Sunteți pe pagina 1din 42

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

PSIHOLOGIA ADULTULUI I A VÂRSTNICULUI

Curs pentru Înv#&#mânt la Distan&#

PROF.UNIV.DR MARGARETA DINCA

EDITURA UNIVERSIT(*II TITU MAIORESCU


ADULTUL TÂN(R (20 – 40 ANI)

Dezvoltarea fizic#

În ultimii 30 de ani, în l#imea medie a tinerilor adul#i este mai mare în compara#ie cu
genera#ia anterioar . Aceast evolu#ie se datoreaz pe de o parte alimenta#iei mult mai
complexe &i complete &i pe de alt parte, sportului. Acum sistemul osos se afl într-o faz de
maxim dezvoltare, care se poate denumi „faz de platou”. Dup 45 ani se constat primele
semne ale sc derii în în l#ime datorit tas rii spa#iilor inter-vertebrale &i apari#iei
osteoporozei (mai frecvent la femei).
Sistemul muscular se dezvolt pân în jur de 30 ani. Dup aceast vârst are o evolu#ie
descendent foarte lent , pân la 60 de ani pierzându-se aproximativ 10% din masa
muscular . Procesul este evident la nivelul musculaturii membrelor &i a spatelui, semnalat
prin dureri musculare &i anchiloz . Ritmul acestui proces poate fi incetinit prin practicarea
sus#inut a oric rui sport, înot, gimnastic , etc.
Sensibilitatea vizual se dezvolt pân la 20 – 21 ani, dup care urmeaz o evolu#ie
descendent .
Sensibilitatea auditiv , olfactiv , gustativ &i tactil sunt stabile la aceast vârst , procesul
involutiv debuteaz dup 40 ani.

S#n#tatea

Între 20-40 ani se constat cele mai pu#ine îmboln viri. Exist diferen#e din punct de vedere
al interesului pentru s n tate (evaluat prin num rul de vizite la cabinetele medicale) între
b rba#i &i femei. Femeile sunt mai interesate de s n tatea lor &i merg mai frecvent la medic
din cel pu#in dou motive, unul moral &i altul estetic. Justificarea moral se asociaz cu
statutul &i rolul de mam , femeile au o responsabilitate mai puternic raportat la copii &i
familie în general. Altfel spus asumarea rolului protector al familiei se asociaz cu interes
sau grij fa# de s n tate. Motivul estetic este corelativ primului, sarcina spore&te
sensibilitatea &i aten#ia fa# de corp &i se asociaz frecvent cu dorin#a de a ar ta lafel de bine
&i de a fi s n toas indiferent de num rul de sarcini.
Cele mai frecvente îmboln viri au o cauz social . Satisfacerea trebuin#elor specifice vârstei
(integrare &i afirmare social ) trebuin#e specifice vârstei implic comportamente care pot
conduce un nivel crescut de stres. Factorii stresorieste reprezenta#i de orice situa#ie care
poate genera o tr ire negativ , de disconfort denumit stres. Orice situa#ie poate avea eticheta
de factor stresor, totul depinde de modalitatea în care persoana interpreteaz sau resimte
situa#ia respectiv . Selye (1980) afirma c „Absen#a stresului înseamn moarte.”
Stresul este a&adar o tr ire inevitabil pe parcursul vie#ii, care se asociaz cel mai frecvent cu
tr iri afective negative, cel mai frecvent de tipul depresiei. Distres este termenul care
desemneaz tr irile cu poten#ial negativ pentru organism, tr iri care se pot croniciza fiind
astfel la baza unei patologii mai mult sau mai pu#in grave.
Dar sunt situa#ii în care stresul este un factor de energizare. Eustres este termenul care
denume&te tr irile pozitive, atunci când agen#ii stresori sunt reprezenta#i de stimuli
nonagresivi ai contextului (de exemplu, sporturile exetreme) &i au consecin#e, în general,
favorabile pentru organism. Selye (1980) consider c tr irile pozitive, de tip eustres nu
dureaz foarte mult &i nu se pot croniciza, spre deosebire de distresuri.
Holmes &Rahe (1976) enumer caracteristicile unei situa#ii generatoare de stres/distres:
- supraînc rcarea cu sarcini multiple, mai ales în condi#ii de criz de timp;
- reprezentarea de c tre persoan a unei situa#ii ca fiind o amenin# re;
- izolarea social real sau sentimentul constrângerii libert #ii &i a controlului social;
- apari#ia unui obstacol în calea dezvolt rii personale;
- presiunea grupului social (proiec#ii referitoare la a&tept rile celorlal#i) poate genera teama
de e&ec sau dezaprobare.
Tot ei listeaz 100 de factori &i situa#ii generatoare de stres ordonate descresc tor în func#ie
de gravitatea impactului asupra persoanei. În primele pozi#ii, cele cu efecte negative sunt
urm toarele situa#ii:
- moartea unei rude;
- divor#ul (separarea de un partener stabil);
- deten#ia privativ de libertate;
- c s toria;
- viol rile minore ale legii (c l toria f r bilet în autobuz);
- schimbarea obiceiurilor alimentare (dietele);
- schimbarea ritmului de somn.
Al#i factori au o importan# deosebit în dezvoltarea persoanei &i anume asistarea la conflicte
familiale în perioada copil riei &i conflictele cu autoritatea parental . Astfel sunt resim#ie ca
frustrante &i sunt generatoare de tr iri negative:
- lipsa de abilit #i a p rin#ilor de a fi p rin#i (comportamente foarte autoritare sau
demisionare);
- concuren#a între fra#i;
- starea de s n tate a membrilor familiei (boala grav sau cronic unei rude, mai ales dac
locuie&te în aceia&i cas );
- conflictele conjugale (p rin#i în conflict constant din varii motive cum ar fi tulbur rile de
dinamic sexual , imposibilitatea satisfacerii unor trebuin#e, complexele de inferioritate,
etc);
- disfunc#iile profesionale ale p rin#ilor (activitate excesiv în dauna timpului &i interesului
pentru copii, raporturile conflictuale cu superiorii / subalternii / colegii) care se r sfrâng
în via#a privat ;
- dificult #ile sociale &i financiare (locuin#e neânc p toare sau insalubre, priva#iunile de
libertate, &omajul p rin#ilor, etc.).
De ce unele persoane reac#ioneaz pozitiv &i altele negativ la aceia&i factorii stresori? Reac#ia
depinde de capacitatea de a controla subiectiv situa#ia. Când o persoan simte c poate
controla o situa#ie, aceasta este resim#it ca fiind mai pu#in grav . Se pot enumera o serie de
tr s turi de personalitate indicative pentru vulnerabilitatea la factorii stresori, cum ar fi lipsa
de flexibilitate, intoleran#a, egocentrismul, tendin#ele obsesiv-fobice.
Rela#ia dintre stres (tr irile afective asociate factorilor stresori), abilitatea de a controla
situa#ia generatoare de stres &i efectele în plan somatic a fost demonstrat &tiin#ific.
Cercet rile au dovedit existen#a unei rela#ii corelative între sentimentul de stres perceput ca
necontrolabil &i diferitele îmboln viri, de la banalele alergii pân la boli maligne (Matheny &
Cupp, 1983; Sklar & Anisman, 1981).
Modalit #ile de a face fa# stresului (coping) sunt corelative st rii de s n tate. Lazarus (1981)
„Stresul este unul din primii factori de sc dere a imunit #ii”. Rezultatele unui studiu efectuat
pe un e&antion de b rba#i care suferiser de atac de cord au demonstrat c anterior
îmboln virii ei au dezvoltat sentimente de anxietate, neajutorare &i triste#e &i un libido sc zut,
comparativ cu popula#ia care nu a avut probleme cardiace.
Friedmann &i Rosenmann (1974) au dovedit existen#a a dou pattern-uri comportamentale în
rela#ia cu stresul denumite A &i B. Persoanele care apar#in tipului A tind s fie agitate,
competitive, agresive, ostile &i se comport constant ca &i cum ar trebui s fac fa# unor
schimb ri. Persoanele tipului B sunt mai relaxate, mai pu#in competitive, mai optimiste. Din
punctul de vedere al st rii de s n tate, persoanele tipului A sunt mult mai expuse bolilor
cardiace la vârste tinere (30 - 40 ani), în timp ce persoanele de tip B sunt expuse bolilor
cardiace mult mai târziu (peste 70 ani) chiar dac au fumat &i mâncat mult.
Cercet rile demonstreaz rela#ii puternice între tipul A de comportament (ostil, lips de
încredere în ceilal#i &i percepu#i ca fiind egoi&ti, independen#i, necontrolabili, necontrola#i) &i
modalit #ile de rezolvare a crizei încredere versus neîncredere, descris de Erikson ca o
caracteristic a primei copil rii. O rezolvare incomplet a acestei crize st la baza unor
comportamente de tip A. Din punct de vedere fiziologic, starea de alert specific tipului A
se asociaz cu o cre&tere a secre#iei de hormoni de tip testosteron &i noradrenalin . Se pare c
exist o serie de modalit #i practice care pot conduce la ameliorarea caracteristicilor acestui
pattern cum sunt renun#area la fumat, la alcool, practicarea sus#inut a unor sporturi,
alimenta#ia s n toas , via# sexual echilibrat .
Bolile cardiace, mult mai frecvente la b rba#i decât la femei în aceast perioad , sunt în parte
generate &i de factori stresori. Cercet ri de ultim or din medicin , precizeaz &i o alt
explica#ie a num rului mai mic de boli cardiace la femeile cu vârste între 20 &i 40 ani, &i
anume estrogenul, hormon specific vârstlor active sexual, are rol protector împotriva bolile
cardiace. Secre#ia de estrogen este asociat ciclului menstrual &i determin o serie de
modific ri în sfera senzorialit #ii &i anume:
- sensibilitatea acustic este crescut la începutul perioadei &i în timpul ovula#iei (primele 2
s pt mâni dup ciclu);
- sensibilitatea olfactiv este crescut în perioada de mijloc a ciclului menstrual &i sc zut
în timpul menstrua#iei;
- sensibilitatea la durere este mai sc zut la ovula#ie (Parlee, 1983)
Nu se semnaleaz nici un fel de modific ri din punct de vedere cognitiv în func#ie de
perioada de ciclu, dar destul de frecvent s-a constatat cre&terea nivelului de anxietate &i
depresie în perioada pre-menstrual , modificari cunoscute sub denumirea de „sindrom
premenstrual” (PMS). Alte simptome post-ovulatorii asociate PMS sunt dureri de cap,
senzatia de balonare, reten#ie de ap , iritabilitate, oboseal , &.a.,

