Sunteți pe pagina 1din 11

. Despre ce vorbim?

Educatia este un transfer interpersonal de idei, abordari si date considerate a fi


fundamental relevante pentru o viata umana armonioasa; aceste informatii sunt prezentate
si preluate intr-un cadru formal (scoala, facultate) sau non-formal (discutii personale etc).

Cat priveste ecologia, ea este stiinta interrelatiilor ecosistemice dintre organisme vii si
mediul abiotic, o stiinta sintetica focalizata pe intelegerea integrata a proceselor din
mediul nostru.

Educatia ecologica devine astfel incercarea transferarii unor moduri de gandire


pragmatica privitor la ecosisteme, specii, populatii inclusiv umane, intelese in contextul
lor evolutiv, in transformarile petrecute in plan spatial si temporal.
Totodata, pe langa partea stiintifica/ eminamente pragmatica, educatia ecologica are si
aspecte filosofice, legate de etica, moralitate, axiologie etc, toate acestea contribuind la
pozitionarea individului uman in cadrul societatii, in cadrul larg al civilizatiei si al
ecosferei.

Educatia ecologica este o simbioza intre 1. abordari stiintifice hiper-rationale, de genul


biologiei, chimiei, fizicii, geografiei, geologiei, paleontologiei, demografiei etc, 2.
abordari legate de societatea umana in aspectele sale istorice, politice, sociale,
economice, totodata integrand si 3 moduri de abordare filosofica si artistica.

Prin educatia ecologica se contribuie la o intelegere mai profunda a conexiunii dintre


actiunile noastre (individuale sau de grup, la nivel social), si schimbarile mediului nostru
de viata (actual si in viitor).

In cadrul activitatilor de educatie ecologica, pe langa intelegerea fenomenelor derulate in


ecosisteme, a interrelatiilor dintre om si mediul de viata, este necesar a se insista asupra
dezvoltarii capacitatii analitice si sintetice, a gandirii critice rationale, a utilizarii
argumentatiei logice, a capacitatii de analiza a datelor si de rezolvare de probleme, a
creativitatii si independentei in gandire, a dezvoltarii capacitatii de comunicare, a muncii
in echipa, a simtului artistic/ estetic si a fundamentului etic/ moral etc. Se intareste astfel
capacitatea de analiza, sinteza, constientizare a problemelor si incercarea gasirii de solutii
la problemele de mediu.

Trebuie sa existe o intrepatrundere intre activitatile teoretice si cele practice, care sa se


sustina reciproc, pentru a putea progresa rapid in intelegerea naturii si in regandirea
abordarii noastre fata de natura si societate. Educatia ecologica formala si nonformala
trebuie sa fie fundamentata in sistemul de invatamant obligatoriu, dar ea trebuie sa
continue de-a lungul existentei individuale. Diversitatea modurilor de realizare este
extraordinar de mare, de la orele din invatamantul obligatoriu la transferul informatiei
prin mass-media, cursuri/ traininguri, activitati artistice, ecoturism etc.

Actualitatea ecologiei este data de problemele majore cu care civilizatia umana


globalizata se confrunta in ultima perioada, mai cu seama cele legate de 1. cresterea
exponentiala a populatiei umane, 2. cresterea impactului de mediu produs de o economie
din ce in ce mai mare. Problema resurselor finite, atat a materiilor prime, cat a energiei
fosile accesibile, problema poluarii de diferite tipuri, a schimbarilor climatice, a
declinului biodiversitatii globale, a desertificarii, a scaderii suprafetelor acoperite de
padure, samd, toate sunt chestiuni fundamentale in dezbaterea privind viitorul civilizatiei
noastre.

Ar fi bine sa ne amintim de spusele lui Albert Einstein: “Avem nevoie de o modalitate de


gandire substantial diferita, pentru ca omenirea sa supravietuiasca.” We shall require a
substantially new manner of thinking if mankind is to survive.

*****
2. Ecosfera, ecologie, ecologism?

Ecosfera este formata din ecosistemele Planetei. Un ecosistem are o componenta vie,
numita biocenoza, si o componenta nevie, numita biotop. Biocenoza este formata din
organismele vii, vegetale, animale, bacterii, fungi etc. Biotopul este totalitatea
substantelor minerale, rocilor, radiatiilor, apei, aerului, care toate au un anumit chimism,
patternuri ale schimbarii de temperatura, patternuri de miscare etc.

