile
comerciale (contractanţi) care încheie asigurări de accidente pentru angajaţii lor (asiguraţi),
agenţiile de turism care contractează asigurări pentru turiştii proprii sau părinţii care încheie
asigurări de viaţă pentru copiii lor.
Beneficiarul asigurării este persoana fizică sau juridică care are dreptul de a încasa
despăgubirile sau sumele asigurate în situaţia producerii riscului asigurat. Beneficiarul sau
beneficiarii (căci pot exista mai mulţi) sunt desemnaţi, de regulă, în momentul încheierii poliței.
 Obiectul asigurării e considerată viața, respectiv sănătatea persoanei asigurate.
Interesul în asigurare reprezintă una dintre condiţiile fundamentale pentru perfectarea
unei relaţii de asigurare deoarece este „motivul” esenţial care îl determină pe
asigurat/contractant/beneficiar să caute protecţie financiară din partea companiilor de profil. La
asigurările de persoane interesul asigurabil poate fi identificat pe două coordonate. În primul rând,
este vorba de situaţia producerii unui accident sau a unei boli care necesită spitalizare şi/sau
intervenţii chirurgicale, evenimente care presupun efectuarea anumitor cheltuieli și care
diminuează resursele financiare ale asiguratului. În acest caz interesul în asigurare este evident, iar
practica indică ca şi beneficiar al plăţilor de despăgubire pentru astfel de situaţii fie persoana
asigurată fie entitatea care a suportat cheltuielile implicate de evenimentele menţionate anterior.
În al doilea rând, ne referim la cazurile de producere a decesului, invalidităţi generatoare de
incapacitate de muncă sau la situaţia în care o persoană se pensionează. Fiecare dintre aceste trei
tipuri de evenimente pot conduce la reducerea totală sau parţială a venitului câştigat de către
individul în cauză, generând apariţia unor probleme financiare în viaţa celor afectaţi de aceste
situaţii şi a familiilor acestora.
Suma asigurată reprezintă limita maximă până la care compania de asigurări răspunde
faţă de clienţii săi în cazul producerii evenimentelor asigurate. Deoarece viaţa unei persoane nu
poate fi estimată precum se evaluează un anumit bun, la asigurările de persoane nu există un plafon
maxim în ceea ce priveşte sumele asigurate. Totuşi, şi în aceste cazuri, apreciem că se pot lua în
considerare anumite elemente de referinţă, tocmai pentru ca asigurarea încheiată să fie optimă din
punctul de vedere al protecţiei financiare oferite. Un astfel de element de referinţă poate fi
considerat venitul persoanei asigurate (suma asigurată în caz de deces sau invaliditate trebuie să
fie suficientă pentru a înlocui venitul care dispare în urma producerii riscului asigurat pentru un
anumit număr de ani) sau o valoare medie a cheltuielilor zilnice de spitalizare (atunci când se
urmăreşte încheierea unei asigurări de sănătate).
Indemnizația de asigurare reprezintă sumele pe care asigurătorul le plăteşte asiguratului
sau beneficiarilor acestuia și pot să fie egale, mai mici sau, în unele cazuri (pentru riscuri mai
speciale), chiar mai mari decât suma asigurată stabilită iniţial.
Valoare de răscumpărare este suma de bani pe care asigurătorul o plătește în cazul în
care un client solicită rezilierea unei asigurări cu componentă de capitalizare înainte de maturitatea
poliței.
Durata unei asigurări de viață este reprezentată de perioade cuprinse între câteva zile, între
5, 10, 20 sau 30 ani, sau chiar contracte valabile pe toată durata de viață a asiguratului.
Perioada de grație este un interval de timp după scadență (30/60/90 zile), în care, chiar
dacă titularul nu a achitat prima datorată, polița de asigurare produce efecte.

2. MECANISMUL DE FUNCȚIONARE AL UNEI ASIGURĂRI DE PERSOANE

Perfectarea contractului de asigurare presupune parcurgerea succesivă a următoarelor etape:

