CURS ISTORIA DOGMELOR

ANUL III, SEMESTRUL I

Profesor:
Pr. Lect. Dr. Aurel Mihai

2022
 170

V. DUMNEZEUINTREITLN PERSOANE.
Pr.conf. dr. §tefan Buchiu "" DOGMA SFINTEITREIM I ""

Cregtinismul este o religie monoteista dar Dumnezeu cel Unul

est^cunoscufca Treime in Unitate sau ca Unitate in Treime. Dogma
s"au mvatatura despre Dumnezeu este dogma despre Prea Sfanta
D ^ ^eT sau despre Dumnezeu cel Unul in trei ipostasuri: Tatal, FiyUgL
Duhul Sfant. Noutatea revel atoare gi mantuitoare adusa de cregtinism
este tocmai experienta sau participarea tuturor celor ce cred in Hristos
la viatu de comuniune cu Tatal gi cu Duhul Sfant: “Si viata s-a aratat si
am vazut-o si marturisim gi va vestim viata de veci, care era la Tatal gi
DOGMA $1 TEOLOGIE s-a aratat noua. Ce am vazut gi am auzit va vestim gi voua, ca sa aveti
si voi impartagire cu noi, lar Impartagirea noastra este cu Tatal 51 cu
Fiul Sau, Iisus Hristos” {Iloan 1, 2-3).
Curs de teologie dogmatica §i simbolica Revelatia cregtina culmineaza cu afirmatia ioaneica d um nezeu .
ortodoxa este iuE f eCl? J o a n A ^ 8J , adica Treime de persoane. iubire in sens de
Voluraui I viata. de comuniune a Persoanelor treirnice. Iubirea dumnezeiasca im-
plied treimea persoanelor iar treimea persoanelor implica iubirea, co-
munTunea interpersonal;!
Jn__baza~R-e-ve-ktiei gi a contributiei fiindamentale a Parintilor
capadogleni, Biserica a rezumat invatatura cregtina despre" Dumnezeu
in formula clasica: Dumnezeu^este Unul in fiinta si lucrarileJSale g[
Intreit in-persoane sau ipostase.,... Dumnezeu este Unul in fiinta dar
subzistand in trei persoane sau trei fete. (Cuvantul “fata” Inseamna ori-
ginar persoana, in limba greaca prosopon = masca de teatiu. In cultul
ortodox intalnim formula “Dumnezeu inchinat in Trei fete”).
Agadar Dumnezeu nu e 0 unica persoana (ca in monoteismul
mozaic sau cel musuiman), dar nici trei fiinte separate, ci El este Unul
in fiinta gi lucrari gi intreit in persoane. Prin aceasta se evidenfiaza-
doua Iucrun:
1. Caracterul personal al lui_ Dunmezeu^jrespectiv Treimea
Bucure§ti
2006 Persoanelor, caci persoana implica pluripersonalitatea;
2. Unitatea si unicitatea. fiintei divine, una gi aceeasi, intreaga gi
deodata in cele trei ipostase.
 171
In capitolele precedente, despre fiinta, energiiie si atributele
divine s-a tratat oarecum abstract despre Dumnezeu Unul-intreit, care
subzista in Sine, in calitate de Subiect purtator al nenumaratelor
lucrari. Dar Fiinta absoluta nu exista abstract de Sine, inaintea persoa-
nelor divine, care o ipostaziaza, ci totdeauna numai in concretul per-
soanelor treimice. De altfel, fiinta dumnezeiasca $i persoanele treimice.
degi distincte sunt jiedespartite, fiinta divina fiind continutul ontologic
al persoanelor treimice iar persoanele treimice fiind modul de subzis-
tenta concret al fiintei divine iinice, comune.
Pe linia de gandire a Sfintilor Parinti, Vladimir Lossky afirma:
“in traditia rasariteana nu e loc pentru o teologie sau mistica a fiintei
dumnezeie§ti. Pentru mistica rasariteana, telul nu este vederea fiintei
divine, ci participarea la viata de comuniune a Sfmtei Treimi. Se vor-
be$te de vederea iui Dumnezeu ca persoana, nu ca fiinta. De aceea
Treimea imanenta §i Treimea iconomica e insu§i continutul teologiei
creatine, caci ea ne vorbe$te despre Dumnezeu Tatal, Fiu! §i Duhul
Slant in fiinta lor, in relatiile lor intreolalta si in lucrarile lor in afara. In
acela§i timp, Treimea persoanelor divine., este 51 continutul, telul §i
modelul vletii duhovnice§ti cre§tine, ca participare la viata de comu-
niune a Sfmtei Treimi: din Tatal, prin Fiul, in Sfantul Duh” (Teologia
mistica.. p. 93).
Unul din Sfinfii Parinfi folosip de Vladimir Lossky in evaluarea
teologiei trinitare patristice. Sfantul Grigorie de Nazianz, explica
specificul monoteismului cregtin in urmatom termeni: “Eu cand spun
Dumnezeu iritelcg Tatal, Fiul .p Stantul Duh. Cand cantam pe Dumne-
zeu, cantam de fapt Treimea; cand ne unim cu Dumnezeu, ne unim de
faptcu mtreagaS S n tl Treime” (Cuvantari teofogice~prXX 3").
' "T^umaijdogm a Sfintei I'remii. ne fere?te de politeismul pagan,
poliarhia elenistica si monopersonalismul iudaic, de panteism sifieismim
care nu exista un Dumnezeu personal, nici posibilitatea comuniunii cu El.
Trebuie retinut 51 faptul ca, in prim ele secole, explicarea dogm ei
Sfintei Treimi s-a facut m contextul filosofiei elenice si reiigiei me-no-
teiste iudaice. Fata de poliarhia elenica, teologia a precizat ca Treimea
nu inseamna acceptarea a trei principii primordiale.Jn Treime, Dum-
172
nezeu - Tatal este principiul unic. nascator al Fiului $i purcezator-a l
Duhulm. Fata de monoteism ul mdaic, s-a precizat ca dumnezeirea nu
a p a rfa e ja u n a L la M y L ffl^ g c ^ cigaceasta subzista in trei ipostasuri.
Trebuie, deci, sa se afirme, in acelasi timp, un Dumnezeu unic §i
Treime de persoane, pe fiecare din cele trei, cu proprietatile_ j j
atributele lor, in toate trei subzistand o dumnezeire identica §i deplina.
(Pr. prof. loan Bria, Credintape care o marturisim, p. 49-50).
1. Prefigurarea Sfintei Treimi in religiile pagane
Se presupune ca j n starea priinoixiiafir~Dumnezeu s - a facut
cunoscut protoparintilor .prin Revelatie directa si anume in trei persoa-
ne. Un indicin.il avem in cartea Pacerii, unde e folosit cuvantul
jin;'- care e pluralul pentru “Fioh” (Dumnezeu}. Deci se utilizeag '
_cuvfuituIJdnmfiezcj.}JiLRlural.si nu la singu lgr^ .-
Teologii crestini sunt de parere ca urme din Revelatia primordiala
sau paradisiaca, cu referirgla Dumnezeu in Treime, pot fi mTalnife'in"
hinduism, .budism, la babilonieni, chinezi, egipteni, greciTTaPlaton gi
neoplatomci. La toti acedia s-ar putea considera ca Treimea cre^tina este
vag prengurata si anume in unitatea divina concretizata intr-o trinitate,
dar fara a fi afirroata clar nici unicitatea fiintei .divine, nici treimea
persoanelor. Din acest motiv, in aceste religii sau conceptii filosofico-
religioase se cade fie in panteism, fie in triteism, fie in dualism.
2, Descoperirea Sfintei Treimi in Vechiul Testament
_ In Vechiul Testament.descQpejd.rea i;ameiJL6ritei.L£rei mi este doar
jpregafita, indicata vag, deoarece:_a$a£um afirma Sfintii Parinti. iudeii
fiind inconiurati de popoare pagane ar fi cazut in politeism. adorand
fieTdumnezei. Mai‘ irebuie luat in considerare 51 un alt argument, §i
anume: in starea de adanca pacatosenie a omenirii, inainte de intru-
parea Fiului lui Dumnezeu, oamenii, in starea de dezbinare interioara
?i exterioara in care se aflau, nu erau capabili nici sa inteleaga §i cu atat
mai pujin sa experieze comuniunea suprema perihoretica a lui Dumne-
zeu, Unul-intreit. Doar persoanele alese de Duhul Sfant, proorocii,