Numarul speciilor care traiesc acum pe Terra este evaluat la 10-100 de milioane. Dintre
acestea, stiintific au fost descrise 1,7-1,8 milioane, in general cele de dimensiuni mai
mari, dar diversitatea microorganismelor precum si a speciilor de insecte mai ales in
zonele tropicale este coplesitoare, stiinta fiind departe de a putea contura o imagine macar
aproximativa, o lista a speciilor. Ce sa mai zicem de studierea lor comportamentala/
etologica, biochimica etc mai amanuntita, sau intelegerea interrelatiilor dintre ele si a
rolului lor in ecosisteme?

Desigur, interactiunea organismelor intre ele, si a acestora cu mediul de viata abiotic,


prezinta o complexitate extraordinara. O parte evidenta a interrelatiilor din ecosisteme,
mai exact in componenta vie a acestora numita biocenoza, sunt relatiile trofice, sau ‘cine
mananca pe cine’. Producatorii primari, autotrofi, prin fotosinteza (rar prin
chemosinteza), transforma materia anorganica in materie organica. Aceasta materie
vegetala/ bacteriana intretine organismele heterotorofe, atat vegetariene, cat si carnivore
care se hranesc cu ele, paraziti vegetali sau animali, sau descompunatori care utilizeaza
corpurile in degradare ale acestora.

Stabilitatea ecosferei globale este cea de care depinde viitorul civilizatiei noastre, si a
speciei noastre umane. Omul ca specie este parte a ecosferei, si nu poate exista in afara
ei, iar subminarea proceselor ecosistemice globale duce la riscarea colapsarii intregii
civilizatii. In acest context, este vital pentru supravietuirea civilizatiei noastre, ca tinerii si
persoanele cu influenta mare sa poata constientiza care sunt parametri situatiei in care ne
aflam, cum am ajuns aici si care sunt variantele posibile pentru un viitor demn de om, cat
timp consideram ca omul este o fiinta rationala si morala.
“Deoarece noi nu ne gandim la generatiile viitoare, ele nu ne vor uita niciodata.”
Because we don't think about future generations, they will never forget us.
(Henrik Tikkanen)

“Testul major pentru o societate morala este tipul de lume pe care il lasa pentru copii
sai.”
The ultimate test of a moral society is the kind of world that it leaves to its children.
(Dietrick Bonhoeffer)

*****
3. Ma-ntrebi ce poti tu sa faci?

Deja e ceva ca citesti aceste randuri! Ar fi cazul sa incerci sa intelegi mai mult decat ai
inteles pana ieri. Ar fi cazul sa incepi si tu sa actionezi in mod pozitiv pentru protectia
viitorului nostru civilizat, si pentru pastrarea sanselor de supravietuire a altor specii si
totodata a speciei noastre. Oare cum poti incepe? Cauti sa te apropii de oamenii interesati
de natura, de eventuale ONG-uri de mediu active in localitatea in care traiesti sau in
careva oras invecinat, poate infiintezi cu prietenii tai o noua filiala, sau o noua
organizatie: poti sa te focalizezi pe protectia padurii din apropiere, pe reconstructia
ecologica a unei balti. Poti crea nenumarate proiecte de mediu pe care sa le duci la bun
sfarsit.

Poti sa te documentezi mai bine in fiecare zi, macar cateva transe de cate 5 minute de
ecologie. Poti colecta date despre berze, bufnite, poti participa la superbe tabere
ecologice, la conferinte de mediu, poti scrie articole, poti sa iti zici parerea pe liste
electronice de discutii. Poti iesi mai frecvent in natura, poti face fotografii si poti organiza
o expozitie, poti crea un concurs de eseuri despre natura, poti gasi placerea in ceea ce faci
si poti deveni respectat de comunitate. Numai sa vrei sa faci un pas. Cate un pas in
fiecare zi.

Educatia este un transfer interpersonal de idei, abordari si date considerate a fi


fundamental relevante pentru o viata umana armonioasa; aceste informatii sunt prezentate
si preluate intr-un cadru formal (scoala, facultate) sau non-formal (discutii personale etc).

Cat priveste ecologia, ea este stiinta interrelatiilor ecosistemice dintre organisme vii si
mediul abiotic, o stiinta sintetica focalizata pe intelegerea integrata a proceselor din
mediul nostru.

Educatia ecologica devine astfel incercarea transferarii unor moduri de gandire


pragmatica privitor la ecosisteme, specii, populatii inclusiv umane, intelese in contextul
lor evolutiv, in transformarile petrecute in plan spatial si temporal.
Totodata, pe langa partea stiintifica/ eminamente pragmatica, educatia ecologica are si
aspecte filosofice, legate de etica, moralitate, axiologie etc, toate acestea contribuind la
pozitionarea individului uman in cadrul societatii, in cadrul larg al civilizatiei si al
ecosferei.

