CAPITOLUL 25

Hemoragia şi Şocul
(Lecţia 5-1)

363
 OBIECTIVE

LEGENDA OBIECTIVELOR

C=Cognitiv P= Practict A=Afectiv

1 = Nivelul cunoştinţelor
2 = Nivelul aplicării
3 = Nivelul rezolvării situaţiilor de caz

OBIECTIVELE COGNITIVE

La sfârşitul acestei lecţii, studentul lucrător al asistenţei medicale prespitaliceşti de urgenţă va fi

capabil să:

5-1.1 Descrie structura şi funcţia sistemului circulator. (C-1)

5-1.2 Diferenţieze hemoragia arterială, venoasă şi capilară. (C-3)
5-1.3 Enumere metodele de asistenţă medicală urgentă a hemoragiilor externe. (C-1)
5-1.4 Stabilească relaţia dintre izolarea substanţelor corpului şi hemoragie. (C-3)
5-1.5 Stabilească relaţia dintre managementul căilor respiratorii şi pacientul traumatizat.
(C-3)
5-1.6 Stabilească relaţia dintre mecanismul traumatismelor şi hemoragia internă. (C-3)
5-1.7 Enumere semnele şi simptomele hemoragiei interne. (C-1)
5-1.8 Enumere etapele asistenţei medicale urgente a pacientului cu semne şi simptome a
unei hemoragii interne. (C-1)
5-1.9 Enumere semnele şi simptomele şocului (hipoperfuziei). (C-1)
5-1.10 Enumere etapele asistenţei medicale urgente a pacientului cu semne şi simptome
de şoc (hipoperfuziei). (C-1)

OBIECTIVELE AFECTIVE

La sfârşitul acestei lecţii, studentul lucrător al asistenţei medicale prespitaliceşti de urgenţă va fi

capabil să:

5.1-11 Explice necesitatea transportării de urgenţă a pacienţilor cu hemoragie şi semne

de şoc (hipoperfuzie). (A-1)

364
 OBIECTIVELE PPRACTICE

La sfârşitul acestei lecţii, studentul lucrător al asistenţei medicale prespitaliceşti de urgenţă va fi

capabil să:

5.1-12 Demonstreze presiunea directă ca o metodă de asistenţă medicală urgentă a unei

hemoragii externe. (P-1, 2)
5.1-13 Demonstreze utilizarea compresiunii ca o metodă de asistenţă medicală urgentă a
unei hemoragii externe. (P-1, 2)
5.1-14 Demonstreze utilizarea punctelor de presiune şi a garourilor ca o metodă de
asistenţă medicală urgentă a unei hemoragii externe. (P-1, 2)
5.1-15 Demonstreze asistenţa unui pacient cu semne şi simptome ale unei hemoragii
interne. (P-1, 2)
5.1-16 Demonstreze asistenţa unui pacient cu semne şi simptome ale unui şoc
(hipoperfuzii). (P-1, 2)
5.1-17 Demonstreze completarea unui raport de asistenţa prespitalicească pentru un
pacient cu hemoragie şi/sau şoc (hipoperfuzie). (P-2)

365
Motivaţie şi statistică

Traumatismul este una din cauzele principale a decesului în lume. Este cauza deceselor
persoanele în vârsta 15 – 44 ani. Cele mai frecvente decese traumatice din toată lumea
reprezintă traumele din accidentele de trafic. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a publicat raportul
său anual în Aprilie anul 2004, unde a demonstrat creşterea numărului accidentelor de trafic în
toată lumea. Un studiu recent efectuat de Organizaţia Mondială a Sănătăţi,
Banca Mondială, Şcoala de Sănătate Publică Harvard indică, că accidentele de trafic se vor ridica
pe locul trei al principalelor cauze de îmbolnăvire în întreaga lume şi pe locul şase al deceselor.

Înţelegerea mecanismului de traumatizare şi a semnelor şi simptomelor relevante a hemoragiei şi

şocului (hipoperfuziei) este de o importanţă supremă la tratarea unui pacient traumatizat.

Reviul sistemului circulator (cardiovascular)

Sistemul circulator constă din o serie de structuri ce asigură circulaţia sângelui către toate
structurile organismului uman. Perfuzia este procesul în care sângele asigură cu oxigen şi
nutrienţi toate sistemele de organe şi înlătură dioxidul de carbon şi alte produse a
metabolismului. Hipoperfuzia este circulaţia ne adecvată a sângelui la nivelul unui organ.