organe ale Revektiei^ au putut .primi o__pari.qxiin_acest_^devaL O^^_re
au xncercat sa-1 transmita-iudetier-.-
Marturiile din Vechiul Testament cu privire la Sfanta. Treime.
pot fi MparptelnTfoua categorii:
a. Texte trinitare cu caracter nedetermina t in care apare ideea
, mainHaltcarpersoane in Dumnezeu:—-
- “$i a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chi pul gi dupa asema-
narea Noastra. 7.*XFacere I, 26)..-
Ta ne pogoram jyLsaJprnestecam Hmbile Jor, ca_sa nu_se
mai inteleapruTrurcuaitu r’ (Facere 1 1 ,
In aceste foeuri, Dumnezeu apare ca sfatuindu-Se cu. Sine, adica
Persoanele treimice intreolalta. fara~sa se precizeze numarul persoanelor.
Aceste texte nu pot fi interpretate m sensul pluralului majestic “Noi”,
deoarece Sfanta Scriptura nu prezinta nicaieri pe Dumnezeu ca vorbind
astfel catre creaturi. Dimpotriva, El se adreseaza oamenilor intotdeauna ia
singular: “£ u sunt Domnul Dumnezeul tau.. (Ie$ire 20,2).
b . Jex te trinitare cu caracter determinat, indicandu-se concret
1. T eofania-de la stejarul lui Mamvri: Avraam vede trei oamenL
dar li se adreseaza la singular: “Atimci rid!Hm3in§i ochii sai, a privit §i
iata trei Oameni stiteaiTmamtea lui... Apoi a zis: Doamne, de am aflat
har inaintea Ta, nu ocoli pe robul Tau” (Facere 18,2-3).
2. Cantarea serafimica: “Sfant. Slant. Sfanpeste Domnuj Savaot”
(Isaia 6, 3), in care gunt indicate cele trei Persoane prin expresia
“sfant”, iar in singularul “DomnuP’ e indicate unitatea fiintei divine.
3, Binecuvantarea levitica: “Domnul sa te binecuvanteze si sa te .din4ine.TiuIlui.Dumn.ezeu »
pazeasca! Sa caute Domnul asupra ta cu fata vesela §i sa te miluiasca!
Sa-§i intoarca Domnul faja catre tme si sa-ti daruiasca pace!” (Niimeri
6, 24-26), se refera la cele trei Persoane divine.
~~ 4. In YechiuLTestament apar si numele Persoanelor treimice separat:
- “Fiul Meu e$ti Tu, Eu astazi Te-am nascut” (Psalm 2, 7).
- “Cu Cuvantul fLogosul) Domnului /Tatalf cerurile ,s-au infant”
(jPsalm 32, 6).
174
- “Nu m a lepada de la fata Ta $i Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de
la mine” (Psalm 5 0 .12).
- “Duhul Domnului este peste Mine, ca Domnui M-a uns sa
binevestesc saracilor.. . ” {Psalm 61, 1).
Se poate afirma, in conclirzie, ca descopenrea,.. dogrnei Sflntei
Treimi in Vechiui Testament este doar prefigurata, deoarece Revelatia
.Y£(£H£i7Testament e_daai: ,o. .preeatire pentru Revelafia desavar^ita a
Sfintei.Treimi.din Noul Testament.
3. Descoperirea Sfintei Treim i in Noul T estam ent
AneTarul Sfmtgi Treimi,. prefigurat in Vechiui Testament, este
.descoperit clar $i farS._ecMvQcJn-HQiS..lH ^ m ent, de cktre' Fiul luf
Dumnezeu jntrupat, care e culmea §i incheierea_ Revelatiei. Daca
VechiurTestament oscila intre persoana ?i lucrare in privinta Tatalui, a
Fiului a Duhului Sfant, in Noul Testament gasim afirmata atat unita-
tea de fiinta a dumnezeirii. .eat si. diversitatea Persoanelor treimice.
Textele trdmice..flou4estamentare pot fi empaie In trei categorii:
a. Texte rn care este marturisita clar Treimea Persoanelor:
I •Textul clasic de la Matei 28,1 9:_“Bo_tezandu-Ie in numele TatStai
j i al Fiuhrijjsjtl S ^ t u lm D u h .. S u n t mentionate aid toarTperioaiiele
treimice in ordinea obisnuita. Expresia “in numele^ se folose§te numai
pentru persoane $i mseamna in numele Persoanei Tatalui, a Persoanei
Fiului $i a Persoanei Sfantului Duh, Care sunt egale §i deofiinta.
2. La Bunavestire: “Duhul Sfant se va pogori peste tinejsLnute-
rea^Celui Preainalt te_va umbri; pentru aceea si sfantul care se va nagte
chema’’ (LticaJ.. 35)..
3. Teofania de la Botezul Domnului: “Iar botezandu-se Iisus,
cand ie5eaTRh'ap.7irD aiT ceM ilTs 4iirdeTliis §i Duhul lui Dumnezeu
s-a vazut_pogorandu-se_ca un p o r u m b e l ^ Si lata glas
diiTceruri zicand: Acesta este .Fiui M eu cel_iub it intru Care am bine-
Aid se descopera clar §i distinct cele "trei Per-
soane ale Sfintei TreinjL
 175
4. Cuvantarea lui Iisus de ramas bun catre Apostoli: “$i Fu voi
ruga pe Tatal gi^alt Mangaietor va va da voua, ca sa fie cu voi in veac,
Duhul Adevarului.. ” (loan 14~ 16-174.
5. Binecuvantarea apostolica: “Hand Domnului nostru Iisus
Hristos §i dragostea lui Dumnezeu (Tatal) gi im ^ai^ifeirXcom unm ^
nea) SHnfaliTrDTiF'sFEe cu voi toti” (II Corinteni 13,. 1.3). In acest loc
cele trei Persoane apar distincte nu numai cu numele , dar si dupa
lucrarile lor specifice: Tatal este izvorul dragostei §1 al harului pe care
le reca§tiga Fiul intrupat si pe care ni le impartase§te Duhul Slant, prin
Biserica, a§ezandu-ne in comuniune cu Prea Sfanta Treime.
5. “Ale§i dupa cea mai dinainte §tiinta a lui Duranezeu Tatal si
prin sflntirea de catre Duhul, spre ascultarea §i stropirea cu sangele lui
Iisus Hristos. . (I Pet m 1 ,2 ).
b. Texte in care este indicata cate o singura Persoana treimica
lP e r s o a n a Tatalui:
-“A§a sa lumTneze Turn ina voastra inaintea oamenilor, incat sa
vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru cel din
cerari.” (Matei 5 , 16).
-“Tatal nostru, Care esd in ceruri, sfmteasca: Se..raitneie. T atr
(Matei 6, 9).
- ‘$tie, doar. Tatal vostru cel ceresc c a a v e tj nevoie de eie”
(Matei 6 ,32^_
Sunt ?i alte texte in care se atribuie Tatalui lucrari dumnezeie§ti
§i proprietatea personala de a fi nenascut.
2. Persoana Fiului:
Insugi numele de Fiu arata c a e o Persoana distincul dc,..Tatal, ca
prin nagterea din veci din Tatal are aceeagi fiinta, aceleasi lucrari si
'aceleasi atrib-Uteuca-si-TataL^
-“Ace$a ral inhit.. ” (Matei 3,J[7).
-“Raspunzand Simon-Petru a zis: Tu e§ti Hristos, Fiul Lui
Dumnezeu Cclui viu, . (Matei 16,16).
-“A raspuns Toma §i I-a zis: Domnul Meu gi Dumnezeul Men!”
(loan 20,18). Afirma)ia Sflntului ApostoTToma este foarte categori-
176
ca, caci el nume^te pe Hristos “Dumnezeul meu”, adica Dumnezeu
adevarat, egal cu T atai.
- 'Totusi, pentru noi e un singur Dumnezeu, Tatai, din Care sunt
toate §i noi pentru El; §i un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt
toate ?i noi prin El” (I Corinteni 8, 6).
- Ҥi Iisus le-a zis: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatai
va trimit §i Eu pe voi” (loan 20, 21).
3. Persoana Sfantului Duh _
J n K o u rT e sto ien t apare ca o Persoana reala, care purcede din veci
din TatM, fiind distinct! de Tathi si de Fiul, de. Careu.trimis in lume.
VDar Mangaietorul. Duhul Sfant, pe Care-L va trimite Tatai, in
numelpJM&u^AceladfaJta mvata toate.. (loan 14.26). ~~~
a. Texte in care este maniurisita unitatea de flint!, voinla $i lucra-
_rLuTersoanelordndmlce^cai'e sunt consubstantiale sau deofiinta.
-Unitatea de fiinta a Fiului cu Tatai: “Iar Eu §i Tatai M eu una sun-
_tem ” 10, 3£PT
-Unitatea.de fiinta a Sfantului Duh cu Tatah ‘dar noua niTeUi
descoperit Dumnezeu prin Duhul Sau. fiindca Duhul toate le cerceteaza)
chiar §i adancurile lui Dumnezeu. Caci cine dintre oameni §tie ale omului,
decat duhul omului, care este in el? Apa §i cele ale lui Dumnezeu, nimeni
nu le-a cunoscut, decat Duhul lui Dumnezeu” (I Corinteni 2,1 0-11).
Agadar, in Noul Testament avem descijoeriteTTiar. .SLJariLedii-
voc, ataTTrei'mea Persoanelor, cat si unitatea fiintei divine, anaiintei si
iMucrarii PerspanelOL.divine, accentuandu-se atat distinctia Persoanelor
§i proprietatile lor specifice. cat si deofiintimea sau unitatea de fimtlE
Dogma Sfintei Treimi, a§a cum a fost descoperita in Noul Testa-
ment, are o importanta fundamentals pentru teologia cre§tina, deoare-
ce, daca Mantuitorul a propovaduit iubirea ca virtute suprema, aceasta
se datoreaza faptului ca Dumnezeu nu mai este inteles ca o simpla
individualitate, cum era in Vechiul Testament sau in Coran, ci ca un
Dumnezeu iifcare exista o comuniune de persoane divine. Aceasta
explica motivul pentru care in Vechiul Testament virtutea dreptatii a
avut prioritate fata de iubire, in txmp ce in Noul Testament dreptatea
 177
ramane interpretata numai ?n lumina Sfintei Treimi, ca expresie a
iubirii supreme, (Pr. prof. Dumitru Popescu, op, c it , p. 94).
Bibliografie
1. T.D.S. vol. I, p. 370-382;
2. Pr.prof.IonBria,D .T.G . p. 385-389;
3. Idem, C red in ta p e care o m drturisim , p.47-53;
4. Pr. acad. dr. Dumitru StSniloae, S fd n ta Treim e s a u la in cep u t a fo s t
iubirea, Bucureijti, 1993;
5. Pr.prof.dr, Dumitru Popescu, Iisu s H r is ’.os P an to cra to r ;.
6. Pere Justin Popovitch, P h ilo sop hic o rth o d o xs d e la verite,
D ogm a tiq ue d e I ’Eglise O rthodoxe, tome I, Paris, 1992;
178
VL MARTURISIREA § 1 FORMULAREA DOGMEISFINTEI
T R M m ^ g m S E m C A M I M ARA ------------
Invatatura despre Sfanta Treime a constituit de la inceputul
_BisericiT mM gT^nfinuEir^dintei crestine, ea fimcTmarfiHsitd pro-
poveduita neincetat. Nevoia de intirire a unitatii de credinta crestina.
cat $i ereziile antitrim^re^pgggterW ^et^mmE'Hserica sa-gi preci-
zeze gi sa^onnuleze solemn §i defmitiv invdtatura despre Sfanta Trei-
me la Smbadele Tji II Ecumemce,j;are au definit invapti5a~3Scope;''
rita“inT\Toui Testament gi care era vie in Traditia, cultul si practica
Bisericii inainte de Sinodul I Ecumenic.
1. Potrivit pomncii Mantuitorului de la Matei 28. 19 a existat de
la inceput in Biserica o m g r ^ r t n n i t M 'feapiismala, pe care o rosteaSl
~ ^ ~ c a re a ^ iL s a iA e -Jboteze. j 2 u timpul, aceasta_roarturisire a fost atm
pEficat^ ?n...sc,nrte sirnbnale. de„ credinta:. Sipiholnl iftmsalim it^ n 1 cel
alexandrin, cel antiohiam al caror continut dogmatic era asemanator:
credinta in Sfanta Treime si in mantuirea in Hristos.
2. Formula §i practica Botezului arata ca Biserica a faotezat
intotdeauna msilHdIS m iu Ia r" Se^boteaza robul lui Dum nezeu .. .in nu-
mele Tatalui $i al Fiului si. al Sfantului Dull”, iar intreita scufirndareTir
a p m e rajm ^ im b p |_ al_ S to La B otczrB iseriC aTerea’in m od-
expres marturisirea credintei in Sfanta Treime.
3. In cultul divin bisericesc aflam inca devreme doxoiogia mica,
m terioail~secol'urural fVdga:~;TvIlnreT[atIlu r^ p Fiului $i Sfantului
Duh”. In imnul “Lumina lina” de la Vecemie se marturiseste, cla rS flr P
FaTfeTme: ‘T a udam pe_Tatal, pe Fiui si pe Sfantul Duh, Dumnezeu”.
4. Jylaiturisirile de_credinta^ale martorilor sunt dovezi convinga-
toare ale credintei inTffinta Treime. Una din cele maixechuiiartumM
trinitare apartine Sfantului Policarp^ rostitaTnaintea mortii martirice:
“Doamne Dumnezeule, Atotputemice Tata al iubituIm’Tau Fiu Iisus
Hristos, prin Care am primit cimo§tinta despre Tine, Te binecuvintez
ca m-ai invrednip.it sa iau parte cu ceata Sfintilor Mucenici la paharul
Hristosului Tau spre invierea vietii de veci §i nestricaciunea Duhului
Sfant Pentru aceasta Te laud, Te binecuvintez, Te preamaresc pe Tine
 179
prin vefnicul Arhiereu Iisus Hristos, iubitul Tau Fiu, §i impreuna cu El
pe Duhui Sfant, prin Care Tie Ti se cuvine slava in veci” (Actele
martirice, P.S.B, vol. 11, p. 32).
5. Parintii Apostolici apologetii si Parintii anteriori Sino.dului I
Ecumenic invaja unanim credinta in Sfanta Treime. e adevarat, Tntr-o
forma simpla, biblica, neelaborata. Clement Romanul scrie: “Nu avem
noi oare un singur Dumnezeu, Un s i h g ^ f T K ^ ^ j ^ M n g u r Dull al
h am lm T ^^lsIoIa T ca tre Corinteni, cap. 46).
Parintii apostolici, apologetii, scriitorii bisericesti §1 Sfintii Parin-
fi ca Tertulian, Irineu, Origen, Grigorie Taumaturgul, combatand pe
suborJmationiitp au aprofundat relitiile "lriitre
Persoanele treimice, ca fi relatia lui Dumnezeu cu lumea. E> au dez-
voltatteoria Logosului divin care existadin veci, transcendent in fiinta
fi imanent prin lucrarile Sale fi Care S-a intrupat pentru noi, iar Duhui
Sfant, Care e vefnic S-a aratat In lume prin Fiul. Nu lipsesc, insa, unele
imprecizii fi expresii subordinaponiste in invatatura Apologetilor, sub
influenta stoica fi a lui Filon din Alexandria, punandu-se nasterea Lo-
gosului in legatura cu creatia lumii. Ei afirmau ca daca Dumnezeu n-ar
fi creat lumea,nici Logosul nu S-ar ft nascut.
Cu toate acestea Apologetii fi Parinpi vechi fi-au adus contribu-
tia la adancirea invafaturii despre Sfanta Treime fi la precizarea termi-
nologiei trinitare.
JForraHlareadogmei Sfintei Treimi la Sinoadele I §i II Ecumenice
InvatStuiaIrwelatS despre i lu n m e ^ u ^ S fante Treime. marturi-
sita f l propoveduita de la inceput de catre Biserica, .primegte consacra-
rea si
J formularea --------oficiala
----- — definitiva
------------ la Sinoadele
___ ____ 1 $i
___ _______ ___II.......
Ecumenice,
....... '_______ precizand terminologia trinitara. Astfel, Sfantul Atanasie scrie trei traz-
p n g n ^ o n d a o m arii ereziior lui Arie fi Macedonie.
Combatand pe Arie, care nega dunmezeirea, egalitatea §i cpnsub:
al doilea din Sim-
_bolul de credinta, i l invata I ca Fiul S-a — nascut
- din veci ........
din Tatal, adi.ca_dia
fim taT atllui,'calu m irta din lumina, ca este Dumnezeu adevarat din
Ppm hezeu adevarat,nascut iar nu creat, dgofiiiipL(omousios in limba
.ureaca) cujiatal, prin Care toates-au facut.
180
In acelasi iimp, Sinodul condamna direct erezia ariana, anatema-
tizand pe toti^care invata:
1. Ca a f o s tnntim pcandFiuln-aexisjat;..
2. Ca Tatal a existat inainte de Fiul;
3. Ca dintr-o substanja stidina de
ceg_a.Xatalui.
Intrucat dupa Sinodul I Ecumenic arienii in frunte cu Macedonie
au ^atacat si pe SD n jX D iA , negandudLdumnezeirea gi sustinand ca
Duhul, e. o..creatura..a..Eiul.ui1 deci inferiorX atalui si^Fiului, SmodulTf
Ecumenic, combai2nd erezia lia..Macedonie. invafe deofiintm eaTi3ua=-
nezeirea $i egalitatea Sfantului Pu li cu.Tatal si cniuul.-
Este adevarat ca Sinodul II Ecumenic nu utilizeaza pentru
Sfantul Dull termenul atanasian “omousios”, din cauza disputelor cu
ereticii pentru a menaja pe cre§tinii care se temeau de once formula
noua. In schimb, Sinodul n Ecumenic exprima aceea§i idee prin folosi-
rea termenului nou-testamentar ca Duhul S fantfpurcede din veci din
J a ta T gi prin care se arata ca Duhul igi .are fiinta gi ipostasul din TataL
din veci prin purcedere si prin aceea ca El are aceeasi fiinta cu Tatal gi
cu Fiul. De asemenea se accentueaza o idee biblica, aceea ca Duhul
este “impreuna slavit gi incbinat cu Tatal si cu Fiul” adica I se cmrine
aceeasi inchinare, respectiv adorare, ca si Tataiui si Fiului. lar prin
expresia “Domnul de viata FacatoruL Care a grait prin prooroci”.
Sinodul arata ca Duhul jjfanLarg- aceleasi lucrari si atribute ca si Tatal_
§i Fiul, intrucat are aceeagi fiinta cu Ei.
IrL_afara Sinoadelon Sfintii Parinti au dezvoltat si explioat-in-
lucrari sau scrisori speciale unitafsa de fiinta si Treimea Persoanelor,
cu
tate nngotriva arienilor gi “Catre SerapioT’TSTanturV'asiie cel Mare
scrie “Contra lui Eunomie” gi “Despre Sfantul Duh”, SfaniiTXlriaQiie
de Nazianz “Cele..cinci cuvmtari.„j:eakfiice2 Didim cel Orb “Despre
Sflnta Treime”, Sfantul Grigorie de Nyssa “Contra lui 'EunomieT
Pentru a explica Sfanta Treime,.unii Parinti au recurs la anaiogif
d^arecg^.spuneau ei. Jumea si fanturile din ea fund opera Sfintei Trei-
 181
mi trebuiau s-o reflecte intr-o oarecare masura (“Toate sunt oglinzi ale
trumuseui laie, Ireune! , exclama ungen).
Sfantul Spiridon s-a slujit de _o caramida, care. degi.-este.una, e
alcatuita din trei elemente: pamant. apa si foc-.Altii au folosit compa-
ratia cu ra^uj^apa^i. izvoruL altii^cuj.Q^ei,e.'jra2a^sj J umiga^radacina,
truncbdul §i coroana pomului, trecutul, prezentui si viitorul.
Teologia apuseana, mcepand cu Ferieitu f Augustin,...a,.folqsiL.g.a.
analogic pentru Sfanta Treime sufletul omene.sc.si. facultatjle sale_Lrati?.
une^ _vQMl..gi^DtiG 3£ut^e.QlQ.gia..'ras^te.^a.,_!nc.epan.d cu Pan.al.il
Capadocieni, a folosit analogia families pentru a scoate in evidenta
caractffulae comuniune al Sfintei Treimi. Analogia apuseana oferea o
intelegere raai individualists, in timp ce analogia rasariteana evidentia
gspectul de comuniime. deoarece lua in considerare relafia ontologies,
dintre Persoanele Sfintei Treimi.
T er mmolo
Pentru a reda corect adevarul revelat despre. Dumnezeu - Sfanta
Treime, Sfmtii Parinti au cautat termeni adecvati sa exprime atat
unitatea fiintei cat si treimea persoanelor in care subzista Fiinta divina,
aratand ca unitatea fiintei nu desfiinteaza Treimea si nici Treimea nu
desfiinteaza deofiintimea...
TermenuiA freime” (in limba greaca “trias”), nu-1 aflam in Sfanta
Scriptura §i la inceput nici in Biserica. Primul care folosegte .acest
termen a fost Sfantul Teofil al Antiohiei (f 185) in Rasarit si Tertulian.
(:f2 20)ltaA gusr^
Pentru a formula dogma.Jilfin.tei, Treimi in cele doua adevaruri
fundamentale ale ei (Unul - Intreit). Sfmtii Parinti. auipreluat o. serie.jde.
termeni din filosofia antica: fiinfa. ipostas. persoana. al carousens 1-au im-_
bogatit si 1-au precizat in conformitate cu datele Revelatiei supranaturale.
Dogma Sfintei Treimi poate fi rezumata succint astfel: “Dumnfc_
zeu esteUnul inj ’iinta si lucrarile Sale §j intreit in Persoarte”.
”T?Sz u M c 5unii termeni se refera la unitatea fiintei: ^fiinta, ipostas,
subgsfgnta, Termenii acestia nu s-au impus de la inceput in sensul de,
ri gi confuzii. Aceleagi cuvinte erau
182
folosite de unii pentru a exprima unitatea fiintei, iar de aitii pentru a
exprima Treimea Persoanelor.
1. Termeni care se refera la unitatea fiintei divine
a. Fiinta (In limba greaca “ousia”), indica fondul sau baza unei
realitati care face ca un lucru sa fie el insu§i §i nu altceva (ex. fiinta
omului este constituita din doua elemente: trup §i suflet; numai din
aceste doua elemente omul este fiinta).
gfantul Vasile cel_Mam_defmeste a^st-teim en-astfel: “Fiinta,
esenta este^^nduH ianjnl cornunc a mai multor indivizi din aceeagi
specie”.
Aristotel, fiinta sau esenjajavea doua sensuri; .
- esenta sau fiinta concreta, adica existeito. individuala concreta; aceas-
ta fiinta concreta e numita de Aristotel esenta sau fiinta piima (“protousiaff
- esenta sau fiinta abstracts - adica natura specified existenta in
toti in dm ar~ aceIeiasT lp ^ ii; aceasta esenta sau fiinta e numita de
Aristotel esenta secunda (“deuterousia”jl
Hristu Andrutos'aBnna~ca~dacl Sfintii Parinti ar fi aplicat la
Sfanta Treime termenul “ousiaf J n prirnul inteles, ca esenta individu-
als, ar fi ajuns la triteism, invatand ca existenta individuals e esenta lui
Dumnezeu, deci ca exista trei Dumnezei $i nu uhul. Daca ar fi luat
cuvantul “ousia” in al doilea inteles de esenta abstacta, trebulau sa ad-
mits ca ceie trei Persoane divine participa la esenta divina partial sau
concret, intrucat fiinta abstract! exista numai & fiintele individual
concrete din care se cunoa§te in mod abstract, mental. §i daca fiecare
din Persoanele divine ar primi numai o parte din fiinta abstracts, atunci
fiinta divina s-v.r "nparti intre persoane. Iar daca o Persoana divina ar
primi intreaga fiinta divina, atunci Prima Persoana s-ar lipsi de fiinta
dumnezeiasca, aceasta trecand la a doua, apoi la a treia. (In reaiitate, in
Dumnezeu - Sfanta Treime e o singura fiinta divina intreaga si deodata
in cele i rei Persoane'). Iar daca'funte'divina s-ar intelege ca exista: in
Persoane, a§a cum exista viata in membrele trupului, atunci nici o
Persoana divina, nefiind ceea ce este cealalta sau neavand ceea ce are
cealalta, n-ar mai fi absolute iar fiinta comuna ar fi mai mare decat partile.
 183
Sfintii Parinti, respingan,d..,acest£^consecinte-- .care..,decurg. din
intelcsui aristotelic al tern2enul:LiL"iiitita:Vmvata,umiatoai:ele:_
1. Fiecare Persoana divina treimica e Dumnezeu adevarat pentru
pa are aceeagi fiinta divina mtreaga $i deodata (nu succesiv).
2. TimTa comuna a Id Dumnezeu se mtelege.nu.nuniaLin.ab.stracl.ci
si in conaretTun-eaStaie. din cauza identitatii §i eteniitatii fiintei.
3. Fiinta divina nu se imparte.intre,PersQanele treunice, pentru ca
fiecare Persoana o are intreaga si deodata.
On timp, Sfintii Parinti au folosit termenii “ousia” §i “ipostasis” ca
echivalente ceea ce a dus la confuzii si neintelegeri. Chiar Sfantul
Atanasie si Sinodui I Ecumenic le-au considerat sinonime asa cum rezulta
dintr-o anatema anexata la lucrarile Sinodului, in care sunt condamnafi
toti cei ce invata ca Fiul este “de alt ipostas sau esenta decat Tatai”.
Apusenii au preluat tennenul de “ipostasis” in inteles de sub-
stanta$i mvatau ca in Dumnezeu exista un singur ipostas sau substanta
in trei Persoane si acuzau pe greci ca invata trei esente, substante sau
ipostase in Dumnezeu. Un sinod din Alexandria (362) aplaneaza
cearta, declarand ca apusenii §i rasaritenii au aceeagi credinta, de§i
folosesc term ed diferiti. Este meritul Sfantului Vasiie cel Mare de a fi
explicat deosebirea aintre fiinta (ousia) si ipostas (persoana).
a. Substanta, e considerate in general ca identica cu fiinta, avand
in plus alte doua sensuri: subiect sau substrat al insu§irilor $i fiinta ce
subziste. intr-un lucru existent in sine.
b. Natura sau fire (in limba greaca /ms) este considerata, in ggngrai,,
ca fiind sinonima cu fiinta. Natura este materia din care e constituit ceva.
2. Termed care se refera la treimea Persoanelor
adpQstasul .eunodui de subzistenta.concreta a unei fiinte (ousia).
Existend in sine §i pentru sine un ipostas se deosebe§te de ceielalte
ipostasuri prin modul in care ipostasiasa concret fiinta. Ipostasul e
subiectul purtetor al naturii. Deosebirea intre ipostasuri consta in natu-
ra pe care o ipostasiaza .,
h. Subzistenta reprezinte modul de a exista al substantei si in
acest sens este sinonima cu inostasni.—
184
c. Persoana (in limba latina persona, in limba greaca prosopon).
In antichitate “prosopon” insemna “fata”, “masca”, “fafa artificiala”,
sau “rol jucat la teatru”. Intrucat numai omul are o fata distincta, prin
“prosopon” s-a inteles o fiinta umana concreta, o persoana.
Sfantul Vasile cel Mare a vazut in utilizarea termenului de per-
soana in sens de masca sau rol, o tendinta a apusenilor spre sabelianis-
mul modalist, confonn caruia Persoanele divine sunt doar modalitati
de manifestare a fiintei divine. Sensul acesta pe care il dadeau sabelie-
nii termenului “persona” a determinat rezerva rasaritenilor fata de
cuvantul “prosopon”.
Persoana este un ipostas de natura spiritual^; ea implied, pe langd
Individ, individualitate$i unicitate. si spiritualitatea, caracterizata prin
ragune ?i iibeitate,, Boetius definea persoana ca subastenSlndlviduaM
a unei naturi spirituale.
Persoana, ca gj jpostasul, se deosebegte de alta prin natura spirituals, p e
cai^edndividualizeazajgi personalizeazd T tS S u site
spirituale §i prin care natura spmtSald semanifesta §i se actual i/eaza.
Sfantul loan Damaschin defme§te astfel persoana: “Persoana este
subiectul ce se manifesto el insu§i prin lucrarile §i proprietatile sale ca
distinct de alte finite de aceea§i natura” (.Dialectica, 43, cit. la pr. prof.
I. Ica, op. cit, p. 67).
Jpersoana are con§tiin|a de sine $i puterea de a se detertnina liber,
ca §i intenjionalitafeajspre comuniune cu alte p e rsoane. Persoana exista
numai in"relaiie cu alte persoane. Acest element esenfial lipse$te din
definite lui Boetius.
Parintele Staniloae descrie persoana in termenii urmatori: “Per-
soana e fafa deschisa, orientata ontologic spre o alta fata, spre comuni-
une cu altul, in care i§i descopera fiecare identitatea, fideiitatea si voca-
tia de persoana §i se implinesc reciproc in comuniune”.
J n teologie, persoana este identica cu jpostasul; de aceea spunem
ca Dumnezeu e in trei ipostasuri sau persoane iar in hristologie vorbim
deJrimire ipostatica” sau “personala” a ceior doua firi.
Desigur, topi ace§ti termeni enumerati se aplied lui Dumnezeu
numai prin analogie. Nu ne putem referi la Dumnezeu decat in raport
 185
cu realitatea noastra. Dar Dumnezeu nu e nici natura, nici persoana m
sens creat. El e ceva asemanator acestor realitati, dar intr-un mod abso-
lut, excluzand once imperfectiune.
Disdnctii si aritinomiiJrv SfaiitalTxeime .
I n j jp gma Sfintei Treimi exista nnei&~4istinct-ii.~sau deosebiri
reale. Acestea se refera ia Persoanele diving si la modul in care Ele
j3 0 sed a jiin ta,.d iY in a z T g ^ ^
nimenl si fara principiu...HuLo^pri£rie$te.'deJaJEl.prin,na^.tere...iar.I).uhnl-
fctre nagtere gi purcedere este o deosebire dar in ce consta ea este
greu d e jpus, este o taina. Unii teologi pun nagterea in legatura cu rati-
unea iar purcederea in legatura cu vointa sau iubirea, insa acestea sunt
proiectii umane, in cadrul unor realitati mai presus de fire.
- Antinomia Sfintei Treim i .constitute., unuljdintre aspecteje ..ogle
mai important® ale gandirii creatine. Termenul “antinomie” inseamna
etimologic opozitie fata de lege, iar in limbaj uzuai contradictie sau pa-
radox. Afirmand ca antinomia inseamna contradictie rftitirebuic sa inte-
legem o contradictie' in care doua iucruri se exclud, in sensul ca unuj
este adevarat gi altul fals, ci la o amtr.adtetie.in care Iucrurile care se
,deosebesc sunt iustificate fiecare. in parte gi ele coexists. Antinomia in
teologie nu vrea sa spuna ca o afirmatie estejadevarata si aita.falsaLci.
p n n ea se exprima ideea c& ambele afirma|ii sunt adev3ratejs i doar,
impreuna reugesc sa reflecte realitatea in complexitatea_ei._. .
”^ 3 e 3 g g n T e s te plina de antinomii; dogmatica gi spiritualitatea
utilizeaza cu predilecpiTtenneni antinomic! Dionisie Areopagitul afir-
ma despre Dumnezeu ca este gi ca nu este (in sens de suprafiinta). In
Cartea lui Iov se specified faptul ca evenimentele se pot intampla im-
potriva logicii noastre gi ca vointa lui Dumnezeu nu poate fi cunoscuta.
Intr-o cantare bisericeasca din Vinerea Mare se afirma: “Astazi se
spanzura pe cruce Cel ce a spanzurat pamantul pe ape”. (In general
cultul ortodox exceleaza prin afirmafii antinomice).
186
Alte exemple: dogma, hristologica invata ca Iisus Hristos este si
Duirinezeu §i om, avand insu$iri divine insulin umane; Sfanta
Fecioara Maria este pururea- fecioara dar si Nascatoare de Dumnezeu.
Principalele antinomii referitoare la Sfanta.Treime sunt:
a. In iiecare Persoana divina se afla intneaea fiinta. fara ca aceasta sa
se impart dupajPersoani^d fara ca Persoanele sa-si piarda identitatea. __
b vCu toate ca na§terea §i purcederea ax presupune o oarecare pri-
oritate a Tatafili, cele freTPersoane sunt vegnice, fara inceput §i exis-
tand deodata.
~ ’c T jinirid seama de faptul ca vesnicia exclude price raportare la
.timp, ea fiind un prezent continuu, rezultl ca Fiul Se na§te continuujaxp
Duhul Sfant purcede continuu (cf. pr. Sterea Tache, Teologie Dogmci-
tica §i Simbolica, 2003, vol. I, p. 118).
Logica antinomica a teologiei ortodoxe a intrat, in sec, al XIV-
in. conflict cu rationaiismul scolastic in problems palamismului.
Dupa controverse nesfar§ite, exista astazi teologi catolici care au ince-
put sa-§i dea seama ca logica antinomica este de fapt logica biblica §i
ca rationaiismul nu are nimic comun cu ea. ^
Dogma Sfintei Treimi nu are i a baza nici aeontradictie: aceasta-.
se produce numai_din punct de vedere uman, subiectiv. Daca spiritua-
Utatea rlslriteand indeamna pe credincios sa transforme chipul divin
inscris in fiinta sa, in asemanare cu Dumnezeu, il indeamna implicit sa
adapteze logica lui rationale la logica divina. Pentru a-L cunoa§te §i
intelege pe Dumnezeu este nevoie de o dilatare. a logicii noastre intr-O:
logica supranaturala, in care contradiotiile sunt reconciliate xntr-un
mod tainic (Pr. prof. Dnmitxu Popescu, op. cit, p, 1,06).
 187
VII. PERSOANELE S F INIE IT R E IM L
Pe baza Revelatiei. Biserica marturiseste ca Dumnezeu eJUnuLIa
Uinta, vointa. lucrari si intreit In Persoane; Tatal Fiul gi Duhul Sfant.
Degi Sfanta Treime ramane o taina greu de patruns cu mintea,
Parintele Staniloae a aratat ca Treimea Persoaneior divine e implicate,
dupa Parintii capadocieni gi Dionisie Areopagitui, in bunatatea si
iubirea Ini Dumnezeu gi in faptul ca Dumnezeu este persoana, care
presupune relatia de comuniune cu alte persoane.
R elatia. a numai doua persoane nu e desavargita; relatia de
, comuniune interpersonal^ este desavargita numai in trei. Treimea Per-
soaneior divm efme demsggi fiinta divina spirituals a lui Dumnezeu,
care se identified cu Binele, iar Binele e intotdeauna altruist.
Sfantul Vasile cel Mare afirma: “Binele _e nururea in Dumnezeu
gi aceasta tlfa ce pe^DumnezeiTsa se daruiasca altuia, sa nasca pe Fiul
gisa purceada pe Sfantul Duh din veci si apoi sa creeze lumea. §i cum
niciodata nu lipsegte binele din Dumnezeu, nici Tatal nu vrea sa fie
fara Fiul; iar voind, nu e fara putere; iar voind gi putand, e firesc sa
aiba din veci pe Fiul, pentru ca vegnic El voiegte sa fie binele ’7(cit. la
Pr. Dumitra Staniloae, op. cit, p. 296).
dedusa, deci. din bun.alatea.si
iubirea lui Dumnezeu, care e o insugire a fiintei divine gi care nu poate
fi cugetata separat de persoana, pentru ca fiinta divina nu exista
'abstract, ci numai in concret. Bunatatea fiintei divine, care este fiinta
de comuniune, se arata in primul rand, in actul nasterii Fiului si in cel al
purcederii Duhului Sfant din ved_din Tatal, cele trei Persoane. fund
intr-o relatie etema de iubire interpersonala.
Daca ipostasure"modiil~de" subzistenta de sine al fiintelor spiri-
tuale gi daca, aga cum atesta Revelatia, Fiinta divina subzista concret,
deodata gi intreaga in cele trei Persoane, mseamna ca Acestea nu se
deosebesc dupa fiinta, ci numai dupa ipostas, adica dupa modul in care
poseda fiecare..ipostas fiinta divina gi dupa modul in care o activeaza:
Tatal o poseda ca nenascut: FiuLprin nastere din veci din Tatal; Duhul
Slant prin purcedere din veci din Tatal. In acest fel, fiecare primegte
188
aaumite caracteristici sau lnsugiri personale proprii, incomunicabile:
Tatal are insusirea personala de nenascut; Fiul pe cea de nascut; Sfan-
tul Duhul pe cea die purees.
Deosebinle acestea intre Persoanele treimice nu sunt, deci,
deosehm lnHtM e s a iT d e n a j^ rcacT ac ^ sta le este comuna. D acadeo-
Tebirile ipostatice mire Persoanele treimice ar introduce deosebiri fiin-
tiale intre ele, atunci nu ar mai fi fiecare Persoana Duxnnezeu adevarat
§i un singur Dumnezeu in acela§i timp, ci mai multi §i prin aceasta Ele
n-ar mai fi un Dumnezeu unic, absolut. Dar, de§i introduc deosebiri de
natura, deosebirile ipostatice sunt reale §i arata ca este vorba de Per-
soane reale, distincte dar neseparate §i nu de simple manifestari sau
aratari succesive ale lui Dumnezeu.
Revelatia divina ne prezmta msu§irile personale proprii, prin care
cele trei Persoane treimice sunt distincte dar §i Intr-o unitate desavar§ita.
A. Despre T atal, Sfanta Scriptura ne adevereste ca poseda fiinta
divina in Sine, neprimindn-o de la nimeni si ca daruieste fiinta Sa
Fiului si Duhului, fara sa o piardd:;‘Caci precum Tatal are viata in Sine
^aXa^daT9^PmM sa aiba viatd in Sine”, (loan 5 ,26).
Sfinjii Parinti il numesc pe Tatdl “fara inceput, fara cauza
(anarhos §i anetios in limba greacd) sau neprincipiat, necauzat, avand
insu§irea personala de nenascut, deoarece Tatal ca Persoana nu are ori-
ginea Sa in aitul; pentru aceasta El i$i este Sie§i principiu (arhi in
limba greaca) §i prin aceasta El nu e nici nascut, nici purees” (Sfantul
Grigorie de Nazianz, Cmantarea 32).
Tatal este necauzat, neprincipiat dar e cauza $i izvor al intregii
dumnezeiri a Fiului sLaJ3-ykului. prin nastexe. s ln rin purcedere. De
aceea In Sfanta Treime exista un singur principiu: monarhia Tatalui, in
sensul ca principiul existentei lui Dumnezeu, ca Treime in persoane
este Tatal §i nu fiinta divina abstracts, cum invafa catolicii.
Sfantul Grigorie de Nazianz explica termenul trinitar de monarhie:
“Iar noi cinstim unicul principiu - monarhia. Nu e un principiu marginit
intr-o persoana, fiindca aceasta nu e persoana unica. Caci aceasta se sfa§ie
ajunge la discordie in ea insa$i si devine mai multe. Ci este o monarhie, un
 189
principal, care se arata in aceeagi cinste a firii, in acordul vointei, in
identitatea migcaril §i in unicitatea consimtirii celor ce provin din ea, cum
nu e cu putinta la firea nascuta. Asifel, chiar daca este in ea o diferenta
exprimata in numar, nu e taiere in fiinfa. De aceea monada “de la inceput”
se migca spre “diada” (doime) pana la ‘driada”(treime). Si aceasta este
pentru noi Tatal, Fiul §i Sfantul Duh”. (A treia cuvantare teologica -
Despre Fiul in “Cele cinci cuvantari teologice”, p. 52).
Sfantul Grigorie face aici doua precizari foarte importante:...
a Izvorul ratregji dumnezeiri e monadiia.monada san Po n x ^ IlitaliT...
b. Aceasta nu exista ca o singura persoana, pentru ca de la ia ce -.
put, din veci. el se roisca spre Doime.si se opreste in Treime,
Ideea aceasta despre monada, diada §i triada se Intalnegte §i la
neoplatonic!, dar pentru ei monada nu e persoana §i nici Triada nu e
Treime de persoane. Aceasta e o invatatura crestina specifica §i revelata.
B. Despre Fiul. Revelatia atesta ca are proprietatea.finsugirea
personata) dem.tImascuUiin^acLdin.Ta-al: Ҥi Cuvantul trap s-a facut
§i s-a salagluit intre noi §i am vazut slava Lui, slava ca a Unuia nascut
din Tatal, plin de har §i de adevar”. (loan 1,14).
EI isi primeste fiinta din veci din Tatal prin nagtere: “Din pantece
mai inainte de luceafaiiXe^aninascutT (Psalm 109,3)
’ i M n nagtere, Fiul nu primegte de la Tatal doar o parte din fiinta
divina, cum e cazul la oameni, ci intreaga fiinta o primeste prin nagtere
de la Tatal, fara ca Tatal sa o piarda. Erin aceasta comunicare, Fiul
primeste proprietatea specifica de nascut din. Tatal, iar nagterea Fiului
din Tatal e din vecL De cand exista Tatal exista si F iu l...
Sfantul loan Damaschin ofera explicatii adanci in legatura cu
relatia vesnica dintre Fiul gi Tatal: “Fiul a fost dintotdeauna cu Tatal si
in Tatal, nascut din Ei din vesnicie gi fara de inceput. Caci n-a fost
candva Tatal, cand n-a fost Fiul, ci o data cu Tatal gi Fiul, Care s-a
nascut din El. Caci Dumnezeu nu s-ar putea numi- Tata fara de Fiu.Jar
daca ar fi fara sa aiba Fiu, n-ar fi Tala. Dupa cum focul exista deodata.
cu lumina din el gi nu este mai intai focul gi pe urrna lumina, ci
deodata, gi dupa cum lumina se nagte toideauna din foe gi este intot-
190
deauna in el, fara sa se desparta deloc de el, tot astfei $i Fiul se na§te
din Tatal fara sa se desparta deloc de El, ci este pururi cu El. Dar cu
toate ca lumina se na$te in chip nedespartit din foe §i ramane cu el, to-
tu§i nu are ipostas propriu deosebit de ipostasul focului, deoarece lumi-
na este calitate naturals-a focului. Fiul este deci nascut din Tatal in chip
nedespartit si neindepartat §i ramane pururi cu Ei, totu§i are un ipostas
propriu, deosebit de ipostasul Tataiui” (.Dogmatica, ed. 1993, p. 25-26)
C. Duhul Sfant, se disfinge.,d.e,..Tatal §i de Fiul prin msu§irea
personals. de a f i purees din Tatal: “lar camTva v ^ T i :I ^ :i p M o ru C pe
C areE u II voi trimite de la Tatll, Duhul Adevarului, Care de la Tatal
gurce.de,Acela va mariuris^TSpreM Ine,, (loan 15,
Prin aceste cuvinte, Mantuitorul ne arata faptul ca Duhul Sfant
igi primeste flint a l Tiffostasuf'din veci din Tatal prin purcedere.juin
care El se distinge dar nu se separa de Tatal si de F iu l avanH toate cate
aiTTaM 'i r F i u r S a r l de nagtere gi nenasterg (cf. Sfantul loan Damas-
chin, Dogmatica, p. 29).
Prin nagterea Fiului gi purcederea Sfantului Duh din Tatal e afir-
mata deosebirea Persoanelo'rlfeimice dai' si dumnezeirea, egalitatea gi
consubstantialitatea lor. Sfantul loan Damaschin se exprima astfei in
legatura cu insugirile personale sau proprietatile Persoanelor treimice:
“In ce anume consta nenagterea Tataiui, nagterea Fiului gi purcederea
Duhului Sfant gi care e deosebirea dintre ele, noi nu putem cunoagte.
Stim ca ele sunt reale gi ca sunt acte absolute, simultane gi necesare in
Dumnezeu. Mai mult nu 5tun, caci e cu neputinfa sa se gaseasca in lume 0
imagine care sa exemplifice in ea insagi in chip exact, modul de existenta
al Sfintei Treimi. Noi cunoagtem ca exista deosebire intre nagtere gi purce-
dere, dar care e felul deosebirii nu sum deloc. Nagterea Fiului gi purce-
derea Sfantului Duh sunt simultane” (.Dogmatica, p. 28-29).
Parintele Staniloae a incercat sa explice taina treimii persoanelor
divine, plecand de la afirmatia Sfantului Grigorie Palama ca “Duhul
Sfant e bucuria din veci a Tataiui de Fiuf’ (Filocalia VII, p. 446). El
spune ca relaliajntepersonala.. “eu - tu” nu e deplina decat raportata la 0
 191
a treia persoana. la “el”. De aceea Treimea Persoanelor e o conditie a
deplinatapi caracterului lor personal si a comuniunii lor depline.
. Tatai se bucura de Fiul. dar bucuria aceasta vor s-o comunice
unui al treilea, ca ea sa fie deplma._De ac eea Tatal purcede pe PuKuf
Sfant, care e xndreptat impreuna spre Tatai §i spre Fiul. Bucuria Tatalui
de Fiul, ample pe Fiul de bucuria de Tatai si la randul Sau Fiul impar-
ta§e§te bucuria lui de Tatai Duhului Sfant, iar Duhul Sfant participa la
bucuria Fiuiui de Tatai §i prin aceasta straluceste din Fiul.
Prin faptul ca Tatai este izvorul.jcauza, monarhia Fiuiui si a Duhului
Sfant. aceasta mi implied o subordonare a lor fata de Tatai din trei motive:
a. Prin naffere ?i prin purcederey Tatai comunica intreaga Sa
fiinta Fiuiui gi StantuiuiDuli;.- -
b . Aceste acte sunt simultan& ,sijaecfisar& M ^ veci;_
c. M onarhia. TataluL_nu_introd.uce subordonarea. ci ea singura