Educatia ecologica este o simbioza intre 1. abordari stiintifice hiper-rationale, de genul


biologiei, chimiei, fizicii, geografiei, geologiei, paleontologiei, demografiei etc, 2.
abordari legate de societatea umana in aspectele sale istorice, politice, sociale,
economice, totodata integrand si 3 moduri de abordare filosofica si artistica.

Prin educatia ecologica se contribuie la o intelegere mai profunda a conexiunii dintre


actiunile noastre (individuale sau de grup, la nivel social), si schimbarile mediului nostru
de viata (actual si in viitor).

In cadrul activitatilor de educatie ecologica, pe langa intelegerea fenomenelor derulate in


ecosisteme, a interrelatiilor dintre om si mediul de viata, este necesar a se insista asupra
dezvoltarii capacitatii analitice si sintetice, a gandirii critice rationale, a utilizarii
argumentatiei logice, a capacitatii de analiza a datelor si de rezolvare de probleme, a
creativitatii si independentei in gandire, a dezvoltarii capacitatii de comunicare, a muncii
in echipa, a simtului artistic/ estetic si a fundamentului etic/ moral etc. Se intareste astfel
capacitatea de analiza, sinteza, constientizare a problemelor si incercarea gasirii de solutii
la problemele de mediu.

Trebuie sa existe o intrepatrundere intre activitatile teoretice si cele practice, care sa se


sustina reciproc, pentru a putea progresa rapid in intelegerea naturii si in regandirea
abordarii noastre fata de natura si societate. Educatia ecologica formala si nonformala
trebuie sa fie fundamentata in sistemul de invatamant obligatoriu, dar ea trebuie sa
continue de-a lungul existentei individuale. Diversitatea modurilor de realizare este
extraordinar de mare, de la orele din invatamantul obligatoriu la transferul informatiei
prin mass-media, cursuri/ traininguri, activitati artistice, ecoturism etc.

Actualitatea ecologiei este data de problemele majore cu care civilizatia umana


globalizata se confrunta in ultima perioada, mai cu seama cele legate de 1. cresterea
exponentiala a populatiei umane, 2. cresterea impactului de mediu produs de o economie
din ce in ce mai mare. Problema resurselor finite, atat a materiilor prime, cat a energiei
fosile accesibile, problema poluarii de diferite tipuri, a schimbarilor climatice, a
declinului biodiversitatii globale, a desertificarii, a scaderii suprafetelor acoperite de
padure, samd, toate sunt chestiuni fundamentale in dezbaterea privind viitorul civilizatiei
noastre.

Ar fi bine sa ne amintim de spusele lui Albert Einstein: “Avem nevoie de o modalitate de


gandire substantial diferita, pentru ca omenirea sa supravietuiasca.” We shall require a
substantially new manner of thinking if mankind is to survive.

Extraordinar de placut este sa poti vizita Tara Maramuresului, sa privesti peisajul,


oamenii, claile de fan si casele de lemn, muntii si vaile, plantele si animalele de o
diversitante captivanta.

Sa privesti prin obiectiv, sa poti arata si altora unele aspecte, este o activitate care
intregeste placerea experientei unice a fiecarei zile. Constient ca daca dorim un prezent si
un viitor mai bun, protectia mediului nostru de viata este interesul nostru cel mai
fundamental… Actiunile noastre rezulta din gandirea noastra. Intelegem oare cine suntem
si ce facem?

Linistita dupa-masa tarzie, soarele aluneca spre Apus. Canta un greier in iarba pasunata.
Mai incepe unul sa taraie, si apoi altul si altul si tot peisajul se umple de naturaletea pura
si linistitoare a concertului insectelor.
O lume care asa era din ceturi preistorice cum este si azi, versantul plin de greieri, cosasi,
lacuste, gandaci si fluturi, libelule si bondari, sute de specii de plante cu flori colorate,
tufe si arbori, pasari diverse si lilieci, cerbi si ursi. Paraie si zone inmlastinite, libelule si
vidre, cursuri de ape meandrate, creste inzapezite si stanci formate din fosilele scoicilor
ce au trait intr-o mare a trecutului. Si mai sunt si oameni, sate insirate pe vai sau orase de
dimensiuni rezonabile.