Dezvoltarea cognitiv#

La modul general, din punct de vedere cognitiv aceast vârsta se caracterizeaz prin gândire
flexibil , capacitate de a înv #a din experien# , memorie în stare bun , etc.
Studiile longitudinale (Cattell, 1965, Horn, 1970) au condus la definirea a dou forme de
inteligen# , &i anume, academic &i experien#ial . Inteligen#a academic implic procese
mintale care permit formarea conceptelor &i dezvoltarea de ra#ionamente abstracte. Acest tip
de inteligen# este dependent de nivelul de educa#ie &i cultur &i se evalueaz cu probe tip
Raven, WISC, &.a.. Inteligen#a experien#ial (sau social ) se bazeaz pe informa#ii ob#inute în
afara procesului educa#ional, este mai pu#in asociat procesul de inv #are academic &i
asigur abilit #ile necesare minimiz rii factorilor stresori. Acest tip de inteligen# este
dependent de experien#a de via# a fiec rei persoane, gradul de cultur &i informa#ie ob#inut
prin practic . Ea se evalueaz cu probe de vocabular, de informa#ie general &i prin inventare
de evaluare a capacit #ii de a face fa# stresului („coping”).
Schaie (1978) descrie un model al dezvolt rii intelectuale cu cinci stadii. Conform acestui
model, în aceast perioad are loc o trecere de la achizi#ia de abilit #i cognitive specifice
copil riei &i adolescen#ei la utilizarea acestora în scopul inser#iei sociale adaptate. Schaie
insist pe importan#a experien#ei în dezvoltarea intelectual a persoanei. Stadiile propuse de
el sunt:
1. Stadiul de achizi#ie (0 - 19 ani) se caracterizeaz prin interiorizarea de informa#ii &i
abilit #i; permite adaptarea corect la cerin#elor sociale;
2. Stadiul de realizare (20 - 25 ani) se caracterizeaz prin independen# &i presupune
utilizarea &i aplicarea informa#iilor &i abilit #ilor achizi#ionate anterior pentru satisfacerea
trebuin#elor specifice vârstei, integrare &i afirmare social &i profesional ;
3. Stadiul asum rii responsabilit #ii familiale (25 - 30 ani) presupune asumarea
responsabilit #ii pentru sine &i pentru ceilal#i, formarea unui cuplu;
4. Stadiul integr rii sociale (30 - 40 ani) are la baz trebuin#a de a fi implicat într-un num r
cât mai mare de rela#ii profesionale, ceea ce presupune asumarea de responsabilit #i
socio-profesionale în plus fa# de cele familiale;
5. Stadiul reintegrativ (40 - 50 ani) este condi#ionat de dep &irea etapelor anterioare, care
asigur o structurare specific a atitudinilor &i intereselor &i se asociaz cu a&a-numita
“criz a maturit #ii“. Acum asist m la o selec#ie &i focalizare a scopurilor &i, implicit, a
responsabilit #ilor, pe domenii care sunt verificate a fi nu numai interesante, dar &i cu
grad ridicat de performan# &i satisfac#ie pentru individ.
În ceea ce prive&te gândirea moral , Kohlberg (1973) consider c la aceast vârst
dezvoltarea moral , ca &i cea cognitiv este finalizat . Studii ulterioare au dovedit existen#a
unui stadiu post-conven#ional, nu foarte bine descris &i înc nevalidat &tiin#ific, care se
bazeaz pe gândirea abstract &i ra#ionamente generalizabile &i care presupune acceptarea
abaterii de la norm ca necesar .
Carol Gilligan (1983) a analizat conduita moral în rela#ie cu a&tept rile societ #ii fa# de
b rba#i &i femei pentru a explica unele comportamente diferen#iate în func#ie de gender &i
care par a avea o explica#ie la nivelul gândirii morale. Rezultatele studiilor sale arat
structura valorilor morale este dependent de a&tept rile sau expectan#ele pe care societatea
le are fa# de persoane, altfel spus de modelul cultural masculin &i feminin. Astfel la nivel
social expectan#ele fa# de b rba#i sunt de tipul independen# , asertivitate, iar fa# de femei
dependen# , responsabilitate fa# de familie &i copii. Ca urmare, b rba#ii î&i fundamenteaz
ra#ionamentele morale pe termeni de justi#ie &i corectitudine, în timp ce femeile în termeni de
responsabilitate. Din punct de vedere moral dilema specific femeilor este generat de
conflictul dintre propria realizare &i responsabilitatea fa# de familie &i copii.
Gilligan identific trei niveluri de dezvoltare moral la femei în mare m sur corelative
vârstei, &i anume: a. orientarea pe sine; b. asumarea responsabilit #ii pentru ceilal#i (femeia e
dependent &i e posibil s fie manipulat cu u&urin# ); c. moralitatea nonviolen#ei (solu#iile la
propriile dileme se rezolv prin raportare la problemele familiei).