afirma si asigura enalitatea gi deofiintimea lor sLdeplinatatea cotnuni-
unii Inal treilea._
In acest sens trebuie mteleasa gi ordinea obignuita in care sunt
prezentate persoaneie treimice in Sfanta Scriptura (Matei 28, 19) si in
doxologia mica (Tatai, Fiul gi Sfantul Duh). Ordinea in care sunt enu-
merate Persoaneie tgim ice.nu, irxdica o .super) pritaie a,jjneia Tata de
celelalte, deoarece “toate au aceeagi fi inta Una gf sunt.absolut egale jn
ceea ce privegte fiinta,. yointSL lucrarea._sJtapanirea.. puterea gi bunata-
tea” (cf. Sfantul loan Damaschin, Dogmatica, p. 30).
Pe langa insugirile personale sau proprietati. persoaneie Sfintei
Treimi se mai disting, insa nu in mod total ca prin msusiri. prin ceea ee
li se atribuie in lucrarea externa: creatie, mantnjre, sfmtire, judecata.
'Aceste~Iucran exteme, numite predicate, se raporteaza la Treimea
iconomi£a.simuJr£bui-e.£03]fuiida[emu.insusiiile .personale. carempartin
Treimii imanente. .In mod traditional Tatalui I se atribuie planul lucra-
rilor gi hotararea de a fi mdeplinite. Fiuiui intelepciunea si Duhului
Mantuit.ctful iar Duhul Sfant - Sfinptorul N u trebuie.,,insa, sa_seJnte.r
leaga faptul ca fiecare Persoana.divinaJucjeaza separat. Datorita unita-
192
tit fiintei gi vointei, aceste lucrari sunt comune, fiecare Persoana avand
_o contributie pioprie (cf. Pr. Sterea Tache, op. cit, p. 117).
In teologia romaneasca din ultimele decenii s-a accentuat modul
comunitar al actiunii divine in creatie, in mantuire, in intemeierea
Bisericii, tocmai pentru a evidentia sobomicitatea sau sinodalitatea
Bisericii, care trebuie sa se refiecteze in misiunea ei actuala, aceea de a
contribui la combaterea egoismului si individualisraului, care greveaza
asupra societatii conteraporane.
Dumnezeirea Persoanelor Sfintei Treim i /
Prin faptul ca Ipostasele treimice sunt deofiinta, posedand fiecare
intreagFsTdeodata fiinta divina. putem afirma ca Duninezeirea e Una
si neimpartita. c a e u n singur PumnezeuTTatal. F id si DitEuTSiSmr^atr
~cafiecare e Dumnezeu adevarat (cf. Sfantul loan DaxnascBm, T)og-
matica.’ I, 8),.jara ca prin aceasta sa intelegem ca exists trei Dnrrmezei.
deoareceexistao singu ra P iinta divinacom unaneim partitaiar cele trei
ipostasuri divine sunt consubstantiale. eeale si vegnice. Adevarul aces-
ta de credinta a fost propoveduit de Biserica Intotdeauna, dar mai ales
cu prilejul aparitiei ereziilor, care contested duninezeirea uneia sau
alteia dintre Persoanele treimice.Bisericnfiind nevoita sa argumenteze
cu marturii din Revelatie gi din ratiune, dumnezeirea Fiului fata de
arieni sau dumnezeirea Duhului Slant fata de pnevmatomahi.
1. Dum nezeirea Tataiui
Reprezinte un adevar recunoscut de toti crestinii si el n-a fost
contestaTmlci de ~ereticL" j ^ de credintd incen cu
martudsirea credintei in Dumnezeu - Tatal. Creatoful si Atottiitoral EI
e numit Tatal in sens proprim pentru ca naste pe Fiul gi in sens
impropriu pentru ca e parintele Creator a toate. T o ateJapturile stint.
mtr-un armrmtAensliii'TSli. iar El e parintele tuturor. Mantuitorul ne
tnvata sa I nTadresdm cu cuvintele “Tatal nostra” (Mate: 6, 2). El
insusi se roaga, numindu-L 'Tatal Meu” (Matei 2 6 ,29).
Crestinii sunt datori “sa siaveasca pe Tatal cel din ceruri” (Matei
5, 16), “caci Dumnezeu aga a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul -
 193
nascut L-a dat, ca oricine crude in El sa nu piara, cl sa aiba viata
vesnica” {loan 3, 16). Donmul Insu§i II nume§te pe Tatal Sau “singurul
Dumnezeu adevarat” {loan 17, 3).
De asemenea, Sfixxtii Apostoli II numesc pe Tatal Dumnezeu:
“Har voua §i pace de la Durrmezeu, fatal nostru gTHeTla D om nunisus
Hristos” (Romani. 1.71.
JDumnezeu Tatal are intaietate fata de Fiul $i de Duhul..Slant
numai in calitatea de cauza $1 principiu (ar/»))"ca Parinte al lor, dar
prin _aceasta e afiimata nu subordonarea, ci tocmai deofiintimea $i
egalitatea Persoanelor treimice.
JL.P u m n e zeirea Fiului
Numei^TIeTanriutlTumnezeu indica o persoana distincta de Ta-
tal. de aceeagi natura cu PurnnezeuT-Tatal, pentru ca. e nascut din
fiinta Tatalni. Fiul este “Dumnezeu adevarat din DuiimezeiTadevarat”
(art. 3 din Simbolul niceo-constantinopolitan).
Cu toate acestea, in istoria Bisericii, pumnezeirea Fiului a fost
contestant sail Tnteleasa gregit de unii erebciT anenvm onarEam§ti,~^-
crnieni, rationaligti. Sfanta Scripture cuprinde, insa, nenumarate martu-
rii in sprijinul dumnezeirii Fiului.. ■ tnm ne^.S fm dlor Apostolflapropoveduire $i laC incizecime.
El este confirmat de Tatal atat in Vechiul Testament: “Tu egti
F iu ljjdcuj Flu astazi~Te-am nascufi”T H 7 ^
inainte de luceafar Te-am nascut” (7^7m ' 109, 3 )TcItT s O n lS o u r
Testament: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru care am .imev.Qlt”
~{Matei 3, 1 ^c n im b area ja Fata: “Acesta este FiuL
Meu cel iubit, pe Acesta sadCascnltafi” (Matei 17, 5_)«J5fantul Apostol
Toma marturisegte dupa i nviere, dnmne^^ffiaJVf^niitnnilui Hristos:
^ o i f f l i n e u §i Duronezeul meu” {loan 20,28).
<:^ S u n t animate textebibiiceS n care'ar rezflta ca Fiul nu este egal
cu Tatal: '^ T a H T E ^ e^ n iF ^ re decar~MlTi€^ j o a n ' \ 4, 28). ApIeT'de
expresii niTbebuie sa ne faca sa uitam ca Mantuitorui are ; i fire
dum nSeIascF$Tlirel7m enea^ar>EI vorbegte cand in calitate de Dum-
ngzeu, cand in T S fita te ^
tului, trebuie spus ca Mantuitorui vorbegte oamenilor dupa sfatul
194
Sfintei Treimi. Aceasta nu a socotit folositor sa se comunice oamenilor
data sfar§itului lumii.
Unii eretici au sustinut ca dumnezeirea Fiului a inceput sa fie
afirmata abia din sec. al IVdea. Impotriva acestei afirmafii stau sim-
boalele de credinta, Sfinfii Parinfi §i martirii Bisericii. Sfantul Clement
Romanul Xf~9*5y^aiT^Siantul Poiicarp~X f155), au m arturisit clar
divinitatea Fiului. Sfanta mucenita Donata marturisea inaintea prigoni-
torilor saiTpe la anul 200: “Noi cinstim pe Cezar, dar ne mchinam lui
Iisus Hristos, Care este adevaratul Dumnezeu”.
Dm punct de vedere dogmatic, dumnezeirea Fiului rezulta din
faptul ca El detine, nedesparfit de Tatal §i de Duhul Sfant: aceea§i
fiin|a divina^_ace]eagi lucrari divine, acelea^i atriffutef'^
urmare I se cuvine aceea§i inchinare ca gi Tatalui gi Duhului Sfant
3. Dumnezeirea Duhului Sfant
..PersoiTalitaiea Duhului Sfant este mai putin evidenpata in Vechiul
Testament, in principal in textele din Facere t; 2 §i Zaharia 7, 12. In
schimb^ dumnezeirea Sa este afirmata clar in Noul Testament: la Bima--
Vestire, la Botezul DomniduL J n fagaduinta Mantuitomlui Hristos. la
JOunrnezHreTlBiMilui Slant a Tost contestata de Macedonie si Eu-
n o m k J a o stazi de umtanenh Martorii M lehova si unii teologi protestanti.
JDingSfanta Scriptura rezulta ca Duhul Sfant are aceleagi atribute
ca. stJa tE -sTFiulTeste atotsfoutor (loan 14, 26),j.totputemiLjFacere 1,
2), prin_El vine mantuirea oamenilor “De nu se va na$te cineva din
apit§Fdin.Duli,v. 7L(/fla5_3,_ 5). Sfintii Apostoli confirma dumnezeirea
Lui; “Apania^de ce a umplut satana inima ta, ca sa minfi tu Duhului
Sfant sa ascunzi din preM J arin ei?.. .N-ai mintit oamemlor7"cTIui
Dumnezeu” (Foote 5,3-4),.
.Unele texts scripturiste par a pune la indoiala dumnezeirea Lui:
“Duhul Sfant nu va vorbi de la Sine, ci ceea ce I s-a spus” {loan 16,
19). Aici Mantuitorul se refera la faptul ca dupa inaltarea Sa la cer,
Duhul va continua opera de rnantuire §i va adanci Revelatia adusa de
Fiul lui Dumnezeu intrupat.
 195
“Nimeni nu cunoa§te pe Fiul, fara numai Tatai, nici pe Tatai rara
numai Fiul” (Matei 11, 27). Centra ca nu se face menfiune de Duhul
Sfant se considera ca El nu este atoi^tiutor. Exista, Insa, alte texte In
"care se afirma ca numai Duhul cunoa§te pe Dumnezeu (/ Corinteni 2,
11). Aceasta nu Inseamna, InsS, ca Fiul nu ar cunoa§te pe Tatai.
Textele biblice in general nu au un caracter sistematic ?i atesta cand
atot§tiin)a Fiului, cand pe cea a Duhului Sfant.
Dumnezeirea Duhului Sfant ne este confirmata demitre._.Siiru-
boalele de credinffi, doxoiogia mica. Taina Bote2u luLSLQPerele-Sfm.tir.-
lor Parinti: Sfantul Iustin Mardrul, Irineu, Tertulian, Grigorie Tauma-
turgul, Sfantul Atanasie cellvlafe. Sfantul Vasile cel Mare s.a.
~ ~ '^ " PeFa 2aSfmtei Scripturi §i a Sfintei Traditii se poate afirmaca Duhul
;Sfar,t are: aceeasi fiinta J iS ira c H ^ n ^ m .-d i¥ in e ..,a c e l£ a s i airibute
..divine ca si Tatai.siFiuLsi de aceea I se cuvine aceeasi adorare ca si Lot;,.-
In teologia romaneasca mai recenta, incepand cu parintele
Staniloae, s-a evidential in sens patristic §i palamit legatura interioara
dintre Fiul §i Duhul Sfant, atat in Treimea imanenta, cat §i In Treimea
iconomica. Legatura indestructibila dintre iconomia Fiului §i cea a
Duhului are consecinfe extrem de importante In cosmologia crestina,
dar mai ales In eciesiologie §i In teologia Sfmtelor Taine.
Perihoreza §i aproprierea in dogma SfmtglXmnii-
Persoanele treimice de$i se deosebesc Intre Ele prin proprietati
personale incomunicabile, nu sunt totu§i separate sau izoiate, “caci se
deosebesc fara despartire prin caracteristica ipostase proprii" (Sfantul
loan Damaschin, Dogmatica, p. 29).
J j atorita de.ofiinjimiir Persoanele diy in eJ ocuiesc una in alta. se
sala$lmggc_uiia in alta, se intrepatrund reciproc. fiecare dintre Ele J in d ,
IntreagaJnmelelalte doua^Tatal e in Fiul si In Duhul Sfant. Fiul e In
Tmthf $i in Duhul Sfant Duhul Sfant. e m Tatai si I!. Fill!, A A S3 SC
anuleze, amestece sau conlunde intreolalta.
Termenul perihoreza (In limba greaca perihoresis), mseamna..
l^fipdffiSdeffiTmeonjurafe reciproca §i el apare tarziu in literatura patris-
tic^pfinlul care a folosit acest termen a fost Sfantul loan Damaschin.
196
" V f; Z, H d A rO
JPerihoreza_este marturisita de Sfanta Scriptura prin cuvint&le
Mantuitorului I ^ s ' ’B K ^ § r ^ N ^ r e 2i tu ca Eu sunt in Tatal §i Tatal
este in Mine?” (loan 14, 10); “Cel ce M-a vazut pe M ine L-a vazut pe
-la taTJJoan 14, 9); “Precurn Tu, Parinte intru Mine"§l Eu intru Tine,
ca ei sa fie una in Not” (loan 17,21).
Desi tennenul perihoreza apare mai tarziu, ideea de perihoreza a
existat dintotdeauna in Biserica, Sfantul Atanasie cel Mare sau Parintii
Capadocieni utilizand alte cuvinte: enosis (unire), sinafia (impreuna -
petrecere).
Sfantul Atanasie afirma: “Deoarece fiinta dumnezeirea Tatalui
este fiinta Fiului, pentru aceea Fiul este in Tatal $i Tatal este in Fiul.
Pentru aceea Mantuitorul a adaugat dupa cele spuse mai inainte “Eu §i
Tatal una suntem” cuvintele urmatoare: “Eu sunt in Tatal §i Tatal este
in Mine”, spre a arata identitatea dumnezeirii si unicitatea fiintei”
(Contra Arienilor III, 3, cit. in T.D.S. vol. I, p. 422).
Oamenii nu sunt deofunta, asa cum aunt-Pcrsoand-eneijnice, pentru
ca persoaneIe)imiake. nu pose<&|ntreag&.$i deodatS fiinta umanfo de aceea
. ele nu pot sala^iui uneic. jriaj.tele- decat cel mult spiritual sau moral. Cu
toate acestea, in Biserica^prin puterea Duhului Slant, credmciogij^sunt.
chemati sa realizeze o peribuigzispirittiala tot mai adanca.
Parintele Staniloae fo!ose§te pentru perihoreza termenul de
“intersubiecfivitete tfemifcT ’ sau expresia “putmfalocuirii reciproce a Eu-
rilor sau Subiectelor”, nici una din Persoanele treimice neputandu-se
transforma in obiect pasiv al iubirii celeilalte, deoarece “la Dumnezeu nu
e posibil ca un Eu sa se afirme in fata celuilalt Eu, ci il socote§te continuu
pe celalalt ca inlocuitor ai Sau. Fiecare se vede numai in relatie cu Celalalt
sau prive§te la Celalalt sau se vede in Celalalt. Tatal nu se vede pe Sine
decat ca subiect al iubirii fata de Fiul. Dar Eu-ul Tatalui nu Se pierde prin
aceasta, caci e afirmat de Fiul” (T.D. O. vol. I, p. 210).
Sfantul Atanasie cel Mare a descris aceasta evidentiere reciproca a
Persoanelor divine in Sfanta Treime, ca expresie a perihorezei: “In aceasta
uitare de sine a fiecarei persoane pentru alta, se manifests’iubirea desa-
vai^ita intratrinitara, care are ia baza perihoreza si relatiile de comuniune
intratreimica, care decurg din nasterea Fiului si purcederea Duhului din
 197
fiinfa atotbuna a Tatalui, Care Bind ve§nie bun prin fire a nascut si purees
din veci pe Fiui $i pe Duhul Sfant” (Contra arienilor, I).
E^rihorezajr^m ca r&fsta numai la baza comunimm desavar^ite
a Sfintei Treirni. ci §i la baza_cbmuiiiim.ii noastre cu Sfanta Treime, in
Hristos, prin Duhul Sfdnt cu Tatal, prin harul Sfmtelor 'Paine, caci dm
torita perihorezei, prin relatia cu persoana Fiului §i a Duhului Sfant,
participant la viata de comuniune a intregii Sfintei Treirni.
Aoroprierea treimica
Tdp ceea ce se refera la fiinta divina sau la lncrarile exteme ale
lui Dumnezeu este comun celor Pei Persoane. InJ0umnezeu_e2dsta o
smgura fiinta, o smgura vointa ^i si o smgura lucrare externa. Atunci
caiTcTuiiele activitalT-c&-se-refera~lmtQate cele trei Persoane, sunt atri-
buite unei singure Persoane. se folose§te termenul apropriere, (din
limba franceza, verbul approprier = a-§i insu§i, a atnFuTf
Aproprierea este asadar atribuirea unei lucrari comune sau a unui
predicat divin uneia dintre Persoanele Sfintei Treirni, Aceasta atribuire
n iis e face, insa, cu excluderea celorlalte Persoane divine. Daca afir-
jnarrude_exen ipE xifIaHreste Fiul este..mtelepclune^an3uhul
Sfant bunatate. nu trebuie sa'in|elegem c&J?iul .si-Duhul sunt exclusTfle"
,1a putere sau TatM~|Quur(ieTFbunatate.
_;Li?crani_e exteme. degi apartin tuturor celor trei Persoane, sunt
atribuite astfefi Tatalui hotararea de a fape,. Fiului implinirea gi Duhului
Slant desavar§irea, in conformitate cu textul scripturistic: ‘Tatal face
totuI^HiTPiul in Duhul Sfant” (Romani 13, 26). In privinta activitatii
in lume, Tatalui I se atribuie crearea, Fiului rascumpararea (mantuirea)
iar Duhului Sfant sfintirea.
Faptul ca prin .apropriere nu sunt^cluse^xM alte--£ersoane se
poate observa in teologia ortodoxa contemporana in cel putin doua ca-
zuri. In primul rand s-a dezvoltat o teologie a Logosului creator, de
natura sa puna in evidenfa faptul ca prin participarea Cuvantului
(Logosului) lui Dumnezeu la actul creatiei se explica mai u?or rationa-
litatea creafiei §i posibilitatea intmparii, caci Logosul divin “mtra ale
Sale a venit” (loan 1,11).
198
In aceiasi timp s-a sens mult in teologle (la noi parintele
Staniloae In primul rand urmat de alp teologi), in ultimele decenii
despre calitatea Mantuitorului Hristos de Pantocrator (Atotfiitor), ex-
primata, de altfel, in pictura ortodoxa dintotdeauna. Prin aceasta calita-
te de Pantocrator se pune in relief atat prezenta in creafie §i in Biserica,
prin Duhul Slant, a Mantuitorului Hristos, cat §i lucrarea lui pronia-
toare, care imbrati§eaza nu numai pe crestini, ci $i pe necre§tini, intreg
cosmosul. Se demonstreaza §i prin aceasta un lucru afirmat cu preg-
nanta de parintele Staniloae §i anume: centralitatea lui Hristos in
teologia, spiritualitatea si viata Bisericii.
Bibiiografie:
1. Sfantul Grigorie de Nazianz, Cele. cin ci c u va n ta ri teolog ice,
traducere de pr. Dumitru Staniloae, Bucure$ti, 1993;
2. Sfantul Grigorie de Nyssa, E p isto la despre S fa nta Treime, P.S.B.
nr. 30;
3. Sfantul Chiril al Alexandriei, D espre Sfanta Treime, P.S.B. nr. 40;
4. Sfantul loan Damasc’nin, D og m atica , traducere de Dumitru
Fecioru, ed. 1993;
5. Pr. prof. Dumitru Staniloae, Sfanta T reim e, stru ctu ra su p rem e i
iu b iri, S.T. 5-6/1970;
6 .Idem, R e la fiile treim ice §i via fa B isericii, rev. “Ortodoxia” 4 /1964;
7. ldea\,SJanta T reim esauLa inceputafostiubirea, Rucurqri, 1993;
8. Idem, Teo logia D ogm atica O rtodoxa, vol. I, Bucure^ti, 1978;
9. Idem, F iinfa $i ipostasurile in Sfanta Treim e , rev. “Ortodoxia”' 1/1979;
10. Idem, C h ip ul n em u rito r la lu i D u m nezeu , Craiova, 1987;
11. Jean Meyendorff, T eolog ia b iza n tin a , traducere de Pr. Alexandra
Stan, Bucure§ti Brio;
12. Vasile Loichita, P erihoreza §i enipostazia in D ogm atica, rev.
“Ortodoxia”, 1/ 1958;
13. Pere Justin Popovitch, P h ilo so p h ic o rth o do xe de la veri-
te.D o gm a tiq ue de V E g lise O rthodoxe, tome I, Paris, 1992;
 199
VIII.EREZIILE ANTITRINH AJRE
Jeologia cregtina a fost confruntata de la inceput cu anumite
tendii^c antitrinltare, monarbianiste. suborcUnationisieEcare aveau
drepLcauza fie monoleismul rigid iudaic si contestau realitatea Persoa-
nelortreim ice, fie politeismul pSgan, considerand ca fiinfa divina se
multiplies.
Principalele erezii trinitare sunt: monarManismul, subordinatio-
njam^ r^ tg iatS u T sr urtitarianismul. ,1a care se adauga filiocvlsmul, ce
ocupa un loc aparte in istoria cre§tmismuIuTT"
A . M onarhianismul
Aceasta erezie sustinea ca Dumnezeu este unic nu numai in
filnuL ci sj -in Persqapa (monarhie .= conducere de unuLsmfinrTJn. fata
politeismuiui antic pagan,. ereticii monarhianigti refuzau orice plurali-
tate. in Dumnezeu, considerand ca doar astfel salveazf™’amtateaTIintei
AivineT^ntmcaC~insa, in Sfanta Scriptura sunt menfionate in mod
distinct cele trei ipostase: Tatal, Fiul §i Duhul Sfant, ei au incercat sa
explice persoanele d i v i n e T F c a ^ T ^ ^ r ^ R a m w in limba greaca),
S^^^-eT~m oduB.. de d n ^ fe starea unei singure fiinte dumnezeiesti..
Tatal cel nenSscut. De aceea^onarhiani§;tii se impart in doua'aitegc>
rii: cjinamid si modal isti fpatripasuinr?^^
1. JTupa monarhianigtii dinaroici, Fiul gi Duhul Sfant j eprezinta
puteri emanate,din Tatal,.fara sa defina calitatea de^Dumnezeu s i l |r a
sa se constituie in ipostase distincte; pnn aceste puteri Tatal lucreaza in
lume.. Prin aceste afinnafflrSetTciilaegau. decLjdumnezeirea Fiului si
al Duhului Sfant, ca ^i M m ^ ^ F n ^ ^ u T d i v i n , socotiridu-Lpe jisus
Hnstos un simplu om,.m c a r e ^ ^ l meftemTputoe divina.
jleprezentantul p rincipal'alpst Paul"de ^ a rriosjta, ajuns epis-
cop de Antiohia in anul 260, care a incercat o sistematizare a concep-
fiilor monarhianiste. jn opinia lui, cregtinismut este o relieie strict
m onoteis& ca §i iudaismul,
Dumnezeu adevarat. Fiul e doar unborn, in_care salagluieste o putere
4umnezeiasca impersonala. Paul de_Samosata a fost excomunicat de
200
un sinod din Antiohia in anul 269,_.Anterior^<^steia. un alt eretic m o^
dal IsnJITepdQTjL fost condamnat de Biserica din Roma in anul 195,
.pentru ca refaza_sa^atnhui_ejui Hristos numefe.,.de Dnrnpezeu (cf. I.
Bria, Tratat de teologie..., p. 95). Ideile hristologice eronate ale lui
Paul de Samosata vor. fi preluateunai tarziu de Nestorie.
2. Dupa moMrf3^gi§^i...fl3odaU§ti> exista o Treime aparenta ca
manifestare a unicei divinilap; aceasta ia diferite mfapgari, chipuri sau
nydurl^de mariifestare,, care nu reprezinta persoane reale disdncte.
U m cufD umnezeu, lata!, se manifesta in relate cu lumea in treijn o -
duripcaMatal ia crearea lumii, ca Fiul la mantuirea lumii $i ca Sfantul
Duh la sfmtirejijuniii. Atunci cand se manifesta ca Tatal, El nu exista
ca Fiu §i ca Duh Slant. Aclmitand o intrupare a lui Dumnezeu, moda-
li§tii credeau ca ea s-a facut in P ersoanaT atE uk intrucat in Dumne-
zeire nu .exist!'~decft o s i fl '^ a Persoana, Tatal, care a creat iumea. sAi
intrupat. si a patimit pe cruce. Din acest motrvfmonarhiani§tii modali§ti
au fost numiti de contemporani §i “patripasieni”, adica cei care afirma
ca Tatal a patimit (iPater passum est”).
Cel mai de seam areprezentantal ereziei modaliste a fost Sabelie,_
preot din Africa, venit la Roma sa propoveduiasca, aici fiind §i
condamnal; de papa Calist in anul 220. Conceptiile sale eretice au fost
combatute de Tertulian. Ipolit, Sfantul Maxim MSrturisltorul.
B . Subordinatioiiisroui
Numele acestei erezii provine din concept gre§ita potnvippareia
Fiul §i Duliul SfahTnu _srm r^rfiiiita .?L epcdi, ciTTa^l, ci inferiori $i"
subordonati Tatalui.
a . . ■ Aceasta conceptie
_ r- 1 nega
^
------
dumnezeirea^consubstantia-
----------------- ----------- --------■ r m *
fitatea.A egalitatea Fiului si SUntului Duh cu Tatal. Unele tendinte subor-
dinafioniste au fost observate la Ipolit, Origen, Dionisie cel Mare, Ate-
nagora, Tertulian §i Teofil de Antiohia. In istoriaBisericiixra^tine-erezirt
apare sub doua forme: arianismuL?i macedonianismul, in sec, al IV-lea.
1. Arianismul
Spre deosebire de. .monar-hianism. subordmahmusmul admitea
existenfa a trei persoane sau ipostase j n Dumnezeu. dar sustineainjesar
 201
jitateajo r^ jn seusul ca aoar Dumnezeu. -T a ta l detinea intreaga dum-
nezeire, Flu! si Duhul fiind subordonati Tatalui.
Preotul Aiie, din Al exandria ..EantuluL. invocand anumite texte
loan 14,28; 17,3) sus tinea ca fiPitaTuITJimirBZBireste
umca $i incomunicafaila §i de aid ajungea la urmatoarele conduzii gregite:
-Singur D irnm ezHT^atal^e Principiul necreat, numele de Tatal
Jn d icand mtafejatea fata de Fiul.
~ -Fiul este prima creatura a Tatalui, dar nu din fiinta. ..cL.pm-
vointa'daialurd'in iiimjc^in tlm’p f deci nu din veci. Agadar, “a fost un.
Timp cand EiuLriiLgra.” Hi fiindjpC reatuth superioara, care are ojiinta
straipajddcea a Tatalui sijse deosebestc-de.EL--
-Fiind prima §i ceajm^,peifg_cta. creatura a Tatalui., e §i cea mai
jrpropiata ~deTTatll si detine unele prerogative fata deTelelalte^rieatufi,
putand fi numit Fiul lui Dumnezeu, de§i nu are aceea^i fiinta cu Tatal,
ci una straina de cea a Tatalui.
jScop ul pentru care Dumnezeu L-a creat pe Fiul este crearea
lumii, pentru ca Dumnezeu nu putea crea lumea fara ajutorul unei
.fiintgdntennediare. (Observam aid influienta filosofiei lui Platon, care
era dominanta in acea epoca in Alexandria Egiptuiui).
De§i a fost aparat de episcopul Eusebiu al Nicomidiei, Arie a fost
critical vehement de episcopii Alexandru & Atanasie de Alexandria:
inodul ibnnuleaza raspunsul_.artodQx--4m-p&tri va
ereziei ariene, invatand ca Fiul s_-a nascut mai inainte de toti vecii din
Tatdl §i este deofiinta cu T atlT Piul este.Duinne 2eu adevamtriinJi)um.-:.
nezeu adevarat, asa cum s-a stabilit in Simbolul de credinta (art. 3).
■ Adeptii lui^Arig.^care a fost excomunicat de Sinod,_s5u impartit
in trei grape;
a. arienii extremist! sau anomeii, care sustineau ca Fiul. nu^sfcnid-
macar asemanator fanomlos iTllmba greacal Tatalui. P upa exponentul
lor cel mai de seama, EunoipigJm jratriva caruia au scris Sfantul Vasiie
c d Mare?i Sfantul GrigoriedeNyssa^senumescsieunom tem,
b. semiarienii fomiusieniil dupa care Fiul e nSscut dinj[atah_dar-
nu este deofiinta cu TataLclasemanator (omiusios) Tatalui. -
202
c. acacienii. a caror denumire provine deJa-episcopul-Ae-aGiu al
Cezareii. Pozipa lor se situa intre anorriei ?i omiusieni, suspnand ca
Fiul este^asermnatoLdCatalm-, dar nu duniLflinfa, ci asa cunij a ia S n a
este agemanjtoare celui pexaroJlaepreziiita,--
2. MacedonianisnmJ_
Aceasta erezie subordinatioiiista reprezinta o extindere a mvata-
turii .lui Arie la persoana-Slanpijuj D.uh.>D aca.toata existenta este
errata da Dumnezeu prin Fiul, aPmci urmeaza ca si Dyriul este creat
prin Fiul, fund inferior Tatalui gi Fiukii.. La aceasta concluzie. eronata a
,aj ons Macedonie,. fost episcop al. Constant!nopolului. care sustinea ca:
^ u E u Q f ^ ^ sste^TCTeatEfXFiufui. aga cum Fiul este o creaturalf
--Taglui gi prin urmare El nu este_D.uma.ezeu adevarat" ‘~~" ~ ' ~ -
Alti reprezentanti ai macedonianismului, numiti si ‘‘pnev.matorna-^
hi” riuptatori uupogjva.Duhuiul.SlIr.it), aufoau^etimaarEimorriie, ^
Diritre,sfinti.i parrnti care au aparat dumnezeirea Duhului Sfant
. au fost: Sfantul Atanasi£^^M arg„(Epistola catre Serapion), J Pidim cel
Orb (Despr^DuKul S flntigi Sfantul V asilexel Mare^ (Contra lui .Eu-
nomie, Despre Sfantul Duh).
J.,-Epezia..pne_vn^tpmaha a fost^ condampat^oflojai d e: Biserica la
Sinodul ai il-Iea Ecumenic de la Constantinopolu a r mvatatura.ortodoya-
stab'ilM fiind introdusa in SmibniuLde.crsdlnta-fart-d). Degi nu a mai fost
utilizat termenul “omousios”, consubstantialitatea Duhului Sfant cu Tatal
si cu Fiul a fost exprimata prin formute doxologice.
C . Triteismul
hiiTueiita" extrema a politeismului pagan a condus la aparitia
acesteTerezii M m pre^care sep_ara total cele trei P ^soane d m h ernT
care'TiiHfa se repeta, a.^7cuni se~ repeta Ta~nivel -uman7 lAT~care~ar;
"sistematizataceastfi ereiieTfostTilosoful loan Filopon din Alexandria
dsecTal W deajTAcjata identifica nopiunea de Fiinta divina cu cee ace'
se intelege prin hotiunea de gen si invata ca cele trei Persoane divine
au o fiinta, o substanta divina abstracts, aga cum oamenii au o fiinta
sau substanta imiana_apartinand aceluiasi gen umari. fersoanele divine
detin o imitate specifica,pimioxala §i.jiu__(p unitate numerica a fiintei.
 203
Dupa cum natura umana este repetata jpiiidivizii umani despartlti intre
e'u a ^ e r e p e ia t^ T natura gi fiinta^ d iyina in cele trei Persoane.
d m B ^ 5 jjti.^ 4 ce asta jnseanm lV aA ^avem un73lm iugzeurcrtrei §i
nu e o U lrica fiinta, cib 'er ■----- -— -------- -— — ---------- ------
Din erezia. triteista a aparut ulterior tetrateismul, conform caruia,
pe langITeie
alatun3S^at§l,:dejIuTir^e Duhul Sfant, re zdtm dpatru Dum nezei.' .. '
Pm trucoinHaterea acestoT ~ er^ n5 iserica nu a luat^Hofarari
spetiale, deoarece erau combSmte prin Sinodul niceo-constantinopoltT
tan^fatracafd d s ^ I manifestat in special in Apus, in Evul Mediu, _BA
serica romano-catolica le-a condamnat m Sinodul IV Lateran (1215).
D .Antitrmitarii modcrni
i n j nteriorul protestantismului au aparut teologi care a u jiegat
dognaJ3fintei Tfcimi. Cel mai reprezentativ a fost Faust Socinus
1604) din Polonia, care a sistematizat ideiie antitrinitare $i a organizat o
comunitate cregtina pe temeiul acestora. Adejd i lui Socinus s-au num if
unitarigm, intmcat considera .ca DumnezeuVstenUionopeK p nal^ oar
T~atal smffl]7firMT5umirezeu in sens propriu. Plggancide la erezia mo-'
a lui Paul de Samosata^ ei considera ca Fiui (lisus Hristos)
jgste un simplu om, nasciitJujiiod supranatural si trimis in lume pentpr
mantuirea neamului omenesc. Lui I s-a jw m n i cat puferea dumpeze-
iasca prin care ne-a luminat §i pe noi, ca sa tr a i m dupa vota lui Dum-
nezeu. De aceeaTdupa moarteTPumnezeu 1-a orient in c a y la~dreapta
Sa. Duhul Slant e nuroai o putere a lui Dumnezeu, care sfintegte pe om.
Tendinte antitrinitare se InMnesc astazHn protestantrsmuL libe-
indeosebi in simbolurile de credinta §i in ritual ,_|Lns.dlrist©s-este...
intele^: c a.Fiu at lui Dumnezeu in sens etic §1 adoptianist, conceptia
trim taraiTui^teblogrp^^
.- Aceea§i conceptie eretica trmitara o intalnim si la secta “Martorii
lui lehova”.--
20 4
Adaosut Filioflue si combaterea lui _
Ereziile trimtare analizate anterior, cu exceptia imitarianismului,
apartin istoriei, ele prezentand un interes doar pentru istoria dogme-
nlor. Exista insa o mvaiatura trinitara eronata, care altereaza gray
retatiile interpersonale din Sianta^Treime si pe care Biserica apuseana
a profesafeo^-nicepan d cu. secolul al Y-Iea. Ne j eferim .la. dogma J3ke-
ricii Catolice,numita ..“Filioque’’ care a provocat una dintre acela mai
inver$unate polemic! .teologice dintre.Qrient-sLQcddent §i care ramane
una din divergence doctrinare majore dintre Catolicism §i Ortodoxie
(cf. Pr. prof. loan Bria, D.T.O, p. 177).
Biserica Ortodoxa a invafot intotdeauna...^e_ temein] Sfintei
.Scrinturi si al.S.fmtei-Traditii ca Duhul S_fantnurced£Lfiintiai si iposta-
tic, ..(personal) din yecijdin TataLsi..se„odihnes.te sau stralnceste in si
pri.o.Fiul, fiind.lrimis.ia.timp. in iume de TataL.si.deJu.uL,-
Biserica Apuseana, pe temeiul unor afirmadi ale Fericitului
Augustin.ja_m<^pi3^ j n ye|eJn^ecL.alf y d ^ ..c a Duhul Slant purcede
si’ del a Piul (et-Filio sau Filioque in limba latina), sjabind unitatea
fiintei divine ^§i^distincri4,'.perspanelor anuland monarhia
Tatalui _§i; introducand .jiiarhia^.dica existenta a doua principii sau
Izvoare in Dumnezeu: TataLsLEiul. ~
Pentru teologia catolica doctrina lui Filioque ar reprezenta o
clarificare §i dezvoltare a inva£aturii despre Sfantul Duh §i o precizare
asupra relabel dintre fiul §i Duhul Sfant Dimpotriva, pentru teologia.
ortodoxa Filioque constitute o “donma_noua”. care implica o “alta ere-
tenojjbidem, p. 178). Din p.unct.de vedere ortodox. Filioque reprezinta
o inovatie .dogm adca,; ce incalca hotararea de la Sinodul al ni-lea
Ecimienic, conform careia nu trebuie sa se ariaugciurnic la Sjmboiul
m ^ o -constariShopolitan; in acela§i bmp, afirmand doua izvoare sau
principii in Dumnezeu, aceastd invafatura slabe§te caracterul personal
al lui Dumnezeu, socobnd Persoanele treimice drept simple relabi.
.piliogue a fost introdus oficial in Simbolul de credinta la sinodul
local din Toledo (Spania) in anul 589, hotarandu-se in canonul 3^aT
 205
acestui sinod ca “oricine nu crede ca Duhul Sfant purcede de la Fatal si
de la Fiul {a Patre etFilio procedii) sa fie anatema”.
^ .trodu^ e a ^ acestui adaos la Crez mi s-a facut pe baza unei
lundamengnbibfice gi patpsde^ci_djxt motive istorice. pentru a-i atrage_
pe vigigoliLaDeQi din Spania la ortodoxie^fapt care s-a $i petrecn l Din.
Spania aceasta invatahjhL s-n-_£xnns-in_Franta gi Germania in timpuL
TOPaSaduT]C_aroi cel Mare, fiind aprobata la Sinodul din Aquisgram
(Aachen), in annl 809. Cu toate acestea, papa Leon al IH-lea nu accepta
introducerea lui Filiogue-iiudrez fapt petrecufabia jn anul 1014, prirp
decia^papjej_Bgnedict al VEI-lea^ de atunci el devenind dogma in
'Biserica Apuseana $i fiind preluat si deX^onfesiimileJrotestante.
Cel dintai teolog rasaritean care a aratat gravele implicatii ale lui
Fijioque, a fost natriarhul Fotie al Constantinopnlnlui (j~895) Intr-o
“EneicIiciLcatre patriarhii oriental!” din anul 867. (Traducerea roma-
neasca in rev. S/T. nr. 1-2/1930). T a Sinodul unionist de la Florenta
/14391. MitropolituI Marcu al EfesuEu7T~formuLat argumente impoT
triva acestei inovatii doctrinare.
Teologia ortodoxa respinge adaosul Filioque pentru urmatoarele motive:
1. In primui rand aceasta inovatiefdoctrinara nn are unjgm ei In
Revftiapa sypcanaturala. Textele pe care le invoca teologia catolica:
“Pe care-L voi trimite de la Fatal’' {loan 15, 26), “Din al Meu va lua”
“toate cate are Fatal sunt ale Mele” {loan 16,14), “Luati Duh Slant”
(loan 20, 22), se refera la trimitrea in lume a Duhului S fa n t, care se
face in timp ?i care este confimdata de catolici cu purcederea din
ve§nicie §i care constituie o insusire personala, netransmisibila.
Datorita prioritatii pe care o da naturii divine asupra Persoanelor
treimice, teologia catolica pune accent pe caracterul de insusire
fiintiala a purcederii Duhului Sfant. Din punct de vedere ortodox,
natura divina nu exista in afara persoanelor §i nici nu le este anterioara
acestora si de aceea purcederea reprezinta o insu§ire personala. Accep-
tarea adaosului Filioque duce la confuzia dintre Persoanele trinitare,
intre Tatal §i Fiul §i goleste comuniunea treimica de adevarata ei
valoare §i semnincatie cre§tina. In textul de la loan 15, 26 se face
referire la persoana Tatalui §i nu la substanta divina.
206
.in ceea ce prive§te afirmapa Mantuitorului de la loan 16, 12-15,
Sfantul loan Gura de Aur o expiica astfel: “Aceasta inseamna ca va lua
din §tiinta pe care o are Fiul, deci e vorba de ^tiinta, nu de fiinta” (Omilia
78 la loan), (cf. T.D.S., vol. I,, p. 431432). Toata argumentatia biblica
adusa de catolici in sprijinul lui Filioque este Iipsita de relevanta.
2. Catolicii. pretind ca Duhul Slant ar purcede $i de la Fiul_
deqarece a fost tnmis in lume de TatarircfejFiyl.^Prin aceasta ei fac
cpnfuzie nitre purcederea Duhului, care are caracter ve?nic_ $i. faun-
.tCTdErSflume. ce are caracter temporalTDar cum ar putea sa depindl
purcederea ve§nica a Duhului de trimiterea temporara in lume, cand
lumea exista in timp §i odata cu timpul iar Durnnezeu este ve?nic?
Daca teologia rasariteana folose§te expresia “prin , Fiul ”
(prepozitia piin = “dia” in Iimba greaca), afirmand ca Duhul a fost
trimis in lume de tatal “prin Fiul”, aceasta se refera numai la activitatea
externa a Sfantului Duh, nu §i la viafa interioarS a Sfmtei Treimi. ■
Daca ne referim la purcederea Duhul oi Sfant. teologia rasaritea-
na a stabilit ca Duhul p u rc e d fT E n ^ ramane. se odihnes-
le sau stralucegte in Fiul (Sfantul loan Damascliin, Dogmatica, p. '28 §i
Patriarhul Gheorghe Cipriotul - sec. al XHI-lea: “Duhul Sfant nu
numai se odihne§te dar §i straluce§te in §i din Fiul”. (cf. Pr. Prof. loan
lea, op. cit, p. 79).
3. Gonsiderand ca Duhul purcede de la Tatal si de la Fiu l teolo-
gia catolica altereaza relafia dintre Duhul Sfant si FiuL facandu-L pe
D u K u l^ t e n s I a ^ al Sfintei TreimlTcaF^Hn
c ef^ T lu c rir ire x t^ e , intre iconomia Finlui §1 cea a Duhului lipsind o
relatie directa.
Din punct de vedere ortodox, Duhul Sfant ramane legatura inter-
na dintr e T h t ir ^ F i u O im d c a ^ la Tatal si ramane In Fiul. iar
Fiul raspunde Tatalufpnn iubireaGOuhuini Sfant. t nvafand indirect ca
iliM u lT S m ^ iului, intrucat purcede din Amandoi,
teologia catolica dizolva comuniunea trinitara personala §i, cade in
individualism. Ceea ce primeaza In teologia catolica nu este eomuniu-
nea perihoretica trinitara, ci unitatea naturii divine, pe care este funda-
mentata structura absolutist! §i monarhica a Bisericii catolice
 2 07
in masura in care Duhul Sfant ramane legatura interna prin care
Tatai este in Fiul Fiul este m Fatal (loan 17, 21) purcederea Duhului
numai de la Tatai intemeiaza comuniunea suprema din interiorul
Sfmtei Treimi, care se reflects in comuniunea sau sobomicitatea
Bisericii. (cf. Pr. Prof. Dumitru Popescu, op. cit, p. 113-114).
Atitudini teologice mai noi fata de adaosul Filioque
' ^Teologia apuseana a reprosat in ultima vreme teologiei ortodoxe
c a prin purcederea IM m lui..Sfantiinn.ud.de.la;Tatal se lasa pe plartul al
doilea relatia Fiuliii cu Duhul. De aceea teologul protestant Jurgen)
@ 5Itxnan^^
propune o rioua_ formula pentru . inlocuirea clasicului “Filioque”:
M prime?te fonm .d e „la
Fatal gi de la Fiul”. Daca in versiunea catolica a lui Filioque, DuhuL
"gfant_pare sa devind centrul de gravitape al Sfintei Treimi, in varianta,
pro te s ta n ^ H u lti^ e sS d e v m j^ T a s tfe l de centric..t-Pr. Prof Dumitru
Topescu, 'op. cit, p. 114). In ambele cazuri, insa, este contrazisd
monarhia Tatalui, intrucat ambele formulari fac, abstracpe de adevarul
reveIaf~conKTmi caruia numai Tatai este izvorul Sfintei Treimi, al
Fiului prin na§tere al Duhului Sfant prin purcedere. Conceptiile
apusene converg intre ele prin faptul ca il considers pe Duhul Sfant
mai mult o fiinfa impersonala, estompandu-i caracterul personal.
In concepfia ortodoxa, Tatai i§i revarsa viata ?i iubirea Sa Fiului
prin Duhul Sfant §i tot prin Duhul Sfant Fiul o intoarce cu recuno§tinfa
Tatdlui, iar Duhul Sfant desavar§e§te aceasta mi§care perihoretica
ve§nica. In acest fel este evidenfiatd §i relatia interioara dintre Fiul §i §i
Duhul Sfant, care se va prelungi $i in lucrarea Lor comuna in create si
in mantuirea omului.
Teologi catolici contemporani, ca H. Muhlen sau Le Guillou,
care incearca sa nuanfeze filiocvismul prin faptul ca identified iubirea
intre Fatal §i Fiul cu persoana Duhului Sfant, nu fac decat sa scufiinde
ceie doud Persoane divine in firnfa impersonala. “Pericoiul e§uarii mb
acest impersonalism, considera Parintele Staniloae a fost e'vitat de
teologia ortodoxa prin faptul ca nefiind obligata sa explice o doctrina
208
nerelevata, ca cea despre purcederea Duhului Sfant de la Tatal §i de la
Fiul, ca dintr-un singur principiu, prin procesele psihice, a primit pe
Fiul §i pe Duhul Sfant ca persoane date in mod real prin nastere §i prin
purcedere, fara sa se lase ispitita de incercari de a explica modul
originii Lor dupa analogia functiilor psihice, ci 1-a exprimat prin
numirile apofatice r a s te r e §i p u r c e d e r e ... Sfintii Parinti au accentuat §i
ei ca in Dumnezeu exista un singur principiu, un singur centru de acte,
un singur centru al actelor de pro venire; dar el este Tatal, deci o per-
soana care asigura caracterul personal al tuturor Persoanelor, nu fiinta
comuna, care face relativa $i ambigua deosebirea dintre Persoane”
(Pr.prof. Dumitru Staniloae, T.D.O., vol. I, p. 316-317).
Bibliografie
1. Sfantul Atanasie cel Mare, T rei cu vin te im p otriva a rien ilo r, trad.
Pr. Prof. Dumitru Staniloae, P.S.B, vol. 15;
2. Idem, E p isto le in S crieri, partea a doua, trad. Pr. Prof. Dumitru
Staniloae, P.S.B, vol. 16;
3. Didim din Alexandria, D esp re D u h u l S fa n t , trad. Pr. Vasile
Raduca, Bucure§ti 2001;
4. Sfantul Chiril al Alexandriei, D esp re S fa n ta T reim e, trad. Pr. Prof.
Dumitru St&niloae, P.S.B, vol. 40;
5. Sfantul Grigorie de Nazianz, Cede cin c i c w a n td r i teo lo g ic e , trad,
de Pr. prof. Dumitru Staniloae, 1993;
6. Sfantul Vasile cel Mare, D esp re S fa n tu l D u h, trad, de Pr. prof.
Constantin Comitescu, P.S.B., vol. 12;
7. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, P u rc ed erea D u h ulu i S fa n t d e la T atal
f rela fia lu i cu F iu l, in rev. “Ortodoxia”, nr. 3-4/1979;
8. Idem, S tu d ii ca to lice rece nte desp re F ilio q u e , in rev. “Studii
Teologice”, nr. 7-8/1973;
9. Pr. Prof. Dumitru Popescu, A sp e cte n o i m p ro b lem a F ilio q u e , in
rev. “Ortodoxia”, nr. 4/1974;
10. Idem, O rtod oxie s i ca to licism , Bucurerjti, 1999;
 Curs 1