Prezenta omului o vedem aproape oriunde in peisajul maramuresean, iar aceasta prezenta
era in mod traditional o convietuire a omului cu restul naturii. Omul stia ca tot ce are
primeste de la natura, de la lemnul pentru case si biserici si porti si leagane, de la iarba
care hraneste animalele domesticite, de la apa din fantana la fructele de padure sau cele
din livada. Parca omul acesta de la tara, percepe in mod concret dependenta noastra de
natura, de mediul nostru de viata, incepand cu laptele si carnea, cu fasolea si palinca,
pana la casa si lingura de lemn, sau cojocul de lana sau imbracamintea de canepa sau in
crescut langa casa.

Omul acesta rural traditional constientizeaza faptul ca bunastarea noastra depinde de


mediul de viata. Desigur, taranul nu stie ce-i aia biodiversitate sau ecosistem, sa nu mai
zic de Natura 2000, specii de interes comunitar, PEBLDS, CBD, Conventia Carpatica sau
Ramsar. El simte insa in mod profund si concret cum daca iese din casa, el este in
mijlocul naturii, al carui parte este. El stie ca seceta sau ploile ce nu se mai opresc ar
insemna foamete generalizata; el stie ca in natura este un echilibru, ca ploile si zilele
insorite toate isi au rolul lor. Omul acesta simplu stie ca trebuie sa lase pamantul sa se
odihneasca, stie ca daca pamantul lui se va degrada, el nu va mai avea unde sa isi cultive
cele necesare existentei familiei. El stie ca boul sau calul au o anumita capacitate de
munca, el intelege factorii limitativi ai mediului nostru. El intelege ca daca apa din
fantana lui este poluata, daca apa din fantini este plina de chimicale, nu are de unde sa isi
astampere setea.

Omul acesta al trecutului stie ca daca satul lui nu va mai avea padure, comunitatea va
avea o mare problema. Prin experienta convietuirii milenare cu natura din jurul satului,
omul de la sat are capacitatea sa observe fenomenele naturale, sa inteleaga si sa respecte
mediul natural si cel social, intr-un mod de la sine inteles. In lumea traditionala a satului,
normele de conduita sociala nu puteau fi ocolite daca doreai sa ramai parte a comunitatii.
Comunitatea umana a satului maramuresean era intr-un echilibru rezonabil cu peisajul, cu
muntii si cu apele, cu diversitatea plantelor si animalelor care traiesc in mod natural in
Maramures.
Exista o diferenta majora intre omul de la sate si omul din orasul modern. Sensul
termenului de ‘comunitate umana’ este totalmente diferit intr-un sat unde oamenii se
cunosc, fata de ‘comunitatea’ metropolei unde milioanele de oameni gonesc doar
evitandu-se intr-o suspiciune fundamentata. Oraseanul ingamfat, care vede ca toate cele
necesare, de la mancare la bautura si haine, totul provine din hypermarket, care stie ca
apa vine de la robinet, nu are o viziune realista asupra dependentei noastre de natura.

Oraseanul, metropolitanul, el este insa cel care domina lumea politica regionala, nationala
sau globala. Corporatii transnationale care controleaza fonduri uriase, prin al lor lobby
extraordinar de puternic, influenteaza guverne ale tarilor mici sau mari, influenteaza
agenda dezbaterilor politice. Singurul interes major este imbogatirea rapida, fara a lua in
calcul impactul asupra societatilor umane devastate, impactul asupra mediului, asupra
conditiilor de viata de azi sau a celor care vor trai candva pe aici. Daca apar probleme
majore, capitalul se muta rapid in alta tara, pe alt continent. Moralitatea, etica, respectul
fata de comunitatea din care faci parte, nu isi gaseste loc in lumea concurentei pentru un
profit mai mare pe o piata globalizata. Singurul scop este Profitul, indiferent de
consecintele in termen mai scurt sau mai lung. Desigur, o asemenea lume nu este
sustenabila pe termen lung.

Oraseanul se instraineaza de natura, nu mai suporta sa calce in noroi, in pamantul umezit,


natura este privita la Discovery sau pe canalul National Geographic, o natura indepartata
a altor locuri, a altor continente, o natura cu care persoana ta nu are nimic de a face. Ori,
natura este privita eventual prin hubloul avionului, prin geamurile telecabinei sau ale
masinii 4X4, din siguranta infrastructurii tehnologice climatizate, din sentimentul ca
ploaia nu poate sa-ti imbibe hainele, frigul sau arsita nu pot ajunge la tine, nici foamea
sau setea adevarata.