Organul principal al sistemului circulator este inima. Inima este un organ muscular cu patru
camere şi are funcţia de pompare a sângelui cu o forţă suficientă pentru transportarea acestuia la
cele mai distante porţiuni ale corpului şi invers. Camerele superioare sunt numite atrii iar cele
inferioare ventricule. Sângele slab oxigenat ce se întoarce din diverse părţi ale corpului în atriul
drept. Apoi din ventricolul drept, el este pompat spre plămâni prin artera pulmonară. În plămâni,
capilarele înconjoară alveolele, unde sângele eliberează dioxidul de carbon şi captează oxigen.
Capilarele reprezintă vase sangvine foarte mici (cu diametrul aproximativ al unui eritrocit), care
sunt foarte permeabile pentru a permite moleculelor de oxigen şi dioxid de carbon să treacă prin
pereţii săi. Astfel, sângele oxigenat se întoarce în atriul stâng prin vena pulmonară. Sângele
ulterior circulă spre ventricolul stâng şi este pompat prin aortă (cea mai mare arteră a corpului) la
ţesuturile din organism pentru a furniza oxigen şi nutrienţi. Sângele circulă prin alte artere şi mai
apoi prin capilare la nivel de ţesut unde furnizează oxigenul şi nutrienţii şi obţine dioxidul de
carbon şi alţi produşi de deşeu. Arterele reprezintă vase musculare cu pereţi groşi ce transportă
sângele de la inimă. Sângele mai apoi se întoarce la inimă prin vene, în final ajungând la vena
cavă inferioară şi superioară, iar mai apoi în atriul drept. Venele reprezintă vase musculare cu
pereţi subţiri ce reîntorc sângele spre inimă.

Sângele este compus din plasmă, eritrocite, leucocite, şi trombocite. Plasma reprezintă partea
lichidă a sângelui, în care se află eritrocitele, leucocitele, plachetele, la fel şi substanţele
nutritive. Eritrocitele sunt responsabile pentru transportarea oxigenului la celule. Leucocitele
sunt responsabile pentru răspunsul imun şi trombocitele sunt responsabile pentru asigurarea
coagulării. O persoană ce cântăreşte 75 kilograme are aproximativ 6 litri (6000 cc) de sânge.

Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sânge asupra vaselor arteriale. Este
compusă din două cifre şi este exprimată ca o fracţie. Primul număr, sau maximul, este tensiunea
arterială sistolică şi reprezintă valoarea presiunii exercitate asupra arterelor în timpul sistolei.

366
Al doilea număr, sau cel de jos, este tensiunea arterială diastolică şi reprezintă valoarea presiunii
exercitate asupra arterelor în diastolă.

Organismul încearcă să menţină constant o tensiune arterială normală. Aceasta se manifestă

prin modificarea frecvenţei de contracţie a inimii, a cantităţii de sânge pompat în timpul sistolei
şi prin modificarea dimensiunilor vaselor sangvine. La scăderea tensiunii arteriale, organismul
creşte frecvenţa contracţiilor cardiace, măreşte volumul sistolic şi spasmeză vasele de sânge. La
majorarea tensiunii arteriale, organismul reduce frecvenţa contracţiilor cardiace, micşorează
volumul sistolic şi dilată vasele de sânge.

Hemoragia externă

În orice situaţie în care puteţi intra în contact cu

lichidele organismului, este foarte important să urmaţi
pricipiile de Izolare a Ţesuturilor Corpului. În cazurile
hemoragiei externe trebuie să utilizaţi protecţia
personală aşa cum sunt: ochelarii, halatul şi masca. De
asemenea este important să vă spălaţi mâinile după
fiecare examinare.

Hemoragia externă poate fi foarte severă. Pierderea

acută a unui litru (1000 ml) de sânge pentru un adult,
0,5 litru (500 ml) de sânge pentru un copil, şi 100-200
ml de sânge pentru un sugar este considerată gravă. (De exemplu, un copil de un an are 800 ml
de sânge, de aceea 150 ml reprezintă o pierdere majoră de sânge). Severitatea hemoragiei trebuie
să fie bazată pe semnele şi simptomele pacientului şi pe principiile generală a cantităţii pierdute
de sânge. Dacă pacientul demonstrează semne şi simptome de şoc (hipoperfuzie), hemoragia este
considerată ca fiind gravă.