BIBLIOGRAFIE

1. Ștefan Sandu – Istoria Dogmelor în 4 volume (vor fi scanate)

2. Pr. Prof. Ștefan Buchiu – Dogmă și teologie în 2 volume (vor fi scanate)
3. Pr. Sterea Tache - Teologie Dogmatică și Simbolică în 2 volume;
4. Sf. Ioan Damaschin – Dogmatica
5. Vladimir Lossky - Teologia Dogmatică
6. Dumitru Boroianu – Istoria Dogmelor (e al 2-lea Vol. dintr-o colecție mai mare) –
Anastasia, 2007.

Tematică:

1. Recapitulare Triadologia (pg. 170 – 208 din cartea Pr. Prof. Ștefan Buchiu).
2. Istoria Dogmelor propriu-zis

Bilet de examen oral:

1. Partea dogmatică (adică din Triadologie).

Exemplu: descoperirea Sf. Treimi în NT sau VT, prefigurarea Sf. Treimi la păgâni,
formularea Sf. Treimi la Sinodul 1 Ecumenic sau 2 Ecumenic. Terminologie trinitară care
se referă la ființă sau la Persoane. Distincții și antinomii în Sf. Treime. Dumnezeirea
Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt.
2. Partea de Istorie a Dogmelor.
Exemplu: definiți istoria dogmelor; periodizarea istoriei dogmelor; modalități și principii
de studiere a istoriei dogmelor; abordări în istoria dogmelor: analitică, sintetică. Teologi
care s-au preocupat de istoria dogmelor.
3. „Ce învățături de credință pot fi argumentate cu textul de la...?” – Bateria de texte – din
documentul redactat.
Exemplu: temeiuri scripturistice pentru Sf. Treime în VT(Is 6, 3; Numeri 6, 24-26) și în
NT (Luca 1, 35; Matei 28, 19-20; I Cor. 13, 13 - din aceasta se înțelege egalitatea și
consubstanțialitatea Sf. Treimi)

Exemplu de întrebare:

1
 Mântuirea – angajare a omului în conlucarea cu harul dumnezeiesc și eliberarea omului din
robia păcatului și a morții și repunerea lui în stare de comuniune harică cu Dumnezeu, din
care a căzut din urma păcatului strămoșesc. Cum se obține? Har (aspect obiectiv, în
Biserică, prin Sfintele Taine) și credință și fapte bune (aspecte subiective).

Triadologia

Învățătura de credință ortodoxă afirmă că Dumnezeu este unul în ființă, dar întreit în Persoane:
Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Creștinismul este o religie monoteistă. Dar Dumnezeu cel Unul este
cunoscut ca Treime în Unitate sau ca Unitate în Treime. Dogma sau învățătura despre
Dumnezeu este de fapt dogma despre Preasfânta Treime sau despre Dumnezeu cel Unul în trei
Ipostasuri : Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Dogma este un adevăr neschimbabil dar care are temei în
Sfânta Scriptură și Sf. Tradiție, formulat, păstrat și propovăduit în Biserică în scopul mântuirii
credincioșilor. Dogma nu trebuie înțeleasă ca o formulare închistată a Bisericii, ci ca o prezentare
dinamică a aceluiași adevăr dintotdeauna a Bisericii.

Revelația creștină culminează cu afirmația ioaneică: Dumnezeu este iubire (I Ioan 4,8). Adică
treime de Persoane, iubire în sens de comuniune a Persoanelor Treimice. Iubirea dumnezeiească
implică Treimea Persoanelor, iar Treimea Persoanelor implică iubirea, respectiv comuniunea
interpersonală. Pe temeiul Revelației dumnezeiești, avțnd contribuția Părințior Capadocieni,
Biserica a rezumat învățătura creștină despre Dumnezeu în formula clasică: Dumnezeu este unul
în ființa și lucrările sale și întreit în Persoane/ Ipostasuri. Dumnezeu este unul în ființă dar
subzistând în trei Persoane/ Fețe. Deci Dumnezeu nu este o unică Persoană ca la evrei sau
musulmani. Dar nici 3 ființe separate. Este unul în ființă și lucrări și întreit în Persoane. Astfel
putem distinge:

1. Caracterul personal al lui Dumnezeu – adică – treimea Persoanelor, Persoana implică

pluripersonalitate.
2. Unitatea și unicitatea ființei divine una și aceeași, întreagă și deodată în cele 3 Ipostasuri.

Pasaj din „Teologia mistică” a lui Vladimir Lossky: „În tradiția răsăriteană nu este loc pentru o
teologie mistică a ființei dumnezeiești. Pt mistica răsăriteană, țelul nu este vederea ființei divine,
ci participarea la viața de comuniune a Sfintei Treimi. Se vorbește de vederea lui Dumnezeu ca

2
Persoană nu ca ființă. De aceea, Treimea imanentă și Treimea iconomică e însuși conținutul
teologiei creștine căci ea ne vorbește despre Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, în ființa lor, în
relațiile lor întreolaltă și în lucrările lor în afară. În același timp, treimea Persoanelor divine este și
conținutul, țelul și modelul vieții duhovnicești creștine, ca participare la viața de comuniune a Sf.
Treimi: din Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt”.

imanentă = ceea ce poate fi atins

iconomic = se referă la lucrare

Sf. Grigorie Teologul: „Eu când spun Dumnezeu, înțeleg: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Când cântăm
pe Dumnezeu, cântăm Treimea de fapt. Când ne unim cu Dumnezeu, ne unim cu întreaga Sf.
Treime”.

Învățătura despre Sf. Treime ne ferește așadar de politeismul păgân, de poliarhia elenistică și
monopersonalismul iudaic, totodată ne ferește de panteism și deism în care nu există un Dumnezeu
personal, și nici posibilitatea comuniunii cu El.

I. Prefigurarea Sfintei Treimi în religiile păgâne.

În starea primordială, Dumnzeu S-a făcut cunoscut protopărinților prin Revelație directă: în trei
Persoane. Prin folosirea „Elohim” în VT, care este pluralul pt „Eloh” = Dumnezeu. Reminiscențe
ale Revelației primordiale cu referire la Sf. Treime apar în hinduism, budism, babilonieni, chinezi,
egipteni, la Platon și la neoplatonici.

Treimea creștină este prefigurată la păgâni, prin unitatea divină concretizată într-o Trinitate, dar
fără să fie afirmată clar, nici unitatea sau unicitatea ființei divine, și nici treimea Persoanelor. Din
acest motiv aceste concepții religioase cad în: panteism, triteism sau dualism.

II. Descoperirea Sf. Treimi în Vechiul Testament

În VT se face o pregătire a poporului ales din perspectiva descoperirii tainei Sfintei Treimi. Este
prezentată vag, astfel încât poporul ales să nu cadă în politeism, căci erau înconjurați de popoare
păgâne, spun Sfinții Părinți. Un alt motiv este că poporul ales era într-o stare de păcătoșenie,
omenirea era în acea stare în general, iar oamenii în acea stare de dezbinare interioară și exterioară
nu erau capabili să înțeleagă și să experieză comuniunea supremă perihoretică a lui Dumnezeu

3
unul, întreit în Persoane. Doar persoanele alese de Dumnezeu, adică prorocii sunt cei care au putut
primi o parte din acest adevăr pe care au încercat să-l transmită iudeilor.

Mărturii din V.T. referitoare la Sf. Treime:

a. Texte trinitare cu caracter nedeterminat – apare ideea mai multor Persoane în Dumnezeu.
- Facere 1, 26 – 27: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească
peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi
tot pământul! Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a
făcut; a făcut bărbat şi femeie”.
- Facere 11, 7: „Haidem, dar, să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai
înţeleagă unul cu altul”.
Aici apare Dumnezeu ca sfătuindu-Se cu Sine, fără a se indica numărul Persoanelor.
Aceastea nu pot fi interpretate ca „Noi” deoarece Sf. Scriptură nu prezintă nicăieri pe
Dumnezeu ca adresându-Se la plural, ci mereu la singular.
b. Texte trinitare cu caracter determinat – se indică concret numărul de trei Persoane.
- Facere 18, 2-3: „Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea
lui; şi cum l-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s-a închinat
până la pământ. Apoi a zis: "Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău!
- Isaia 6,3: „Şi strigau unul către altul, zicând: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin
este tot pământul de slava Lui!" (Isaia 6,3)
- Numerii 6,24-26 : „Să te binecuvânteze Domnul şi să te păzească! Să caute Domnul
asupra ta cu faţă veselă şi să te miluiască! Să-Şi întoarcă Domnul fața Sa către tine şi să-ți
dăruiască pace!”
c. Prezentarea numelor Persoanelor Treimice separat:
- Ps. 2, 7: „Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut!”
- Ps. 32, 6: „ Cu cuvântul Domnului, cerurile s-au întărit”
- Ps. 50, 12: „Nu mă lepăda de la fața Ta, și Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine”
- Ps. 61, 1: „Duhul Domnului este peste Mine, că M-a uns să binevestesc săracilor”.

4
 III. Descoperirea Sf. Treimi în Noul Testament

În NT, adevărul despre Sf. Treime este descoperit clar și fprp echivoc, de către Fiul lui Dumnezeu
întrupat care încheie Revelația. Așadar, dacă VT oscila între Persoană și lucrare în privința Tatălui,
Fiului și Duhului Sfânt, în NT găsim expirmată atât unitatea de fință a dumnezeirii cât și
diversitatea Persoanelor treimice.

a. Texte în care este mărturisită clar treimea Persoanelor:

- Matei 28, 19-20: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit
vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin”.
- Luca 1, 35: „Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea
Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui
Dumnezeu se va chema”.
- Matei 3, 16-17: „Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi
Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată
glas din ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit".
- Ioan 14, 16 -17: „Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi
în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede,
nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!”
- Ioan 15, 26 : „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl,
Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine”.
- II Corinteni 13, 13: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi
împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!”
- I Petru 1,2: „Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl, şi prin sfinţirea de
către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos: har vouă şi pacea să se
înmulţească!”

Versetele evidenţiate enumeră persoanele Sfintei Treimi în ordine diferită

b. Texte în care este indicată câte o Persoană a Sfintei Treimi:

5
 Persoana Tatălui

- Matei 5,16: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele
voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.”
- Matei 6, 9: „Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău”
- Matei 6, 23: „Știe doar Tatăl cel ceresc că aveți nevoie de ele” – text proniator

Persoana Fiului:

- Matei 3, 17: „Acesta este Fiul Meu cel iubit”

- Matei 16,16: „Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui
viu.”
- Ioan 20, 28: „A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu”.
- I Corinteni 8,6 : „Totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate
şi noi întru El; şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate şi noi prin El.
- Ioan 20, 21: „Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă
trimit şi Eu pe voi”.
Persoana Duhului Sfânt

- Ioan 14, 26: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu,
Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.”
c. Texte în care este mărturisită unitatea de ființă, voință și lucrări a Persoanelor treimice:

- Ioan 10, 30 „iar Eu şi Tatăl Meu una suntem”

- Ioan 10, 38:„Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să
ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl”.
- I Corinteni 2, 10-11: „Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă
Duhul toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu. Căci cine dintre oameni ştie
ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu
le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu”.

Observăm că în NT Sf. Treime este descoperită în chip deplin, Persoanele sunt egale și
consubstanțiale, este depășită individualitatea VT, căci Dumnezeu este o comuniune de

6
 Persoane divine în NT. Aceasta explică motivul pentru care, în VT, dreptatea este înaintea
ibirii iar în NT dreptatea rămâne interpretată numai în lumina Sf. Treimi ca expresie a iubirii
supreme (Pr. Dumitru Popescu – Iisus Hristos Pantocrator).

Curs 2

Mărturisirea și formarea dogmei Sf. Treimi în Biserica primară

- Pogorârea Sf. Duh; apostolii au avut-o pe Maica Domnului în mijlocul lor astfel s-a
întemeiat Biserica în chip văzut
- F.A. 2, 38 – primele comunități bisericești
- Aspect liturgic și dogmatic (Botezul în Sf. Treime) și dogmatic
- Apariția ereziilor – nevoia de cristalizare și apărare a învățăturii ortodoxe
- Dogma trinitară a fost fixată la primele 2 sinoade ecumenice
- Matei 28, 19,20 – credința baptismală a Sf. Treimi
- Simbolul de credință: ierusalimitean, alexandrin, antiohian
- Întreită afundare
- Doxologia mică: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh
- Mărturisirile de credință ale sfinților înainte de martirizare erau închinate Sf. Treimi – de
exemplu Sf. Policarp (EXAMEN)
- Părinții apostolici și apologeții – preluau expresiile din Sf. Scriptură

Sinod I Ecumenic

- Fiul S-a născut din veci din ființa Tatălui, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, născut
iar nu făcut Cel deoființă cu Tatăl prin care toate s-au făcut ( cele 7 articole din Crez)
- Sinodul condamnă pe cei ce învață că: a fost un timp când Fiul nu a existat; Tatăl a existat
înainte de Fiul; Fiul a fost creat din nimic.

Sinodul II Ecumenic

- Este combătut Macedonie, care considera că Sfântul Duh nu era egal cu Tatăl și cu Fiul,
deci era inferior, și astfel la acest sinod este fixată învățătura privind deoființimea,
dumnezeirea și egalitatea Sf. Duh cu Tatăl și cu Fiul

7
 - Macedonienii se mai numeau pnevmatomahii
- La acest sinod sunt stabilite celelalte 5 articole din Crez.
- și este finalziat simbolul de credință al Bisericii
- articolul care-l combate pe Macedonie, articolul 8, referitor la Persoana Duhului Sfânt;
- articolul 9 - ecleziologic
- articolul 10 – despre Sf. Taine
- articolele 11, 12- eshatologie

În afara Sinoadelor Ec, Sf. Părinți au dezvoltat și explicat în lucrări, învățătura despre ființa și
treimea Persoanelor și au precizat terminologia trinitară.

Sf. Atanasie cel Mare – tratatele către Serapion

Sf. Vasile cel Mare – contra lui Eunomie; Despre Duhul Sfânt

Sf. Grigorie Teologul – Cuvântările Teologice

Didim cel Orb – Despre Sf. Treime

Sf. Gregorie de Nyssa – contra lui Eunomie

Pentru a puncta învățătura trinitară, Părinții au recurs la diferite analogii pentru a putea fi mai ușor
înțeleși:

- minunea săvârșită de către Sf. Spiridon.

- Soare, rază și lumină
- Copacul – rădăcina, trunchiul și coroana
- Râul – izvorul, apa și curgerea apei

Terminologia trinitară

Sf. Părinți au folosit termeni adecvați care să corespundă adevărului de credință și să fie înțelese
de către cei ce învață. În timp s-au conturat două categorii de termeni:

a. Cu privire la unitatea ființei

b. Cu privire la treimea Persoanelor

Plecăm de la premisa că unitatea ființei nu aduce atingere Treimea, așa cum nici Treimea nu
desființează deoființimea.
8
Pentru a înțelege adevărurile de credință, care depășesc puterea de înțelegere omenească, este
nevoie de credință. Cu ajutorul credinței analizezi o învățătură de credință într-o logică care are
principiile logicii omenești, dar care este aplicată în plan superior înțelegerii omenești.

De exemplu: Dumnzeu este unul în ființă, dar întreit în Persoane. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt
Persoane egale, consubstanțiale. Fiecare posedând întreaga ființă dumnezeiască fără ca Celelalte
în același timp să nu aibă tot întreagă ființa dumnezeiască. Fiecare Persoană a Sfintei Treimi
posedă în mod propriu ființa dumnezeiască. Tatăl – monarhia Sa, adică Principiul însuși,
Fiul – nașterea din veci din Tatăș, Duhul – purcedere din veci din Tătăl. De aceea, Fiul se
naște din veci și când Se întrupează, și în timpul întrupării, și la Înălțare și în veșnicie. Prin naștere
din veci posedă ființa dumnezeiască din Tatăl. Pentru aceasta e nevoie de credință.

Sunt momente în care teologul trebuie să mărturisească realitățile despre care vorbește depășesc

Alt exemplu: modalitatea în care sunt unite firile în Fiul lui Dumnezeu. Teandria Bisericii. Unitatea
trupului lui Hristos, prefacerea Sf. Daruri (o lucrare instantanee a Duhului Sfânt).

Termenul de Treime (trias) nu se găsesește în Sf Sciptură și nici la început în Sf. Tradiție. Primii
care au folosit acest termen au fost:

- În Răsărit: Sf. Teofil al Antiohiei, trecut la Domnul în 185 (EXAMEN)

- În Apus: Tertulain, trecut la Domnul în 220 – folosește termenul de Trinitas (EXAMEN)

Pentru a formula învățătura despre Sf. Treime în cele două adevăruri fundamentale(unitatea ființei
și treimea Persoanelor), Sf. Părinți au luat o serie de termeni din folosofia antică: ființă (ousia),
ipostas, persoană. Acești termeni au fost îmbogățiți, facând precizări necesare dpdv al Revelației.

a. Termenii care se referă la unitatea ființei: ființă, ipostas, subzistență.

- au existat la început perioade când termenii au fost folosiți în mod confuz

Ființă(ousia) – indică fondul sau baza unei realități care face ca un lucru să fie el însuși
și nu altceva. Sf. Vasile defintește: „Ființa, esența este fondul naturii comune al mai
multor indivizi din aceeași specie”. (EXAMEN)

La Aristotel, estența sau ființa avea două înțelesuri:

- Concretă – existența individuală concretă, numită esență sau ființă primă – protousia.

9
- Abstractă - natura specifică existenă în toți indivizii din aceeași specie – deuterousia.

Clarificare: un om, Mihai, este esență concretă. Cei care participă la acest curs sunt
esențe/ființe abstracte – au aceleași elemente specifice: trup și suflet.

Hristo Andruțos spune că dacă Sf. Părinți ar fi mers pe ființă concretă – s-ar fi ajuns la triteism
– separare a Persoanelor Sf. Treimi. Iar dacă ar fi mers pe ființă abstractă – nu ar mai fi existat
o distincție între Persoanele Sf. Treimi

Sf. Părinți învață următoarele lucruri:

1. Fiecare Persoană Treimică este Dumnezeu adevărat pentru că are aceeași ființă divină
întreagă și deodată.
2. Ființa divină a lui Dumnezeu se înțelege și în abstract și în concret, în realitate, datorită
identității și eternității ființei. Abstractul – depersonalizează, concretul –
individualizează.
3. Ființa divină nu se împarte între Persoanele Treimice, pentru că fiecare Persoană o are
întreagă și deodată.

La început termenii de „ousia” și „ipostas” au fost folosiți ca echivalenți ceea ce a adus la

confuzii. Lucrurile au fost clarificate mai ales la Sinodul I Ecumenic.

Apusenii au preluat termenul de „ipostas” înțelegându-l ca „substanță” și învățau că în

Dumnezeu este un singur ipostas/ substanță în Trei Persoane. În urma unui Sinod de la
Alexandria (362) se stabilește că apusenii și răsăritenii au aceeași credință deși folosesc termeni
diferițo. Clarifică Sf. Vasile cel Mare prin definiția sa despre ființă (vezi mai sus). De aceea
reținem două aspecte:

- Substanța este identică în general cu ființa. Având și alte sensuri – subiect/substrat al

însușirilor și ființa ce există într-un lucru existent în sine.
- Natură sau fire este considerat sinonim cu ființa. Natura se referă la materia din care
este constituit ceva.

EXAMEN: Termenii referitori la unitatea de ființă și la treimea Persoanelor.

10
 b. Termenii care se referă la Treimea Persoanelor
- Ipostasul – modul de subzistență concretă a unei ființe. Existent în sine și pentru sine,
un ipostas se deosebește de celelalte ipostasuri prin modul în care ipostaziază concret
ființa. Ipostasul este subiectul purtător al naturii. Deosebirea între ipostasuri constă în
natura pe care o ipostaziază.

Mai clar: Când vorbim despre un animal care are următoarele însușiri: care are urechi, are
picioare, care latră – acestea sunt elemente care țin de ființa căinelui. Când vorbim despre
Azorel, vorbim despre un ipostas – o parte din ființă care poate subzista de sine.

De ce Azorel nu este persoană? Pentru că nu este ființă rațională – precum omul.

Ipostasul + rațiune = persoană

La nivelul Sf. Treimi, Ipostasul este echivalent, indisolubil legat cu Persoana, deoarece în
mod ființial, obligatoriu, esențial, ființa dumnezeiască cuprinde raționalitate.

Boetius – în secolul al VII-lea – „Persoana este subzistența individuală a unei naturi

spirituale” (EXAMEN – aproape sigur).

- Subzistența - modul de a exista al substanței, fiind în acest sens = ipostasul.

- Persoana – prosopon – mască, față sau rol jucat la teatru. Omul are o față distinctă, prin
prosopon = ființă umană concretă, o persoană. Sf. Vasile cel Mare observând că Apusenii
folosesc prosopon cu sensul de mască – vede o tendință spre sabeliansimul modalist –
erezie care credea că Persoanele Sf. Treimi sunt moduri de manifestare ale aceleiași unice
ființe Dumnezeiești. Celelalte Persoane nu mai aveau ființa întreagă.

Persoana este un ipostas de natură spirituală – implică pe lângă individ, rațiune și libertate.

Persoana – subiectul purtător al naturii spirituale și prin care natura spirituală se manifestă și
se actualizează

Sf. Ioan Damaschin – Persoana = subiectul ce se manifestă el însuși prin lucrările și

proprietățile sale ca distinct de alte ființe de aceeași natură.

11
 Pr. Dumitru Stăniloae – Persoana = „fața deschisă orientată ontologic spre o altă față, spre
comuniune cu altul, în care-și descoperă fiecare identiatea, fidelitatea și vocația de persoană și
se împlinesc reciproc în comuniune”.

În teologie în general, persoana = ipostas, atunci când vorbim și de prezența unei naturi spirituale.

Distincții și antinomii în Sf. Treime.

Distincții = deosebiri reale. Se referă la Persoanele divine și la modul în care ele posedă ființa
divină.

Tatăl posedă ființa divină în Sine, neprimită de la nimeni și fără principiu

Fiul o primește de la Tatăl prin naștere din veci.

Duhul Sfânt o primește de la Tatăl prin purcedere din veci.

Deosebire între naștere și purcedere există o deosebire. Sunt realități mai presus de fire.

Unii teologi leagă nașterea de rațiune iar purcederea de voință și iubire.

Antinomii – împotriva legii.

Antinomia Sf. Treimi este una dintre cele mai importante aspecte ale gândirii creștine. În limbajul
uzual mai înseamnă contradicție sau paradox.

Antinomia de fapt nu înseamnă o contradicție în care două lucruri se exclud. Se referă la o

contradicție în care lucrurile care se deosebesc sunt justificate fiecare în parte și coexistă.

Antinomia teologică exprimă ideea că ambele afirmații sunt adevărate și împreună reușesc să
reflecte realitatea în complexitatea ei.

Exemple de antinomii în teologie:

- Dogmatica și spiritualitatea folosesc cu predilecție termeni antinomici. Dumnezeu este/ nu

este – supraființă
- Dogma hristologică – Iisus Hristos e Dumnezeu și om
- Maica Domnului – pururea fecioară și Născătoare de Dumnezeu

12
Persoanele Sf. Treimi sunt trei mari antinomii:

1. În fiecare Persoană divină se află întreaga ființă dumnezeiască, fără ca aceasta să se

împartă după Persoane și fără ca Persoanele să-și piardă identitatea.
2. Cu toate că nașterea și purcederea ar presupune o prioritate a Tatălui, cele trei Persoane
sunt veșnice, fără de început și existente deodată.
3. Ținând seama că veșnicia exclude orice raportare la timp, fiind un prezent continuu
înseamnă că Fiul se naște continuu și Duhul purcede continuu.

Dogma Sf. Treimi nu are la bază nicio contradicție. Aceasta apare doar din subiectivismul uman.
Pentru cunoașterea lui Dumnezeu este necesară o dilatare a logicii noastre și contradicțiile sunt
reconciliate într-un mod tainic. (Pr. Prof. Dumitru Popescu).

Curs 3

Despre Persoanele Sf. Treimi

Pe temeiul Sf. Scipturi și a Sf. Tradiții, Biserica învață că Dumnezeu este unul în ființă, voință și
lucrări și întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Sf. Treime este o taină greu de pătruns cu mintea.

În faptul că Dumnezeu este o Persoană, presupune o relație de comuniune cu alte persoane.

Această învățătură e în spiritul Pr. Capadocieni și a Sf. Dionisie Areopagitul.

Relația a numai două Persoane nu este desăvârșită, întrucât relația de comuniune interpersonală
este desăvârșită numai în trei.

Treimea Persoanelor divine ține de ființa divină, spirituală a lui Dumnezeu care se identifică cu
binele care este mereu altruist – dorește și pentru celălalt.

„Binele este pururea în Dumnezeu și aceasta-L face pe Dumnezeu să se dăruiască altuia, să nască
pe Fiul și să purceadă pe Duhul Sfânt în veci și apoi să creeze lumea. Și așa cum binele nu
lipsește niciodată din Dumnezeu, nici Tatăl nu vrea să fie fără Fiul, iar voind, nu este fără putere;
iar voind și putând, e firesc să aibă în veci pe Fiul, pentru că veșnic El voiește să fie binele”.

13
Persoanele Sfintei Treimi dețin anumite caracteristici sau însușiri personale proprii
incomunicabile: Tatăl – nenăscut; Fiul – născut; Duhul – purces. Aceste deosebiri nu sunt
ființiale.

Dacă deosebirile ar introduce deosebiri ființiale, nu ar mai fi fiecare Persoană Dumnezeu

adevărat.

Revelația dumnezeiască ne prezintă însușirile Personale proprii prin care Cele trei Persoane
Treimice sunt distincte dar și într-o unitate desăvârșită.

