Comele

Coma este o stare patologica, caracterizata prin pierderea completa sau partiala a cunostintei,
motilitatii si senisbilitatii (functii de relatie), cu conservarea celor mai importante functii vegetative
(respiratie, circulatie, termoreglare etc.).

Dupa profunzimea comei, se deosebesc:

Coma carus sau coma profunda, in care bolnavul nu reactioneaza la nici un fel de excitant, iar
reflexele cornean, osteotendinoase si de deglutitie sunt absente;

Coma medie este o forma mai usoara: bolnavul raspunde la excitanti mai puternici si prezinta uneori
delir si stare de agitatie;

Obnubilarea este forma cea mai usoara de tulburare a cunostintei; bolnavul este dezorientat si
somnolent, executa vag unele ordine si raspunde la intrebari, desi cu dificultate. Posibilitatea
protezarii cardio-respiratorii, cu mentinerea functiilor, insotita de moartea cerebrala, permit
descrierea stadiului de coma depasita;

Diagnosticul diferential al comelor impune eliminarea urmatoarelor stari morbide:

Sincopa este pierderea brusca si de scurta durata a cunostintei, cu abolirea totala a functiilor
vegetative vitale (circulatie, respiratie), datorita opririi trecatoare si reversibile a circulatiei cerebrale;

Lipotimia sau lesinul (forma minora a sincopei), caracterizata prin pierderea incompleta, usoara, a
cunostintei, cu mentinerea circulatiei si a respiratiei;

Colapsul circulator este un sindrom in care functiile vegetative (circulatie, respiratie etc.) sunt mult
diminuate si odata cu ele si functiile de relatie, dar cunostinta bolnavului este pastrata;

Diagnosticul pozitiv: bolnavul in stare de coma profunda este imobil, inconstient, cu musculatura
relaxata. Nu raspunde la intrebari, nu reactioneaza la excitanti, iar reflexele sunt abolite (tendinoase,
cornean, de deglutitie). Bolnavul respira insa, pulsul este prezent, in functiile secretoare in general
normale.

Diagnosticul etiologic are o importanta fundamentala, deoarece in functie de el se stabileste

tratamentul. Pentru aceasta sunt necesare o anamneza amanuntita, un examen clinic aprofundat si
unele examene paraclinice. Interogatoriul care se adreseaza anturajului bolnavului trebuie sa
stabileasca antecedentele bolnavului (boli, tratamente urmate), circumstantele in care s-a produs
coma (traumatisme, insolatie, ingestie de alcool sau diferite substante, debutul brusc sau progresiv),
examenul clinic nu trebuie sa omita nici un amanunt:

Faciesul congestionat sugereaza o coma alcoolica sau o hemoragie cerebrala;

Faciesul rozat, o coma prin CO;

Faciesul icteric, o coma hepatica;

Asimetria faciala sugereaza o hemiplegie;

Prezenta sangelui si a spumei la gura sugereaza epilepsie;

Bataile frecvente ale pleoapelor- isteria etc.;

Mirosul aerului expirat este amoniacal- urinos in coma uremica;

Mirosul aerului expirat este acetonic (de mere) in diabet si alcoolic in coma alcoolica;

Respiratia este lenta in comele provocate de barbiturice, opiacee, hipertensiunea intracraniana;

Respiratia este rapida in coma uremica sau diabetica;

Tensiunea arteriala este ridicata in hemoragia cerebrala si encefalopatia hipertensiva si coborata in

comele toxice, infectioase, diabetice etc.;

Prezenta unor sindroame neurologice este revelatoare pentru diagnostic: sindromul piramidal
(pareze, paralizii, hemiplegii) sugereaza un accident vascular cerebral, sindromul de hipertensiune
intracraniana (cefalce, varsaturi, staza papilara) sugereaza o tumoare, un abces sau un hematom
cerebral sau o encefalopatie hipertensiva, sindromul meningian (cefalee, varsaturi, redoare a cefei,
semnul Kernig, modificari ale lichidului cefalorahidian) indica o meningita sau hemoragie meningiana.

Examene paraclinice: sange (uree, glicemie, rezerva alcalina), urina (albumina, glucoza, corpi
cetonici), lichidul cefalorahidian, in varsaturi etc.

Din punct de vedere etiologic se deosebesc mai multe forme de come: come neurologice, infetioase,
metabolice si toxice.

Come neurologice
In comele neurologice se pot intalni urmatoarele forme clinice:

Come insotite de hemiplegie: hemoragia, tromboza si embolia cerebrala. Hemoragia cerebrala se

caracterizeaza prin debut brutal, coma profunda, hipertensiune arteriala, hipertermie, respiratie
stertoroasa, lichid cefalorahidian hemoragie. Tromboza prezinta un debut mai putin brutal, apare de
obicei la varstnici este precedata de prodroame; lichidul cefalorahidian este nemodificat. Embolia are
un debut brusc si apare la tineri sau adulti cu stenoza mitrala, fibrilatie atriala, infarct miocardic;

Come cu sindrom meningian: apare fie intr-o hemoragie meningiana (lichid cefalorahidian
hemoragie), fie la un bolnav cu meningita acuta;

Coma prin hipertensiune intracraniana se intalneste in tumori sau abcese intracerebrale si in

encefalopatia hipertensiva (coma cu crize convulsive si hipertensiune arteriala);

Coma postepileptica, caracterizata prin incontinenta de urina, semne de muscare a limbii, convulsii
tonico-clonice etc.;

Coma prin traumatism cranian, caracterizata prin hemoragie sau pierderea lichidului cefalorahidian
prin nas sau urechi. Este indispensabila precizarea daca coma a fost datorita traumatismului sau daca
coma a determinat caderea bolnavului si traumatismul;

Come infectioase
Orice boala infectioasa poate ajunge la coma, desi astazi, datorita antibioticelor, aceasta situatie este
mult mai rara. Coma este precedata de starea infectioasa respectiva (septicemii, pneumonii etc.).