1. Analiza necesităților financiare ale potențialului client: se colectează de către
consultantul de asigurări informațiile absolut necesare conceperii soluției financiare potrivite,
precum: obiectivele personale și familiale (estimate obligatoriu în bani, precum și ordonate în
funcție de prioritate), eventualele rezerve financiare deținute, venitul realizat, evaluarea
necesarului de protecție financiară.
 2. În baza informațiilor colectate, consultantul concepe și prezintă potențialului client
soluția financiară recomandată: un produs (acoperiri de bază și, eventual, clauze suplimentare),
sau o combinație de produse. După acceptarea sa (cu sau fără potențiale ajustări), se trece la:
3. Completarea cererii de asigurare, cu toate elementele specifice: datele
asiguratului/contractantului/beneficiarului, evenimentele pentru care se dorește protecție
financiară și valoarea sumelor asigurate, prima și frecvența de plată (anuală/lunară), durata poliței,
chestionarul privind riscul asiguratului. În baza informațiilor cuprinse în acest chestionar,
compania de asigurări va recurge la:
4. Evaluarea și clasificarea riscului propus pentru asigurare. Mai concret, se trece la
evaluarea medicală (starea de sănătate), ocupațională și rezidențială (riscuri exterioare la care
individul este expus, din punctul de vedere al mediului de lucru și al zonei/regiunii în care
locuiește), a stilului de viață (obiceiuri alimentare, consum alcool, țigări, care impactează asupra
gradului de risc) și financiară (existența unei corelații corecte între venitul persoanei – cu impact
inclusiv asupra suportabilității primei de asigurare și sumele asigurate solicitate).
Clasificarea riscurilor este o operaţiune care presupune încadrarea fiecărui potenţial asigurat într-
o anumită categorie, alături de alte persoane care prezintă exact acelaşi grad de risc din punctul de
vedere al companiei. Încadrarea pe grupe de risc este utilă în procesul de stabilire a primelor de
asigurare a căror valoare va creşte odată cu clasa de risc. În general, societăţile de asigurări îşi
împart potenţialii clienţi în patru mari categorii de riscuri: risc standard, substandard, preferat,
risc respins.
5. (Ne)emiterea poliței de asigurare de viață. Dacă decizia este de includere în asigurare cu
risc standard atunci se emite polița care presupune faptul că protecția financiară solicitată de către
asigurat intră în vigoare, adică începe răspunderea societății față de clientul său. În celelalte situații,
compania poate decide: includere în asigurare doar cu calculul unei prime suplimentare sau
aplicarea unei excluderi, respectiv necuprinderea în asigurare a persoanei respective.

Derularea contractului de asigurare – satisfacerea nevoilor financiare ale părților

contractante

În ceea ce privește evenimentele care se pot produce pe parcursul derulării contractului de

asigurare, pentru sistematizare, le-am împărțit în două grupe:
1. Producerea riscurilor asigurate - reprezintă momentul (momentele) în care o poliță de
asigurare își dovedește utilitatea pentru cel care a achiziționat-o, pentru că atunci asiguratul are
nevoie de protecție financiară. Astfel, pe baza analizei cererii de despăgubire primite, compania
de asigurări emite o rezoluție de plată sau neplată (dacă riscul era exclus, polița nu era în vigoare,
sau evenimentul a fost cauzat intenționat de către asigurat/beneficiar).
2. Modificări ale contractului de asigurare de persoane, la solicitarea asiguraților:
- modificări ale structurii asigurării de viață: schimbarea ocupației cu schimbarea grupei de
risc, atașarea sau detașarea asigurărilor suplimentare sau a co-asiguraților;
- modificări ale valorilor asigurării: schimbarea sumelor asigurate aferente diverselor
riscuri (crescător – dacă necesarul de protecție al asiguratului a crescut la fel și veniturile sale,
descrescător - necesarul de protecție financiară a scăzut ori veniturile s-au diminuat), modificări
ale valorilor primelor de asigurate (în sens crescător sau descrescător), modificări ale segmentului
de acumulare al poliței (retragere/depunere de fonduri).

Încetarea contractului – stingerea obligațiilor reciproce dintre părți

 Un contract de asigurare de persoane poate înceta ca urmare a producerii mai multor
evenimente, după cum urmează:
1. Maturitatea poliței: la asigurările de viață cu componentă de capitalizare, suma
acumulată este plătită beneficiarului la finalul duratei de asigurare, dar există însă și posibilitatea
ca contractantul să răscumpere total polița înainte de maturitate.
În cazul polițelor cu componentă exclusivă de risc, la maturitatea nu se achită nici o sumă de bani,
deoarece acest tip de produse nu conține și elementul de capitalizare.
2. Potrivit legislației românești, contractantul dispune de dreptul de denunţare unilaterală
a contractului de asigurare, fără a fi necesară invocarea vreunui motiv, în termen de 20 zile
calendaristice calculate de la data confirmării de primire a contractului. La rândul său, și
asigurătorul are același drept, dacă constată că nu au fost îndeplinite de către contractant a
cerințelor privind validitatea acestuia.
3. Nu în ultimul rând, deoarece existența unui contract de asigurare de persoane este strict
legată de existența asiguratului (adică de obiectul asigurării), în cazul dispariției acestuia ca urmare
a decesului (din accident sau din boală), asigurătorul plătește beneficiarilor desemnați
despăgubirea, iar polița își încetează existența.
 3.ELEMENTE DEFINITORII ALE ASIGURĂRILOR DE VIAȚĂ