1. Tatăl
- Posedă ființa divină în Sine, neprimind-o de la nimeni și că dăruiește ființa Sa Fiului și
Duhului, fără să o piardă. Ioan 5, 26: „Căci precum Tatăl are viață în Sine, așa I-a dat și
Fiului să aibă viață în Sine”.
- Sf. Părinți îl numesc pe Tatăl: fără de început, fără cauză, având însușirea Personală de
nenăscut, deoarece Tatăl nu are originea Sa în Altul. Își este Sieși principiu.
- Devine astfeș cauză și principiu și izvor al întregii dumnezeiri a Fiului și a Duhului prin
naștere și prin purcedere. De aceea în Sfânta Treime există un singur principiu: monarhia
Tatălui, în sensul că principiul lui Dumnezeu ca Treime în Persoane este Tatăl și nu
ființa divină abstractă așa cum mărturisesc catolicii.
- Sf. Grigorie Teologul exprimă termenul trinitar de „monarhie” în Cuvântarea a treia: „Iar
noi cinstim unicul principiu – monarhia. Nu este un principiu mărginit într-o persoană
fiindcă aceastea nu este o persoană unică. Căci aceasta se sfâșie, ajunge la discordie în ea
însăși și devine mai multe. Ci este o monarhie – un principiu care se arată în aceeași
cinste a firii, în acordul voinței, în identitatea mișcării și în unicitatea consimțirii celor ce
provin din ea, cum e cu puință la firea născută. Astfel, chiar dacă este în ea o diferență
exprimată în număr, nu e tăiere în ființă. De aceea monada „de la început” se mișcă spre
„diadă” – doime și se până la „triadă” – treime. Și aceasta este pentru noi Tatăl, Fiul și
Sfântul Duh.”
- Sf. Grigorie face aici două aspecte:
a. Izvorul întregii dumnezeiri este monarhia, monada sau Persoana Tatălui

14
 b. Aceasta (monada) nu există ca o singură Persoană, pentru că la început, din veci, El
se mișcă spre doime și se oprește în Treime. Această mișcare – este principiul
binelui care este altruist (Sf. Vasile)
- Ideea despre monadă, diadă și triadă este întâlnită și la neoplatonici, dar pt ei monada
nu este o Persoană și nici triada nu este o treime de personae. Așadar, aceste noțiuni
rămân creștine și revelate.
2. Fiul
- Revelația dumnezeiască arată faptul că Fiul are însușirea personală de a fi născut din
veci din Tatăl. Ioan 1, 14: „Și Cuvântul trup S-a făcut, și s-a sălășluit între noi și am
văzut slava Lui, slavă ca Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr”. Combate
erezia dochetismului – care spunea că Hristos ar fi avut un trup aparent.
- Își primește ființa din veci din Tatăl, prin naștere. Ps. 109, 3: „Din pântece, mai înainte de
luceafăr, Te-am născut”.
- Prin naștere, Fiul nu primește de la Tatăl doar o parte din ființa divină (ca la oameni), ci
primește întreaga ființă divină fără ca Tatăl să o piardă.
- Prin această comunicare primește proprietatea specifică de născut din Tatăl, din veci. De
când există Tatăl, există și Fiul.
- În acest sens, Sf. Ioan Damaschin explică legătura veșnică dintre Fiul și Tatăl: „Fiul a
fost dintotdeauna cu Tatăl și în Tatăl, născut din El din veșnicie și fără de început. Căci
nu a fost cândva Tatăl, când n-a fost Fiul și odată cu Tatăl și cu Fiul care S-a născut din
El. Căci Dumnezeu nu ar putea fi numit Tată fără de Fiu. Iar dacă ar fi fără să aibă Fiu,
nu ar fi Tată. După cum focul există deodată cu lumina din el și nu este mai întâi focul și
pe umră lumina, ci deodată, și după cum lumina se naște totdeauna din foc și este
întotdeauna în el, fără să se despartă deloc de el, tot astfel și Fiul se naște din Tatăl fără să
se despartă deloc de El și este pururi cu El. Dar cu toate că lumina se naște în chip
nedespărțit din foc și rămâne din el, totuși nu are ipostas propriu deosebit de ipostasul
focului deoarece lumina este calitate naturală a focului. Fiul, deci născut din Tatăl în
chip nedespărțit și neîndepărtat și rămâne purui cu El, totuși are ipostas prorpiu,
deosebit de ipostasul Tatălui”.

EXAMEN – Temeiurile scripturistice pt însușirile Persoanelor Treimii

15
 3. Duhul Sfânt
- Are însușirea de a fi purces din Tatăl. Ioan 15, 26: „Iar când va veni Mângâietorul, pe
Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede,
Acela va mărturisi despre Mine”.
- Fiul Îl va trimite în timp, la momentul Pogorârii Duhului Sfânt. Prin Duhul se descoperă
Adevărul Revelat, prin purcedere este modul în care își ia ființa dumnezeiască. Cum va
mărturisi? Este mărturisit în Biserică prin Sfânta Euharistie – momentul epiclezei.
- Se distinge prin purcedere, dar în rest are toate câte are Tatăl și are Fiul.

Prin nașterea Fiului și purcederea Duhului din Tatăl este afirmată deosebirea Persoanelor
Treimice, dar și dumnezeirea, egalitatea și consubstanțialitatea lor.

Sf. Ioan Damaschin: „În ce anume constă nenașterea Tatălui, nașterea Fiului și purcederea
Duhului și care este deosebirea dintre ele, noi nu putem cunoaște. Știm că ele sunt reale și că
sunt acte absolute, simultane și necesare în Dumnezeu. Mai mult nu știm, căci este cu
neputință să se găsească în lume o imagine care să exemplifice în ea însăși în chip exact modul
de existență al Sf. Treimi. Noi cunoaștem că este o deosebire între naștere și purcedere. Dar care
este deosebirea noi nu știm. Nașterea Fiului și pogorârea Duhului sunt simultane”.

Pr. Stăniloae a încercat să exprime taina Sf. Treimi, plecând de la afirmațiile Sf. Grigorie
Palama: „Duhul Sfânt este bucuria din veci a Tatălui de Fiul”. Tatăl se bucură în veci de Fiul
prin Duhul Sfânt. Relația interpersonală „eu - tu” nu este deplină decât raportată la „el”.

Relația de bucurie în Sf. Treime – oglindire cu relația din familie.

Prin faptul că Tatăl este izvorul, cauza, moarhia Fiului și a Duhului Sfânt, aceasta nu implică o
subordonare a lor față de Tatăl. Deoarece:

a. Prin naștere și purcedere Tatăl comunică întreaga Sa ființă Fiului și Duhuli Sfânt
b. Aceste acete sunt simultane și necesare lui Dumnezeu din veci
c. Monarhia Tatălui nu introduce subordonarea, ci ea singură afirmă și asigură egalitatea
și deoființimea lor și deplinătatea comuniunii cu un al treilea.

Ordinea de la Matei 28, 19, nu semnifică o superioritate unei Persoane față de Alta. Mai avem
Luca 1, 35 și 1 Cor 13, 13. Unde sunt enumerate în altă ordine. Ele sunt egale și consubstanțiale.

16
Pe lângă însușirile personale / roprietăți. Persoanelor Sf. Treimi li se atribuie și în lucrarea
externă anumite însușiri/lucrări. Aceste lucrări externe ale Personaleor Sf. Treimi se numesc
predicate, așa cum însușirile personale se numesc proprietăți.

Predicatele se raportează la Treimea iconomică

Proprietățile țin de Treimea imanentă

În mod tradițional, Tatăl deține planul și hotărârea, Fiul înțelepciunea, Duhul Sfânt desăvârșirea.
Aceste predicate sau lurări externe nu sunt abordate în mod exclusivist ci prin coparticipare.

Dumnezeirea Persoanelor Sf. Treimi

Personaele Sf. Treimi sunt egale și consubstanțiale. Ele posedă întreagă și deodată ființa divină,
dumnezeirea este una și neîmpărțită căci este un singur Dumnezeu adevărat. Fiecare dintre
Persoanele Sf. Treimi este Dumnezeu adevărat, posedând aceeași unică ființă dumnezeiască.
Aceasta nu se împarte și nici nu se împuținează de la celelalte Persoane fiind deținută de fiecare.

De-a lungul timpului au apărut erezii care au contestat dumnezeirea Persoanelor Fiului și a
Duhului.

Erezia = abatere de la învățătura de credință

Schismă = abatere de la disciplina canonică a Bisericii

Apostazie = lepădare de credință.

1. Dumnezeirea Tatălui
- Este recunoscută de toți creștinii și nu a fost contestată de eretici.
- În simbolurile de credință se începe cu dumnezeirea Tatălui.
- Temei: Matei 6, 9, Ioan 3, 6, Romani 1, 7.
- În calitatea Sa de cauză și principiu, primește o întâietate, dar nu se afirmă subordonarea,
ci egalitatea și deoființimea Persoanelor
2. Dumnezeirea Fiului
- Mărturisit în Crez

17
 - VT: Ps. 2, 7: „Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut” și Ps. 109, 3: „Din pântece mai
înainte de luceafăr Te-am născut”.
- NT: La Botez, la Schimbarea la Față, după înviere, răspunsul Sf. Ap. Petru.
- Sunt animte texte care ar induce o subordonare a Fiului față de Tatăl. Acestea se referă
la firea omenească și la exemplul ascultării.
- Sunt Părinți care au combătut pe ereticii care susțineau că dumnezeirea a fost de abia
evidențiată în sec IV. Dar există scrieri ale Sf. Policarp (sec II) și Sf. Clement Romanul
(sec. I) în care este mărturisită dumnezeirea Fiului.
3. Dumnezeirea Duhul Sfânt
- Să reținem că Personalitatea și lucrarea Duhului Sfânt este mai puțin evidențiată în VT:
Facere 1, 2; Zaharia 7, 12.
- Lucrarea Duhului este evidențiată în NT: la Bunavestire, la Botez, făgăduința
Mântuitorului (Ioan 15, 26).
- A fost contestat de Macedonie și Eunomie în zilele de demult
- În zilele noastre de unitarieni, și de iehoviști.

Sf. Treime înseamnă lucrarea Tatălui și Fiului și Duhului.

- Duhul are aceleași atribute precum Tatăl și Fiul: este atotștiuitpr, atotputernic, prin El
vine mântuirea – Ioan 3, 5, Fapte 5, 3-4.
- Temeiuri unde s-ar putea pune la îndoială: Ioan 16, 19: „Duhul Sfânt nu va vorbi de la
Sine, ci va vorbi ceea ce i S-a spus”. După Înălțare, Duhul va continua opera de mântuire
și va adânci înțelegerea Revelației adusă de Fiul lui Dumnezeu sau Matei 11, 27:„Nimeni
nu cunoaște pe Fiul, numai Tatăl nici pe Tatăl fără numai Fiul” – se referă doar la relația
de filiație dintre Tatăl și Fiul
- Duhul Adevărului, chiar dacă Hristos a spus despre Sine că este Calea, Adevărul și Viața.
- Dumnezeirea este confirmată în simboalele de credință, în Doxologia mică, și în lucrările
Sfinților Părinți: Sf. Iustin Martirul și Filosoful, Irineu, Tertulian, Sf. Atanasie cel Mare,
Sf. Vasile cel Mare;
- Are aceeași ființă divină, aceleași lucrări și atribute divine, ca Tatăl și ca Fiul și i se
cuvine aceeași adorare.

Perihoreza și aproprierea în dogma Sfintei Treimi

18
Deși Persoanele se deosebesc între Ele, prin prorpietăți incomunicabile, nu sunt separate sau
izolate. Căci se deosebesc fără despărțire prin ipostasele prorprii.

Datorită deofințimii, Persoanele Sf. Treimi locuiesc Una în Alta, se sălășluiesc Una în Alta, se
întrepătrund reciproc, fără să se anuleze și confunde.

Această întrepătrundere a Persoanelor divine în aceeași ființă unică dumnezeiască se numește

perihoreză. Se referă la ceea ce se întâmplă în cadrul Sf. Treimi.

Acest termen a apărut la Sf. Ioan Damaschin.

Nu avem perihoreză numai la învățătura triadologică ci și la cea hristologică.

Temei: Ioan 14, 10; Ioan 14, 9; Ioan 17, 21.

Reținem că această ideea a existat dintotdaeuna în Biserică. Pr. Capadocieni foloseau termenii de
unire și împreună petrecere. Pr Stăniloae – intersubiectivitate treimică. Putința locuirii reciproce
a subiectelor.

Perihoreza treimică nu stă numai la baza comuniunii desăvârșite a Sf. Treimi, ci și la baza
comuniunii noastre cu Sf. Treime, în Hristos, prin Duhul Sfânt cu Tatăl, prin harul Sfintelor
Taine, căci datorită perihorezei, prin relația cu Persoana Fiului și a Duhului și datprită Ei
participăm la viața de comuniune a întregii Sf. Treimi.

Aproprierea (treimea iconomică)

Vine din limba franceză – a-și însuși, a-și atribui.

Atribuirea unei lurări comune (predicat divin) uneia dintre Persoanele Sf. Treimi. Nu sunt
excluse și celelalte Persoane divine.

Lucrările externe, sunt atribuite astfel. Tatăl – hotărârea, Fiul – împlinirea, Duhul – desăvârșirea.

În teologia actuală ortodoxă, deja vorbim despre Logosul creator. Se arată că participarea
Cuvântului lui Dumnezeu în actul creației se explică mai ușor, în raționalitatea creației și
posibilitatea Întrupării.

19
Mântuitorul ca Pantocrator – Attțiitor. Astfel se pune în valoare și prezența în creație, în Biserică
prin Duhul, a Mântuitorului Hristos, cât și lucrarea Sa proniatoare, prin care îmbrățișează lumea
întreagă, oamenii și cosmosul.

Pr. Stăniloae evidențiază centralitatea lui Hristos în teologia, spiritualitatea și viața Bisericii.

Curs 4

Erezii antitrinitare

Principalele erezii antitrinitare: monarhiansim, subordinaționism, triteism, unitariansim și filioque.

1. Monarhiansimul
- Susține că Dumnezeu e unic nu numai în ființă ci și în Persoană.
- Față de politeismul antic, monarhianiștii refuzau orice pluralitate în Dumnezeu,
considerând ca astfel se salvează unitatea ființei divine.
- Încercau sa explice cele trei Persoane divine fie ca trei puteri prin care se manifestă aceeași
uncă ființă dumnezeiască, fie ca trei moduri de manifestare a Tatălui Celui nenăscut.
- Sunt de două feluri – dinamici (patripasieni) și modaliști (sabelieni).

a. Monarhianism dinamic:
- Fiul și Duhul Sfânt sunt puteri emanate din Tatăl, fără să dețină dumnezeirea sau să fie
ipostasuri distincte
- Era negată dumnezeirea Fiului și a Duhului
- Hristos era un simplu om în care sălășluiește o putere divină
- Paul de Samosata era susținător al acestei erezii și a fost condamnat în 269, în cadrul unui
sinod din Antiohia.
- Teodot (eretic modalist) a fost condamnat în 195 de către Biserica din Roma, pentru că
refuza să-L numească pe Hristos Dumnezeu.
b. Monarhiansimul modalist:
- Suține că Treimea este aparentă și ia diferite moduri, înfățișări care nu reprezintă Persoane
reale distincte.

20
- Dumnezeu Tatăl se manifestă și ca Tată și ca Fiu și ca Duh Sfânt. Când se manifestă ca
Tată nu există Fiu și Duh Sfânt.
- Tatăl a pătimit pe cruce, iar nu Fiul. „Pater passum est”
- Sabelie a fost cel care a răspândit această învățătură și a fost condamnat la anul 220 de
către Papa Calist.
- Combatanții acestei erezii: Tertulian, Ipolit, Sf. Maxim.
2. Subordinaționism
- Fiul și Duhul nu sunt egali și consubstanțiali cu Tatăl și nu au aceeași dumnezeire
- Tendințe de subordinaționism se mai găsesc și în cadrul unor scriitori bisericești: Ipolit,
Origen, Dionisie Atenagora, Tertulian. Dar este scuzabil, încă nu se clarificase o
terminologie teologică
a. Ariansim
- Spre deosebire de monarhianism, erau admise trei Persoane în Dumnezeu, dar inegale
- Arie susținea că ființa lui Dumnezeu este unică și incomunicabilă. Fiul este o creatură a
Tatălui, în timp și ființă străină de Tatăl. Așadar, „a fost un timp când nu era”.
- Fiul era prima creatură și cea mai perfectă, mai apropiată de Tatăl
- Scopul pentru care Dumnezeu L-a creat: Crearea lumii, căci, nu se putea face fără un
intermediar (influență platonică)
- Eusebiu de Nicomidia a susținut arianismul
- La sinodul I Ecumenic, Arie este excomunicat și sunt adăugate primele 7 articole din Crez
- Trei grupe de arieni:
I. Anomei (extremiști) – Fiul nu este nici măcar asemănător Tatălui. Eumonie a fost
combătut de Sf. Vasile și Sf. Grigorie de Nyssa.
II. Semiarieni – Fiul e născut din Tatăl, dar nu este deoființă, ci asemănător
III. Acacieni – Acaciu al Cezareei. Fiul este asemănător Tatălui, dar nu după ființă ci
asemenea unei icoane care e asemenea Celui pe care-L reprezintă.
b. Macedonianism
- Un „arianism” al Duhului Sfânt
- Dacă toată existența este creată de Tatăl, prin Fiul, atunci și Duhul este creat, fiind inferior
Tatălui și Fiului
- Macedonie, episcop al Constantinopolului – susținea ă Duhul e creat, la fel ca Fiul

21
- Susținut de Aetius și Eumonie – se numeau pnevmatomahi, adică luptători împotriva
Duhului Sfânt.
- Sf. Atanasie cel Mare, Didim cel Orb, Sf. Vasile cel mare – îi combat pe pnevmatomahi.
- Erezia a fost condamnată la Sinodul II Ecumenic la Constantinopol iar învățătura despre
Duhul este adăugată la articolul 8 din Crez;
3. Triteism
- Separa total Persoanele Sf. Treimi
- Ereziarhul: Ioan Filipon din secolul al VI-lea
- Identifica noțiunea de Ființă cu genul și învăța că cele trei Persoane, divine au o ființă, o
substanță divină abstractă, așa cum oamenii au o ființă sau o substanță umană aparținând
aceluiași gen uman
- Nu este o unitate numerică a ființei
- După cum natura umană este repetată în indivizii umani despărțiți între ei, așa e repetată și
natura și ființa divină în cele trei Persoane dumnezeiești. Asta înseamnă că avem 3
Dumnezei, car nu sunt de aceeași unică ființă.
- Apare ulterior și tetrateism întrucât se considera că și ființa divină are o existență proprie
- Catolicii au combătut erezia la sinodul de la Lateran din 1215.
4. Unitarianism
- Antitrinitarii moderni
- Apare în secolul al XVII-lea, în cadrul protestantismului
- Faust Socinius – vorbea de un Dumnezeu monopersonal – doar Tatăl – era asemănător
monarhianismului – Iisus Hristos e un om născut în mod supranatural.
- Lui Hristos i S-a comunicat puterea dumnezeiască ca să trăim după voia lui Dumnezeu
- Duhul Sfânt este doar o putere care-L sfințește pe om
5. Adaosul Filioque
- inovație Trinitară care afectează relațiile Personale din Sfânta Treime
- Încă din secolul al V-lea este pusă în circulație această inovație
a. Prezentare istorică
- Pornește de la unele afirmații ale Fericitului Augustin
- Duhul purcede și de la Fiul – astfel e slăbită unitatea ființei divine și este introdusă diarhia
– două principii în Dumnezeu: Tatăl și Fiul

22
- Catolicii – consideră Filioque o clarificare și o dezvoltare a învățăturii despre Duhul
Sfânt și o precizare a relației dintre Duhul și Fiul
- Pentru ortodocși – filioque = inovație dogmatică, abatere de credință, încălcare a hotărârilor
sinodului III Ecumenic, conform căruia nu trebuie să fie adăugat nimic în Crez
- Din punct de vedere istoric, vedem că Filioque a fost introdus oficial într-un sinod local
din Spania în secolul al VI-lea – Toledo, 589. Cine nu credea că Duhul purcede de la Tatăl
și de la Fiul – să fie anatema.
- Această introducere a inovației în Crez s-a făcut pe motive istorice iar nu pe baza undei
fundamentări biblice sau patristice, pentru a-i atrage pe vizigoții arieni din Spania la
ortodoxie. Astfel gândeau că prin purcederea Duhului și de la Fiul, se va înălța și Fiul.
- S-a răspândit apoi în Franța și Germania, mai ales după ce un grup de călugări galicani au
rostit adaosul în Țara Sfântă.
- În 809, pe timpul lui Carol cel Mare, într-un sinod la Aachen s-a aprobat Filioque și înaintat
spre aprobarea papei Leon care nu a acceptat introducerea Filioque.
- Abia în 1014 a fost introdus în Crez- papa Benedict al VIII-lea când devine dogmă în
catolicism.
- Papa Leon al III-lea a pus să se graveze Crezul în latină și greacă pe două plăci de aramă
și puse pe Basilica Sf. Petru din Roma. Iar dedesupt: „Pe aceasta eu Leon am pus-o din
dragoste și purtare de grijă pentru credința ortodoxă”
- Patriarhul Fotie al Constantinopolului – este primul care ia atitudine și alcătuiește o
enciclică către patriarhii orientali în 867.
- Ulterior, în 1439, Mitropolitul Marcu al Efesului, la un sinod unionist luptă contra Filioque.

Curs 5

Respingerea Filioque

1. Nu are temei în revelația supranaturală

- R-C invocă textul de la Ioan 15, 26: „Iar când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului,
Care de la Tatăl purcede, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Acela va mărturisi
pentru Mine.” Și Ioan 16, 14: „Toate câte are Tatăl Meu ale Mele sunt, din al Meu va
lua” și Ioan 20, 22 „Luați Duh Sfânt, cărora le veți ierta păcatele le vor fi iertate și
cărora le veți ține, ținute vor fi”.

23
 - Toate acestea se referă la trimiterea în lumea a Duhului, care se face în timp,
catolicii confundă trimiterea în timp cu purcederea din veșnicie
- Această purcedere din veci ca principiu existențial al Duhului, este o însușire personală,
prin care Duhul Sfânt deține puterea dumnezeiască
- Teologia R-C pune accentul pe caracterul de însușire ființială a purcederii Duhului
Sfânt, datorită priorității pe care o dă naturii divine asupra Persoanelor Treimice. Pun
natura înaintea Persoanelor.
- Dpdv ortodox: natura divină nu există în afara Persoanelor, nu este nicio diferențiere.
Și nici nu este anterioară Persoanelor. Purcederea reprezintă o însușire personală.
- Acceptarea Filioque – duce la confuzia dintre Persoanele Trinitare între Tatăl și Fiul și
golește comuniunea treimică de adevărata ei valoare și semnificație creștină.
- În Ioan 15, 26 - se face referire la Persoana Tatălui și nu la substanța divină
- Ioan 16, 12-15 – Sf. Ioan Hrisostom explică: „acaesta înseamnă că va lua din știința pe
care o are Fiul” – deci nu este vorba de ființă, nu de ființă (Omilia 78 din com. Sf.
Ioan Gură de Aur de la Ev. După Ioan)
- Catolicii fac confuzie între purcederea din veci și trimiterea în timp. Argumentația
biblică invocată de ei în sprijinul Filioque este lipsită de relevanță.
2. Catolicii pretind că Duhul Sfânt ar purcede și de la Fiul pentru că a fost trimis în
lume de Tatăl și de Fiul
- Ei fac confuzie între purcederea Duhului, care are are caracter veșnic și trimiterea în
lume – caracer temporal
- Cum deci depinde purcederea veșnică de trimiterea temporală, când lumea există în
timp și odată cu timpul, iar Dumnezeu este veșnic
- Prin Fiul (δια) -, afirmând că Duhul a fost trimis în lume de Tatăl prin Fiul – activitatea
externă a Sf. Duh și nu existența în veci.
- Purcederea Duhului – în ortodoxie - numai de la Tatăl și rămâne/ se odihnește/
strălucește în Fiul – expresii din Dogmatica Sf. Ioan Damaschin și patriarhul Gheorghe
Cipriotul din sec. XIII: „Duhul Sfânt nu numai Se odihnește, dar și strălucește în și din
Fiul”

24
3. Considerând Filioque, Duhului Sfânt și a Fiului este alterată. Duhul este o exensie a
Fiului, atât în plan interior (perihoretic) cât și în plan exterior (iconomic). Lipsind
astfel o relație directă.
- Punctul de vedere ortodox: Duhul rămâne în legătură internă dintre Tatăl și Fiul, iar
Fiul răspunde Tatălui prin iubirea Duhului
- Învățând despre dubla-purcedere este dizolvată comuniunea trinitară personală și
devine individualism
- Ceea ce primează la catolici nu este comuniunea perihoretică trinitară, ci unitatea
naturii divine. Pe această unitate este fundamentată structura absolutistă și
monarhică a Bisericii Catolice
- În măsura în care Duhul Sfânt rămâne legătura internă prin care Tatăl este în Fiul și
Fiul în Tatăl, purcederea Duhului numai de la Tatăl întemeiază comuniunea supremă
din interiorul Sfintei Treimi care se reflectă în sobornicitatea Bisericii.
- Vladimir Lossky evidențiază că de-a lungul timpului, formula lui Filioque a fost
încărcată cu o doctrină solicitantă la sinodul din Lyon în 1274. În 1098, la Sinodul de
la Bari – Anslem de Canterbury intervine în dispută, dar fără consecințe de îndreptare.
- La un moment dat în acest sinod, latinii au recunoscut că Filioque nu are temei
scripturistic. A vorbi despre Sfânta Treime și pentru a nu introduce o compoziție în
această substanță, să considerăm Persoanele ca fiind în relație în substanță. Duhul nu
poate fi afirmat decât opunându-L Tatălui și Fiului considerați ca un singur principiu
Duhul arată unitatea Lor.
- Toma de Aquino preia teologia lui Anslem de Canterbury și ulterior Filioque devine
dogmă
4. Atitudini mai noi față de Filioque
- Jurgen Moltmann în „Treimea și împărăția lui Dumnezeu” – propune o nouă formulă
pentru înlocuirea clasicului Filioque: Duhul Sfânt purcede de la Tatăl Fiului și își
primește forma de la Tatăl și de la Fiul.
- Daca în concepția catolică, Duhul e în centrul Filoque, în cea protestantă tinde ca Fiul
să fie în centru.
- În ambele cazuri este contrazisă monarhia Tatălui, întrucât se face abstracție de
adevărul Revelat conform căruia Tatăl este singurul izvor al Sfintei Treimi.

25
 - Aceste concepții apusene merg pe linia unei impersonalități a Duhului Sfânt,
estompându-Se caracterul personal
- Dpdv Ortodox: Tatăl își revarsă viața și iubrea Sa Fiului prin Duhul Sfânt. Tot
prin Duhul, Fiul o întoarce cu recunoștință Tatălui, iar Duhul desăvârșește
această mișcare perihoretică veșnică
- În acest fel este evidențiată relația între Fiul și Duhul care se va prelungi și în lucrarea
lor comună în creație și în mântuirea omului.
- Teologii R-C mai noi încearcă să nuanțeze erezia Filioque prin faptul că identifică
iubirea între Tatăl și Fiul cu Persoana Duhului Sfânt și nu fac altceva astfel decât să
scufunde cele două Persoane divine în ființa impersonală.
- Pr. Prof. Dumitru Stăniloae :„Pericolul eșuării în acest impersonalism a fost evitat de
teologia ortodoxă prin faptul că nefiind obligată să explice o doctrină nerevelată, ca
cea despre purcederea Duhului Sfânt, de la Tatăl și de la Fiul, ca dintr-un singur
principiu, prin procese psihice, a primit pe Fiul și pe Duhul Sfânt ca persoane date în
mod real prin naștere și prin purcedere, fără să se lase ispitită de încercări de a explica
modul originii Lor după analogia funcțiilor psihice, ci l-a exprimat prin numirile
apofatice de naștere și purcedere...Sfinții Părinți au accentuat și ei că în Dumnezeu
există un singur principiu, un singur centru de acte, un singur centru al actelor de
provemire; dar el este Tatăl, deci o persoană care asigură caracterul personal al tuturor
Persoanelor, nu ființa comună, care face relativă și ambiguă deosebirea dintre
Persoane.

Cursul introductiv din Istoria Dogmelor

În cadrul studierii disciplinelor teologice, pot fi identificate, ca de altfel și în ciclul de pregătire

teologică, în cadrul Facultății de Teologie, patru mari secții: Istorice și Biblice / Sistematice și
Practice. Studiul limbilor clasice ajută la studierea disciplinelor teologice, limbi moderne, noțiuni
de metodica elaborării lucrărilor, discipline de psihopedagogie.

În cadrul secției sistematice – Teologia Dogmatică și Simbolică, Morala, Misiologia, Spiritualitate,

Teologia Fundamentală etc. Practice – Teologia liturgică, muzica bisericească, dreptul bisericesc,
omiletica și catehetica.

26
Disciplinele sistematice se axează pe prezentarea învățăturilor de credință, provenind de la
Teologia Dogmatică și Simbolică, care constituie prezentarea metodică și sistematică a învățăturii
ortodoxe. Simbolica prezintă modul în care aceste învățături se regăsesc sau relaționează cu alte
confesiuni creștine.

Istoria Dogmelor este strâns legată de Teologia Dogmatică ea prezentând în mod metodic și
sistematic modul în care au apărut și s-au cristalizat în timp învățăturile de credință ortodoxe.

Este recomandat să folosim „învățătura de credință” în loc de „dogmă”– căci este Revelată în
totalitate, cu temei în Sf. Scriptură și Sf. Tradiție, și menținută în Biserică. Catolicii au „Doctrină”
– deci pe lângă învățăturile Revelate au și perscripții dogmatice cu influențe filosofice etc.

Istoria Dogmelor în expunerea ei expune diferitele etape prin care a trecut o învățătură de credință,
până la formularea actuală. De aceea, plecând de la fundamentul dogmatic, înțelegem faptul că de-
a lungul timpului, cristalizarea unei învățături a fost marcată de evenimente bisericești, dispute,
erezii, dar și de contribuții esențiale din partea unor Sfinți Părinți sau scriitori Bisericești, care în
mod inspirat dar și în urma unor preocupări constante au realizat formulări ale învățăturilor de
credință care au rămas normative până astăzi.

În demersul nostru didactic vom utiliza în primul rând lucrarea Pr. Ștefan Sandu, dar vom folosi
și alte lucrări – vezi Adolf Harnack și alții – pentru a avea o imagine de ansamblu a acestei realități.

Trebuie să reținem că această disciplină nu trebuie confundată cu Dogmatica. Dogmatica rămâne

trunchiul, fundamentul discuției teologice. Istoria Dogmelor vine să ajute, să concretizeze, să
puncteze, să clarifice anumite lucruri.

Ea nu este Dogmatică pură, dar nu este nici Patrologie, deși noi abordăm Istoria Dogmelor din
prisma rezultatului muncii Sfinților Părinți. Patrologia se ocupă de personalitatea unui sfânt
părinte, pe când noi îl abordăm în contextul în care el depinde de o învățătură de credință într-un
anumit moment concret.

Totodată, disciplina noastră nu este nici Istoria Bisericii Universale, chiar dacă în abordarea ei,
Istoria Dogmelor ține cont de momentele istorice când au fost puse în discuție aceste învățături de
credință.

27
În centrul Istoriei Dogmelor stau învățăturile de credință ale Bisericii, abordate din perspectiva
modului în care au apărut, frământărilor care au avut loc pe marginea cristalizării lor sau fixarea
lor în anumite documente, care după aceea au devenit parte integrantă a aspectului statornic al
Sfintei Tradiții.

Istoria Dogmelor își găsește utilitatea în prezentarea învățăturilor de credință, cu punctarea unor
elemente de natură istorică care pot fi parte dintr-o argumantare sistemică, actuală. De exemplu
cum a apărut și dezvoltat termenul de perihoreză.

Învățăturile de credință trebuie să se găsească în cult.

Curs 6

Istoria Dogmelor

Introducere

Studiul Teologiei se divide în două mari părți:

a. Disciplinele istorice și biblice (și disciplinele autătoare – greacă, latină) – Anii I și II

b. Disciplinele sistematice și practice – Anii III și IV – Teologia dogmatică și simbolică,
teologie morală, istoria și filozofia religiilor, istoria dogmelor, misiologie, ascetica și
mistica, cele practice – muzica și teologia liturgică, omiletică, catehetică, pastorală.

Istoria Dogmelor – disciplina care prezintă în mod metodic și sistematic modul în care au
apărut și s-au dezvoltat învățăturile de credință ortodoxe de-a lungul timpului.

Așadar, în studiul nostrtu vom aborda teologia dogmatică din această perspectivă, identificând,
etapele care au condus la formularea actuală a învățăturilor de credință.

Deși se intitulează „istoria dogmelor”, această disciplină pune accentul pe cristalizarea

învățăturilor de credință, evenimentele istorice legate de acest proces, fiind de fapt un suport, care
să ateste această dezvoltare în timp a dogmelor.

De aceea istoria dogmelor deși este o disciplină sistematică, foarte strâns legată de teologia
dogmatică și simbolică, își păstrează propria ei identitate, axându-se pe metoda înțelegerii și fixării
dogmelor în timp.

28
Teologia dogmatică prezintă învățăturile de credință în forma finală, argumentând cu elemente
luate din istorie, forma actuală.

Istoria dogmelor ajută pe teolog să înțeleagă etapele prin care a trecut învățătura de credință până
la forma actuală. Nu se identifică cu IBU, deși face apel la anuimte evenimente istorice, legată de
evoluția dogmelor, dar acest lucru se întâmplă în măsura în care acestea au efecte în dezvoltarea
dogmelor. Își păstrează atenția pe evoluția învățăturilor de credință.

