Liceul “Voievodul Mircea” Târgoviște

DOMNI FANARIOȚI

Elev: Știrbescu Ionuț-Cristian

Clasa a X-a D
 CONSTANTIN MAVROCORDAT (1711 - 1769)

Dintre domnii fanarioţi, iese din comun figura lui Constantin Mavorocordat, care a
lăsat o amprentă pozitivă în evoluţia societăţii din Moldova şi Muntenia (Valahia). Acest
domn era nepotul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, mare dragoman al Porţii şi om de
cultură şi fiul lui Nicolae Mavrocordat – primul domn fanariot, promotor al unei politici de
reforme şi susţinător al învăţământului în principate, care întocmise pentru fiul său
Constantin un adevărat program, îndemnîndu-l spre o guvernare luminată.
Mavrocordat a fost de şase ori domn în Muntenia (1730; 1731-1733; 1735-1741;
1744-1748; 1756-1758; 1761-1763) şi de patru ori domn în Moldova (1733-1735; 1741-
1743; 1748-1749; 1769). A fost şi el un remarcabil om de cultură – cunoştea limbile italiană,
franceză, turcă, persană şi greaca veche.
Prima sa domnie în Muntenia în 1730 este de scurtă durată. Fiind ales în scaun de
boieri, este în curînd destituit din domnie de către noul sultan Mahmud I. După o a doua
domnie în Muntenia în ani 1731-1733, C. Mavrocordat este strămutat în Moldova (1733-
1735), iar domnul Moldovei, Grigore II Ghica – în Muntenia. Dorind să-şi recapete tronul
muntenesc, C. Mavrocordat stoarce cât mai mulţi bani de la contribuabili pentru a corupe
înalţii demnitari de la Poartă: “Şi să nu-i hi fost gândul cu pizmă să scoată pi văru-său
Grigore Vodă din Ţara Muntenească, n-ar hi fost atâta jac în ţara” – relata cronicarul Ion
Neculce [1].

Sursa: http://istoria.md/articol/50/Constantin_Mavrocordat

Constantin Mavrocordat nu se mărgineşte la sporirea dărilor. El caută mecanisme de

reforme ale structurilor sociale în scopul de a le acomoda mai mult la interesele domniei. Prin
Aşezământul din 1734 [2] toţi boierii care ocupau în aparatul de stat dregătorii, începând cu
marele logofăt, erau scutiţi de impozitul pe cap de locuitor. În cazul în care îşi pierdeau
dregătoria, boierii nu mai erau impuşi să achite “darea de mazil”, de la această dare fiind
scutiţi şi copiii lor. Noţiunea “mazil” se referea nu la toţi boierii, care-şi pierduseră
dregătoriile, ci numai la acei “care nici ei, nici rudele lor n-au avut dregătorii mai sus de
logofătul al treilea” [3]. Aşezământul stipula că de acum încolo persoanele de origine
neboierească nu mai puteau fi referite la boierime, ele urmau să fie scoase şi din componenţa
mazililor.
Politica de reforme a domnului este continuată şi ridicată pe o nouă treaptă în a treia
lui domnie din Muntenia. La 7 februarie 1741 C. Mavrocordat emite un hrisov domnesc, care
prevedea un vast program de reforme în domeniile fiscal, agrar, administrativ şi juridic [4].
Domnul a acordat o mare importanţă acestui act, cunoscut străinătăţii sub titlul de
“Constituţie”, fiind publicat în revista franceză “Mercure de France”. Scopul urmărit era de a-
l prezenta pe domn în plan internaţional în calitate de promotor de reforme, adică de prinţ
luminat. Dar după promulgarea hrisovului în 7 februarie 1741, domnul nu s-a folosit de
răgazul care a intervenit pentru a-l aplica în practică.

Sursa: http://galeriaportretelor.ro/item/constantin-mavrocordat-3/
Constantin Mavrocordat s-a dovedit a fi nu numai un bun om politic, ci şi un
recunoscut om de cultură. El a continuat activitatea de dezvoltare a învăţământului; pentru a
spori sursele de venit ale Academiei Domneşti din Iaşi, a trecut întreţinerea ei pe seama
vistieriei. Cronicarul Ion Neculce scria că acest domn “Mai socotit-au… pentru şcoli de
învăţătură… şi au dat ştire tuturor mazililor în toată ţara ca să-şi aducă copiii la învăţătură la
şcoală, ca să-şi înveţe orice limbă le-ar fi voia, pentru ca să se afle oameni învăţaţi în
pământul nostru al Moldovei, precum sânt şi prin alte ţări” [5].
În scopul desăvârşirii studiilor făcute în ţară, Constantin Mavrocordat a trimis 15
tineri, fii de boieri, pe un termen de trei ani, la Veneţia. Domnul a propus câtorva savanţi
străini să întocmească o istorie comună a Moldovei şi a Munteniei, numită “Prodromus
historiae Principatum Valachia et Moldavia” (proiectul profesorului de latină Ion Rigurski).
Deşi acest proiect n-a fost realizat, el vădeşte modernitatea concepţiei şi a metodei lui. De
asemenea, din porunca domnului este tipărită prima colecţie de documente istorice din
Moldova (Ocolnica). Domnul i-a cerut lui Ion Neculce să întocmească un tratat despre istoria
fiscalităţii [6] pe care bătrânul cronicar n-a reuşit să-l realizeze.
Vorbind despre activitatea culturală a lui Constantin Mavrocordat grecul Petru
Depasta, care i-a consacrat o cronică acestui domn, spunea: “Constantin Mavrocordat a vrut
să facă din Ţara Geţilor o imagine a Helladei”, adică a unei ţări de înaltă cultură. Constantin
Mavrocordat colecta informaţii despre evenimentele politice din diferite ţări ale Europei,
comandând ziare din aceste state. Informaţia sistematizată de el era trimisă la Poartă. Domnul
întreţinea relaţii amicale cu ambasadorul Franţei la Istanbul şi cu alţi diplomaţi europeni.
Ultima domnie a lui Constantin Mavrocordat în Moldova a fost de scurtă durată
(1769) şi a coincis cu începutul războiului ruso-turc. El se refugiază la Galaţi, dar este rănit şi
făcut prizonier. Este transportat la Iaşi, unde moare la 4 decembrie 1769. Domnul a avut două
soţii – Smaranda Constantino (moartă în 1730) şi Catrina (Ecaterina) Rosetti, cu care are doi
băieţi: Dumitru (care n-a fost domn) şi Alexandru (viitor domn, supranumit Deli-bei). A
rămas în istoria Moldovei şi a Munteniei drept un recunoscut om politic, bun diplomat, mare
reformator şi mai ales promotor al culturii moderne [7].

Referințe bibliografice
[1] Neculce, Ion. Letopiseţul Ţării Moldovei şi o samă de cuvinte. Bucureşti, 1959, p. 327.
[2] Dragnev, D. Ţara Moldovei în epoca luminilor. Chişinău, 1999, p. 82.
[3] Ibidem.
[4] Acte şi legiuiri. Vol. I, 1907, p. 24-25.
[5] Neculce, I. Opere, p. 386.
[6]. Ibidem, p. 381.
[7] Erbiceanu, N. Cronicari greci care au scris despre români în epoca fanarioţilor. Bucureşti,
1888, p. 319.