Desigur, comoditatea vietii orasenesti moderne, duce la utilizarea unei cantitati uriase de
resurse, si la o poluare majora a mediului nostru de viata. Amprenta ecologica a
oraseanului din ‘vestul civilizat’ este de nenumarate ori mai mare comparativ cu
amprenta ecologica a taranului dintr-o comunitate rurala est-europeana. Savanti arata ca
omenirea a depasit deja acum cu 25% capacitatea de suport a planetei noastre, ceea ce
desigur nu va putea sa continue in acest stil. O crestere economica nelimitata, impreuna
cu cresterea populatiei umane, este in contradictie cu limitarile impuse de parametrii
concreti ai unei marunte planete. Resursele de combustibili fosili sunt limitate, iar
‘agricultura moderna’ se bazeaza pe uriase cantitati de energie provenita din titei.

Acum, in cadrul transformarilor socio-economice si politice datorate globalizarii, exista o


criza puternica a satului est-european. Suspendat intre trecutul traditional si viitorul
inconturabil, intre agricultura de subzistenta si subzistenta in economia de piata,
comunitatile taranesti sunt nici in apa nici in barca. Se pierd traditii, se pierd cunostinte si
moduri de gandire, se pierd pe zi ce trece tipuri de organizare sociala care au rezultrat din
multe secole de ajustare la caracteristicile si limitarile oferite de spatiul de viata. Desigur,
noul intotdeauna inlocuieste vechiul, de-a lungul evolutiei naturale sau sociale. Uneori,
noul nu inseamna neaparat mai bun, mai durabil, mai etic. Spre exemplu, civilizatia
‘moderna’ este un model de societate care are o amprenta ecologica mult mai mare decat
spatiul geografic ocupat pentru locuire. Se discuta despre dezvoltare durabila, dar nu stim
cum sa gasim solutia pentru a impaca pretentiile nelimitate ale omului modern cu
resursele limitate concret existente. Multe conflicte majore viitoare, vor avea radacinile in
nevoia de acces la resurse: apa potabila, teren fertil, mineruri, combustibili fosili etc.

Fericirea, implinirea omului din metropola vestului nu este mai mare decat cea a ‘omului
simplu’ din satul estic. Satul maramuresean traditional se bazeaza pe resursele locale,
padure si apa, sol arabil si pasune, pe munca omului si a animalelor domesticite. Este un
model testat ‘live’ pe parcursul a milenii. Dintr-un birou oval, acest mod de trai poate
parea primitiv, ancestral. Totusi, nu se pot exclude sansele ca in viitor, acest tip de
comunitate traditionala rurala care se mai pastreaza inca in Maramures, sa fie reinviata la
scara larga. Poate ca ar trebui pastrate schitele despre plugul tras de boi… Poate ca vor fi
folositoare. Oricum, stilul de sat izolat in Maramures are valori rare. Un stil de
comunitate in care oamenii se cunosc, se respecta, stiu ca au resurse comune, stiu ca
depind unii de altii, o comunitate care are nu doar un trecut, dar si un viitor.

Anul 2915. Un versant insorit, cu vantul care adie lin, cu plante, cu insecte care canta, asa
cum o fac de zeci sau sute de milioane de ani. Intrebarea este daca pe deal sunt si o fata si
un baiat care sa ii mai observe? Asa-i ca, undeva in strafundul sufletului nostru, speram
cu totii ca raspunsul sa fie: da!

Extraordinar de placut este sa poti vizita Tara Maramuresului, sa privesti peisajul,


oamenii, claile de fan si casele de lemn, muntii si vaile, plantele si animalele de o
diversitante captivanta.

Sa privesti prin obiectiv, sa poti arata si altora unele aspecte, este o activitate care
intregeste placerea experientei unice a fiecarei zile. Constient ca daca dorim un prezent si
un viitor mai bun, protectia mediului nostru de viata este interesul nostru cel mai
fundamental… Actiunile noastre rezulta din gandirea noastra. Intelegem oare cine suntem
si ce facem?

Linistita dupa-masa tarzie, soarele aluneca spre Apus. Canta un greier in iarba pasunata.
Mai incepe unul sa taraie, si apoi altul si altul si tot peisajul se umple de naturaletea pura
si linistitoare a concertului insectelor.
O lume care asa era din ceturi preistorice cum este si azi, versantul plin de greieri, cosasi,
lacuste, gandaci si fluturi, libelule si bondari, sute de specii de plante cu flori colorate,
tufe si arbori, pasari diverse si lilieci, cerbi si ursi. Paraie si zone inmlastinite, libelule si
vidre, cursuri de ape meandrate, creste inzapezite si stanci formate din fosilele scoicilor
ce au trait intr-o mare a trecutului. Si mai sunt si oameni, sate insirate pe vai sau orase de
dimensiuni rezonabile.