Istoria dogmelor nu se identifică nici cu patrologia, care prezintă pe Sfinții Părinți și operele lor și
contribuțiile acestora.

Istoria dogmelor nu analizează această dezvoltare a conținutului învățăturii de credință. Aceastea

a avut dintotdeauna același consținut, doar că ea nu a putut fi cunoscută de creștini, din cauza
contextului cunoașterii teologice din vremea respectivă.

Învățăturile dogmatice au fost frământate în istorie, în cadrul unor dispute, unor controverse și în
cadrul apariției unor erezii. Cei care promovau ereziile nu puteau expirma realitatea conținutului
învățăturilor de credință, datorită unui vocabular limitat și datorită acctentuării filosofiei și a
rațiunii în explicarea acestora.

Din cele ce am expus, istoria dogmelor, deși în acest moment este o disciplină de sine stătătoare,
au existat multe perioade în care în cadrul teologiei, aceasta făcea parte din teologia dogmatică.

Așadar, istoria dogmelor este o disciplină ce contribuie la dezvoltarea perspectivei dogmatice și

simbolice a unui teolog.

În teologia ortodoxă românească au existat preocupări pentru această materie, mai ales că s-a simțit
nevoia de-a lungul timpului pentru anumite explicații care să poziționeze în timp dezvoltarea
învățăturilor de credință.

Tocmai de aceea înțelegem că istoria dogmelor a fost receptată în mod diferit în teologia ortodoxă,
teologia romano-catolică, și cea protestantă.

Teologia protestantă a avut preocupări constante pt. I.D., mai ales că după ruperea de catolicism,
protestanții au făcut recurs la teologia Bisericii primare. Printre autorii protestanți pe care îi vom
invoca în acest curs: Adolf Harnack, Friederich Loofs, Reinhold Seeberg, Beng Hagglund.
Catolici: Henri Klee, Joseph Schwane. Autori mai noi: Carl Rahner. Autori ortodocși: Zicos Rozis,

29
Hristu Andruțos, Ioannis Karmiris, Panayotis Nellas, Nicolae Chițescu, Pr. Dumitru Stăniloae și
pr. Prof. Dimitrie Boroianu.

Mai multe definiții apărute de-a lungul timpului a istoriei dogmelor:

- Prezentarea metodică și sistematică a evoluției, înțelegerii sau cristalizării învățăturilor de

credință de-a lungul timpului
- Karl Rahner: expunerea metodică și sistematică a istoriei dogmelor considerate în parte
formularea dogmatică a adevărurilor de credință, luate separat și ansamblului înțelegerii
creștine după încheierea Revelației; este consacrată istoriei ființiale a dogmei, în măsura în
care adevărul despre Dumnezeu este crezut și formulat de omul care aparține acestei lumi
și în care dogma este adevătul garantat, dăruit Bisericii de Dumnezeu. Izvoarele istoriei
dogmelor sunt hotărârile ale sinoadelor ecumenice, adevărurile dogmatice, magisteriul
Bisericii precum și mărturisirile de credință apărute în timp. Metoda istoriei dogmelor este
la început una istorică, pornind de la o formulare inițială, prezentând apoi motivul apariției
dogmei, în contextul unei erezii/ controverse și precum și cei care au contribuit la fixarea
dogmei. Noțiunea de „dogmă” – spațiul ortodox a avut preocupări constante în ceea ce
privește noțiunea de dogmă.
- Zicos Rosis – dogmele sunt nu numai adevărurile definite de sinoadele ecumenice ci și
acelea care au fost puse în discuție în Biserică atunci când a fost clarificată învățătura de
credință în cadrul unei erezii. Se opune concepției lui A. Harnack care făcea distincție între
Evanghelie și dogmă, chiar opunându-le, susținând că dogma are elemente din filosofia
greacă, străine de Duhul Evangheliei.
- Întotdeauna învățăturile de credință sunt Revelate și insipirate
- Hristu Andruțos – „adevărurile ce normeaza viața creștină, dar mai ales invățaturile
teoretice de credință, care, fiind cuprinse in Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, au fost
definite și dezvoltate de Biserică și formulate în parte în sfintele sinoade”. Andruțos
consideră și afirmă în continuare – „caracterul esențial al dogmei rămâne autoritatea”. Pe
de o parte, ea provine din Sf. Scriptură și Sf. Tradiție (girul Revelației) și are un aspect
bisericesc – este definită, dezvoltată și învățată de Biserică. Dogma are un aspect subiectiv
și speculativ. Formularea dogmei se face în două moduri:
a. Prin propovăduirea adevărutilor mântuitoare, prin apostoli, ierarhi

30
 b. Prin fixarea în mod oficial al acestor învățături în cadrul Sinoadelor Ecumenice, mai
ales când dogma este alterată de vreo erezie.

Andruțos arată că dogmele fixate oficial sunt cuprinse în definițiile și simbolurile

sinoadelor ecumenice și locale, și în lucrările Sfinților Părinți.

- Ioannis Karmiris – adevăruri descoperite de Dumnezeu și pentru aceasta ele au valabilitate

dumnezeiască absolută, veșnică și obligatorie pentru toți credincioșii. Acestea sunt
cuprinse în Sfânta Scriptură și dezvoltate teologic în Sfânta Tradiție. În mod cert ele au fost
crezute încă din vechime în Biserică. Ele au intrat în conștiința Bisericii, fie în mod sinodal,
fie prin propovăduire neîncetată, intrând astfel în conștiința comună a tuturor
credincioșilor. Din acest motiv dogmele ortodoxe pot fi caracterizate ca o cristalizare și
expresie a credinței comune și a conștiinței sobornicești a totalității sau a Trupului Bisericii
din toate veacurile, adică a clerului și a credincioșilor. El conchide „în sensul real și larg al
cuvântului dogmele ortodoxe sunt toate adevărurile teoretice de credință descoperite de
Dumnezeu”. Face o distincție între dogmele aprobate și formulate de Sinoadele Ecumenice,
mai ales cea triadologică și hristologică și dogmele aprobate prin consensul unanim al
Bisericii de pretutindeni. Această idee este îmbrățișată de majoritatea teologilor și
dogmatiștilor ortodocși.

Curs 7

Istoria Dogmelor

Cărți și autori ai Istoriei dogmelor

Adolf von Harnack – „Istoria dogmei. Introducere în doctrinele creștine fundamentale” – editura
Herald, 2017.

Noțiunea de „dogmă” în epoca patristică și mai ales cea ante-niceană, avea înțelesul general de
învățătura a Bisericii sau învățătură teologică. Dogma este un adevăr descoperit de Dumnezeu
oamenilor cu temei în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, formulat, propovăduit și transmis în
Biserică, având un caracter teoretic și neschimbabil fiind date în vederea mântuirii oamenilor.

31
Făcând o incursiune prin preocupările privind Istoria Dogmelor de-a lungul timpului, evidențiem
pe:

- Dr. Constantin Chiricescu – „Istoria Dogmelor”, București, 1992 (EXAMEN – autori de

istoria dogmelor)
- Dr. Dimitrie Boroianu – „Istoria Dogmelor Bisericii Ortodoxe de Răsărit.”, fundația
Anastasia, 1993.
- Silvestru, Episcop de Canev – „Teologia Dogmatică Ortodoxă” – 5 volume și cu o
expunere istorică a dogmelor.
- Alexander Spassky – „Istoria învățăturii dogmatice în epoca Sinoadelor Ecumenice”,
1906.
- Dimitrios Balanos – „Introducere în Istoria Dogmelor”, Atena, 1919.
- Teodor M. Popescu – „Curs de istoria Dogmelor”, București, 1930.
- Ioannis Karmiris – „Dogmă, dogmatică, istoria dogmelor”, Atena, 1937.

- După Dimitrie Boroianu, în creștinism se cuprind dogmele pe care Biserica le-a stabilit în
timp. Dezvoltarea creștinismului a adus cu el fixarea și determinarea dogmelor; în această
dezvoltare și fixare se poate găsi definiția istoriei dogmelor. În concluzie, istoria
dogmelor – expunere științifică a fazelor prin care a trecut dezvoltarea și fixarea
învățăturii creștine de la originea sa, în afară de părerile izolate ale unora. Istoria
dogmelor nu este un curs sau o expunere a doctrinei Bisericii Ortodoxe, un curs de
teologie Dogmatică, ci urmărește prezentarea modului în care au fost definite și fixate
învățăturile de credință.

- În aceeași notă se exprimă și Teodor M. Popescu. în ceea ce privește scopul sau sarcinile
Istoriei Dogmelor, observăm că în general, este prezentată formarea dogmelor și
descrierea dezvoltării lor.

- După Adolf Harnack – istoria formării dogmelor este încheiată în momentul în care un
articol de credință constitutiv al Bisericii (învățătură de credință, dogmă) formulat într-un
mod abstract și expus cu mijloacele potrivite timpului, este rificat la rangul de dogmă.

32
 Observăm acest lucru în învățăturile de la Sinoadele Ecumenice. Preocupările în Istoria
Dogmelor sunt în primul rând de a stabili originea dogmelor și în al doilea rând de a
descrie dezvoltarea lor. Dezvoltarea dogmelor s-a închieat odată cu Sinodul VII. În
Biserica R-C au mai fost proclamate dogme – imaculata concepție în secolul XIX. Din
acest punct de vedere, istoria dogmelor trebuie să se extindă până în prezent.

Bisericile protestante constituite o „problemă” pentru Istoria Dogmelor, având dificultăți

în ceea ce privește percepția lor asupra dogmelor – căci sunt ancorate în Sfânta Scriptură
și Sfânta Tradiție.

Din punct de vedere tehnic al Istoriei Dogmelor, aceasta continuă, până la formula
„concordiae” din 1577, iar în cazul bisericii reformate până la decretele sinodului de la
Dordrecht 1618-1619.
În concluzie, Harnack urmărește așadar istoria dogmelor pe linie ortodoxă până în 1787,
pe linie romano-catolică până astăzi, iar pentru protestanți abordează percepția
reformatorilor.

Dogmele, în sens teologic desemnează:

- O învățătură a Bisericii
- Întreaga structură a învățăturilor – adică sistemul doctrinar al Bisericii – Reinhold
Seeberg

Dogmele, ca învățături de credință sunt prezentate în lumea ortodoxă cu un caracter inspirat,

revelat, formulat și propovăduit de Biserică. Pe aceeași linie mergând cumva și Biserica
Romano-Catolică, accentuând autoritatea și intervenția Bisericii mai als în impunerea unor
dogme noi (după 1850, 1870) pe când autorii din lumea protestantă văd dogmele în general
ca o expresie a autorității Bisericii cu o importanță deosebită pe legătura cu conținutul
scripturistic al Revelației.

Expunerea Istoriei Dogmelor în lumea protestantă se axează pe mărturisirile de credință

reformatoare, precedate de conținutul reformei.

33
 - Frederich Loofs consideră că Istoria Dogmelor trebuie să se deosebească de istoria
teologiei; istoria dogmelor păstrează întotdeauna contactul cu scopul normativ al formării
învățăturii creștine. Importantă pentru Istoria Dogmelor este cunoașterea învățăturilor de
credință . Dogmele creștine și ale Bisericii nu pot fi tratate istoric vorbind în același mod
ca al sectelor sau școlilor filozofice. Acestea au o origine umană, pot suferi modificări,
schimbări. În timp ce dogmele, fiind de origine dumnezeiască nu au o dezvoltare umană,
istorică, și fiind revelate și neschimbabile, țin de infailibilitatea Bisericii.
- Joseph Schawane – în Biserică nu există numai un progres în înțelegerea Adevărului
Revelat, ci și o dezvoltare continuă a dogmelor în înțelegerea lor și nu în conținut.
Scrierile Sf. Părinți, dovedesc într-adevăr că bazele sau punctele esențiale ale acestor
învățături erau cunoscute și însușite, în timp ce adevărurile derivate, care trebuiau să
rezulte nesar din progresul logic al dogmelor nu erau încă propovăduite universal și
cunoscute clar. Mai afirmă că pentru a ne iniția în acest progres de înțelegere al
învățăturilor derivate, Istoria Dogmelor trebuie să țină seama de Istoria ereziilor.

Metoda și împărțirea Istoriei Dogmelor (EXMAMEN)

Metoda este una istorică în înțelegerea teologică a creștinismului la care se adaugă și cercetarea
dogmatico-istorică. Mai este utilizată și metoda analitică – când se vorbește despre un element al
unei învățături de credință și de asemenea și metoda sintetică – când este abordată o perioadă sau
o învățătură de credință pe mai multe perioade de timp.

Împărțirea:

- Harnack împarte Istoria Dogmelor în 4:

1. Formarea dogmei
2. Dezvoltarea dogmei conform concepției originale (dezvoltarae fixării dogmei în
Răsărit după controversa ariană până la disputa privind icoanele)
3. Dezvoltarea dogmei în Apus sub influența Fericitului Augustin
4. 4. Triplul rezultat al dezvoltării dogmatice în bisericile provenite din reformă, în
catolicism (după conciliul de la Trident) și în critica iluminismului.

34
- Reinhold Seeberg: în 3:
1. Formarea dofmelor în Biserica primară
2. Păstrarea, transformarea și dezvoltarea dogmelor în Evul Mediu
3. Dezvoltarea dogmelor prin reformă și fixarea învățăturii opuse de romano-catolicism.

- Henri Klee respinge concepția că Istoria dogmelor trebuie împărțită într-o parte generală
și una specială și trebuie abordată ca un întreg.

Alți autori: (EXAMEN)

- Dumitru Boroianu: împarte într-o

1. Parte generală – apariția și dezvoltarea învățăturii creștine până la biserica Anglicană și
denominațiuni noi
2. Parte specială.- abordează probleme doctrinare, învățături de credință așa cum au fost
înțelese în timp.
- Teodor M. Popescu – este dificil să se facă o împărțire a istoriei dogmelor mai ales că
romano-catolicii au introdus dogme noi:
1. Perioada veche – 33 d. Hr. – Sinodul VII Ecumenic, 787. Harnack consideră perioada
veche până la Fericitul Augustin (354 – 430).
2. Evul Mediu – secolul VI – până la Sinodul de la Trident 1545 -1563 (secolul XVI); la
protestanți - până la reformă sau până la 1618 – 1719 – Sinodul de la Dordrecht
3. Perioada modernă –de la reformă (sec XVI/XVII) până în zilele noastre.

- Pr. Ștefan Sandu:

1. Istoria dogmelor din epoca post-apostolică până în secolul al VIII-lea (perioada post
apostolică, părinții apotolici, simbolul apostolic, învățătura apologeților, învățătura
Sf. Irineu și Tertulian, Clement Alexandrinul și Origen, erezii antitrinitare, istoria
dogmei Sf. Treimi și istoria dogmei hristologice).
2. Istoria dogmelor în Evul Mediu (sec. IX - XVI) – conturearea doctrinei în sec. IX. Și
perioada scolastică
3. Istoria dogmelor în timpul reformei și perioada contemporană (secolele XVI – XXI):
formarea învățăturii protestante, dezvoltarea teologică de la reformă până la

35
 învățăturile de credință, dezvoltarea dogmelor Bisericii catolice după reformă,
protestantismul luteran mai vechi, dogme în protestantism în secolul XIX, dezvoltarea
dogelor în romano-catolicism în sec XIX – XX și istoria dogmelor în protestantism în
secolul XX.

Curs 8

Scrierile Părinților apostolici

Părinți apostolici – o serie de scriitori bisericești ale căror scrieri s-au păstrat până la sfârșitul
primului veac creștin și începutul celui de al doilea – înainte de 100 și până în aprox 170. Aproape
întotdeauna, aceste scrieri au fost ocazionale (epistole, omilii), având o importanță deosebită
întrucât sunt cele mai vechi mărturii despre credința creștină de după scrierile Noului Testament.
Aceste scrieri nu au pretenția de a fi prezentări ale învățăturii creștine în sens propriu; sunt scrise
pe teme diferite, fără o imagine de ansamblu a învățăturii. Deci, nu au avut o contribuție esențială
asupra învățăturii dar reflectă nivelul învățăturilor de credință și al tradiției Bisericești din timoul
primei comunități creștine.

Practic, atunci se formaseră primele comunități. A fost Pogorârea Duhului Sfânt, Sinodul apostolic
(49-50) și începuseră să apară primele elemente liturgice (Sf. Taină a Botezului) și dogmatice
(primele doxologii) în cadrul acestor comunități.

Această perioadă, a Părinților apostolici, face referire mai ales la anumite lucrări scrise în această
perioadă. Autorii de Istoria dogmelor le abordează în general în ordine cronologică: (EXAMEN
–UNA DINTRE ELE)

1. Învățătura celor 12 apostoli. Viața creștină din anii 50-70. Reinhold Seeberg arată că
manualul „Didahia” a apărut în Alexandria, în primul deceniu al secolului al II-lea.
Hagglund îl datează din a doua jumătate a secolului al II-lea, fiind probabil elaborat în
Smirna.
2. Prima epistolă a Sfântului Clement Romanul – apărută în jurul anului 95, scrisă la Roma –
după Hagglund. Seeberg însă consideră că ar fi fost scrisă în anul 97.
3. Sfântul Clement Romanul – omilie sau a doua epistolă către Corinteni. După Seeberg,
această lucrare este considerată cea mai veche omilie bisericească păstrată. Aceasta este
menționată la II Corinteni 7, 1.

36
 4. Cele 7 epistole ale Sf. Ignatie al Antiohiei către: efeseni, magnezieni, tralieni, romani,
filadelfieni, smirneni și Sf. Policarp. Sunt scrise în jurul anului 110.
5. Epistola Sf. Policarp ( a trăit între 70 – 156). Scrisă în jurul anului 110 la Smirna, către
filipeni.
6. „Explicarea cuvintelor de învățătură ale Domnului în 5 cărți”, scrisă de Papias, episcop de
Heriapolis, care a scris această lucrare în jurul anului 125. Totodată, se mai păstrează și
„Fragmente morale la Sf. Irineu și Eusebiu”.
7. Epistola lui Barnaba scrisă în Alexandria – a fost scrisă în timpul lui Nerva, între 96-98.
8. „Păstorul lui Herma” – apărut la Roma. Este împărțită în 5 vedenii, 12 porunci, 10 pilde.
Cel mai probabil a fost scrisă între 97-100. Unii cercetători, după canonul Muratori, susțin
că a fost scrisă între 140-145.

Elemente ale scrierilor părinților apostolici

- Teologia părinților apostolici nu se referă la Sfinții Apostoli, ci conturează o imagine a

primelor veacuri ale istoriei creștine. Au un stil asemănător cu Noul Testament, deosebirile
constând în ceea ce în mod obișnuit se numește „moralismul părinților apostolici”, adică
exprimarea acestor trăsături morale în aceaste lucrări
- Învățătura despre Sf. Scriptură – scrierile părinților apostolici manifestă o puternică
necesitate de a întemeia învățătura creștină pe autorități stabile. Normele de învățătură erau
necesare și pentru a evalua învățătura profetică apărută, dar și față de erezii. Părinții
apostolici interpretează afirmațiile V.T. ca referitoare direct la Hristos și la creștini. Este
adevărat că scrierile Nou Testamentare capătă o mai mare însemnătate. Papias dă în
lucrarea sa, „Explicarea cuvintelor de învățătură ale Domnului în 5 cărți”, o interpretare a
cuvântului Domnului, pe care-l cunoaște atât din scrieri cât și din tradiția orală. A doua
epistolă a Sf. Clement Romanul trimite la cărțile profetice și la cele ale apostolilor.
Învățătura celor 12 apostoli se sprijină pe Evangheliile scrise. Tradiția orală s-a prezentat
întotdeauna ca autoritate și a avut o deosebită importanță în ceea ce privește respingerea
ereziilor. Această tradiție privea nu numai învățătura de credință propriu-zisă, ci
cuprinderea în sine un bogdat fond de reguli de viață creștină tradițională.
- Învățătura despre Sfânta Treime. În ceea ce privește conținutul monumentelor scrise ale
credinței care au venit imediat după scrierile canonice ale N.T. noi trebuie să le luăm în

37
considerație mai ales din perspectiva Istoriei Dogmelor, evidențiind modul tendințelor
epocii.
Noțiunea de Dumnezeu la părinții apostolici este una biblică. Dumnezeu este Cel
atotputernic, care a creat lumea și și-a făcut cunoscută voia Sa și conform „Păstorului” lui
Herma, credința într-un singur și adevărat Dumnezeu este evidentă.
Învățătura despre Treime în sensul de mai târziu, nu este încă formulată. Dar, formula
Treimii apare la Botez și credința în Treime există dinainte. Prezentarea modului în care
Cele trei Persoane dumnezeiești se raportează reciproc aparține timpului de mai târziu.
În Didahie este amintită forma trinitară de la Sf. Botez. Credința în Sfânta Treime este
mărturisirea de credință a tuturor părinți apostolici și a vechilor scriitori Bisericești, deși
egalitatea și relația reciprocă a Persoanelor nu erau încă elucidate și definite clar.
La Sfântul Clement Romanul apare deja credința în Sfânta Treime prin menționarea celor
trei Persoanse dumnezeiești. El chiar spune clar: „Nu avem noi oare un singur Dumnezeu,
și un singur Hristos și un singur Duh al harului revărsat peste noi și o singură chemare la
Hristos? (...) Viu este Dumnezeu și viu este Domnul Iisus Hristos și Duhul cel Sfânt,
credința și nădejdea celor aleși”. Sf. Clement Romanul avea un motiv special pentru a
evidenția unitatea lui Dumnezeu față de corinteni și a reprezenta faptul că toți adorau un
singur Dumnezeu, că toți erau eliberați de păcat printr-un singur și același Mântuitor și erau
făcuți participanți la Singurul și Același Duh pentru că printre corinteni existau ezitări în
acest sens.
Cele mai bogate mărturii ale credinței creștine printre scrierile părinților apostolici sunt
cele șapte epistole pe care Sf. Ignatie, al treilea episcop al Antiohiei, le-a scris la începutul
secolului al II-lea, în timpul călătoriei sale la Roma. Acestea sunt atestate în mod explicit
de Sfântul Policarp, Sf. Irineu, Origen, Sf. Atanasie și Eusebiu. Astfel, Sf. Ignatie, apăra
dreapta credință împotriva iudaizanților și docheților, vorbind despre firea umană a
Mântuitorului, despre prezența reală a trupului lui Hristos în Euharistie. Împotriva ereticilor
și schismaticilor el apără unitatea Bisericii și autoritatea ierharhiei Bisericești, instituită de
Însuși Mântuitorul. La sfântul Ignatie, învățătura despre dumnezeirea Fiului și veșnica
preexistență cu Dumnezeu Tatăl este mai lămurită, mai expresivă și mai completă decât la
Sf. Clement Romanul. Fiul lui Dumnezeu, după Sf. Ignatie a fost și este Dumnezeu
adevărat și deosebit ipostatic de Tatăl Său care S-a descoperit din Tatăl, și în unitate

38
 nedespărțită cu Tatăl, co-etern cu El. Învățătura Sf. Ignatie expusă în epistolele către
magnezieni și către efeseni dovedește că învățătura creștină post-apostolică transmitea
credința în Sf. Treime, după cum el însuși o exprimă. Totuși nu trebuie să se înțeleagă
faptul că fuseseră identificate însușirile implicite ale dogmei clare și dezvoltat. Schemele
Trinitare apar ca simple formulări a mărturisirii de credință, dar nu există o aprofundare a
relațiilor dintre Persoanele dumnezeiești.
- Hristologia la părinții apostolici. Ei accentuează puternic dumnezeirea lui Hristos. Hristos
este Fiul lui Dumnezeu din veci, care a luat parte la Creație; Domnul Cerului care
stăpânește în cele ascunse și va veni să judece pe cei vii și cei adormiți.
Denumirea de Dumnezeu se folosește direct despre Hristos, mai ales în epistola Sf.
Ignatie către Efeseni. (EXAMEN). Hrisos este prezent în Biserică, fiind Domn al acesteia
și creștinii sunt uniți cu El, participând la moartea și învierea Lui. Această unitate este
accentuată puternic de Sf. Ignatie care se adresează creștinilor din Smirna vorbind despre
o întărire a lor, o fixare a lor în dragoste, în sângele lui Hristos, în credința în Hristos. Sf.
Ignatie accentuează umanitatea lui Hristos pentru a-i combate pe gnostici – afirmând
realitatea trupului lui Hristos precum și dumnezeirea Sa adevărată. Practic, el afirmă
întruparea lui Hristos, realitatea firii umane precum și învățătura că este om și
Dumnezeu adevărat.
Potrivit Sf. Clement Romanul, noi am devenit în Hristos, fii ai lui Dumnezeu. Prin sânge
ne-a mântuit pe noi pentru că ne-a adus darul iertării. Viața lui Hristos este o viață de
serenie. Sf. Clement nu a curpins întreaga eficacitate mântuitoare a morții lui Hristos în
însemnătatea ei biblică, dar totuși a făcut pași înaine, susținând că aceasta (mântuirea) s-a
împlinit prin jertfa pentru păcatele noastre.
Sf. Ignatie ne învață că în Hristos, îl adorăm pe Dumnezeu în Persoană, Care S-a făcut om,
pentru a ne descopri pe Tatăl și prin patima și moartea Sa a mântuit pe oameni și i-a făcut
părtași ai mântuirii veșnice. Prin credință și iubire, credinciosul este călăuzit spre viața
veșnică, Hristos este viața sa și moartea mărirea sa. Cel care crede în Hristos, va trăi cu
toate că el moare.
Viața bisericească se dezvoltă armonios, deoarece credincioșii sunt învățați să fie în
supunerea față de episcopi.
Sf. Policarp evidențiază ideile evanghelice de imitare a vieții lui Hristos.

39
 După Barnaba, prin patima și moartea lui Hristos ni s-a adus iertarea păcatelor și eliberarea
de moarte. Prin Botez este împărtășită iertarea păcatelor, Dumnezeu se sălășluiește în noi
și astfel începem o nouă viață.
Potrivit Didahiei, Dumnezeu a dat creștinilor, prin Hristos o nouă viață, nemuritoare, care
este manifestată în credință, nădejde și cunpaștere. Tot Didahia susține efortul moral serios
și pocăința perpetuă pentru ca omul să fie pregătit pentru viața viitoare și eventualele ei
pedepse.
Sf. Clement Romanul arată că Hristos este în mod fundamental Învățătorul cunpașterii lui
Dumnezeu și Dătătorul Noii Legi. Creștinismul înseamnă primirea acestei învățături și a
acestei Legi în inimă și în viață.
În esență, hristologia părinților apostolici nu aduce inovații față de hristologia apostolică
tradițonală, ba chiar păstrează formulările și terminologia biblică – Iisus Hristos capul
trupului Bisericii, de exemplu. Părinții apostolici afirmă credința puternică în învățătura
despre Iisus Hristos, Om adevărat și Dumnezeu adevărat, susținând astfel dumnezeirea și
umanitatea lui Hristos, astfel cum vedem la Sf. Ignatie, Sf. Clement, Sf. Policarp. Ei
dezvoltă totodată ideea învățăturii întrupării lui Hristos.
Pentru Barnaba și Herma, o preocupare o constituie și Înălțarea întru slavă a lui Hristos.
Pr. Prof. Constantin Voicu: „Hristologia părinților apostolici rămâne în felul acesta un
element de legătură între aceea a Noului Testament și aceea a apologeților care încep să o
dezvolte mai consistent, explicând-o și fundamentând-o mai rațional, fără a-i aduce însă o
modificare esențială”.
Părinții apostolici nu aduc noi explicații prin care să depășească Sf. Scriptură în ceea ce
privește modul în care firea dumnezeiască și cea omenească sunt unite în Hristos.
Observăm totuși că ei făceau o distincție între cele două firi. Așadar, unirea ipostatică
este afirmată de părinții apostolici, deși termenul dogmatic exact nu era cunoscut.

Opera mântuitoare a lui Iisus Hristos la Părinții Apostolici

Părinții apostolici abordează lucrarea mântuitoare a Mântuitorului Hristos în perspectiva legată de
învățăturile despre dumnezeirea Sa, despre realitatea firii umane și despre unirea ipostatică în unica
Persoană a Fiului lui Dumnezeu întrupat, păstrând aceleași caracteristici de prezentare a învățăturii
de credință ca și Sfânta Scriptură.