Indiferent că ne referim la asigurările cu componentă exclusivă de risc, sau la cele cu

componentă de risc și capitalizare, caracteristica esențială a categoriei de asigurări de viață este
aceea că include riscul de deces (din orice cauză).

Asigurările de viață cu componentă exclusivă de risc

1. Asigurarea de viață pe termen limitat – evenimentul asigurat este decesul, iar dacă
persoana asigurată supraviețuiește până la maturitatea poliței, compania de asigurări nu are
obligația de a achita niciun beneficiu.
2. Asigurarea de viață pe termen nelimitat – oferă protecție pentru riscul de deces fie pe
toată durata vieții asiguratului (la decesul acestuia achitându-se despăgubirea corespunzătoare), fie
până la vârste înaintate ale acestuia (95 ani). Primele de asigurare se achită fie pe toată durata
contractului, fie până la o anumită vârstă (60, 70 ani, vârsta pensionării).
3. Asigurarea pentru ipotecă – este o asigurare pe termen limitat, asociată creditelor
ipotecare, a cărei sumă asigurată la deces descrește în tandem cu soldul creditului ajungând la
valoarea zero la finalul perioadei de creditare.

Asigurările de viață cu componentă de risc și capitalizare (mixte de viață)

Alături de componenta de risc, alt element extrem de important al asigurărilor de viață este
reprezentat de componenta de capitalizare (economisire sau acumulare, cum mai este denumită
aceasta în limbajul de specialitate). Astfel, compania de asigurări plătește beneficii în situaţia în
care asiguratul decedează pe durata de derulare a poliţei sau în momentul în care aceasta ajunge la
maturitate şi clientul este în viaţă.

Supravieţuirea asiguratului:
se plăteşte suma la
Decesul asiguratului: Decesul asiguratului:
maturitate
se plăteşte suma nu se plăteşte nimic
asigutată

Durata contractuală Expirarea

Începutul
asigurării
asigurării

Finalul (maturitatea) contractului poate fi stabilit ca fiind fie după un anumit număr de ani
de la data intrării în vigoare a acestuia (la 10, 20 sau 30 de ani, de exemplu), fie în momentul în
care asiguratul împlineşte o anumită vârstă (contractul expiră la atingerea vârstei de 65 de ani de
către persoana preluată în asigurare).
Totodată, în funcție de destinația sumelor acumulate printr-o astfel de asigurare de viață, putem
vorbi de încadrarea acestei polițe în categoria asigurare tip studii, tip dotă, tip pensie, etc.
 Asigurările de viaţă cu capitalizare se prezintă sub două forme principale: 1. produse de
economisire, cu sume garantate (tradiționale), respectiv produse de investiții, fără sume garantate
(tip unit-linked).
 1. Asigurările de viață tradiționale (cu suma la maturitate garantată)
Aceste tipuri de produse de asigurare presupun faptul că societatea de asigurări de viață
garantează clienţilor:
- suma din totalul primei de asigurare plătită de către asiguraţi care este destinată
segmentului de capitalizare;
- o anumită valoare (exprimată procentual și denumită rata dobânzii garantate sau rata
tehnică de dobândă) a câştigului oferit. De exemplu: acum pe piaţa românească, asigurătorii oferă
o dobândă care variază între 1,5% şi 3,5%.
În ceea ce priveşte câştigurile pe poliţă, pentru a face produsele şi mai atractive pentru
clienţi, în clauzele contractuale ale unor companii de asigurări este specificat şi faptul că: adiţional
dobânzii garantate, în anii în care randamentele pieţei o permit (adică dobânzile bancare şi cele
corespunzătoare altor instrumente cu venit fix sunt mai ridicate), compania poate obţine câştiguri
superioare dobânzii garantate, iar clientului i se repartizează o parte semnificativă din acest
beneficiu suplimentar. Acest lucru conduce la situația în care clientul va încasa la maturitatea
poliței fie doar suma garantată, fie suma garantată plus un anumit câștig suplimentar.