Răspunsurile fiziologice a organismului la hemoragie sunt spasmul vaselor sangvine şi

coagularea (formarea de tromb). Hemoragia necontrolată sau pierderea semnificativă de sânge
pot evalua în şoc (hipoperfuzie) şi chiar deces.

Există trei tipuri de hemoragii.

Hemoragia arterială este cea mai semnificativă. În cazul hemoragiei arteriale sângele roşu
aprins la culoare, bogat în oxigen va curge din plagă pulsativ. Hemoragia arterială este cea mai
dificilă de controlat din cauza presiunii sângelui din artere. Pe măsură ce tensiunea arterială a
pacientului scade, cantitatea de sânge ce curge de asemenea se poate micşora.

Hemoragia venoasă este caracterizată de un flux de sânge întunecat, sărac în oxigen cu un jet
constant. Hemoragia dintr-o venă poate fi profuză; însă, în majoritatea cazurilor este mai simplă
de controlat datorită presiunii venoase scăzute.

Hemoragia capilară este caracterizată de prelingerea sângelui şi este de culoare roşie

întunecată. Hemoragia capilară frecvent se coagulează spontan.

367
Asistenţa medicală urgentă hemoragiilor externe

În cazul unei hemoragii externe lucrătorul asistenţei medicale de urgenţă va urma principiile de
securitate personală şi la necesitate va menţine permeabile căile respiratorii şi va efectua
ventilarea pulmonară artificială. Presiunea directă este cea mai simplă metodă pentru stoparea
hemoragiei externe. Aceasta implică plasarea unui pansament steril direct pe locul hemoragiei şi
aplicarea presiunii vârfului degetului pe acel loc. Ridicarea unei extremităţi, dacă nu e prezentă
o fractură, poate fi utilizată secundar în asociere cu presiunea directă. Plăgile mari dehiscente pot
necesita aplicarea unui pansament cu tifon steril şi presiunea directă a mâinii, dacă presiunea
directă a degetului eşuează în oprirea hemoragiei.

Dacă hemoragia nu se opreşte, şi suspectaţi, că nu aţi plasat pansamentul direct pe locul de

sângerare, atunci înlăturaţi pansamentul şi evaluaţi punctul de sângerare pentru a aplica
presiunea directă.

Dacă este descoperită o hemoragie difuză, aplicaţi o

presiune suplimentară. Punctele de presiune pot fi
utilizate la extremităţile superioare şi inferioare.
Pentru aceasta se va efectua o presiune suplimentară în
regiunea vasului magistral care vascularizează
membrul. În cazul extremităţilor inferioare, aplicaţi
presiune pe artera femurală. În cazul extremităţilor
superioare, presiunea este aplicată pe artera axilară.
Dacă presiunea directă eşuează să controleze
hemoragia, atelele şi atelele de presiune pot fi
necesare pentru hemostază. Imobilizarea poate permite
controlul prompt al hemoragiei asociate cu o fractură.
Reducerea mişcării capetelor oaselor va reduce volumul lezionării ţesuturilor şi hemoragia
asociată cu o fractură. În plus, chiar şi în absenţa unei fracturi, imobilizarea va reduce cerinţele
de oxigen pentru acea zonă, astfel, reducând
cantitatea fluxului de sânge spre zona afectată.
Atelele de presiune, aşa cum sunt atelele
pneumatice pot facilita stoparea unei hemoragii
severe asociate cu laceraţii a ţesuturilor moi, sau
atunci când hemoragia este asociată cu fracturi.
Acest lucru este în special important, atunci când
zona de sângerare este mai mare decât ceea ce poate
acoperi efectiv o mână. Dispozitivele pneumatice de
contra presiune (pantalonii antişoc) pot fi utilizate
ca o atelă efectivă de presiune pentru asigurarea
hemostazei în leziuni masive a ţesuturilor moi a
membrelor inferioare (partea membrelor a atelei) sau
în hemoragiei traumatice pelviene (toate
compartimentele atelei).

368
Ultima soluţie pentru controlul hemoragiei, atunci când toate celelalte metode de control a
hemoragiei au eşuat, este aplicarea garoului. Aplicarea garoului poate cauza o leziune
ireversibilă a nervilor, muşchilor, şi vaselor de sânge rezultând în pierderea unei extremităţi.