40
După Clement Romanul, Iisus Hristos este singurul Mijlocitor al mântuirii noastre. Prin El, noi
am devenit fii ai lui Dumnezeu, El este sprijinul în nevoi al celor credincioși și Marele Preot în
împărtășirea daruruilor. Prin mijlocirea Lui, noi devenim capabili de vederea lui Dumnezeu și
bucuria cunoașterii mântuitoare. Prin Sângele Domnului există mântuirea pentru toți care cred și
nădăjduiesc în Dumnezeu. Acest Sânge, care s-a vărsat ăentru mântuirea noastră este așa de prețios
pentru Dumnezeu-Tatăl, încât Hristos a obținut harul iertării pentru întreaga lume. Smerenia și
răbdarea cu care Hristos a susținut opera vieții Sale, sunt un exemplu pentru noi, care prin El am
devenit purtători ai harului.
După Herma, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, i-a pus pe oameni sub protecția îngerilor ( ne referim
și la credincioșii din timpul VT). Hristos S-a făcut om pentru a-i curăți pe oameni și El Însuși a
lucrat și a suferit ca să șteargă păcatele noastre.
După Sf. Ignatie, Hristos S-a făcut om, pentru ca El, ca Logos al lui Dumnezeu, să descopere pe
Dumnezeu oamenilor. Această revelație a lui Însuși este pentru noi o revelație a lui Dumnezeu,
întrucât El este Dumnezeu. Această revelație nu este anulată prin moartea lui Hristos, ci este
atestată iarăși, pentru iluminarea credinței. El care a fost nepătimitor, este pentru noi pătimitor.
Domnul lumii, fecioria și nașterea din Fecioara Maria și moartea lui Hristos sunt cele trei taine
incomprehensibile. Credința în moartea lui Hristos ne face pe noi capabili să scăpăm de moarte.
Astfel, patima Lui a avut în vedere și realizează mântuirea noastră. Hristos este viața noastră, nu
numai în aceea că vrea să ne dea nemurirea, ci El personal se sălășluiește în credincioși, lucrând
viața veșnică în ei. Aceasta este gândirea dominantă a sf. Ignatie: Hristos este viața noastră
nedespărțită, viața noastră pentru totdeauna, viața noastră adevărată. Hristos locuiește acum în
inimile credincioșilor, după cum face de asemenea și Tatăl. În concordanță cu aceasta, Ignatie se
denumește pe sine purtător de Dumnezeu – Teoforul. Și creștinii sunt denumiți purtători de
Dumnezeu, purtători de Hristos, purtători de sfințenie, templul în care Dumnezeu și Hristos
locuiesc. Expresiile „existența în Hristos”, „trăirea și lucrarea în Hristos” se repetă în mod constant
la părinții apostolici. Fără Hristos, noi nu avem viață adevărată
După Barnaba. Fiul lui Dumnezeu, Care și-a asumat trup omenesc a pătimit după voia lui
Dumnezeu. Patimile Sale sunt înțelese deci ca o jertfă pentru păcatele noastre. Scopul și rezultatul
jertfei sângeroase sunt în primul rând distrugerea morții și nimicirea ei prin Înviere. Dar mai ales,
iertarea păcatelor și sfințirea sufletului, deoarece noi suntem făcuți creaturi noi. Deși Barnaba nu
explică necesitatea, natura și scopul jertfei lui Hristos, nu există așadar, nici temei pentru a-i atribui
lui Barnabă că moartea Domnului are legătură numai cu păcatele trecutului. Barnaba nu reușește
să realizeze și să învețe distinct că iertarea păcatelor rămâne un element vital al întregii vieți
creștine.
În învățătura Părinților Apostolici, mântuirea pe care Hristos a adus-o și o aduce întotdeauna se
consideră drept cunoașterea lui Dumnezeu și viața cea veșnică. Prin Hristos ni se dăruiește vederea
lui Dumnezeu, prin Care de fapt avem cunoașterea adevărului în contrast cu necunoașterea
păgânilor și cu întunericul păcatului. Această cunoaștere nu se dă numai prin cunoașterea
învățătoare a lui Hristos, din propovăduirea Lui, și de asemenea la Sf. Ignatie prin aceea că Hristos
în mod personal Se descoperă ca Dumnezeu și prin aceea că prin El Duhul lui Dumnezeu se
sălășluiește în inimile credincioșilor. Sf. Ignatie vorbește mai mult decât alții în formule profunde,

41
despre sălășluirea lui Hristos în oameni. Ceea ce aparține în comun Părinților Apostolici este
accentul puternic care se pune pe faptul că Hristos, ca Revelație a lui Dumnezeu este Mijlocitorul
Legii lui Dumnezeu pe care omul poate s-o împlinească când are pe Domnul și pe Duhul în inima
Sa. Un loc stabil în concepția Părinților Apostolici îl ocupă gândirea despre Domnul înălțat la Cer
și lucrarea lui în continuare atât în raport cu noi cât și înaintea lui Dumnezeu. Certitudinea despre
nemurire care este un interes principal al timpului există deja. Inclusă în cunoașterea lui
Dumnezeu, dată în Hristos. Adesea se întâlnește ideea de nemurire ca preț pentru împlinirea legii
lui Hristos. Sfântul Ignatie leagă nemurirea de moartea și învierea lui Hristos. De altfel, se vorbește
despre moartea și învierea lui Hristos în formule destul de pauline, scripturistice. Dar fără o
precizare a limbajului paulin: Hristos a murit pentru noi, Și-a dat Sângele pentru noi. Părinții
Apostolici rămân la acest stadiu unde nu se face o aprofundare a operei de mântuire a lui Hristos.
Aceste idei le regăsim la Sf. Clement Romanul, Sf. Ignatie, Herma, Barnaba dar observăm și o
schimbare la Sf. Clement care expune totodată și problema mântuirii subiective sau a îndreptării
prin credință și fapte bune. Așadar, Sf. Clement afirmă importanța faptelor bune. Sf. Clement se
referă la rolul credinței în îndreptare făcând apel la temeiuri scripturistice cum ar fi Romani 3, 28-
30, care arată importanța credinței la înaintașii care au constituit exemple pentru contemporanii
săi. Mântuirea capată o perspectivă de viitor deoarece timpul devine o așteptare tensionată a celei
de-a Doua Veniri a lui Hristos și sfârșitul apropiat, așa cum reiese mai ales din Didahie. Această
idee a așteptării Celei de-a Doua Veniri o găsim și la alți Părinți Apostolici. Peste tot se exprimă
un sentiment puternic că se trăiește în timpul din urmă.
Rezumat
Părinții apostolici prezintă modul în care primele comunități creștine de la sfâtșitul primului secol
creștin și începutul celui de-al doilea, precepeau relația cu Dumnezeu. Putem astfel identifica
următoarele caracteristici:
1. Credința într-un singur Dumnezeu, Creatorul lumii, Tatăl, Atotstăpânitorul lumii și al
Bisericii, care a ales pe creștini ca popor al Său, Care se sălășluiește în inimile lor și care
conduce viața lor.
2. Credința în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a luat parte la creație și în Vechiul
Legământ și S-a întrupat (nu se fac referiri despre relația Fiului cu Tatăl sau desăre firea
dumnezeiască și omenească în Persoana lui Hristos). Observăm o abordare a propovăduirii
nou-testamentare despre mântuire.
3. În legătură cu formula Botezului, așa cum vedem în Didahie, se păstrează și se folosește
denumirea lui Dumnezeu ca Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, fără ca să se facă vreo mențiune
despre Duhul Sfânt.
4. Se poate observa un acord cu privire la păcătoșenia și suferința neamului omenesc care
prin neascultarea sa față de Dumnezeu și prin închinarea la idoli a căzut pradă puterii
diavolului și distrugerii veșnice.
5. Iisus Hristos este Mântuitorul, El L-a descoperit pe Tatăl și el a învățat legea morală nouă,
dar înainte de toate el a eliberat omenirea de păcat și de moarte prin patimile și moartea Sa.
A adus o nouă viață umanității, iertarea păcatelor, cunoașterea lui Dumnezeu și credința în
El, dând îndemnuri spre moralitatea adevărată, nădejde și nemurire. Acestea ne fac

42
 dependenți de patimile și moartea Sa, dar lipsește aici o înțelegerea proprie a acestor idei,
mai ales o concepție originală. Moartea lui Hristos a fundamentat și a pus în mișcare
sentimentul religios, dar ea nu este înțeleasă în consecințele sale. Autorii scrierilor
apostolice pleacă fără excepție de la înțelegerea expunerilor VT.
6. Mântuirea pe care Hristos a dobândit-o și a adus-o, este denumită în mai multe feluri:
a. Iertarea păcatelor prin Botez, noua creație – lipsește aici o claritate a ideilor, dar este
prezentă însemnătatea iertării păcatelor.
b. Comuniunea cu Dumnezeu, sălășluirea Tatălui sau a lui Hristos, sau a Duhului în inimi
c. Cunoașterea lui Dumnezeu ca Unul, Creatorul, Domnul și Tatăl.
d. Legea nouă
e. Viața veșnică drept răsplată a activității morale.
7. Mijloacele prin care fiecare își însușește bunurile mântuirii creștinătății, care ca popor al
lui Dumnezeu sunt:
a. Botezul spre iertarea păcatelor
b. Cuvântul lui Dumnezeu ca propovăduire a mântuirii și învățătura prezentată î multe
feluri ca predică sau îndemn frățesc prin învățători, apostoli, profeți sau ierarhia
Bisericească
c. Lucrarea mântuitoare a jertfei lui Hristos
d. Se recunoaște lucrarea îngerilor buni, precum și conducerea providențială a lui
Dumnezeu.
8. Creștinul îl găsește pe Dumnezeu în credință ca o cunoaștere a lui Dumnezeu,
devotamentul față de El și încrederea în El, adică în harul Său. Iertarea păcatului se produce
prin Botez, dar omul trebuie să învingă urmările păcatului. Astfel credința este sesizată și
evidențiată mai ales în legătură cu faptele bune, ca al doilea principiu independent alături
de credință, chiar dacă nu întotdeauna leagă iertarea păcatelor de exprimarea credinței.
9. Creștinul trăiește în legătură ca o comunitate sau ca o Biserică:
a. În aceasta domnește armonia Duhului în Sfânta Euharistie, în iubire frățească,
bunăvoința de a-i ajuta pe ceilalți.
b. Aici este evidențiat un contrast cu lumea păgână care trebuie convertită prin eforturile
iubirii creștine
c. Este oferit un contrast și cu iudaismul
d. Unitatea Bisericii este fundamentată pe Hristos și predica apostolilor la care se adaugă
o istorie și un destin comune. Această unitate interioară se regăsește în epistole, în
îndemnuri spre rugăciune neîncetată, prezența episcopatului, succesiunea apostolică,
toate acestea contribuind la unitatea Bisericii.
10. Există un sens viu a deșertăciunii și naturii pieritoare a acestei lumi și a slavei lumii veșnice,
ca și caracterul înfricoșător al pedepselor iadului. Sfârșitul este gândit a fi aproape.
Împărăția lui Dumnezeu este văzută ca o entitate viitoare, totală, în acord cu întreaga
tendință a concepțiilor religioase, aflate în circulație. Este pusă în circulație ideea că
evenimentul principal rămâne Judecata finală a lumii cu certitudinea că sfinții vor merge
în cer, iar necredincioșii în iad. În lucrările Părinților Apostolici se evidențiază Legea cea
Nouă și faptele cele bune, se recunoaște valoarea credinței, a harului și iertarea păcatelor,
chiar dacă nu putem identifica o înțelegere comprehensivă a problematicii Evangheliei.