2. Asigurările de viață tip unit-linked (cu suma la maturitate negarantată)

Cea de-a doua categorie este reprezentată de asigurările de viaţă fără sume garantate, aşa-
numitele produse tip unit-linked. La fel ca şi asigurările cu sume garantate şi cele de față le regăsim
pe piaţă sub o mare varietate de forme, inclusiv pe piaţa românească de profil. Iar pentru o
prezentare mai ilustrativă a principalelor caracteristici ale acestui tip de asigurări s-a realizat în
Tabelul următor o comparaţie a lor cu asigurările de viaţă cu sume garantate.
Comparaţie:
caracteristicile asigurărilor cu componentă de capitalizare
Tradiționale Unit – Linked
Sumele depuse de către clienţi pentru
Sumele depuse de clienţi pentru capitalizare
componenta de capitalizare (ca parte a
nu sunt garantate de către firma de asigurări.
primei de asigurare) sunt garantate.
Compania de asigurări garantează clienţilor, Nu există dobândă garantată, ci valoarea
pe lângă depunerile efectuate pentru efectivă a câştigului înregistrat este cea dată
componenta de capitalizare, şi un anumit de randamentul real obţinut de către
nivel de câştig (dobândă tehnică garantată: asigurător pe seama plasamentelor realizate
1,5% – 3% - 3,5% anual) cu banii atraşi de la clienţi.
Riscul investiţional aparţine, în totalitate, Riscul investiţional aparţine, în totalitate,
companiei de asigurări clientului
Pentru a obţine câştiguri atractive, rezervele
Asigurătorul direcţionează banii aferenţi
corespunzătoare acestor asigurări sunt
produselor cu sume garantate în plasamente
orientate către investiţii cu un grad de risc
cu grad de risc redus (depozite bancare,
mai ridicat decât cele ale produselor
titluri de stat, obligaţiuni corporatiste, etc.)
tradiționale (piața monetară, acţiuni).
Deoarece îi sunt garantate clientului atât În condiţiile în care valoarea contului
sumele depuse, cât şi un anumit profit, se clientului poate să crească în timp, e posibil
cunoaşte încă de la încheierea poliţei să rămână nemodificată sau chiar să scadă,
valoarea finală pe care clientul o va ridica la asiguratului nu i se oferă nici o valoare certă
maturitatea contractului. pentru momentul maturității.
 Lichiditatea acestor produse este mai
redusă, existând însă şi posibilitatea
realizării unor retrageri din cont înainte de
maturitate.
Societatea de asigurări anunţă anual
valoarea profitului pe care l-a obţinut de
seama plasării rezervelor constituite pentru
produsele garantate.
Lichiditatea unor astfel de produse este mai
ridicată, clientul poate să răscumpere sau să
facă depuneri suplimentare.
Valoarea actualizată a unei unităţi de fond
(”unitatea de măsură” a segmentului
investițional la aceste tipuri de asigurări) este
anunţată clienţilor cu o frecvenţă relativ
ridicată, de obicei săptămânal, pentru ca, în
situaţia în care randamentele nu sunt
mulţumitoare, asiguratul să aibă posibilitatea
de a lua deciziile oportune în timp real.

Bineînţeles că nu se poate afirma că un tip de asigurare este mai avantajos decât celălalt.
Astfel, unit-link-urile sunt destinate cu precădere clienţilor care şi-au asigurat deja un fond cert
printr-o asigurare garantată şi care, în acelaşi timp, îşi doresc rentabilităţi mai mari, dar sunt şi
dispuşi să-şi asume riscuri suplimentare.

Clauze suplimentare care se atașează asigurărilor de viață

În vederea îmbunătățirii acoperirilor oferite, firmele de asigurări oferă clienților

posibilitatea de a atașa asigurărilor de viață (cu sau fără capitalizare), o multitudine de clauze
suplimentare.