Procedurile de aplicare a unui garou implică:

a. Utilizarea unui bandaj cu o lăţime de 10 cm şi cu o grosime de 6-8 straturi.

b. Înconjuraţi extremitatea de două ori în jurul extremităţii, la un punct proximal hemoragiei,dar
cît mai distal posibil pe extremitate.
c. Legaţi un nod în bandaj şi plasaţi o baghetă şi legaţi capetele bandajului deasupra băţului
într-un nod patrat.
d. Rotiţi bagheta până când hemoragia se opreşte.
e. Odată ce hemoragia s-a oprit, fixaţi bagheta sau rămâneţi în aceeaşi poziţie.
f. Anunţaţi alt personal de urgenţă ce va asista ulterior acest pacient, că un garou a fost aplicat.
g. Documentaţi utilizarea garoului şi timpul aplicării în raportul prespitalicesc al pacientului.

Precauţiile la utilizarea garoului implică:

a. Se va utiliza un bandaj lat şi a unei consolidări etanşe.

b. Niciodată să nu utilizaţi fire, frânghii, curea, sau orice alt material ce poate tăia pielea şi
ţesuturile de sub aceasta.
c. Nu scoateţi sau slăbiţi garoul odată ce este aplicat, se va scote numai la indicaţiile medicului
d. Garoul trebuie să fie plasat la un loc vizibil.
e. Nu aplicaţi un garou direct pe articulaţie, dar cît de aproape posibil de traumă.

O manşetă de măsurare a tensiunii arteriale bine umflată poate fi utilizată drept garou până când
hemoragia se opreşte.

Hemoragia din nas, urechi, sau gură

Există un număr de motive de ce oamenii pot sângera din aceste zone diverse. Unele din aceste
motive sunt foarte serioase, iar altele pot fi potenţial serioase. Cauzele traumatice de hemoragie
din aceste zone pot fi un rezultat al unui traumatism cranian, sau al unei traume faciale.
Hemoragia urmată dintr-o traumă cranian poate fi un semn prevestitor al unei traume
semnificative a encefalului. Traumele faciale pot duce la un traumatism cerebral, dar de
asemenea prezintă o provocare semnificativă pentru protejarea permeabilităţii căilor respiratorii
ale pacientului. O altă cauză a hemoragiei din nas legată de trauma, este trauma digitală (rar o
urgenţă).

Cauzele somatice pentru o hemoragie din aceste zone sunt: sinusita şi alte infecţii ale tractului
respirator superior. Cauzele mai grave sunt prezentate de: hipertensiunea arterială şi deficienţele
de coagulare.

Să nu încercaţi stoparea fluxului de sânge, în cazurile hemoragiei din ureche sau nas ca
rezultat al unei traume aşa cum este fractura craniului sau alte traume craniocerebrale.
Încercarea de a stopa fluxul sânge poate creşte presiunea din interiorul cavităţii craniene şi cauza

369
probleme mult mai grave. În schimb, absorbţia sângelui cu un pansament higroscopic, va reduce
presiunea intracraniană la fel ca şi limitarea infectării plăgii.

Dacă pacientul prezintă un epistaxis (o hemoragie nazală) din altele cauze, şi nu ca rezultatul
traumei cranio-cerebrale, tratamentul implică:

a. Plasarea pacientului într-o poziţie aşezată înclinat înainte (dacă se va permite scurgerea
sângelui în stomac, pacientul va vomita, ceea ce creează un potenţial risc de asfixiere şi
continuarea hemoragiei nazale ca rezultat al presiunii).
b. Aplicaţi presiune directă pe părţile laterale a nasului
c. Păstraţi pacientul calm şi liniştit.

Hemoragia internă

Gravitatea

Hemoragia internă se poate manifesta sub formă de o pierdere semnificativă de sânge cu

dezvoltarea şocului şi a decesului. Leziunea traumatică a organele interne conduce spre o
hemoragie amplă ascunsă. Fracturile de femur sau a bazinului provoacă pierderi masive de
sânge. De exemplu, o fractură închisă de femur poate cauza o pierdere de sânge de până la 1000
ml de la volumul de sânge circulant şi o fractură pelvică poate cauza o pierdere de 500 ml de
sânge pentru fiecare zonă a fracturii. Suspecţie la prezenţa unei hemoragii interne trebuie să fie
bazată pe mecanismul de traumatizare şi semnele şi simptomele clinice.