Personalitate ,i integrare social#

Vom descrie caracteristicile dezvolt rii personalit #ii prin prisma a dou abord rii, teoria
psihanalitic – modelul crizelor normative (Erikson, 1968, Vaillant, 1977, Levinson,1977) &i
teoria cultural - modelul experen#ial (Danish & D’Angelli, 1980).
I. Modelul crizelor normative este structurat în baza teoriei dezvolt rii &i sus#ine c aceasta
se realizeaz respectând un pattern antestabilit care presupune o serie de crize. Dep &irea
fiec rei crize asigur dezvoltarea comportamentelor adaptate vârstei cronologice. Dac o
astfel de criz nu este dep &it , dezvoltarea psihic este stagnat . Descrierea &i explicarea
dezvolt rii umane astfel acord o destul de mic importan# factorilor de mediu.
Specific acestei perioade este criza generat de dou tendin#e contrare: intimitate versus
izolare. Intimitatea presupune capacitatea de a sus#ine o rela#ie care cere „sacrificiu” &i
compromis. Posibilitatea de a accepta compromisurile este condi#ionat de structurarea
identit #ii, de existen#a unui sentiment de independen# &i siguran# , generate de o identitate
matur care permite adultului s rela#ioneze (s „fuzioneze”) cu al#ii. Cei care dep &esc
aceast criz , pot s accepte o rela#ie intim foarte apropiat , s accepte pierderea unei rela#ii
au sentimentul sacrificiului &i al compromisului.
Izolarea este tendin#a opus intimit #ii &i presupune lipsa capacit #ii de a sus#ine o rela#ie care
oblig la compromisuri. Persoanele care se angajeaz cu fric într-o rela#ie, care nu se pot
d rui cu încredere se simt izola#i &i sunt orienta#i c tre sine.
În ultimii ani, datorit modific ri mentalit #ilor privitoare la sexualitatea, conceptul de
intimitate se nuan#eaz . Erikson revine asupra teoriei sale &i distinge între intimitatea sexual
&i intimitatea social , în sensul accept rii celuilalt, f r nici o conota#ie sexual ). Dar &i cu
aceast derogare de la sensul ini#ial, prin excelen# psihanalist teoria lui Erikson are o serie
de limite.
a. Teoria discut intimitatea în cadrul cuplurilor heterosexuale &i nu poate explica
evolu#ia cuplurilor homosexuale &i nici a cuplurilor f r copii;
b. Conform acestei teorii identitatea, sau personalitatea, este definitivat pân în
adolescen# , ceea ce nu este real. În mod obi&nuit procesul de definitivare a identit #ii
se continu la vârsta adult , f r ca aceast evolu#ie s însemne anormalitate;
c. Teoria ignor rolul profesiei în formarea identit #ii tân rului adult;
d. Este centrat pe dezvoltarea personalit #ii masculine, prin extensie se poate aplica &i
personalit #ii feminine. Dar diferen#ele de gender nu sunt neglijabile începând cu
perioada adolescen#ei.
George Vaillant (1977) preia teoria lui Eriksonian &i identific o serie de mecanisme de
ap rare ale Eu-lui specifice acestei vârste.
a. mecanisme mature de ap rare – adaptare se face prin apel la celalalt pentru a dep &i
situa#ii dificile;
b. mecanisme psihotice de ap rare – adaptare presupune distorsiuni ale realit #ii,
explica#ii interpretative utilizate în dep &irea unor situa#ii dificile;
c. mecanisme imature de ap rare – adaptare presupune dezvoltarea unor simptome
somatice, ipohondriace, ca reac#ii la un mediu care este interpretat ca ostil;
d. mecanisme nevrotice de ap rare – adaptarea se face prin reac#ii de furie necontrolat
cu urm ri negative pentru grupul din care face parte.
Dezvoltarea matur , conform Vaillant presupune spre deosebire de predecesorul s u,
dep &irea a dou crize &i anume intimitate versus izolare, dar &i evolu#ie versus stagnare (
caracteristic în teoria eriksonian stadiului urm tor de dezvoltare).
Vaillant identific &i descrie în aceast perioad prezen#a unei subetape, pe care o nume&te
“consolidarea carierei” sau „recunoa&terea profesional ”, prezent atât la femei cât &i la
b rba#i. Aceast sub-etap , situat dup criza intimitate-izolare, dar înaintea celei de
evolu#ie-stagnare pare a explica crizele conjugale de la aceast vârst , din ce în ce mai
frecvente din ultimii ani. Dac evolu#ia celor doi parteneri în cuplu este concordant (sunt
focaliza#i simultan pe carier ) atunci riscul apari#iei unui conflict este mai mic. Spre
exemplu, dac unul din cei doi parteneri se orienteaz , s spunem pe carier , va avea nevoie
de recuno&tere profesional &i se va focaliza pe activit #i care s satisfac aceast trebuin#
neglijându-&i partenerul, ceea ce poate declan&a un conflict &i ruptura în cuplu.
Levinson (1977) &i colegii s i de la Universitatea Yale au f cut un studiu pe un grup de
b rba#i (35 &i 40 de ani), cu profesii diferite (de la muncitori la patroni de firme) în scopul
descrierii caracteristicilor stilului de via# specific acestei vârste. Metodele utilizate au fost
interviul biografic &i teste de personalitate. Interviurile biografice au urm rit s descrie stilul
de via# vizând toate domeniile, educa#ie, religie, activitate profesional , op#iuni politice,
activit #i de loisirs, rela#iile cu p rin#ii, copii, alte rude, rela#ia de cuplu, etc. Studiul a putut
descrie astfel condi#iile sociale în care au crescut, inclusiv descrierea comunit #ii din care fac
sau au f cut parte.
Pornind de la informa#iile ob#inute prin acest studiu el dezvolt o teorie conform c reia
scopul principal al acestei vârste îl constituie construc#ia unui stil de via# , care presupune o
serie de condi#ii exterioare &i o serie de caracteristici ce #in de interioritate. Condi#iile externe
care influen#eaz structurarea unui stil de via# sunt valori definite în sfera religiei, etniei,
familiei &i profesiei, ca &i o serie de influen#e generate de diferite conjuncturi sau evenimente
sociale (r zboi, tranzi#ie, regresiune economic ). Interioritatea, sau aspectele interne definite
în sfera stilului de via# sunt valorile personale, idealurile, evenimente care apar#in propriei
experien#e emo#ionale.
Conform Levinson, evolu#ia sau construc#ia stilului de via# presupune o succesiune a
perioadelor de tranzi#ie (cu durate cuprinse între 4 &i 5 ani) cu a celor de stabilitate (cu durate
de 6–8 ani). In timpul tranzi#iei persoana se remodeleaz , “face un salt”, în timp ce in timpul
perioadelor de stabilitate ea integreaz noile tr s turi la nivel comportamental.
Între 17 &i 40 ani conform acestei teorii, evolu#ia stilului de via# implic patru perioade, &i
anume: a. Tranzi#ia de la adolescen# la tinere#e (17 - 22 ani); b. Stabilitatea adult (22 – 28
ani); c. Tranzi#ia vârstei adulte (28 - 33 ani); d. Stabilitatea adultului matur (33 – 40 ani).
a. Tranzi#ia de la adolescen# la tinere#e (17 - 22 ani). Aceast trecere presupune separarea
de p rin#i, independen# financiar &i emo#ional .

b. Stabilitatea adult (22 – 28 ani) este prima etap în construc#ia stilului de via# al adultului
&i presupune stabilirea rela#iilor de cuplu, op#iune &i inser#ie profesional , integrare social
matur &i angajarea în via#a comunit #ii.

Definitivarea stilului de via# se realizeaz cu ajutorul mecanismelor de proiec#ie &i în


prezen#a unui mentor. Mecanismele de proiec#ie asigur reprezentarea propriului viitor,
stabilirea unor idealuri care au rol de scop de atins. Existen#a unei #inte asigur clusterizarea
(gruparea) scopurilor par#iale &i dezvoltarea mecanismelor de dep &ire a stresului (coping).
Mentorul este o persoan mai mare ca vârst în mod obi&nuit care poate oferi informa#ii &i
suport moral. Cel mai frecvent este o persoan str in sau o rud mai îndep rtat dar sunt &i
situa#ii când acest statut este acordat &i unuia din p rin#i.

c.Tranzi#ia vârstei adulte (28 - 33 ani) este o etap crucial în formarea stilului de via# ,
consider Levinson. Valorile &i comportamentele se pot transforma &i stabiliza într-o direc#ie
definitiv . Aceast perioad este marcat de o cre&tere a ratei divor#urilor, de reorient ri
profesionale, etc. în fapt o nou c utare sau o reajustare a modalit #ilor de via# .