Asigurarea de BAZĂ
Deces & Clauze
Capitalizare SUPLIMENTARE

Soluție financiară completă

Cele mai des întâlnite clauze suplimentare sunt:

1. Clauza de Deces din Accident sau Boală: are rolul de a crește valoarea despăgubirii
acordate beneficiarilor, cu o anumită sumă care se adaugă celei aferente acoperirii din asigurarea
de bază.
2. Clauza de Deces din Accident: are rolul de a spori valoarea despăgubirii, în cazul în care
evenimentul se produce ca urmare a unui accident.
3. Clauza de Deces din Accident Rutier presupune suplimentarea despăgubirii la deces în
cazul în care evenimentul s-a petrecut în trafic.
4. Clauza de Invaliditate Permanentă (fie doar din accident, fie din accident sau boală):
presupune plata către asigurat a sumei asigurate stabilite în cazul în care acesta ajunge într-o stare
de invaliditate care persistă până la finalul vieții (e permanentă). Aceasta poate însemna fie, de
exemplu, pierderea totală a unui membru sau organ (o falangă, de exemplu), fie doar pierderea
funcționalității sale, membrul sau organul continuând să existe fizic.
La rândul său, această invaliditate poate să fie totală (100% - pierderea vederii la ambii
ochi, pierderea ambelor membre inferioare, pierderea totală a auzului), fie parțială (pierderea
vederii la un ochi este considerată invaliditate 50%) – situație în care despăgubirea e corespunzător
mai redusă.
5. Clauza de Invaliditate Temporară se referă la pierderea funcționalității unui membru sau
organ pentru o perioadă determinată de timp. De exemplu, o fractură sau arsură la un membru
superior conduce la situația inutilizării acestuia pentru câteva săptămâni după care capacitatea sa
de utilizare revine la normal.
6. Clauza de Spitalizare (din Accident, sau din Accident și Boală) presupune achitarea către
asigurat a unei indemnizații fixe (calculată în prealabil, la încheierea poliței), pentru fiecare zi
petrecută în spital, ca urmare a unui accident, respectiv a unui accident sau boli.
7. Clauza de Convalescență se referă la achitarea către asigurat a unei indemnizații pentru
fiecare zi ce urmează perioadei de spitalizare. Perioada pentru care se achită această sumă diferă
de la un asigurător la altul. De exemplu: unii consideră perioada de convalescență egală cu dublul
perioadei de spitalizare.
8. Clauza de Intervenții Chirurgicale (din Accident, din Accident sau Boală) implică plata
unei anumite indemnizații pentru intervențiile chirurgicale suferite de asigurat, ca urmare a unui
accident sau îmbolnăviri. Cu cât intervenția chirurgicală e mai complexă, cu atât despăgubirea e
mai consistentă.
9. Clauza de Boli Grave presupune achitarea unei indemnizații către asigurat fie în
momentul în care aceasta e diagnosticat cu o boală terminală (cancer, infarct miocardic, blocaj
renal, etc.) pentru acoperirea costurilor tratamentelor, fie la producerea decesului.
10. Clauza Best Doctors permite asiguratului ca după diagnosticarea unei afecțiuni
medicale grave în România, să poată beneficia de o confirmare a diagnosticului din partea unei
comisii de medici experți din străinătate (o a doua opinie medicală) și de cel mai bun tratament
pentru afecțiunea diagnosticată, în afara României.
11. Clauza de Exonerare de la Plata primelor de Asigurare - potrivit acestei clauze, în
situaţia în care contractantul (cel care are obligaţia achitării primelor de asigurare) ajunge în stare
de invaliditate totală ca urmare a unui accident sau îmbolnăviri (care înseamnă incapacitate de
muncă, imposibilitate de a mai obţine bani şi implicit incapacitate de a mai plăti poliţa), compania
îl scuteşte de la plata primelor, preluând asupra sa această obligaţie. Mai concret, în cazul în care
este vorba de o poliţă care conţine atât elemente de protecţie financiară cât şi de capitalizare, prima
plătită de către companie continuă să se împartă pe destinaţiile deja cunoscute: cheltuieli
administrative, participarea la fondurile de risc şi componenta investiţională, iar la maturitate
asiguratul va încasa beneficiile aferente finalului de contract.
Compania va plăti primele în locul clientului fie până la finalul contractului de asigurare,
fie până în momentul în care titularul devine din nou apt de muncă. De menționat și faptul că o
parte dintre aceste clauze pot funcționa și ca asigurări de sine stătătoare (de exemplu, cea care
acoperă riscul de Boli Grave).
Ca și ultimă remarcă: cu cât o persoană are achiziționate mai multe clauze cu atât ea este mai
bine protejată din punct de vedere financiar. Un eveniment (accident rutier, de exemplu) poate să
aibă doar una, sau o multitudine de consecințe: persoana în cauză să necesite spitalizare,
intervenții chirurgicale, perioadă de convalescență și, în final, poate rămâne și cu o invaliditate.
Având achiziționată o soluție financiară completă asiguratul va fi despăgubit pentru fiecare
situație (consecință) în parte generată de același eveniment.