Dependenţa de mecanismul traumatismului

Se evidenţiază două mecanisme principale ce pot cauza hemoragia internă. Cel mau frecvent este
trauma bontă, ca rezultat al căderii, coliziuni de motocicletă sau automobile, impact de pietoni,
sau după explozii. În aceste cazuri, se va atrage atenţia la prezenţa contuziilor, abraziunilor,
deformărilor, marcajelor de impact, şi al tumefierii. Alt mecanism implică traumatismul
penetrant , provocat de un cuţit, baghetă, sau orice alt obiect capabil să penetreze pielea.

Semnele şi Simptomele unei hemoragii interne

Semnele şi simptomele hemoragiei interne implică:

 Durere, sensibilitate, tumefiere şi decolorare al zonei suspectate.

 Hemoragie din gură, rect, vagin, sau alte orificii.
 Vomitarea sângelui de culoare roşie deschisă sau al celui de o culoare întunecată , ca zaţul de
cafea.
 Scaun întunecat, de culoarea dohotului sau scaun cu sânge roşu deschis.
 Abdomen sensibil, rigid sau balonat.
 Semnele şi simptomele şocului (hipoperfuziei).

370
Asistenţa medicală urgentă

La tratarea unui pacient cu suspecţia unei hemoragiei interne, asistenţa de urgentă implică:

 Asigurarea protecţiei personale.

 Menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii/ventilării artificiale.
 Administrarea de oxigen, dacă nu aţi făcut-o deja în timpul evaluării iniţiale.
 Dacă este suspectată hemoragia într-o extremitate, controlaţi hemoragia prin presiunea
directă sau aplicarea unei atele.
 Transportarea imediată este obligatorie pentru pacientul cu semne şi simptome de şoc
(hipoperfuzie).

Şocul (Sindromul Hipoperfuziei)

Gravitatea

Şocul (hipoperfuzia) se dezvoltă ca rezultat al perfuziei neadecvate a celulelor cu oxigen şi

nutrienţi şi înlăturarea neadecvată a produselor metabolice. Apare ca complicaţie a unei
hemoragii, însă, există şi alte cauze cum sunt: insuficienţa respiratorie, cardiacă, rezistenţă
vasculară patologică, pierderea excesivă de lichide şi probleme diabetice.

În cazurile unei hemoragii ample, organismul

încearcă s-o compenseze prin o sporire a
volumului sistolic cardiac şi creşterea
frecvenţei inimii. Alt mecanism de
compensaţie este reducerea fluxului de sânge
prin spasmul vaselor în zonele corpului, ce
nu sunt iminent vitale, cum e pielea şi
intestinele. Perfuzia periferică este redusă
drastic datorită reducerii volumului sângelui
circulant. Acesta este răspunsul natural al
organismului şi este provocat de eliberarea
de epinefrină (adrenalină), norepinefrină, şi
dopamină, ce mai sunt numite catecolamine.

Toate celelalte răspunsuri menţionate mai sus

reprezintă o încercare a corpului să menţină
perfuzia adecvată a organelor vitale ca
encefalul, inima, plămânii şi rinichii. Şi dacă Semnele şocului
hemoragia nu a fost stopată şi volumul de
sânge circulant nu a fost restabilit prin terapia de reînfuzie, organismul nu mai este capabil să
compenseze starea aceasta şi ca rezultat al şocului se va dezvolta o disfuncţie gravă tisulară cu
posibil sfârşit letal. Recunoaşterea promptă şi tratamentul adecvat sunt vitale pentru
supravieţuirea pacientul, dacă el se află în şoc.

371
Pacienţii traumatizaţi pot dezvolta şoc (hipoperfuzie) din cauza pierderii de sânge prin hemoragie
internă sau externă. Acest tip de şoc se atribuie la un tip special de şoc hipovolemic numit şocul
hemoragic.