d. Stabilitatea adultului matur (33 – 40 ani) se caracterizeaz prin definitivarea


mecanismelor de asumare a propriei evolu#ii, de responsabilitate fa# de familie &i
comunitate.
Acest studiu a fost efectuat pe o popula#ie masculin , a&adar concluziile nu pot fi extinse
asupra popula#iei feminine. Motivele pentru care studiul a fost f cut pe un e&antion de
b rba#i cu vârste între 17 &i 40 de ani au fost urm toarele:
- s-a considerat c la aceast vârst nu exist diferen#e de gender, a&adar evolu#ia b rba#ilor
&i a femeilor este similar , prin urmare descrierea evolu#iei stilului de via# masculin
înseamn implicit si o descriere a stilului de via# feminin;
- studiile au fost efectuate de b rba#i-psihologi care au fost mai interesa#i &i au putut
explica mai u&or evolu#ia persoanelor de acela&i sex.
Deosebirea major dintre b rba#i &i femei este aceea a modalit #ilor sau c ilor de structurare
a identit #ii. B ie#ii se maturizeaz prin separarea de familia de origine ceea ce le asigur
autonomia &i abilitatea de a-&i fixa &i urm rii propriile interese. Fetele î&i construiesc propria
identitate f r s fie necesar ruptura de familie, prin responsabilizare &i ata&ament fa# de
persoane exterioare familiei de origine.
Exist a&adar diferen#e de gender în structurarea personalit #ii. Unul din motive este generat
de statutul &i rolul de mam al femeii. Pentru a putea îndeplini dezideratele acestui rol fetele
se identific cu mamele. Un alt motiv este generat de atitudinea fa# de profesie. Femeile,
pân relativ de curând, se defineau prin rolul de so#ie, sor , etc. &i mai pu#in ca persoan de
carier . Astfel, mecanismele de proiec#ie implicate în structurarea identit #ii erau diferite la
femei &i b rba#i.
În ultimii ani situa#ia s-a schimbat &i tot mai multe femei î&i proiecteaz viitorul cu o
component profesional puternic , ceea ce se asociaz cu conflicte generate de cele dou
seturi de expectan#e femeia-profesionist &i femeia-mam &i so#ie, atât la popula#ia feminin ,
cât &i la cea masculin . Cre&terea ratei divor#urilor coincide cu apari#ia acestor schimb ri de
rol &i statut în rela#iile de cuplu.

II. Modelul experien#ial al personalit #ii dep &e&te blocajul asocierii, sau dependen#ei
evolu#iei &i maturiz rii cu/de vârsta cronologic , considerând experien#a, evenimentele
sociale ca factor de maturizare (Danish & D’Angelli, 1980). Dac în copil rie &i adolescen#
dezvoltarea, cre&terea este mai puternic asociat cu dezvoltarea fiziologic , la maturitate
aceasta este mai mult sau mai pu#in important în structurarea unui stil de via# . La
maturitate structurarea personalit #ii este influen#at de evenimentele de context în care este
implicat persoana. Stilul de via# depinde &i de prezen#a fizic &i de imaginea despre
prezen#a fizic .

Evenimentele care marcheaz evolu#ia unei persoane se pot clasifica în dou categorii,
normative &i non-normative. Evenimentele sau situa#iile normative sunt evenimente de tipul
c s torie, na&terea &i cre&terea copiilor, pensionarea, etc. Evenimentele non-normative se
refer la situa#ii de tipul accidentelor, promov rilor, &omajului, câ&tigurile la loto, emigr rile,
etc.
Momentul de timp în care are loc un eveniment poate transforma un eveniment normativ în
unul non-normativ. Astfel o c s torie care are loc devreme, s spunem la 15 ani este non-
normativ într-o comunitate european , dar poate fi normativ intr-o alt comunitate sau
într-o alt epoc istoric . Se mai poate face o clasificare a evenimentelor în func#ie de gradul
lor de generalitate. Respectând acest criteriu se pot descrie evenimente individuale &i
evenimente culturale. Evenimentele individuale sunt cele care sunt tr ite sau implic o
persoan sau o familie, spre exemplu sarcina, promovarea familial . Evenimentele culturale
caracterizeaz evolu#ia comunit #ii, spre exemplu regresia economic , r zboiul, foametea,
molimele. (Zani &Palmonari, 2003).
Indiferent de ce tip de evenimente discut m ca factor de influen# a dezvolt rii persoanei,
important este modalitatea în care r spunde individul la aceste evenimente. Astfel un acela&i
eveniment poate fi un factor de confuzie pentru o persoan &i factor de energizare pentru alta.
Spre exemplu, 1989 a fost generator de confuzie &i dezadaptare pentru unii &i de trambulin
c tre afirmare &i succes pentru al#ii. Modalit #ile de coping cu astfel de evenimente depind de
mai mul#i factori, cum sunt capacitatea de în#elegere, asumare &i integrare a situa#iei &i
s n tatea fizic .
Modalit #ile de coping mai sunt influen#ate de istoria personal a individului, de sus#inerea
pe care acesta o g se&te în grupul social din care face parte &i de capacitatea de a anticipa
evenimentele.
Aceste teorii pot explica evolu#ia diferen#iat a persoanelor în cadrul rela#iilor de cuplu. În
alegerea unui partener criteriile sunt, imaginea de sine (self-representation)&i respectul fa#
de sine (self-esteem).
Studiile efectuate de Burgess & Wallin (1953), Walster & Walster (1978) au demonstrat
existen#a unor asem n ri / tr s turi comune ale partenerilor dintr-un cuplu, tr s turi cum ar
fi: atractivitatea fizic , s n tatea fizic &i mintal , inteligen#a, popularitatea, caracteristici ale
familiei de origine, statutul socio-economic, religia, educa#ia, veniturile.
Exist &i familii, statistic comparativ egale cu cele de mai sus, în care calit #ile &i defectele se
compenseaz (femeie inteligent &i mai pu#in sociabil &i partener mai pu#in inteligent dar
sociabil).
Un studiu, efectuat de Neiswender, Birren & Schaie (1975) a demonstrat c o serie de mituri
privitoare la diferen#e în sfera afectiv între masculin &i feminin sunt false. De exemplu:
- tr irile afective sunt similare indiferent de sex, spre exemplu femeile sunt mai emotive
comparativ cu b rba#ii. La na&terea unui copil b rba#ii “se pierd” au tr iri &i reac#ii
afective foarte puternice ceea ce demonstreaz c aparenta lor lips de emotivitate este
doar efectul modelului educa#ional care cere ca b rba#ii s nu î&i manifeste sentimentele);
- dragostea în cuplurile c s torite nu este diferit de cea din cuplurile informale –
sentimentele sunt acela&i;
- sentimentele de dragoste pot apare la orice vârst , nu doar în tinere#e.
Evolu#ia rela#iilor de cuplu poate fi prognozat într-o oarecare m sur . Cercet[rile au permis
descrirea a doi factori care au impact puternic asupra stabilit #ii &i evolu#iei cuplului , v rsta
&i tr s turile de personalitate.
Vârsta la care are loc c s toria este un bun predictor al evolu#iei acesteia. Astfel , c s toriile
în care partenerii sunt adolescen#i au &anse mici de reu&it , deoarece pot influen#a &i pot
interfera cu aspira#iile, cariera, restric#ionând partenerii la o evolu#ie în cuplu, în doi &i nu
individual . Cuplurile formate dup 25 ani au mai mari &anse de reu&it .
Caracteristicile de personalitate sunt un factor important. Partenerii din cuplurile care
func#ioneaz bine sunt descrise astfel, stabile emo#ional, cu respect pentru ceilal#i,
colaborative, cu încredere în sine, dependente emo#ional. Caracteristicile de personalitate ale
b rbatului sunt mai importante în stabilitatea cuplului. Astfel, dac familia de origine a
b rbatului a fost o familie nonconflictual , echilibrat emo#ional &i dac rela#ia tat -fiu a fost
corect , cuplul nou format are &anse mai mari de stabilitate.
Literatura de specialitate descrie mai multe tipuri de cupluri conflictual, devitalizat, pasiv –
congenitale, activ, total &.a.
- cuplul conflictual – conflictele constante între cei doi parteneri pare a fi ceea ce sus#ine
acest cuplu;
- cuplul devitalizat – cei doi parteneri tr iesc cvasi-independent, amintindu-&i sentimentele pe
care le-au resim#it la începutul rela#iei;
- cuplul pasiv - congenital – partenerii sunt împreun pentru c nu au vrut s r mân singuri,
nu pentru c au existat sentimente speciale („Îl respect pentru c atunci când am avut
probleme el a fost primul care m-a ajutat.”);
- cuplul activ – partenerii î&i împ rt &esc sentimentele &i ac#ioneaz împreun dar pot tr i
independent;
- cuplul total – cei doi împart totul &i nu pot tr i independent.
Divor#ul
Rata divor#ului este mai crescut în perioade de prosperitate economic , în cupluri formate
din adolescen# , în cupluri care provin din familii conflictuale &i / sau divor#ate, în cuplurile
f r copii.
Una din cauzele frecvente ale divor#ului este statutul socio-economic al femeii. Dac evolu#ia
profesional &i financiar a femeii este mai bun decât a b rbatului, &ansele unui divor# cresc.
Bohannan (1971) a descris &ase fa#ete ale rupturii în cuplu: a. emo#ional (deteriorarea
rela#iei afective); b. juridic (recunoa&terea in comunitate, recunoa&terea social a separ rii);
c. economic (cei doi parteneri vor trebui s i&i gestioneze bugete separate); d.
coparentalitatea (implicare / dezimplicare în cre&terea copiilor); e. comunitar (modificarea
rela#iilor cu persoanele exterioare cuplului); f. psihic (divor#ul înseamn , de fapt, trebuin#a
persoanei de a-&i (re)c p ta independen#a emo#ional , eventual de perpetuare a dependen#ei
materne / paterne)
Indiferent de evolu#ia divor#ului, el se asociaz cu o perioad de declin &i readaptare, tr irile
sunt negative – depresie, furie, dezorganizare afectiv &i cognitiv .
ADULTUL MATUR (40 – 60 ani)