Prezenta omului o vedem aproape oriunde in peisajul maramuresean, iar aceasta prezenta
era in mod traditional o convietuire a omului cu restul naturii. Omul stia ca tot ce are
primeste de la natura, de la lemnul pentru case si biserici si porti si leagane, de la iarba
care hraneste animalele domesticite, de la apa din fantana la fructele de padure sau cele
din livada. Parca omul acesta de la tara, percepe in mod concret dependenta noastra de
natura, de mediul nostru de viata, incepand cu laptele si carnea, cu fasolea si palinca,
pana la casa si lingura de lemn, sau cojocul de lana sau imbracamintea de canepa sau in
crescut langa casa.

Omul acesta rural traditional constientizeaza faptul ca bunastarea noastra depinde de


mediul de viata. Desigur, taranul nu stie ce-i aia biodiversitate sau ecosistem, sa nu mai
zic de Natura 2000, specii de interes comunitar, PEBLDS, CBD, Conventia Carpatica sau
Ramsar. El simte insa in mod profund si concret cum daca iese din casa, el este in
mijlocul naturii, al carui parte este. El stie ca seceta sau ploile ce nu se mai opresc ar
insemna foamete generalizata; el stie ca in natura este un echilibru, ca ploile si zilele
insorite toate isi au rolul lor. Omul acesta simplu stie ca trebuie sa lase pamantul sa se
odihneasca, stie ca daca pamantul lui se va degrada, el nu va mai avea unde sa isi cultive
cele necesare existentei familiei. El stie ca boul sau calul au o anumita capacitate de
munca, el intelege factorii limitativi ai mediului nostru. El intelege ca daca apa din
fantana lui este poluata, daca apa din fantini este plina de chimicale, nu are de unde sa isi
astampere setea.

Omul acesta al trecutului stie ca daca satul lui nu va mai avea padure, comunitatea va
avea o mare problema. Prin experienta convietuirii milenare cu natura din jurul satului,
omul de la sat are capacitatea sa observe fenomenele naturale, sa inteleaga si sa respecte
mediul natural si cel social, intr-un mod de la sine inteles. In lumea traditionala a satului,
normele de conduita sociala nu puteau fi ocolite daca doreai sa ramai parte a comunitatii.
Comunitatea umana a satului maramuresean era intr-un echilibru rezonabil cu peisajul, cu
muntii si cu apele, cu diversitatea plantelor si animalelor care traiesc in mod natural in
Maramures.

Exista o diferenta majora intre omul de la sate si omul din orasul modern. Sensul
termenului de ‘comunitate umana’ este totalmente diferit intr-un sat unde oamenii se
cunosc, fata de ‘comunitatea’ metropolei unde milioanele de oameni gonesc doar
evitandu-se intr-o suspiciune fundamentata. Oraseanul ingamfat, care vede ca toate cele
necesare, de la mancare la bautura si haine, totul provine din hypermarket, care stie ca
apa vine de la robinet, nu are o viziune realista asupra dependentei noastre de natura.

Oraseanul, metropolitanul, el este insa cel care domina lumea politica regionala, nationala
sau globala. Corporatii transnationale care controleaza fonduri uriase, prin al lor lobby
extraordinar de puternic, influenteaza guverne ale tarilor mici sau mari, influenteaza
agenda dezbaterilor politice. Singurul interes major este imbogatirea rapida, fara a lua in
calcul impactul asupra societatilor umane devastate, impactul asupra mediului, asupra
conditiilor de viata de azi sau a celor care vor trai candva pe aici. Daca apar probleme
majore, capitalul se muta rapid in alta tara, pe alt continent. Moralitatea, etica, respectul
fata de comunitatea din care faci parte, nu isi gaseste loc in lumea concurentei pentru un
profit mai mare pe o piata globalizata. Singurul scop este Profitul, indiferent de
consecintele in termen mai scurt sau mai lung. Desigur, o asemenea lume nu este
sustenabila pe termen lung.

Oraseanul se instraineaza de natura, nu mai suporta sa calce in noroi, in pamantul umezit,


natura este privita la Discovery sau pe canalul National Geographic, o natura indepartata
a altor locuri, a altor continente, o natura cu care persoana ta nu are nimic de a face. Ori,
natura este privita eventual prin hubloul avionului, prin geamurile telecabinei sau ale
masinii 4X4, din siguranta infrastructurii tehnologice climatizate, din sentimentul ca
ploaia nu poate sa-ti imbibe hainele, frigul sau arsita nu pot ajunge la tine, nici foamea
sau setea adevarata.