43
44
 §TEFAN SANDU

ISTORIA DOGMELOR
Vol. I
ISTORIA DOGMELOR DIN EPOCA POSTAPOSTOLICA
PANA LA SF. lOAN DAMASCHIN

Editura
BREN
 64
Partea intaia. Istoria Dogmelor din epoca postapostolicS
pana la Sf. loan Damaschin. I. Invatatura cre§tinS in epoca
postapostolica. A. Parin^ii apostolici
1.Caracteristici generale. Prin denumirea de PSrin^i
apostolici se desemneaza o serie de scriitori biserice§ti, ale
c3ror scrieri s-au pastrat de la sfar§itul primului veac
cre§tin §i inceputul celui de-al doilea veac cre§tin. Aceste
scrieri, aproape intotdeauna ocazionale (epistole, omilii),
sunt foarte importante ca cele mai vechi mSrturii despre
credinja cre§tina imediat dupS Noul Testament. Totu§i, ele
nu au pretenfia de a fi prezentari ale invaiaturii creatine in
sens propriu zis pentm c3 cu greu se poate obline o
imagine completa a invataturii de credinfS. Din aceastS
cauza, ele au contribuit mai pujin la dezvoltarea invSiaturii
cre§tine, dar sunt caracteristice pentm invalatura de
credinfa §i Traditia bisericeasca, care au existat in timpul
prime! comunita|^i cre§tine*’’.
Tzvoare ; F. X. Funk, Patres Apostolici, 1-2, TUbingen, 1901,
3.Aufl., llrsg. von F. Diekamp, Tubingen, 1913; The F^arly Christian
Fathers. A Selection from the Writings of the Fathers from St.
Clement of Rome to St. Athanasius. Edited and translated by Henry
Ilettaison, London, Oxford, New York, 1974; Die apostolischen
Vater. Griechisch-deutsch Parallelausgabe, hrsg. vcai A.Lindemann,
H-Paulsen, 1992; Scrierile Parinplor Apostolici. Traducere, note §i
indici de Ifr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, Bucure§ti, 1995. Lucrari
speciale ; A. Harnack, Lchrbuch der Dogmengeschichte. Bd. 1,
S.Aufl., 1931, p.203-225; Idem, History of Dogma. VoliuneOne, New
York, 1958, p.l5o-221; Pr. Prof. §tefan Alexe, Iklesiologia ParlnplOT
Apostolici, in „Studii Teologice”,7(1955),p.368-381; Pr. lYof.
Constantin Voicu, Hristologia Parinplor Apostolici, in „Ortodoxia”,
XII 1(1961), nr3, p.405-418; Wolf-Dieter Hauschild, lchrbuch der
Kirchen- und IXigmengeschichte. Band 1. Alte Kirche und Mttelalter,
Giitersloh, 1995, p.6-8; R. Seeberg, Text-b<x)k of the IBstory of
IXxlrines- Vol. I, Oegon. 1997, p. 55-87.
B. Hagglund, Teologins historia. En dogmhistorisk dversikt, Lund,
1971, p. 1.
65
Scrierile PSrin|i!or apostolici sunt enumerate in
manualele de Istoria D^gmeior intr-o ordine diferitil, cei
mai imil|i teologi le prezintS in ordine cronologicS. Cele
mai iniportante scrieri apostolice s u n t:
fnva|5tura celor doisprezece apostoli (Didahia),
document care prezinta marturil despre viaja cre§tina din
anii 50-70. Seeberg aratS c& manualul Didaliia sau
invaiatura celor doisprezece apostoli a aparut in
Alexandria in priniul deceniu al sec. II(R. Seeberg, Text-
book o f the History o f Doctrines. Vol. 1, Oregon, 1997, p.
55). Hagglund consider^ cS Didahia dateaza din a doua
jumState a sec. II, fiind elaboratS probabil in Smima (B.
Hagglund, Teologins historia. En dogmhistorisk oversikt,
Lund, 1971, p. 1).
Prima epistoia a SSntului Clement Romanul,
aproximativ anul 95, scrisa din Roma (B. Hagglund,
Teologins historia, En dogmhistorisk oversikt, Lund,
1971, p. 1). Seeberg, crede ca aceasta a fost scrisa in anul
97 (R. Seeberg, Text-book o f the History o f Doctrines.
Vol. I, Oregon, 1997, p.55).
Sfantul Clement Romanul, Omilie, numita a doua
Epistoia catre Corinteni. Dupa Seeberg, a§a numita A doua
Epistoia a lui Clement este intr-adevar cea mai veche
Omilie bisericeasca pastrata. Aceasta este menlionata in II
Corinteni (7, 1), dupa anul 140 (R. Seeberg, Text-book o f
the History o f Doctrines. Vol. 1, Oregon, 1^97, p.55-56).
Cele §apte Epistole ale SSntului Ignatie al Antiohiei
catre Efeseni, Magnezieni, Tralieni, Romani, Filadelfieni,
Smimeni, §i Sf. Policarp, scrise la aproximativ 110 (R.
Seeberg, Text-book o f the History o f Doctrines. Vol. 1.,
Oregon, 1997, p. 55).
Epistoia Sf. Policarp (70-156), in jurul anului 110, scrisa
din Smima (B. Hagglund, Teologins historia. En
 66
dogmhistorisk oversikt, Lund, 1971, p .l). Epistola este
adresatS Filipenilor.
Papias, Episcopul de Hierapolis a sen’s la aproximativ
125, lucrarea Explicarea cuvintelor de invalaturS ale
Domnului in 5 carfi. De la acela§i sunt pastrate Fragmente
morale la Sfantul Irineu §i la Eusebiu (R. Seeberg, Text-
book o f the History o f Doctrines. Vol. I, Oregon, 1997, p.
55).
Epistola lui Barnaba, scrisa in Alexandria. Conform cap.
4,3, aceasta a fost scrisa in timpul lui Nei’va (96-98) (R.
Seeberg, Text-book o f the History o f Doctrines, p. 55).
Pastorul lui Henna este o lucrare care a aparut la Roma
fiind imparlita in 5 vedenii, 12 porunci §i 10 pilde. Cu cea
mai mare probabilitate a fost scrisa intre anii 97-100, in
timp ce al^ii dupa marturia numitului Canon Muratori au
mers pana la 140-145 (R. Seeberg, Text-book o f the
History o f Doctrines. Vol. I, Oregon, 1997, p. 55).
Teologia Parintilor apostolic! nu se refera la vreunul
dintre Apostoli, ci da o imagine obi§nuita a credin^ei
primelor comunitafi creatine. Aseman^ile cu autorii nou-
testamentari nu trebuie sa depinda direct de ceea ce preia
unul de la altul, ci de faptul ca vorbesc despre aceea§i
credin^a pe care o reprezinta. In raport cu Noul Testament,
deosebirea se prezinta mai ales in acea trasatura, care se
nume§te obi^nuit moralismul Parintilor apostolici. Faptul
ca propovaduirea legii ocupa un loc important in aceste
scrieri depinde in parte de aceea ca ele sunt adresate
cornunitatilor creatine noi, in care se punea problema
inlocuirii traditiilor vechi cu Tradijia cre§tina’^”.
2. Invatatura despre Sfanta Scriptura. Scrierile Parintilor
apostolici rnanifesta o putem ica necesitate de a intemeia
invatatura de credin|a cre§tina pe autorita]:! stabile.
’ n. I iaggluncl, l eoiogins liistoria. fin dogmhistorisk ov'ersikt, Lund,
!971. p. 2; G. Aulon. IX'gmhistoria, Stockholm. 1927, p. 9.
67
Norinele de ?nva|SturS au fosl necesare la aprecierea
propovaduirii „profetice'" aparute, precum §i fa ^ de erezii.
Parin|ii apostoHci interpreteaza afirmajiile Vechiului
Testament ca referitoare direct la Hristos §i la cre§tini. O
insemnatate mai mare decat Vechiul Testament au avut-o
desigur scrierile nou-testamentare. „Cuvantului
Domnului"’ i se atribuie din epoca Apostolilor autoritatea
hotaratoare . Papias da in lucrarea sa ,^xplicarea
cuvintefor de inva(atura ale Domnului”, o interpretare a
Cuvantului Domnului, pe care il cunoa§te atat din scrieri
cat §i din Tradijia oraia (G. Aulen, op. cit., p .l4 ). A doua
Epistoia a Sfantului Clement Romanul trimite la cattile
profetice §i ale Apostolilor. ,J)eci, fralilor §i surorilor,
dupa cuvantul Dumnezeului adevarului, va citesc aceasta
cu’/antare, ca sa fiji cu luare aminte la cele
scrise”(Scrierile Parm^ilor apostolici, p. 108). Invalatura
celor Doisprezece Apostoli se sprijina pe Evangheliile
scrise. „Cu privire la Apostoli §i profeji, potrivit dogmei
Evangheliei”(Scrierile Parinfilor apostolici, p. 32). Tradi^ia
oraia s-a prezentat intotdeauna ca autoritate §i ea a avut o
deosebita unportanta in ceea ce prive§te respingerea
ereziilor. Aceasta Tradijie privea nu numai invajatura de
credinfa propriu zisa, ci de asemenea cuprindea in sine un
bogat fond de reguli de via^a cre§tina traditionaia*^^.
G. Aul^, Dogmhistoria, Stockholm, 1927, p. 14.
G. Aul6n, Dogmhistoria, Stockholm, 1927, p. 14; B. liagglimd,
Teologins hi.storia. En dogmhistorisk Oversikt, Lund, 1971, p. 5.
Conform Sfantului Ignatie al Antiohiei, qiiscopul este purtStorul
accstei Tradi|ii autoritative. Sfantul Clement Romanul se refers la
Scriptura §i la Evanghelie in Epistoia catre Corinteni, unde afinnS :
«Mai ales sS ne aducem aminte de cuvintele ITomtnilui lisus, pe care
le-a grSit, invStand blandete.? $i indelunga rabdare... Cu aceasta
poruncS §i cu aceste inclemnuri, supunandu-ne stintelor I ni cuvinte.
(F.arly Christian Fathers, p. 38 ; Scrierile PSrintilor Apostolici, p. 58).
 68
3. inv5|atura despre Sfanta Treime. In ceea ce prive§te
continutui monumentelor sense ale credinjei, care au venit
iinediat dupa scrierile canonice'ale Noului Testament, noi
trebuie sa le luam in consideratie, mai ales intr-o Istorie a
Dogmelor, din punctul de vedere al tendintelor epocii §i
avand prezente in minte evenimentele contemporane.
Sarcina noastra, nu consta in mod uuic din a cita texte
izolate in sprijinirea adevarului, ci in da seama de
progresele obtinute in intelegerea dogmelor . Notiunea
de Dumnezeu la Parintii apostolici este biblica. Dumnezeu
este atotputernicul, care a creat lumea §i §i-a facut
cunoscLita vola sa Conform Pastotului lui Herma, credinia
intr-un singur §i adevarat Dumnezeu este evidentS.
invatatura despre Treime, in sensul de mai tarziu, nu este
inca formulata, dar fonnula Treimii apare, de exemplu la
botez §i credinta in Treime exista desigur dinainte.
Prezentarea modului in care cele trei persoane
dumnezeie§ti se raporteaza reciproc apartine totu§i
timpului de mai tarziu’^''. In ..Didahie”, fonnula trinitara a
invocarii de la Botez se gase^te amintita. Credinta in
Sfanta Treime constituie marturisirea de credinta a tuturor
Parintilor apostolici §i a vechilor scriitori biserice§ti, de§i
egalitatea §i relatia reciproca a persoanelor nu erau inca
elucidate §i definite clar‘“^. La S f Clement Romanul apare
J. Schwiuie, Histoire des IXigmes. Tome I, Paris, 1903, p. 53-54.
H. I lagglvmd, 1 eologins historia. F,n dognihistorisk Oversikt, Lund,
1971, p.5-6; G. Aiilen. IXigmliistoria. Stockholm, 1927, p. 10; R.
Seeberg, Text-book of the History of IXxttrines. Vol. I. History of
I Xx'trines in the Ancient Church, Oregon, 1997, p. 56. Pastonil lui
I lerma spune : „Mai intai de toate, crede ca este un singur Dumnezeu,
Care a creat pe toate si le-a int(x;mit. Care a adus pe toate de la
netiinta la fiin(a. Ctire cuprinde pe toate, dar numai El e necupins”
(Scrierile Parintilor apostolici, bucure§ti. 1995, p. 29),
Panagiotis N. I rcmlx-ias, IXrgniatique d'Eglisc Orthxxloxe
( atholiqiie, lome IVemicr, Chevetogne, 1966, p. 273, 274.
69
deja ciedinja in Sfanta Treime, prin menjionarea celor trei
persoaiie dumnezeie§ti. ,J^u avem oare un singur
Duninezeu un singur Hristos §i un singur Duh al harului,
rev4rsat peste noi, §i o singura cheinare in
Hristos’XEfeseni 4, 4-6)” '^*’. Clement adauga mai departe
cfi : „Viu esle Dumnezeu §i viu este Domnul lisus Hristos
Duhul cel Sfant, credin|a §i nSdejdea celor
ale§r'(Scrierile Parintilor apostolici, p.87). Sf. Clement
Romaniil avea o anumita ra^iune specials de a fece apel la
unitatea lui Dumnezeu de Corinteni §i a le prezenta
faptul cS to|i adoraii un singur Dumnezeu, cS to(i erau
eliberati de pacat printr-un singur §i acela§i Mantuitor §i
erau facu{i participanii la singuml §i acela§i Duh, el \o ia
sS'i indemne la co ncordan t. O concluzie mult mai exacta,
care se poate trage din acest pasaj este cS Sf. Clement
Romanul credea, de asemenea, in adevarata §i desavar§ita
dumnezeire a Sfantului Duh, ca §i in dunmezeirea Tatalui
§i a Fiului, din moment ce el de altfel considers pe Siantul
Duh ca principiul inspira|iei autorilor sacri
Cele mai bogate marturii ale credintei cre§tine, printre
scrierile PSrinjilor apostolici, sunt cele §apte epistole pe
care S f Ignatie, al treilea episcop al Antiohiei, le-a scris la
inceputul secolului II, in timpul calatoriei sale la Roma.
Aceste scrieri sunt in parte atestate de aiarturiile explicite
ale S f Policarp, S f Irineu, Origen, S f Atanasie $i
Eusebiu. Pe de altS parte, temele pe care el le trateaza se
adapteaza natural la istoria contemporana. impotriva
iudaizan^ilor §i dochelilor din timpul sau, S f Ignatie apara
dogma despre dumnezeirea Domnului, aceea despre natura
Clement of Rome, First F,pis1Ie to the Corinthians, in .. I he Early
Christian Fathers”, Ixmdon, 1974, p. 31; Scrierile Parintilor apostolici.
p. 80; Jules I>ebrelon, Histoire du Dogme de la I'rinit^. Tome II, Paris.
1928, p. 277.
J. Schwane, Histoire des Dogmes. Pome 1. Paris, 1903. p. 57.
 70
umana, despre Invierea Sa, despre prei'enja Trupului lui
lisus Hristos in Euharistie. Contra ereticilor
schisniaticilor, in general, el apara unitatea Bisericii
autoritatea ierarhiei biserice§ti instituita in mod
dumnezeiesc*^**.
invatatura Sf. Ignatie despre duranezeirea Fiului lui
Duinnezeu ve§nica sa preexistenja cu Dumnezeu Tatal
este mai lamurita, mai expresiva §i mai completa decat la
Sf. Clement Romanul. Domnul nostru lisus Hristos, dupa
cuvintele sale, ,,este Dumnezeu in trup, in rnoarte viaja cea
adevarata, din Maria §i din Dumnezeu, nascut in timpul
din urma din semintia lui David §i a lui Avraam. El inainte
de veci a fost la Tatal ^li in fine s-a aratat vazut. Fiind mai
presus de vreme nemasurat, El s-a fecut vSzut pentru noi,
fiind nepipait, tara suferinta, pentru noi s-a supus
suferintelor §i a rabdat totul. El a ie§it de la Until Tatal
in unul fiinteaza §i catre El unul a trecut, Dumnezeu s-a
aratat pe Sine prin El, Fiul SSu, Care este Cuvantul etem ,
provenit nu din lacere §i Care in totul a bineplacut Celui ce
L-a trimis” '^’ . Fiul lui Dumnezeu, prin unnare, dupS
invatatura S f Ignatie. aratandu-se \azu t in timp, a fost
Dumnezeu adeva'rat §i ipostatic deosebit de TatSl Sau,
Care s-a descoperit prin El; a fost Fiu din etemitate,
existand la Tai«al ^5 cu toata deosebirea sa ipostatica a fost
in imitate nedesparjita cu Tatal, ca Cuvant al Sau, provenit
nu din vreun principiu oarecare - tacerea, ci nemijlocit din
fiinja Tatalui, provenit nu intamplator §i temporal, ca
ciivantu) omenesc, ci din etemitate, co-etem cu TatSl,
pentru care se ^i nume§te Cuvant etern al Sau’
J. Sdiwane, I fismire des I>>gmes. lome I, Paris. 1903, p, 57-58.
Silvestru tip- Canev. Teok^ia dogmatics ortodoxS (cu
expuncrca istoric,^ a dogmeior). Vol, It, Itucuresti, 1899. p, 283-284.
Siiveslrti t;p. de Canev. Icologia IXigmatidS OiKxIoxft (cu
expu(K?reii islorica a dogiuditrl. Vol. 11, Buciircsti, 1899, p. 284; .lules
71
inv§|iStura Sf. Ignatie expusS in epistolele catre
Magnezieni Efeseni dovede^te c3 cre§tinismul
postapostolic transmite credinja in Sfanta Treiine, dupa
cum el insu§i o exprima. Totu§i, nu trebuie S3 se conchida
ca insu^irile implicite ale dogmei au fost deja sesizate clar
§i dezvoltate. Schemele trinitare apar ca simple formule
ale marturisirii de credinta, dar nu exista o aproftindare a
relatiilor diritre cele trei persoane dumnezeie§ti .
* 4. Hristologia. Parinlii apostolici accentueaza putemic
dumnezeirea lui Hristos. Hristos este Fiul lui Dumnezeu
din veci. Care a luat parte la creape. El este Domnul
cerului care stapane§te in cele ascunse, care va veni sa
judece pe cei vii §i pe cei nior|i. Denumirea de Dumnezeu
se folose§te direct despre Hristos, mai ales in Epistola Sf.
Ignatie cdtre Efeseni’^^. Hristos este prezent in Biserica
fiind Domnul acesteia §i cre§tinii sunt uniti cu El,
participand la moartea §i invierea Lui. Aceasta unitate a
credincio§ilor cu Hristos se accentueaza puternic de S f
Ignatie, care le spune cre§tinilor din Smima : „Am in}eles
ca ap ajuns desavar§iti in neclintita credinta, c a §i cum ati
fi pironip, cu trupul §i cu sufletul, in crucea Domnului
nostru lisus Hristos §i intarip in dragoste, in sangele tui
Hristos, plini de credinja in Domnul nostru, Care cu
adevarat este „din neamul lui David dupa trup", dar I'iu al
I^breton, Histoire dii D c ^ e de la Triiiite. Tome II. I>e Saint Clement
Saint Paris, 1928, p. 296-297.
l>eo Schefizyk, Histoire du I>igme de la Trinite, in .,M>steriiim
Salutis. EXigmatique de Tllistoire du salut”, 5. IX’eu et la KA'elafion
de la Trinitd, Paris, 1970, p. 217.
B. Hagglund, Teologins liistoria. Kn dogmhistorisk oversikt, Liind,
1971, p. 6; G. Auien, IXtgmhistoria, Stockholm, 1927, p.l2. Sf.
Ignatie sptme in acest sens : ,J>jmne7eul nostru lisus Hrist(«, a lost
zamislit de Maria, dupS randuiala lui IXimnezeu. din silmanta lui
David, ?i din Duhul Sf?..u”(Sf. Ignatie leotbrul. CStre Ht'eseni, in
„Scrierile I’arinlilor apostolici”, Bucure§ti, 1995, p. 195-196).
 72
lui Dumnezeu dupS voinja §i puterea lui Dumnezeu” '^^. La
Sf. Ignalie exisia mai raulte afirma^ii, indreptate impotriva
gnosticilor, feta de care e l‘ accentueaza umanitatea
adevarata a lui Hristos. El afirma trupul adevarat al lui
Hristos §i realitatea patimilor sale §i cu o claritate
asemanatoare el susfine dumnezeirea sa adevarata. De
asemenea, el afirma putemic intruparea lui Hristos,
realitatea firii umane a lui Hristos §i inva^tura ca Hristos
este Dumnezeu adevarat §i om adevarat’^'*. Pentru a
reziuna hristologia Sf, Clement Romanul trebuie sa se
spuna ca dupa el, in Hristos am devenit fii ai lui
Dumnezeu. Prin sangele sau, Hristos ne-a mantuit
deoarece El ne-a adus harul iertarii. Viaja Lui este pentru
noi un exemplu de smereme. Se poate spune, intr-adevar,
ca S f Clement nu a cuprins intreaga eficacitate
mantuitoare a mortii lui Hristos iii insemnatatea ei biblica,
dar el a mers mai departe sa sus^ina ca el a crezut c8
aceasta s-a implinit prin jertfe pentru pacatele noastre. La
Sf. Iguatie Te<»ibrul, Catre Smimeni, in „Scrierile Parintilor
aptstolici’’, p. 219.
Sf Ignatie Teoli iul invata dtspre trupul adevarat al lui Ifristos §i
reidilatca patimilor ‘^alc. El s-a ndscut cu adevarat. El a mancat §i El a
haul; EJ a patirnit c i adevarat in tinipul lui Ponjiu Pilat; a fost rastignit
cu adevarat §i a nuiril ( Iral. 9). Fiul Mariei §i Fiul lui Dumnezeu, mai
iritai patimilor, apoi nepatimitor, lisus Hristos, Domnul nostm(Efes.
7). Id este Logosul, care 1-a revelat pe Fatal; El a dat nemurirea prin
moartea §i Invierea sa (Early Christian Fathers, London, 1974, p. 4).
In Epistola catrc Tralieni, Sf Ignatie va accentua realitatea firii umane
a lui Hristos (Ignatius. To the Trallians. IX, in „The Early (Christian
Fathers”, Unidon, 1974, p. 44; Scricrilc Parinfilor apostolici, p. 207).
In Epistola calre Smirneni, Sf Ignatie vorbe^te despre mantuirea prin
Hristos, Dumnezeu §i Om (Ignatius, d o the Smymaeans, I-II, in„The
Eitrly Christian Eathers”, p.48; Scrierile Parinjilor apostolici, p. 219-
220), De asemenea, aici in Epistola cStre Smimeni S f Ignatie
accentueaza realitatea tirii uniimc a lui Hristos (Ignatius, To the
Smymaeans, 1-11, in ,.'lhe Early Christian Fathers”, London, 1974, p.
48; Scrierile P?irin|ilor apostolici, p. 220).
73
Sf. Igiiatie, noi g^sim adevSrul c5 In Hristos adoram pe
Dumnezeu in persoanS, care s-a fScut om peniru a ne
descoperi pe Dumnezeu §i prin patinia §i moartea sa a
mantuit pe oameni i-a facut parta^i ai mantuirii ve§nice.
In inimile acelora care in credin|a primesc mesajul
Evangheliei, Hristos locuie§te in ei de aici inainte.
Credinciosul este cSlauzit spre via^a ve§nica, al carei
conjinut este credinfa §i iubirea. Hristos este viala sa, §i
moartea mSrirea sa. Cel care crede in Hristos va trai cu
loate cS el moare. Via{a bisericeasca se dezvolta annonios,
deoarece credincio§ii sunt invaiaii sa fie in supunere in
viat5 §i invaiatura fa{a de episcopii lor. In sffir§it, noi
notam o con^tiinia a viejii in timpurile din urma . Ideile
dominante ale Sf. Policarp sunt vazute ca fiind exact
conforme Evangheliei. Cre§tinul care s-a alipit de Hristos.
in credinia, in iubire deplina impline§te legea lui Hristos,
urmandu-l cu rabdare, in nadejdea vietii, la fel ca §i
Hristos. Influenza ideilor S f Ap. loan (in special din
epistole) este in aceasta ordine a S f loan vizibila dupa
cum este spiritul diferit care il anima. Dupa Bamaba, prin
patima §i moartea lui Hristos ni s-a adus iertarea pacatelor
§i eliberarea de moarte. Prin Botez, iertarea pacatelor este
impart§§ita noua, Dumnezeu se sala§luie§te in noi §i o
noua viata incepe. In aceasta noua viata, cu vointa libera,
se implinesc poruncile lui Dumnezeu ' \ Conform
Didahiei, Dumnezeu, prin Hristos, a dat cre§tinilor o via(a
R. Seeberg, Text-book of the History of IXx:trines. Vol. [. History
of Doctrines in the Ancient Church. Oregon, 1997, p. 57 §i 68-69; R.
.Seeberg, I.ehrbuc!i der IXigmengeschichte. Erste Halfle. Die
IXigmengeschichte der alien Kirche, Erlangen and Teizig, 1895, p.20,
32.
R. Seeberg, Text-book of the History of IXxtrines. Vol. I. History
of Doctrines in the Ancient Church. Oregon, 1997, p. 69-70, 73; R.
Seeberg, I.ehrbuch der Dogmenge-schichte. Erste Hill he. Die
Dogmengcschichte der alien Kirche, p. 33, 37.
 74
nemuritoare, care este manifestatS in ciedin^S, nadejde §i
cunoa§tere. Aceasta se na§te este pastratS in om prin
Botez Euliaristia Domnului, prin invSiSturS §i
instruire date in diferite feluri. Didahia sustine aceastS
viata in efortul moral seidos §i pocainja perpetua §i astfel
omul este pregatit pentru judecata viitoare §i pedepsele ei.
In Omilia Sf. Clement R^omanul se arata ca Hristos este in
mod fiindamental invatatorul cunoa§terii lui Dumnezeu §i
datatorul noii legi. Cre§tinismul inseamna primirea acestei
invataturi acestei legi in inima §i viatS. Motivele care
indeamna la iinerea legii astfel date sunt considerarea
importanjei darului lui Dumnezeu §i credinfa in fagaduinja
rasplatii*'^^.
„In esenja, hristologia Parinlilor apostolici nu aduce
inovajii faja de hristologia apostolica tradilionalS, ba
pastreazS chiar formulariie §i terminologia biblica (lisus
Hristos, capul trupului Bisericii - Efeseni mijlocitorul -
I Petru Modelul). De aceea nu se poate a§tepta ca din
conjinutul scrierilor Parintilor apostolici sS derive
explicatii §i marturii adecvate pentru toate tezele
principale ale adevarului rev elaf'’^ . PSrinp’i apostolici
afinna puternic inva{atura despre lisus Hristos, Dumnezeu
adevarat §i om adevarat, sustinand deci dumnezeirea §i
umanitatea lui Hristos, despre care trateaza Sf. Clement,
S f Ignatie $i Sf Policarp. Ei dezvolta totodatS ideea
intruparii lui Hristos. Inaljarea in slava a lui Hristos
constituie o preocupare pentru Bamaba §i Herma.
R. Seeberg. [ext-book oftlie Mislory of Dcxarines. Vol. I. History
of lXx:frines in the Ancient C'luirch, Oegon, 1997, p. 75, 77; R.
Seebcrg, l ehrbnch der IXigincngeschichte. Ilrste Haifte. Die
rxigmengeschichte der alien Kii che, p. 39, 41.
Pr. IXof. Constantin Voicu. Hristologia Parinplor Apostolici, in
..Oruxloxia". XII1(1961). nr, 3, p. 417.
75
Jlrisiolog ia PSrinjilor apostolici ramane in felul acesta
un element de legatur§ intre aceea a Noului Testament §i
aceea a apologeplor, care incep s3 o dezvolte mai
consistent, exp!icand-o §i fundamentand-o mai rational,
firS insS a-i aduce o modificare esen^iala”*^’.
In ceea ce prive§te modul in care firea dumnezeiasca §i
Area omeneasca sunt unite in lisus Hristos, noi nu gasim
nimic la Parin(ii apostolici care sa depa§easca explicatiile
Sfintei Scripturi, ci termenii de care ei se folosesc indica
suficient ca ei credeau in persoana distincta a lui lisus
Hristos §i in integritatea celor doua firi, caci ei nu vorbesc
niciodata decat de un singur Hristos §i ei ii atribuie Lui
deodata lucrarea dumnezeiasca §i lucrarea omeneasca'"’”.
Unirea ipostatica a celor doua firi in Hristos este afinnata
clar de Parinjii apostolici, de§i temienul dogmatic exact,
care o desemneaza nu ar fi cunoscut (Panagiotis N.
Trembelas, Dogrnatique de I’Eglise Orthodoxe
Catholique. Tome Second, p. 97).
Opera mantuitoare a lui lisus Hristos. Dogma cea mai
importanta cu privire la opera de mantuire, articoliil de
credin^a despre mantuirea prin lisus Hristos, care are ca
baza dogmele despre dumnezeirea sa, despre firea sa
umana adevarata §i despre unirea ipostatica a celor doua
firi in persoana unica a Domnului, este dogma care de
asemenea in mod clar a fost enun^ata de Parintii apostolici
ca §i de S Snta S c r ip t u r a '.
Dupa Sf. Clement Romanul, Hristos este singurul
mijlocitor al mantuirii noastre. Prin El, noi am devenit fiii
lui Dumnezeu. El este un sprijin in nevoi §i marele preot in
imparta§irea darurilor. Prin mijlocirea Lui, noi suntem
Pr. Prof. Constantin Voicii, Hristologia Parinfilor Apostolici, in
„Ortodoxia”, XIII(1961), nr. 3. p. 417.
J. Schwane, ttistoire Jes f>>grnes. I’oine I, Paris, 1903, p. 244.
J. Schwane, Histoire dcs lA ^ics. Tome 1. Paris, 1903. p. 245.
 76
capabili de vederea lui Dumnezeu bacuria cunoa^terii
nemuritoare; prin aceiista, credinta, evlavia, pacea,
rabdarea, cumpatarea §i mtelepciunea apar^in cre§tinului.
Din iubire, Hristos §i-a dat sangele sau pentru noi, trupul
sau pentru trupurile noastre, sufletul sau pentru sufletele
noastre. Prin sangele Domnului exista m ^ tu irea pentru
tofi care cred §i nadajduiesc in Dumnezeu. Acest sange,
care s-a varsat pentru mantuirea noiistrS, este a§a de
prefios pentru Dumnezeu Tatal, incat Hristos a ob|inut
harul iertarii pentru intreaga luine. Smerenia §i rabdarea cu
care Hristos a susfinut opera vietii sale sunt un exemplu
pentru noi, care prin El am devenit purtatori ai harului’^^.
Dupa Henna, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, i-a pus pe
oameni (evident in(elegand pe credincio§ii din timpul
Vechiului Testament) sub proteclia ingerilor; El insu§i s-a
facut om pentru a purifica pe oameni §i El insu§i a lucrat
foarte mult §i a suferit mult ca sa §tearga pacatele noastre.
El a aratat oamenilor calea viejii dandu-le legea pe care El
a primit-o de la I'atal. Astfel, Hristos a adus iertarea
pacatelor trecutului §i pentru viitor da oamenilor poruncile
Sale. Dupa Sf. Ignatie, Hristos s-a facut om pentru ca El,
ca l.ogos al lui Dumnezeu, sa reveleze pe Dumnezeu
oamenilor. Aceasta revelatie a lui insu§i este pentru noi o
revela|ie a lui Dumnezeu, intrucat El este Dumnezeu.
Aceasta revelatie nu este anulata prin moartea lui Hristos,
ci este atestata iara§i pentru iluminarea credin(ei. El, care a
fost nepalimitor este pentru noi patimitor. Domnul lumii,
fecioria §i na§terea Fecioarei Maria §i motutea lui Hristos
sunt cele trei taine incomprehensibile. Dar credin^a
R. Seeberg. Text book of the History of I>TCtrines. Vol. I. History
of IXKlrines in ttie Ancient Church, Oregon, 1997, p. 56-57; R.
Sreberg. l.ehrbuch der lX>ginengcschichte. t^rste HSlfle. Die
tX)gmengeschiclne der alteii Kirche, I-jlangen and Leipzig, 1895, p.
2o.'
77
cunoa§te cS toate acestea au ca |inta distrugerea mor^ii. In
fnod deosebit via(a nohstrS de acum i§i are originea in
moartea lui Hristos; prin aceastS tainS noi am ob{inut
credinja. Credinja in moartea Lui ne face capabili sa
scSpAm de moarte. Astfel patima Lui a avut in vedere §i
realizeaza mantuirea noastrS. Hristos este via^a noastr3, nu
numai in aceea cS vrea ca odata sa ne dea nemurirea, ci in
aceea c5 El personal se s3l5§luie?te in credmcio§i, lucrand
viafa ve§nic3 in ei. Aceasta este gandirea dominanta a Sf.
Ignatie. Hristos este viafa noastrS nedespSriita, viaia
noastrS pentru totdeauna, viaja noastra adevarat3. Hristos
locuie§te acum in inimile credincio§ilor, dupS cum face de
asemenea Tatal. In concordanla cu aceasta, Sf. Ignatie se
denume§te pe sine purtator de Dumnezeu §i cre§tinii sunt
denumiji purtatori de Dumnezeu, purtatori de templu,
purtStori de Hristos, purtatori de sfinfenie, templul in care
Dumnezeu §i Hristos locuiesc. Expresiile : existenta in
Hristos, tr3irea §i lucrarea in Hristos se repeta constant.
Fara El noi nu avem viata adevarata’'*^. Dupa Bamaba,
Fiul lui Dumnezeu, care §i-a asumat trupul omenesc, a
pStimit pe cruce, confonn voii lui Dumnezeu. Patimile
Sale sunt injelese deci ca o jertfS pentru pScatele noastre.
Scopul §i re ^ lta tu l jertfei sangeroase sunt, in primul rand,
distrugerea morlii §i nimicirea ei prin inviere; dar mai ales
iertarea p3catelor §i sfinlirea sufletului, deoarece noi
suntem ficu^i creaturi noi. „Pentru aceasta a suferit
Domnul sa-§i dea trupul Sau spre nimicire, ca sa ne
cur3tim prin iertarea pacatelor, cu stropirea cu sangele
Lui”. ,JPentru c3 innoindu-ne pe noi, prin iertarea
pScatelor, ne-a dat alt chip, sa avem suflet de copil, ca §i
R. Seeberg, Text-book of the History of Doctrines. Vol. I. Histor>'
of Doctrines in the Ancient Church, ciregon, 1997, p. 59-6o. 65; R.
Seeberg, I.ehrbuch dc/ Dogmaigescliichte. Crste HJilfte. Die
Dogmengeschichte der alltm Kirchc, p. 23, 28-29.
 78
cum ne-ar fi facut din nou”. Conform vestirii Evangheliei
se proclama „iertarea pScatelor §i cur5^irea inimii”. Prin
patima Sa pentru noi, Hristos ‘se sala§luie§te in noi. De§i
Bamaba nu explica necesitatea, natura §i scopul jertfei lui
Hristos. nu exista nici baza pentru a atribui lui ideea cS
moartea Domnului are legatura numai cu pScatele
trecutului. Patimile lui Hristos sunt reprezentate ca ^ a n d
moartea neputincioasa §i stabilind in noi principiul unei
reinnoiri permanente. Barnaba nu izbute§te totufi sfi
realizeze §i sa inveie distinct ca iertarea pScatelor rto a n e
un element vital al intregii vieti cre§tine'‘*‘*.
In invatatura Parintilor apostolici, mdntuirea pe care
Hristos a adus-o §i o aduce intotdeauna se considers drept
cun*;a§terea lui Dumnezeu §i viaia ve^nica. Prin Hristos ni
se daruie§te vederea lui Dumnezeu, cunoa^terea
adevSrului in contrast cu necunoafterea pSgSrator §i cu
intunericul pacatului. Aceasta cunoaftere nu se da munai
prin lucrarea invalatoare a lui Hristos, prin propovSduirea
Lui, ci de asemenea, la Sf. Ignatie, prin aceea cS Hristos m
mod personal se reveleaza ca Dumnezeu §i prin aceea c5
prin El, Duhul lui Dumnezeu se sS18§luie§te in inimile
credincio^ilor. Sf. Ignatie vorbe§te mai mult decat al0i in
fonnule profunde despre salafluirea lui H r^tos in oameni.
Ceea ce apartine in comun Parin|ilor apostolici este
accentul puternic, care se pune pe faptul c3 Hristos ca
P^evelalia lui Dumnezeu este mijlocitorul legii lui
Dumnezeu, pe care omul poate s& o implineascS, c ^ d are
pe Domnul $i pe Duhul in inima sa. Un loc stabil in
conceptia Parintilor apostolici il ocupS gandirea despre
Domnul inallat la cer §i lucrarea lui in continuare atdt in
R, Seeberg, Text-book of the History of Doctrines. Vol. I. Mstory
of Doctrines in the Ancient Church, Oregcm, 1997, p. 70-71; PL
St^berg, Lehrbuch der Dogmengeschichte. Erste Haifte. K e
Dogmengesdiichte der alten Kirche, p. 34.
79
raport cu noi cat §i inainlea lui Dumnezeu. In context
apropiat cu cunoa§tereA despre Dumnezeu se afla darul
mantuitor a! nemuririi. Certitudinea despre nemurire, care
este un interes principal al timpului, exista deja inclusa in
cunoa§terea lui Dumnezeu data in Hristos. Adesea se
intalne§te ideea de nemurire ca pret pentru implinirea Idgii
lui Hristos. Sf. Ignatie leaga nemurirea de moartea §i
invierea lui Hristos. De altfel, se vorbe§te despre moartea
§i inviefea lui Hristos in formule destul de pauline, de§i
fira o patrundere mai profunda in gandirea Sf. Ap. Pavel.
Hristos a murit pentru noi, §i-a dat sangele sau pentru noi.
Totu§i, o introducere mai aprofundata in opera lui Hristos
nu se face’"*^. Daca unii dintre Parintii apostolici ca S f
Clement Romanul, S f Ignatie, Herma §i Bamaba descriu
opera de mantuire a lui Hristos, dupa am aratat mai sus,
S f Clement expune totodata §i problema mantuirii
subieotive sau a indreptarii prin credinta §i fapte bune. S f
Clement afirma despre faptele bune. ,A§adar, pentru ca
suntem parte sfant^ sa facem fapte de sfinienie... Sa ne
imbracam cu unirea, smerindu-ne, infranandu-ne,
departandu-ne de vorbire de rau §i clevetire, find drepti
prin fapte, nu prin cuvinte” . S f Clement se refera totodata
la rolul credinfei in indreptare atunci cand spune : „Tofi
(p-atriarhii) au fost slaviti §i mariti nu prin ei in§i§i sau prin
fiiptele lor sau prin dreptatea pe care au savar§it-o, ci prin
voinia lui Dumnezeu. Si noi dar, fiind chemafi prin vointa
lui Hristos lisus, nu ajungem drepti prin noi in§ine, nici
prin infelepciunea noastra sau prin priceperea noastra sau
prin evlavia noastra sau prin faptele pe care le-am savar§it
in cuvio§ia inimii, ci prin credinta (Rom. 3, 28,30), prin
G. Aul6i, Dogmhist'iria, Stcx;khoIm, 1927, p. 12; B. Haggluiid,
Teologins historia. En dogmhistorisk oversikt, Lund, 1971, p. 3.
 80
care Dumnezeu cel atotputemic i-a mdrcptat din veac pe
Daca mantuirea este ceva prezent acum, aceasta este
(otu§i mai inainte de toate ceva viitor. Timpul traie§te intr-
o a?teptare tensionata a doua venire a lui Hristos §i
sfarsjitul apropiat, precum reiese mai ales din Invajatura
celor Doisprezece Apostoli (Didahia) $i din prezentarile
realiste ale lui Papias, Barnaba §i Herma. Peste tot exista
un sentiment puternic ca se traie§te in timpul din unna.
Aici este vorba de a veghea la semnele acestuia §i de a se
pregati pentru judecata viitoare §i rasplata ei*'*’.
6. Privire rezumativa. Aceasta expunere ar trebui sS fie
detaliata, deoarece natura izvoarelor impune acest hicru,
apoi ideile expuse formeaza punctul de plecare al Istoriei
Dogmelor. Expunerea ne da o imagine despre credinja
comunitafii cre§tine de la sfar§itul secolului I ?i uiceputul
secolului II. Aceasta imagine astfel construita poate sS
ridice pretenjia de fidelitate deoarece realizarea ei a fiast
elaborata din cele mai diverse par^i ale Bisericii §i din
scrierile cu cel mai variat caracter, epistole pastorale |i
manuale, martirii, invatatori, profeji §i propovaduitori.
Din aceasta expunere rezulta urmatoarele caracteristici :
l.Credinta intr-un singur Dumnezeu, Creatorul lumii,
Tatal atotstapaniiorul lumii §i al Bisericii, care a ales pe
creftini ca popor al sau, care se sala§luie§te in inimile for
§i care conduce viala lor 2. Credinpi in lisus Hristos, Fiid
lui Dumnezeu, care a luat parte la creajie §i in vechiul
legamant §i s-a intrupat. Desigur, noi nu afISm referiri
despre relatia Fiului cu Tatal, despre firea dumnezeiasca §i
''*® Clement of Rcane, First Epistole to the Corinthians, XXX §i
XXXII, in ,, The Early Christian Fathers, London, 1974, p. 30; S£
Clement Romanul, Epistola cStre Corinteni (I), in „Scrierile P§rintil«'
apitsU'lici”. Bncure^ti, 1995, p. 69, 70-71.
(}. Anlf-n. iXigmhisloria, Stockholm, 1927, p. 13-14.
81
firea omeneasca in per>?oana lui Hristos. De asemenea,
exista o prelucrare n propovaduirii nou-lestamentare
despre nianluire'^*’, 3. In legatura cu fonmila Botezului
(Didahia 7,1,3) se pastreaza $i se folose§te denumirea lul
Dumnezeu ca Fatal, Fiul $i Slantul Duh, fara ca sa se fac8
reflec|ii cu privire la Duhul Slant. 4. De asemenea,
domne§te un acord cu privire la pacato§enia §i suferinja
neamului omenesc, care prin neascultarea sa fafa de
Dumnezeu §i prin inchinarea la idoli a cazut prada puterii
diavolului §i distrugerii ve§nice. 5. Hsus Hristos este
Mantuitorul. El l-a revelat pe Tatal §i El a invajat legea
moraia nou3, dar inainte de toate El a eliberat omenirea de
pScat ?i moarte prin patimile §i inoartea sa. El a adus o
nou5 via^S umanitStii, iertarea pScatelor, cunoa§terea lui
Dumnezeu §i credin^a in El, dand indemnul spre moralitate
adevSratS, nSdejde §i nemurire. Acestea ne fac de
asen^nea dependent de patimile §i moartea sa, dar
lipse§te aici o inlelegere proprie a acestor idei, o conceplie
originals. Moartea lul Hristos a fundameniat §i a pus in
miscare sentimentul religios, dar ea nu este inleleasa in
consecinlele sale. Autorii scrierilor apostolice pleaca fara
excepfie de la infelegerea expunerilor Vechiului
Testament. 6.M5ntuirea, pe care Hristos a dobandit o §i
a adus-o, este denumita pe drept in diferlte feluri : a)
iertarea pScatelor prin botez, noua creafie. Claritatea
ideilor lipse§te aici, in general, da se prezinta in mod
deosebit insemnStatea iertSrii pacatelor pentru intreaga
viajS activS, b) comuniunea cu Dumnezeu, sala§luirea
TatSlui sau a lui Hristos sau a Duhului Sfant in inimi (Sf.
Ignatie, Herma), c) cunoa§terea lui Dumnezeu ca Unul,
R. Seeberg, Lxihrbuch der Dogmengeschichte. Erste Haille. Die
Dogmengeschichte der alten Kirche. p. 41-42; IE Seeberg, I’ext-book
of the Histcry of l>x:trit.es. Vol. I History of I3octrines of the Ancient
Church, Oregon, 1997, p. 77-78,
 82
Creatonil, Domnul §i TatSl. d) legea noua. e) via(a ve§nic8
149
drept ras|ilata a activitatii nx)rale r.Mijloacele, prin
care fiecare i$i irLSu?e$te bunurfle mantuirii cre$tinat3{ii ca
popor al lui Dumnezeu sunt In mod deosebit : a) Botezul
spre iertarea pacatelor, b) Cuvantul lui Dumnezeu ca
propovaduire a maiituirii §i inva{atura prezentatS in multe
feluri ca predic3 sau indemn frajesc prin inv3t3tori,
apostoli, profeti, prin ierarhia bisericeasc3. Dar aici nu
exist3 o teorie despre raportul lucr3rii lui Dumnezeu cu
aceastS propovaduire. Prin aceste mijloace se transmite
omului mantuirea. Lucrarea lui Dumnezeu in om in mod
esen^ial se intelege ca una adev3rat3 corespunzand fiiniei
omului. Legatui’a cii iertarea p3catelor lipse?te, dup3 cum,
de asemenea propov3duirea cuvantului nu este clar
subordonat3 acestui scop determinant, d) se recunoa§te
aici lucrarea ingerilor buni (Herma), precum §i conducerea
provideniial3 a lui Dumnezeu. 8. Cre$tinul il g3se§te pe
Dumnezeu in credint3 ca o cunoa§tere a lui Dumnezeu,
devotamentul fal3 de El ?i increderea in El, adic3 in Harul
s3u, in apropierea de El §i in primul rand in fagSduinja lui
Dumnezeu. Apoi depinde de dezvoltarea moral3 a omului.
Dar aceast3 cunoa§tere este intunecatS. P3catul, iertarea
acestuia se produce prin botez, dar in om r3mane o putere,
care face sa se deosebeasc3 intre p3catele cu intenjie §i
cele ocazionale (Herma). Omul trebuie s3 lupte §i s3 le
inving3, dar aceasta nu are loc prin credinfa in iertarea
p3catelor care dainuie, ci prin apropierea de Dumnezeu,
increderea in ajutorul s3u §i inainte de toate prin iubire ca
implinire ascult3toare a poruncilor lui Dumnezeu.
Leg3tura cu credinja nu lipse§te in nici un fel, dar ea nu
R. Seeberg, Lehrbuch der IXigmengeschichte. Er.ste HSlfte. Die
Dogmengeschichte der alten Kirche, Erlangen und Leipzig, 1895, p.
42-43; R. Seeberg, Text-b(xik of History ofI>octrin{s. Vol. I. History
of IXctrincs in the Ancient Church, Oregon, 1997, p. 78-79.
83
este sesizatS putemic ?i nu este paslratS in puritate. Faptele
bune se prezintS ca al dloilea principiu independent alSturi
de crediiHi, deoarece acestea inlS(i§eaz3 o legSturfi
delenninanlS penlni iertarea pScatelor. Aici exista a doua
deficients in aceste idei. Iertarea pScalelor nu se rnentine
ca obiect esential al credintei*'*’. 9. Cre§tinul traie§te in
legSturS cu o comunitate sau o BisericS. a) In aceasta
domne§(e annt^nia duhului (in mod deosebit in celebrarea
Euharistie). iubirea frateascS, bunavointa de a invata §i
indruma. de a ajuta pe cei sSraci. b) Aici este prezentat un
contrast putemic cu lumea pSganS, care trebuie convertitS
prin eforturile iubirii creatine, c) De asemenea este oferit
chiar patrunzStor un contrast cu iudaismul, care reprezinta
un stadiu vechi al dezvoltarii. d) Unitatea Bisericii in
general este flindamentata pe Hristos §i predica
Apostolilor, la care este adSugata infiuenta unei istorii
cotnune §i a unui destin comun. Unitatea interioara i§i
gSse^te expresia in epistole §i pelerinaje, indemnuri §i
rugSciuni reciproce neincetate. lerarhia Bisericii, in mod
deosebit episcopatul, are o insemnatate locals pentru
fiecare comunitate particulara. In timp ce lerarhia
bisericeascS este apreciatS fbarte mult, exists cea mai
deplina reCunoa§tere a activita|ii libere a tuturor
credincio§ilor in lucrurile spiritule. Dar noi trebuie sS
observSm deja inceputul unui conflict intre tradifie §i
succesiune pe de o parte, §i Duhul §i harismele pe de altS
parte’**. 10). Exists un sens viu al de§ertaciunii §i naturii
R. Seeberg. lehrbiich der l>)gmengeschichte. Erste Iiaifte. Die
Dngmengeschichte der alien Kirche, p. 43-44; R. Seeberg, Text-b(x>k
of the IfisUTry of Doctrines. Vol. I. History of Doctrines in the Ancient
C^iiirch, Oregon, 1997, p.79-80.
R. Seeberg, Text-book of the History of D(x;trines. Vok I. Histcxy
of f>octrines in the Ancient Church. Oregon, 1997. p.80; R. Seeberg.
I.ehrhuch der I> gmengeschichle. Erste Halfle. Die
!>>gmengeschichte der tdten Kirche. p. 44,
 84
pieritoare a acestei lurni al slavei lu.nii ve$nice, ca §i
caracterul groaznic al pedepsdor iadului. Sfar^itul tuturor
lucrurilor este gandit a fi aproape. Eshatologia este
formulata din irmgini ale Vechiului Testament, profejii
afimiatii ale lui Hristos. imparafia lui Dumnezeu sau
bunul supreni, este vaziitS ca o cntitate viitoare totals, in
acord cu intreaga tendinfS a concep{iilor religioase care
prevaleaza. Cu cat sunt mai vechi izvoarele. cu atat este
mai vie acestei impara|ii. Inainte de slar^it exists
imparajia de o tnie de am (Barnaba, Papias), care este,
dupa rnodelul Judaic, descrisa intr-un mod fantastic.
Totu§i, se gascijte in ac;eastS a§teptare unul din impulsurile
doniinante ale campaniei creatine din primul seed. Pe de
aha parte, este perfect sa se afirme ca lucrul principal
raniane judecata finals a lumii §i desigur cS sfin^ii vof
merge in cer la Dumnezeu, iar necredincio§ii in iad.
Aceasta a fost cuprinsa in ideea rasplatii pentru purtarea
de pe pamant''^^.
Acestea sunt ideile principale ale epocii descoperite de
analiza ciustita a izvoarelor. Mi§carea gandirii mo^tenite
de la epoca apostolica este pastrata in forma exterioarS §i
in general in continut, dar conexiunea ideilor componente
este eliminata $i intelegerea adevarului devine in punctul
decisiv dificila. Credinja. harul iertarea pacatelor tree in
platml al doilea in schimb legea noua ?i faptele bune
deviri proeminente. O lipsa a injelegerii comprehensive §i
a sesizarii profunde a Evangheliei este sesizabilS,
Rezultatul cel mai demn de incredere al studiului
perioadei pe care o analizam, fece sa se afinne cS variatiile
de rand ale gandirii creatine din vederile apostolilor nu
R Sreberg. t ext book of the Jlislory of IXxrtrines. Vol. I. History
of ttfK'trines in the Ancient Church, Oregon, 1997, p. 80-81; R.
Sceberg. l.eltrbuch der lX>ginengeschichte. T'.rste Halite. f>ie
!X>gmengeschichte dcr alien Kirclie, p.44-45.
85
sum airibui(e direct tendinlelor iudaice. Astfel, concluzia
care se poate irage din taracterul general al concepfiei care
prevaleazS este cS in nici un punct de vedere nu poate fi
descoperita vreo influents a gandirii iudeo-cre§tine sau a
legii ceremoniale '
B. Simbolul apostolic’’’'*.
In mamialele de Istoria Dogmelor, Simbolul apostolic
este prezentat imediat dupS Parintii apostolic!. Simbolurile
de credinta intereseazS in mod deosebit Istoria Dogmelor
$i Teologia Dogmatics §i Sirnl)olica. Ceie trei Simboluri
mentionate iii manualele de Istoria Dogmelor §i de
Simbolica sunt : Simbolul apostolic, Simbolul niceo-
constantinopolitan §i Simbolul atanasian.
Aceste Simboluri, din cauza raspandirii lor universale §i
a autoritatii lor incontestabile, in toata Biserica, au fost
numite Simboluri ecumenice sau sobomice^ti*^^.
R. Sccbcrg. op. cit., p. 81; R, Seeberg, op. cit., p.45.
Izvoarc :Rufin, Commentarius in Symboliun Apostolorum, P.L.,
21, col. 335-386; Rufin de Aquileea, Marturisire de credinja ortodoxa
(Traduccre coinentariu de Pr. Prof Nic. Petrescu), in ,J^tropolia
Oiteniei”, XXXVI(1984), nr. 5-6, p. 355-361; A. Halm, Bibliothek der
Symbole und Glaubensregeln der alten Kirche, Breslau, 1897, Neudr.,
Hildesheim, 1962; 1. Karmiris, Dogmatica et Sj'mbolica Monumenta
Orthodoxae Catholicae Ecclesiae, Editio Secunda, Atena, 1960;
Lucrari speciale : F. Kattenbusch, Das Apostolische Symbol, Txiipzig,
1894; W. Trillhaas, Das Apostolische Glaubensbekenntnis, Witten,
1953; J. Ratzinger, Einfuhrung ins Christentum. Vorlesungen iiber das
Apostolische Glaubensbekenntnis, Miinchen, 1968; W. Parmenberg,
l.a foi des Apirtres. Commentaire du Credo, Paris, 1974; §tefan
Sandu, vSimbolul Apostolic in teologia protestanta actuaia §i punctul
de vedere ortodox, in „Ortodoxia”, X3^VI(1989),nr. 3, p. 41-62.
Hristu Andrutos, Simbolica. I'raducere din iimba greaca de Prof.
Univ. Iiistin Moisescu, Craiova, 1955, p. 22. I. Karmiris arata c3
Alexander Halesius (+1245) a fost primul care le-a denumit „tria
symbola, primum Apostolorum, sccimdam patrum Nicaenorum,
tertium Athanasii” (I. K; rmiris, IXigrnatica ct Symbolica Monumenta
Orthodoxae Catholicae Ecclesiae. Vol. I, Alena, 1960, p. 34).
 TEMEIURI SCRIPTURISTICE

1. Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea

Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele
domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul! Şi a
făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-
a făcut; a făcut bărbat şi femeie." (Facere 1, 26-27)

2. Haidem, dar, să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu

se mai înţeleagă unul cu altul". (Facere 11, 7)

3. Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau

înaintea lui; şi cum l-a văzut, a alergat din pragul cortului său în
întâmpinarea Lor şi s-a închinat până la pământ. Apoi a zis: "Doamne,
de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău! (Facere 18, 2-3)

4. Şi strigau unul către altul, zicând: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul
Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!" (Isaia 6,3)

5. Să te binecuvânteze Domnul şi să te păzească! Să caute Domnul

asupra ta cu faţă veselă şi să te miluiască! Să-Şi întoarcă Domnul fala
Sa către tine şi să-li dăruiască pace! (Numerii 6,24-26)

6. Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am
născut! (Psalmi 2,7)

7. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la

mine. (Psalmi 50,12)
8. Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este
mântuirea mea; ( Psalmi 61,1)

9. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în

numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu
voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.
(Matei 28,19-20)

10. Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine
şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se
va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. (Luca 1,35)

11. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au
deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un
porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: "Acesta
este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit". (Matei 3,16-17)
12. *Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie
cu voi în veac,
Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că
nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în
voi va fi!
(Ioan 14,16-17)
13. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la
Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi
despre Mine. (Ioan 15,26)
14. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi
împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (II Corinteni 13,13)

15. Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl, şi prin
sfinţirea de către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus
Hristos: har vouă şi pacea să se înmulţească! (I Petru 1,2)1

16. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să

vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din
ceruri. (Matei 5,16)

17. Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui

Dumnezeu Celui viu. (Matei 16,16)

18. Totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt
toate şi noi întru El; şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt
toate şi noi prin El. (I Corinteni 8,6)

19. Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă
Duhul toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu. Căci cine
dintre oameni ştie ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa
şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui
Dumnezeu. (I Corinteni 2, 10-11)

20. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă
viaţă în Sine; (Ioan 5,26)

1
Versetele evidenţiate enumeră persoanele Sfintei Treimi în ordine
diferită
*Ioan 14,16-17 => pus în legătură cu Ioan 15,26
21. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut
slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.
(Ioan 1,14)

22. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-
Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă
veşnică. (Ioan 3,16)

23. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul

Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. (Ioan
17,3)

24. Tuturor celor ce sunteţi în Roma, iubiţi de Dumnezeu, chemaţi şi

sfinţi: har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul
Iisus Hristos! (Romani 1,7)

NOTA: BIBLIA FOLOSITA ESTE EDITIA 2018