Dezvoltarea fizic#
Dup 40 de ani schimb rile biologice sunt lente &i graduale astfel încât aparent nu exista
diferen#e din acest punct de vedere raportat la vârsta anterioara. Cu toate acestea, se constat
c sensibilitatea vizual este în declin, apar primele modific ri evidente la nivelul acuit #ii
vizuale. Sensibilitatea acustic se diminueaz gradual, în mod special capacitatea de auzi
sunete de frecven# înalt . Studiile arat c dup 55 de ani, b rba#ii au dificult #i mai mari de
percepere a sunetelor comparativ cu femeile. Involu#ia senza#iilor gustative începe la
aproximativ 50 de ani &i afecteaz în special capacitatea de a distinge nuan#e foarte apropiate
ca gust. Doar sensibilitatea olfactiv este stabil în aceast perioad (Troll, 1982).
Din punct de vedere psihomotor se constat c deprinderile &i reflexele formate la vârstele
anterioare se afl într-un declin gradual, care este compensat prin experien# ,
con&tiinciozitate &i aten#ie astfel încât performan#ele profesionale r mân relativ constante
(Belbin & Belbin, 1966).
Aceste modific ri la nivelul senzorialit #ii &i al psihomotricit #ii pot afecta imaginea de sine
&i implicit rela#iile interpersonale.

S#n#tatea

Majoritatea problemelor de s n tate care apar la aceast vârst sunt rezultatul direct al
procesului de îmb trânire dar este &tiut c stilul de via# poate influen#a momentul apari#iei
ca &i gravitatea acestora.
Cele mai comune boli cronice ale persoanelor aflate la vârsta mijlocie sunt astmul, bron&ita,
diabetul, artrita &i reumatismul, probleme de vedere &i auz, ca &i boli ale sistemului cardio-
vascular, respirator, digestiv &i genito-urinar. Cercet rile arat c femeile &i b rba#ii gândesc
&i se comport diferit raportat la boal &i b trâne#e (Hunt & Hunt, 1974). Femeile au mai
multe informa#ii despre s n tate, consider c sunt predispuse la îmboln viri ca urmare sunt
mai atente &i reac#ioneaz mai repede pentru prevenirea acestora. Sunt de asemenea, mai apte
s î&i exprime temerile cu privire la s n tatea lor &i merg mai des la medic. (Nathanson &
Lorenz, 1982).
Menopauza este modificarea fiziologic normal &i semnificativ a acestei vârste pentru
orice femeie. Vârsta medie la care se instaleaz menopauza este de 50 de ani, dar o serie de
transform ri fiziologice au loc înainte &i dup oprirea ciclului menstrual, transform ri care
sunt cunoscute sub numele de climacteriu (Upjohn Company, 1983).
Pentru cele mai multe femei menopauza se asociaz cu o serie de tr iri negative, fie c resimt
sau nu, simptomele fiziologice corelative secre#iei sc zute de hormon estrogen. Dintre aceste
simptome fac parte bufeurile (senza#ii bru&te de c ldur f r un motiv special), lubrificarea
mai redus la nivel vaginal (se poate asocia cu dureri în timpul actului sexual), disfunc#iile
urinare (cauzate de atrofierea #esuturilor), osteoporoza (efectul sc derii nivelului de estrogeni
care permiteau metabolizarea rapida a calciului) (Ballinger, 1981).
Schimb rile de ordin biologic la b rba#ii de vârsta mijlocie (perioada de climacteriu) privesc
ritmul activit #ii sexuale &i mai pu#in capacitatea de reproducere. (Beard , 1975). Cercet rile
arat c doar 5% din b rba#ii afla#i la vârsta mijlocie sufer de simptome asociate
disfunc#iilor sexuale, dar mult mai mul#i descriu simptome de tip depresiv (Henker,1981).
Studiile nu au demonstrat existen#a unei rela#ii între nivelul de hormoni secreta#i &i
schimb rile de dispozi#ie. Prin urmare este probabil ca cele mai multe evolu#ii depresive ale
b rba#ilor de aceast vârst s fie efectul unei reprezent ri negative (asocierea falsa a
ritmului mai pu#in intens a activit #ii sexuale cu impoten#a) asupra propriei sexualit #ii cu o
origine cultural &i nu una fiziologic .(Doering, Kraemer, Brodie, Hamburg, 1975).

Dezvoltarea cognitiv#

Testele standard de inteligen# demonstreaz c performan#a la majoritatea itemilor cre&te la


maturitate, diferite abilit #i atingând nivelul maxim în momente diferite de timp. În mod cert,
abilit #ile verbale ating un nivel de performan# crescut la aceast vârst . De&i adultului
matur îi este necesar un timp u&or mai îndelungat pentru a îndeplini o serie de sarcini &i
poate s nu fie dispus s rezolve probleme noi, aceste dificult #i se pot compensa prin
experien# &i con&tiinciozitate.
Procesualitatea gândirii este diferit la acum în raport cu vârstele anterioare. Piaget ( )a
considerat c cel mai înalt nivel de gândire se caracterizeaz prin logic formal &i este
definitiv format la începutul adolescen#ei. (i totu&i, inteligen#a adul#ilor este mai mult decât
atât.
Tr s tura principal a gândirii adul#ilor pare s fie centrarea pe concret-practic-eficient, ceea
ce permite co-existen#a contradic#iilor &i orientarea pe un unic obiectiv. Gândirea în termeni
de “&ir infinit de posibilit #i” pare s nu mai fie adaptiv la aceast vârst , ea este orientata
pe/asupra rezolv rii de probleme reale in timp scurt. În acest proces de rezolvare a
problemelor ei accept contradic#ia, imperfec#iunile &i compromisul ca parte a exigen#elor
vie#ii adulte. (Labouvie-Vief, 1980).
Studiile asupra creativit #ii realizate de Dennis (1966) pe un lot de 738 de savan#i &i arti&ti,
cu vârste între 40 &i 70 de ani au ar tat c cea mai productiv perioad este în jurul vârstei de
40 de ani. În general, produc#iile originale sunt create de persoane de 20 &i 30 de ani, în timp
ce lucr rile care solicit cuno&tin#e &i analize extensive sunt realizate mai târziu.
În esen# , trebuie re#inut c aceast vârst nu este una de deteriorare intelectual , ci una de
reorientare. Prin urmare, educa#ia permanent , sau educa#ia adul#ilor este o necesitate nu o
op#iune. Stubblefield (1977) încurajeaz „proiectele de înv #are auto-direc#ionate”, mai ales
pentru acele persoane care sunt mai degrab interesate de dobândirea de cuno&tin#e decât de
recunoa&tere social .

