Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
3
premisa. Cauza o constituie faptul ca gandirea naturala nu simte nevoia
enuntarii unor adevaruri familiare.
De cele mai multe ori sunt insa subantelese ambele premise, lucru care
este marcat prin adaosuri de tipul: "se stie ca..", "este evidenta ca..".
Trebuie adaugat faptul ca exista o mare deosebire intre modul de a gandi
pentru sine, care poate fi cu totul eliptic, modul de a comunica intr-un cadru
familiar, modul de a incerca sa convingi pe cineva strain sau modul de a incerca
sa dovedesti ceva pe care sa-l admita oricine. Si de asemenea este important,
carei categorii de public doresti sa i te adresezi.
Cunostimta dobandita prin silogism ilustreaza foarte bine caracterul
discursiv al gandirii logice, care se serveste de concepte si avanseaza prin trepte
intermediare, prin mediere, opunandu-se intuitiei intelectuale, forma de
cunoastere careia, fie ca este considerata de natura rationala, fie ca este
considerata de natura irationala, i se atribuie calitatea de a sesiza direct
adevarurile cautate.
In silogistica lui Aristotel se folosesc numai termeni referentiali, pozitivi si
generali. In decursul dezvoltarii logice clasice se vor introduce in silogistica si
termeni singulari si termeni negativi.
Dupa ce da definitia silogismului,Aristotel face o distinctie capitala pentru
teoria silogismului: el imparte silogismele in perfecte si imperfecte ,,Numesc
perfect silogismul care nu mai are nevoie de nimic altceva decat datul, pentru ca
necesitatea sa fie evidenta. Iar imperfect este un silogism, daca el are nevoie de
una sau mai multe determinari care, cei drept, sunt cosecinta necesara a
termenilor dati, dar n-au fost enuntate anume ca premise".
Termenul de silogism este un termen general, care se aplica unei intregi
clase de rationamente. Fiecare silogism, fie ca este exprimat in forma sa logica,
fie ca cuprinde termeni concreti sau apartine unei anumite figuri si unui anumit
mod silogistic. Prin figura se intelege structura silogismului data de functia logica
a termenului mediu in premise.
Desigur ca o asemenea tratare a silogisticii clasice presupune asumarea
tezei ca ea reprezinta o dezvoltare a silogisticii aristotelice si ca in istoria logicii
poate fi urmarita o linie continua, in care una si aceeasi doctrina creste si se
amendeaza pastrandu-si identitatea.
Analiza contextuala pune in evidenta circumstantele in care s-a constituit
un anumit silogism, mai precis cine l-a construit, cum l-a construit si de ce.
4
Aceste circumstante n-au nici o importanta pentru forma silogistica, dar sunt
esentiale pentru silogismul concret.
In contextul gandirii naturale un exista insa scheme silogistice si nici
silogisme pure, ci demonstratii, argumentari si respingeri concrete ad
propositum.
Numai experimentele referitoare la acestea pot surprinde mecanismul
psihologic al rationarii silogistice si, prin urmare, valentele creative propriu-zise
ale acestor forme.
Din punct de vedere psihologic, intereseaza producerea efectiva a acestor
tipuri de silogisme.
Bibliografie:
• Prof. Academician Al. Surdu, Revista de psihologie 4, tomul 26, Edit. Academiei
Republicii Socialiste Romania, 1980.
• H. Spencer, Principes de psychologie, Paris, felix Alcan, 1892, II
• Silogistica , Teoria clasica si interpretarile moderne de Ion Didilescu *Petre
Botezatu
• http://ro.wikipedia.org/wiki/Silogism
• Prof. Academician Al. Surdu, Revista de psihologie 1, tomul 27, Edit. Academiei
Republicii Socialiste Romania, 1981.