Semnele şi Simptomele şocului

Semnele şi simptomele şocului sunt reacţia de Nivel de Nelinişte

răspuns al organismului la o hemoragie masivă. conştienţă Anxietatea
Modificările nivelului de conştiinţă se vor începe Nivel de conştienţă
cu neliniştea şi anxietatea şi vor progresa până când dereglat
pacientul în final devine inconştient. Perfuzia Reumplerea capilară
Periferică întîrziată
Perfuzia periferică de asemenea va fi redusă, ce se Pulsurile periferice slabe,
va manifesta prin: pielea palidă, rece, umedă; filiforme sau absente
pulsuri periferice slabe, filiforme sau absente, şi o Piele palidă, rece, umedă
reumplere capilară întârziată. Reumplerea capilară Semnele Vitale Tensiunea arterială
întârziată este definită ca fiind mai mare de două scăzută (semn tardiv)
secunde la temperatura aerului ambiant şi poziţia Frecvenţa ridicată a
mânii la nivelul inimii. Reumplerea capilară pulsului (semn precoce)
întârziată este un semn cel mai bine utilizat în Frecvenţa ridicată a
examinarea copiilor şi sugarilor. respiraţ respiraţei, deseori
superfissuperficială, dificilă sau
Modificările semnelor vitale ale pacientului se vor iregulatiregulată
datora şocului. Semnele precoce vor include o Alte Semne Midriază
creştere a frecvenţei pulsului şi a respiraţiei. În Sete marcabilă
plus, respiraţia poate deveni superficială, dificilă şi Greţuri şi vomă
iregulată. Un semn foarte târziu în cazurile de şoc Paliditate, cianoză a
va fi scăderea tensiunii arteriale. Reducerile buzelor
nivelului tensiunii arterială este, în special, un semn
tardiv la copii şi sugari, deoarece aceştia pot Deficitul volemic şi manifestările clinice
menţine tensiunea arterială până când se pierde Deficitul ↓ gradul Semne clinice
la jumătate din volumul de sânge. Şi ca rezultat, ml VS
până în momentul când tensiunea arterială a C
copilului sau sugarului începe să scadă, %
pacientul este aproape de deces, deoarece 0-500 0- - Abs
10
rezervele compensatorii sunt utilizate. 500-1200 10- moderat Tahicardie moderată
25 Vasoconstricţie
Alte semne şi simptome de şoc vor include periferică moderată
pupilele dilatate, o sete remarcabilă, greţuri, tahipnoe
vomă, paliditate şi cianoză a buzelor. Este 1200-1800 25- Gravitate Puls filiform 100-120
35 medie TAS 90-100
important să se obţină semnele vitale cît mai Vasoconstricţie
precoce, astfel încât să puteţi observa dinamica periferică manifestă
stării pacientului, la fel, evaluaţi eficienţa Transpiraţie rece
tratamentului administrat. Anxietate
Oligurie
1800-2500 35- Grav Puls filiform >120
50 TAS <60
Respiraţie superficială
Transpiraţie rece
Inconştienţă
372 Oligurie
Asistenţa medicală urgentă

La tratamentul pacientului cu şoc, asistenţa de

urgentă implică:

 Asigurarea protecţiei personale.

 Menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii şi a
ventilării artificiale atunci când e necesar.
 Administrarea oxigenului.
 Hemostaza în hemoragii externe
 Dacă partea inferioară a abdomenului este
sensibilă şi este suspectată o traumă pelviană, fără
o evidenţă a unei traume a toracelui, aplicaţi şi
pantalonii antişoc la indicaţiile medicului.
 Ridicaţi extremităţile inferioare la 20-30 cm. Dacă pacientul are traume grave ale pelvisului,
extremităţilor inferioare, capului, toracelui, abdomenului, gâtului, sau coloanei vertebrale,
păstraţi pacientul culcat pe spate
 Imobilizaţi orice traume suspecte ale oaselor sau articulaţiilor.
 Preveniţi pierderea căldurii corpului prin acoperirea pacientului cu o cuvertură (la necesitate),
nu-l lăsaţi să se supraîncălzească.
 Transportaţi de urgenţă pacientul.

Rezumat

Hemoragia şi şocul sunt identificate în timpul examenului primar a pacientului după securizarea
locului incidentului şi asigurarea siguranţei personalului. Controlul hemoragiei arteriale sau
venoase va fi efectuată la identificarea imediată, după asigurarea permeabilităţii căilor
respiratorii şi respiraţiei. Tratamentul şocului şi al hemoragiei interne vor fi efectuate imediat
după evaluarea iniţială şi anterior transportării la spital. Hemoragia ce nu este stopată sau
excesivă va conduce spre şoc. Şocul va duce la o perfuzie neadecvată a ţesutului şi eventual la
decesul celulelor sau a organului. Evaluarea rapidă şi tratamentul adecvat al pacientului cu
hemoragie poate juca un rol crucial în lupta dinte viaţă, moarte şi invaliditate.

373