Personalitate ,i integrare social#

Erickson (1968) considera c la 40 de ani, indivizii se confrunt cu a &aptea criz


specific dezvolt rii &i anume „generativitate versus stagnare”.

Generativitate vs. Stagnare

Generativitatea se manifest în diferite moduri: biologic &i parental, exprimat în


na&terea &i îngrijirea copiilor; în munc , relevat de transmiterea deprinderilor asimilate &i
altor indivizi; cultural , manifestat în dorin#a &i preocuparea adul#ilor de a crea, conserva &i
transmite valori culturale.
Generativitatea este, în primul rând, grija de a stabili &i îndruma urmatoarea genera#ie,
de&i exista indivizi care din nefericire sau datorita anumitor inzestrari in alte directii, nu
aplica aceasta cale urmasilor lor. Si intr-adevar, conceptul de generativitate este menit sa
admita sinonime mai populare precum productivitate si creativitate, care totusi, nu il pot
inlocui.
Generativitatea este un stadiu esen#ial in dezvoltarea psihosexuala, cit si cea
psihosociala. Daca aceasta criza nu este depasita se regreseaza la un stadiu obsesiv de
pseudo-intimitate, asociat cu un sentiment de stagnare si s r cire personala. Indivizii încep sa
se complac atunci ca si când ar fi proprii lor copii unici (sau ai celuilalt); iar unde condi#iile
sunt prielnice, invaliditatea timpurie, fizica sau psihologica, devine subiect al grijilor. Faptul
de a avea sau de a-si dori copii nu duce la generativitate, unii p rin#i par sa sufere de
retardare in abilitatea de a dezvolta acest stadiu. Motivele se g sesc adesea in impresiile din
copil rie timpurie, in dragostea de sine excesiva si in fine, in lipsa unei credin#e, o anume
“încredere in specie” aceea ca un copil este o contribu#ie la mentinerea speciei.
Ca &i în alte stadii eriksoniene, echilibrul unei tr s turi în raport cu cealalt este important.
Astfel, o anume doz de stagnare este necesar pentru a permite persoanei s se analizeze, în
timp ce prea mult stagnare poate conduce la auto-indulgen# sau chiar invaliditate fizic sau
psihologic . În concep#ia sa cu privire la sarcinile vârstei mijlocii, Erikson nu ia în calcul
faptul c cele mai multe persoane care au ajuns la aceast vârst au avut deja copii c rora le-
au asigurat educa#ia timp de mai mul#i ani &i c acum pot resim#i nevoia justificat s se
concentreze pe sine, s se reg seasc &i s se reevalueze, înainte s se ocupe din nou de al#ii.
Pornind de la teoria lui Erikson, Robert Peck (1955) descrie patru stadii ale dezvolt rii
psihice la vârsta mijlocie, care sunt corelative experien#elor &i evenimentelor din via#a unei
persoane &i mai pu#in asociate vârstei cronologice.
1. Valorizarea în#elepciunii versus valorizarea for#ei fizice
„În#elepciunea” definit ca abilitatea de a lua cele mai bune decizii în via# , pare s depind
în mare m sur de experien#a propriu-zis &i de num rul evenimentelor cu care s-a confruntat
o persoan . Aceste oportunit #i de a se confrunta cu un spectru larg de rela#ii &i situa#ii
asigur adaptarea. Altfel spus permite unei persoane s valorizeze corect în#elepciunea ca
atitudine care poate compensa diminuarea for#ei &i atractivit #ii fizice.