Desigur, comoditatea vietii orasenesti moderne, duce la utilizarea unei cantitati uriase de
resurse, si la o poluare majora a mediului nostru de viata. Amprenta ecologica a
oraseanului din ‘vestul civilizat’ este de nenumarate ori mai mare comparativ cu
amprenta ecologica a taranului dintr-o comunitate rurala est-europeana. Savanti arata ca
omenirea a depasit deja acum cu 25% capacitatea de suport a planetei noastre, ceea ce
desigur nu va putea sa continue in acest stil. O crestere economica nelimitata, impreuna
cu cresterea populatiei umane, este in contradictie cu limitarile impuse de parametrii
concreti ai unei marunte planete. Resursele de combustibili fosili sunt limitate, iar
‘agricultura moderna’ se bazeaza pe uriase cantitati de energie provenita din titei.

Acum, in cadrul transformarilor socio-economice si politice datorate globalizarii, exista o


criza puternica a satului est-european. Suspendat intre trecutul traditional si viitorul
inconturabil, intre agricultura de subzistenta si subzistenta in economia de piata,
comunitatile taranesti sunt nici in apa nici in barca. Se pierd traditii, se pierd cunostinte si
moduri de gandire, se pierd pe zi ce trece tipuri de organizare sociala care au rezultrat din
multe secole de ajustare la caracteristicile si limitarile oferite de spatiul de viata. Desigur,
noul intotdeauna inlocuieste vechiul, de-a lungul evolutiei naturale sau sociale. Uneori,
noul nu inseamna neaparat mai bun, mai durabil, mai etic. Spre exemplu, civilizatia
‘moderna’ este un model de societate care are o amprenta ecologica mult mai mare decat
spatiul geografic ocupat pentru locuire. Se discuta despre dezvoltare durabila, dar nu stim
cum sa gasim solutia pentru a impaca pretentiile nelimitate ale omului modern cu
resursele limitate concret existente. Multe conflicte majore viitoare, vor avea radacinile in
nevoia de acces la resurse: apa potabila, teren fertil, mineruri, combustibili fosili etc.

Fericirea, implinirea omului din metropola vestului nu este mai mare decat cea a ‘omului
simplu’ din satul estic. Satul maramuresean traditional se bazeaza pe resursele locale,
padure si apa, sol arabil si pasune, pe munca omului si a animalelor domesticite. Este un
model testat ‘live’ pe parcursul a milenii. Dintr-un birou oval, acest mod de trai poate
parea primitiv, ancestral. Totusi, nu se pot exclude sansele ca in viitor, acest tip de
comunitate traditionala rurala care se mai pastreaza inca in Maramures, sa fie reinviata la
scara larga. Poate ca ar trebui pastrate schitele despre plugul tras de boi… Poate ca vor fi
folositoare. Oricum, stilul de sat izolat in Maramures are valori rare. Un stil de
comunitate in care oamenii se cunosc, se respecta, stiu ca au resurse comune, stiu ca
depind unii de altii, o comunitate care are nu doar un trecut, dar si un viitor.