2. Socializare versus sexualizare în rela#iile sociale


Dep &irea reprezent rii celorlal#i prin prisma sexualit #ii &i valorizarea ca individualit #i, ca
prieteni mai degrab decât ca obiecte sexuale permite aprecierea acestora ca unicitate &i o
mai mare profunzime a în#elegerii lor ca persoane sociale. Orientarea pe componenta
socializare permite asumarea atributelor de rol &i statut adaptate vârstei.
3. Flexibilitate versus rigiditate emo#ional
Abilitatea de a trece investi#iile emo#ionale de la o persoan la alta &i de la o activitate la alta
devine foarte important la vârsta mijlocie. Pe de o parte, este perioada în care apar
confrunt ri inerente cu situa#ii de ruptur a rela#iilor în care s-a investit afectiv (moartea
p rin#ilor sau a prietenilor, independen#a copiilor, plecarea acestora ”din cuib”). Iar pe de alt
parte, for#a fizic fiind în involu#ie pot apare impuneri de reorientare a activit #ilor
datorit limit rilor fizice.
4. Flexibilitate versus rigiditate mintal
Apelul constant, altfel spus rigid, la solu#iile adaptate &i validate la vârstele anterioare în
dauna unor solu#ii noi care s corespund realit #ilor vârstei se asociaz cu dezadaptare
emo#ional , conflict &i depresie. Spre deosebire de aceast formul , cei care sunt flexibili î&i
folosesc experien#a &i solu#iile anterioare doar ca model pentru rezolvarea problemelor noi în
concordan# cu nivelul abilita#ilor. Aceste evolu#ii adaptative nu sunt strict asociate vârstei
mijlocie ci sunt func#ii ale personalit #ii mature.
Începând cu sfâr&itul anilor ’70 odat cu popularizarea rezultatelor rapoartelor lui Vaillant
(1977) &i Levinson (1978) se discut tot mai frecvent despre „criza vârstei de mijloc”,
concept referitor la un nivel specific al dezvolt rii emo#ionale.
Ce este criza vârstei de mijloc? Termenul a devenit la mod , gata s explice o depresie, o
aventur extraconjugal , schimbarea carierei, &i aproape orice alt eveniment care apare în
via#a unei persoane de vârst mijlocie. Prima dat definit de autori precum Jung (1968) &i
Jaques (1967), criza vârstei de mijloc este în general în#eleas ca fiind o perioad de
fr mânt ri emo#ionale, &i uneori comportamentale, care se instaleaz odat cu vârsta adult .
Psihologul elve#ian Jung a sus#inut c schimbarea de la orientarea spre exterior (inser#ia
profesional , familial &i ob#inerea recunoa&terii sociale) la orientare spre interior (stabilitate
profesional &i familial , acceptarea diminu rii for#ei fizice &i a modific rilor rela#iilor
familiale &i sociale) este crucial pentru adaptare. „Ceea ce g se&te &i trebuie s g seasc
tân rul în afar , cel aflat la amiaza vie#ii trebuie s g seasc în interiorul s u” (Jung, 1966, p.
114).
Aceast schimbare implic adesea fr mânt ri generate de punerea la îndoial a obiectivelor
anterioare. Persoana devine con&tient c îmb trâne&te &i c jum tate din via#a sa de adult s-a
scurs. Cel mai probabil are o familie &i poate acum profita de libertatea pe care o ofer
maturizarea copiilor care „au plecat din cuib„, are o profesie &i este recunoscut social, este
independent în rela#iile cu proprii p rin#i &i nu rareori rolurile s-au inversat (ace&tia apeleaz
la ajutor &i sfaturi). A&adar se afl într-o perioad de succes, când împlinirea pare posibil ,
dar persoana con&tientizeaz brusc vârsta &i faptul c timpul este limitat. Acest fapt nu
semnaleaz în mod necesar o traum . Pentru mul#i este doar o alt tranzi#ie din multele
tranzi#ii ale vie#ii &i care solicit reajust ri ce pot fi f cute destul de u&or. Odat dep &ite
aceste situa#ii persoana dispune de o imagine de sine adaptat &i o mai mare deschidere fa#
de ceilal#i.
Potrivit lui Vaillant (1977) tranzi#ia (trecerea de la tinere#e la senectute) la vârsta mijlocie se
asociaz în plan emo#ional cu stres. Factorii de stres sunt pe de o parte solicit rile exterioare
specifice noii vârste &i pe de alt parte tr irile asociate conflictelor reprimate la vârstele
anterioare. Rezolvarea acestor conflicte reprezint o adaptare generativ care presupune
op#iunea pentru noi solu#ii la trebuin#e vechi, revizuirea atitudinii fa# de sexualitate,
rezolvarea conflictelor cu p rin#ii. Dar rareori rezolvarea acestor conflicte cap t
dimensiunea unei crize reale, precizeaz autorul.
Levinson (1978) descrie patru stadii ale dezvolt rii la aceast vârst . Primul stadiu reprezint
o trecere la vârsta adult (la 40 - 45 de ani) în care se analizeaz &i isi interogheaz propriile
valori, trebuin#e, abilit #i proces care se finalizeaz cu structurarea unei noi imagini de sine.
Al doilea stadiu, în jur de 45 de ani, presupune formularea unor scopuri adaptate noii
structuri. Dac aceste secven#e nu se realizeaz în jurul vârstei de 40 de ani este obligatoriu
ca ele s se tr iasc ulterior, pân în 60 de ani. Potrivit lui Levinson &i colegilor lui (1978),
„Nu este posibil s traversezi vârsta de mijloc f r a avea cel pu#in o criza moderat la vârsta
de 40 sau de 50 de ani”.
Cele mai cunoscute &i influente teorii ale dezvolt rii la vârsta adult , cele formulate de
Erikson, Levinson &i Vaillant au fost toate orientate pe popula#ia masculin , fie în ceea ce
prive&te conceptele teoretice, e&antioanele, sau ambele, ceea ce ne permite s consideram c
aceast ”criz a vârstei de mijloc” se asociaz masculinit #ii.
Mai recent, al#i cercetatori au f cut o serie de studii pe grupuri de femei cu vârste cuprinse
între 40 &i 60 de ani &i au descoperit o serie de diferen#e fa# de modelul masculin (Barnett &
Baruch, 1978).
Grace Baruch &i Rosalind Barnett au studiat aproape 300 femei intre 35 ani &i 55 de ani.
Aceasta cercetare a descoperit dou variabile/concepte care coreleaz cu nivelul s n t #ii
mintale la femei. Primul este nivelul de control asupra propriilor activit #i; al doilea este
asociat &i derivat din primul &i el este nivelul de satisfac#ie al propriilor performan#e asumate.
Niciunul din aceste criterii nu coreleaz cu v rsta.
Tot acest studiu a demonstrat c nu exist o criz a vârstei de mijloc la femei, aceast criz
pare a fi specific masculin cel pu#in pân la noi dovezi valide.
Ceea ce a reie&it ca fiind de foarte important pentru starea de bine a femeii la aceast vârst
este combina#ia dintre activitatea profesional &i rela#iile intime.
Recunoa&terea financiar a performan#elor profesionale (o munc provocatoare care ofer
femeii oportunitatea s î&i foloseasc abilit #ile &i s ia decizii) asociat cu o experien#
pozitiv în rela#iile familiale (inclusiv rela#ii sexuale satisf c toare) au fost cei mai buni
predictori pentru nivelul de satisfac#ie &i pentru bun starea psihologic .
Astfel, sentimentul de bun starea la femei se asociaz cu roluri multiple, iar absen#a
provoc rilor personale &i ocupa#ionale se asociaz cu tr iri negative &i stres.
Holt, 1982 demonstreaz într-un studiu importan#a profesiei în via#a femeilor. Rezultatele
arat c satisfac#ia în carier se asociaz cu o durat mai lung de via# , ceea ce confirm
importan#a sferei profesionale în via#a individului. Acela&i studiu descrie &i principalii
factori de stres asocia#i activit #ii profesionale: lipsa de promov rilor &i a recunoa&terii
performan#elor; salariul sc zut; munca monoton &i repetitiv ; neparticiparea la decizii;
înc rc tura mare de munc &i ore suplimentare; dificult #i de rela#ionare cu superiorii;
descriere neclar obliga#iilor profesionale; &.a.
Efectul pe termen lung al factorilor stresori se materializeaz în c dere profesional &i
psihologic , care poate duce la situa#ii conflictuale &i la deteriorarea rela#iilor interpersonale.
Acest fenomen de epuizare se nume&te sindrom burn-out. Maslach &i Jackson (1982)
definesc burn-out ca pe un sindrom caracterizat prin trei dimensiuni independente între ele:
- epuizare emotiv , adic un consum total al resurselor emotive personale &i senza#ia c e&ti
sec tuit &i c nu mai ai nimic de oferit la nivel psihologic;
- depersonalizarea, exprimat prin atitudini negative de deta&are de cinism, r ceal &i
ostilitate fa# de ceilal#i;
- redus realizare personal , adic percep#ia propriei inadecv ri &i incompeten#e profesionale,
pirderea stimei fa# de sine &i atenuarea dorin#ei de succes. (Zani, 2003)
Burn out este considerat nu doar un simptom al unei suferin#e individuale legate de
activitatea profesional sau un posibil indicator al unei caren#e organizatorice, ci o problem
de natur social , produs al unor dinamici socio-politico-economice (Farber, 1983).

Cercet rile asupra caracteristicilor c s toriei la maturitate au oferit o serie de informa#ii


interesante &i utile în terapia de cuplu.
Studiile realizate de Masters &i Johnson (1966) asupra sexualit #ii au ar tat c modificarea
rela#iilor sexuale, în sensul sc derii activit #ii în cuplurile de vârst mijlocie este cel mai
frecvent datorat unor motive nonfiziologice &i anume, monotonie în rela#ia sexual ,
focalizare pe profesie &i reu&it profesonal , oboseal mintal sau fizic , consum exagerat de
alimente &i bautur , infirmit #i fizice sau mintale &i frica de e&ec.
Un alt studiu a demonstrat c în cuplurile formate de minim 20 ani apare o sc dere general
a satisfac#iei maritale &i sentimente de înstr inare (de pierdere a intimit #ii) (Pineo, 1961).
Aceast evolu#ie pare a se explica prin intensitatea investi#iei afective în momentul form rii
cuplului. Astfel, dac un cuplu se formeaz în baza unor motiva#ii extrinseci atunci &ansele
ca el s devin un cuplu devitalizat sunt majore.
Studiile asupra motivelor rupturii în cuplu, au ar tat c la vârsta adult nu exist motive
specifice. În mod obi&nuit divor#ul apare atunci când în rela#ia de cuplu nu sunt satisf cute
expectan#ele unuia sau altuia din cei doi parteneri. Un alt motiv #ine de modelul cultural,
ast zi asist m la cre&terea disponibilit #ii de a pune cap t unei rela#ii pe fondul accept rii
sociale crescute eviden#iat prin legi mai pu#in restrictive referitoare la divor#.
A&adar vârsta mijlocie este, atât pentru b rba#i cât &i pentru femei, o perioad de
autoevaluare, de estimare a propriei situa#ii familiale, ocupa#ionale &i bineîn#eles a prezen#ei
fizice &i, totodat , o perioad de reorganizare a priorit #ilor vie#ii. (Neugarten, 1968)
B(TRÂNE*EA SAU SENECTUTEA (peste 65 de ani)