Anul 2915. Un versant insorit, cu vantul care adie lin, cu plante, cu insecte care canta, asa
cum o fac de zeci sau sute de milioane de ani. Intrebarea este daca pe deal sunt si o fata si
un baiat care sa ii mai observe? Asa-i ca, undeva in strafundul sufletului nostru, speram
cu totii ca raspunsul sa fie: da!
Educatia ecologica
Educatia ecologica studiaza influenta activitatilor umane asupra mediului inconjurator. In
acest context, studiaza in mediul natural si cel artificial, vietuitoarele, inclusiv omul si
contribuie la intelegerea circuitului energiei si materiei. Ea trebuie sa ii ajute pe copii sa
inteleaga influenta comportamentului lor asupra calitatii mediului. Educatia ecologica se
bazeaza pe cunostinte referitoare la sistemele sociale si ecologice, dar are si o
componenta afectiva: domeniul responsabilitatii, sistemul de valori, atitudinile necesare
construirii unei societati durabile, de aceea consider absolut necesara introducerea
acesteia in programa scolara. Studiul problemelor de mediu nu se realizează doar pe
baza informatiilor stiintifice ci trebuie sa se tina cont si de factori istorici, culturali,
sociali. Mediul inconjurator nu cuprinde numai elementele naturii ci si cladiri,
autostrazi, termocentrale, fapt pe care trebuie neaparat luat in consideratie la
organizarea activitatilor de educatie ecologica.
Educatia ecologica se poate realiza prin orice tip de activitate scolara, activitati stiintifice,
literare, artistice, plastice, sportive etc. Formele de realizare sunt diversificate: observatii,
experimente, povestiri stiintifice, desene, activitati practice, plimbari, drumetii, excursii,
vizionari de diapozitive, jocuri de miscare, distractive, orientari turistice, labirinturi
ecologice, colectii, expozitii, spectacole, vizionari de emisiuni TV, expeditii, tabere,
scenete ecologice, concursuri. Tematici care pot fi parcurse: "Sa ocrotim natura",
"Poluarea in diferite anotimpuri", "Stiati ca ?", "Ce se intampla iarna cu plantele?", "Ce
stim despre padure?" "Natura se trezeste la viata", "Locuitorii apelor in pericol", "Un
delfin ne povesteste", "Soaptele padurii", "Copac tanar, copac batran", "Ce ne invata
natura?", "Mic dictionar ecologic", " Reclame ecologice", "Cum sa fie pedepsiti cei care
distrug natura?", "Ce e bine, ce e rau", "Curiozitati din viata plantelor si animalelor",
"S.O.S. natura...", "Poluarea", "Culorile si sanatatea", " Natura, izvor de sanatate",
"Natura la ea acasa", "Aspectul cartierului meu, satului meu", "Curiozitati ecologice",
"Pamantul planeta vie" "Masti ecologice", "Focul si paza contra incendiilor", " Detectivii
curateniei’’.
Principii de urmat in scoli:
• Abordarea mediul in totalitatea lui: natural si artificial, tehnologic si social,
economic si politic, cultural si istoric, mural si estetic. Educatia ecologica este un
proces continuu, incepand cu varsta prescolara si continuand cu toate stadiile
formale si nonformale;
• Explorarea problemelor ecologice majore din perspectiva locala, regionala,
nationala, internationala, astfel incat elevii sa cunoasca factorii de mediu si din
alte regiuni geografice.
• Axarea pe problemele de mediu actuale si potentiale, luand in considerare
evolutia lor istorica;
• In prevenirea si rezolvarea problemelor de mediu, promovarea valorilor si
necesitatile locale, nationale si cele internationale ;
• Descoperirea simptomelor si cauzelor reale ale problemelor de mediu;
• Promovarea invatarii prin cooperare.
Scopul Educatiei ecologice este de a crea atitudini pozitive fata de mediul
inconjurator.
Educatia ecologica are urmatoarele obiective:
• Cultivarea dragostei pentru Terra si a tuturor elementelor care intra in
componenta ei: ape, plante, animale, etc;
• Cresterea dorintei de a ocroti, respecta si proteja natura prin implicarea copiilor in
activitati cu caracter experimental si demonstrativ ;
• Dezvoltarea aptitudinilor de cercetare, explorare, investigare a mediului;
• Cunoasterea fiintelor si fenomenelor din mediul inconjurator si caracteristicile
acestora;
• Imbogatirea vocabularului activ cu cuvinte din domeniul ecologic;
• Insusirea unor norme de comportament necesare pentru a asigura echilibrul dintre
sanatatea individului, a societatii si a mediului;
• Cunoasterea plantelor si animalelor ocrotite de lege;
• Cercetarea modalitatilor de reabilitare a starii mediului inconjurator prin
antrenarea elevilor in activitati de ingrijire a spatiilor verzi, de reciclarea a
deseurilor, de salubrizare a localitatilor etc.;
• Constientizarea necesitatii de a economisi apa, energia electrica, lemnul, etc.
(toate resursele naturale);
• Formarea unei atitudini dezaprobatoare fata de cei care incalca normele si legile
ecologice.
Educaţia ecologică va fi introdusă în programa şcolară începând cu anul şcolar 2007-
2008, pentru învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial, după ce manualele şi ghidurile
metodologice vor primi avizul Comisiilor din Ministerul Educaţiei.

Sulfina Barbu a explicat că a avut o discuţie cu ministrul educaţiei, Mihail Hărdău, în


urma căreia acesta şi-a declarat susţinerea pentru proiect. Manualele au fost elaborate în
conformitate cu protocolul de colaborare dintre cele două ministere, în cadrul proiectului
Eco-Orizont.

Responsabilul MMGA a precizat că educaţia ecologică a fost predată până acum în


cadrul unui proiect pilot derulat în opt unităţi de învăţământ din judeţăul Bihor. "Educaţia
ecologică a fost predată în cinci şcoli din Oradea, două grădiniţe şi o şcoală din mediul
rural. Contribuţia financiară a fost mixtă, 5.000 de lei de la Inspectoratul Şcolar Judeţean
Bihor şi 10.000 de lei de la Consiliul Local Oradea", a adăugat ministrul mediului.