În limbajul curent exist pu#ine referiri lingvistice care descriu b trâne#ea în mod pozitiv
”vârsta de aur”. Cel mai frecvent se spune despre b trâni c ”sunt obosi#i tot timpul”, ”se
îmboln vesc a&a u&or”, ”sunt cic litori”, ”se vait tot timpul”, ”sunt autocomp timitori”,
”sunt interesa#i doar de ei, într-un cuvânt”, ”sunt altfel decât te a&tep#i s fie”. Aceste
atribute, sau sterotipuri, în parte reale, rezult din neconcordan#a dintre reprezent rile care se
formeaz în copil rie &i tinere#e privitor la b trâne#e &i situa#ia prezent . Ele pot genera
comportamente &i atitudini supraprotective &i/sau de negare din partea celor mai tineri.
Aceste atitudini diametral opuse nu pot avea decât efecte negative asupra rela#iilor &i a
evolu#iei b trânilor. În cazul hiperprotec#iei, b trânul este tratat ca un copil, atitudine care
poate duce la conflict, fie pentru c acesta este în realitate o persoan activ &i echilibrat , fie
pentru c accentueaz , sus#ine procesul involutiv de regresie &i depresie. Negarea are la
rândul ei un efect negativ, prin ignorarea caracteristicilor vârstei &i tratarea batrinului ca pe o
persoan tân r , care poate s îndeplineasc o serie de activit #i la fel de repede ca în
tinere#e, este resim#it ca h r#uire.
Unii gerontologii consider c b trâne#ea începe la 65 de ani &i precizeaz dou etape:
b trâne#ea timpurie (65 - 74 de ani) &i înaintat (peste 75 ani).
Al#ii stabilesc pragul b trâne#ii mult mai devreme, în jur de 55 ani. Criteriul fiind unul care
#ine de carier &i anume retragerea din activitatea profesional , sau pensionare.
Vom considera senectutea ca fiind perioada care începe din momentul în care se instaleaz
primele modific ri fizice &i fiziologice ireversibile, modific ri negenerate de un factor
patogen bine precizat. Astfel, este mai corect s consider m vârsta de 65 de ani (± 5) ca
vârst de debut a b trâne#ii.
Gerontologii ofer o mul#ime de r spunsuri dar nici unul nu este universal valabil. Nu se
cunoa&te înc motivul pentru care organismul pierde o serie de abilit #i de func#ionare odat
cu înaintarea în vîrst . B trîne#ea este un proces complex, influen#at de ereditate, nutri#ie,
diferite boli &i factori care #in de mediu. Cele mai multe explica#ii legate de incapacitatea
celulelor de a se regenera sunt cuprinse în teoriile program rii &i a uzurii.
Conform teoriei program rii, fiecare specie este autoprogramat ca durat de via# , iar
varia#iile individuale constituie excep#ii nesemnificative prin raportare la specia c reia îi
apar#in. Dac fiecare specie dispune de un pattern de evolu#ie înseamn c în interiorul
corporalit #ii exist un factor de determinare. Hayflick (1974) explic evolu#ia prin num rul
de diviziuni finit, limitat al unei celule. Prin urmare num rul de diviziuni al celulei este cea
care controleaz durata vie#ii. Conform acestei teorii, limita maxim de vîrst la om este de
110 ani.
Conform teoriei uzurii, procesul de îmb trînire este rezultatul cumul rii efectelor
agresiunilor suportate de organism. Teoria uzurii explic b trîne#ea ca fiind un cumul al
caracteristicilor individului, combinat cu factori externi stresori de orice tip (nutri#ie, mediu
etc).
Aceste dou teorii au implica#ii diferite. Teoria program rii este o teorie f r speran# ; teoria
uzurii pare mai pozitivist , pentru c , în condi#iile în care se limiteaz amploarea factorilor
stresori, procesul de îmb trînire poate fi amânat.

Senzorialitatea

Senzorialitatea are aceia&i evolu#ie ca &i la vârstele anterioare cu diferen#e interindividuale


foarte mari.
V zul este în declin, cu excep#ia celor care au suferit de hipermetropie în tinere#e, afec#iune
care este reversibil . Mai exact hipermetropia stagneaz dup 50 de ani &i poate involua dup
60 de ani. Afec#iunile specifice acestei vârste sunt cataracta, glaucomul etc, ele reprezentînd
&i una din cauzele accidentelor care au loc la aceast vîrst (c deri, arsuri, sc parea obiectelor
etc).
La aceast vîrst pierderea acuit #ii auditive în special a sunetelor înalte este frecvent . Ca
urmare, apar probleme de comunicare &i rela#ionare social asociate cu sentimente de
singur tate, izolare, neputin# . Cercet rile recente au dovedit c aceste tr iri sunt mai
frecevente cind diagnosticul este de surzenie. Persoanele cu deficien#e de auz sunt fie excluse
din conversa#ie, fie subiect de conversa#ie, ceea ce determin uneori si o surzenie
psihologic , de multe ori selectiv .
B trînii declar frecvent c mîncarea nu are gust. De fapt, nu este o sc dere a sensibilit #ii
gustative, ci a celei olfactive. Celulele gustative îmb trînesc mai tîrziu decît cele olfactive.
Absen#a gustului mînc rii are, în plan comportamental, efecte asupra nutri#iei, fie malnutri#ie
(b trînul refuz s m nânce sau m nânc selectiv), fie bulimie. A doua situa#ie determin
supraponderalitate care, la rîndul ei, provoac sau agraveaz bolile cardiace &i circulatorii.
Celulele din zona vestibular responsabile de echilibru sunt primele care intr într-un proces
de degenerescen# . Astfel se explic frecventele pierderi de echilibru care se asociaz într-un
lan# de situa#ii negative, fiecare eveniment devenind cauz pentru urm toarele, sau
urm torul, spre exmplu, pierderea echilibrului , c dere, fracturi sau luxa#ii, spitalizare,
izolare, însingurare.
Din punct de vedere al psiho-motricit #ii, b trînii pot desf &ura acelea&i activit #i ca în
tinere#e, dar într-un timp mai lung &i cu o serie de limit ri generate de rezisten#a general la
efort &i capacitatea de efort fizic mai reduse. Încetinirea reac#iilor poate fi generat de
modific rile de la nivel osteo-muscular, dar &i de modific ri la nivel afectiv, instalarea unor
st ri de depresie &i anxietate (care au un corolar somatic).

S#n#tatea

O serie de modific ri anatomice &i fiziologice care apar la aceast vârst pot fi lesne
observate:
- derma devine mat &i î&i pierde elasticitatea;
- p rul î&i pierde luciul &i se r re&te;
- în l#imea este în involu#ie, ca urmare a tas rii discurilor intervertebrale;
- osteoporoza, ca efect al modific rilor metabolice, calciul este asimilat din ce în ce mai greu;
- elasticitatea venelor este în sc dere;
- imunitatea mai sc zut , ca urmare, expunerea la temperaturi extreme are efecte mult mai
evidente &i mai rapide decât la celelalte vârste;
- tulbur ri ale somnului, mai frecvente la femei decât la b rba#i. O explica#ie neverificat în
aceast privin# este legat de procesele de metabolizare a calciului, magneziului &i zincului.
Problema generic a vârstei a treia este aceea c orice îmboln vire se suprapune pe un fel de
boal cronic , anume sc derea capacit #ii homeostatice (de refacere) a organismului, de unde
decurge cre&terea riscului de îmboln vire.

Teoretic, b trâne#ea poate fi o perioad de consolidare &i stabilizare cognitiv-afectiv , dar, în


cel pu#in 50% din cazuri, aceast vârst este marcat de o serie de evenimente care pot avea
efecte dezintegratoare asupra psihicului.

B trânul este obligat s se adapteze &i s fac fa# unor evenimente de tipul s n tate precar ,
pensionare, pierdere a unor persoane apropiate afectiv, sc dere a veniturilor etc. Sunt mul#i
b trâni care împing pensionarea cât mai departe în timp &i, ca urmare, prezint o mai bun
capacitate de coping &i un declin mai pu#in rapid, mai pu#in accentuat. Faptul c în societatea
modern p rin#ii locuiesc separa#i de copii determin o serie de probleme de adaptare în
special însingurare &i izolare. De asemenea, b trânii cheltuiesc mai mult energie psihic
pentru a dep &i perioada de doliu dup pierderea unei persoane dragi &i pentru a se adapta la
noile condi#ii.
Rezult o inciden# crescut a tulbur rilor psihice la aceast vârst , în special a tulbur rilor
de tip depresiv. Agresivitatea &i r utatea, egoismul comportamente ades întâlnite acum sunt
simptome ale neputin#ei. Cu toate c un tratament adecvat ar putea s determine o încetinire a
ritmului dezvolt rii depresiei, b trânii refuz în general atât tratamentul medicamentos, cât &i
psihoterapia. Refuzul are dou motive, teama de a nu fi considera#i bolnavi psihic &i
ancorarea într-un &ablon care consider depresia ca normalitate a vârstei. Aceste atitudini
sunt împ rt &ite &i de c tre familie, astfel c nu este posibil o interven#ie din exterior. Dac
ideea de terapie este acceptat , cele mai eficiente sunt terapiile de tip cognitiv &i cele de grup.
Din punct de vedere patologic, la aceast vârst se înregistreaz boli reversibile cum sunt
depresiile, intoxica#iile medicamentoase, disfunc#iile metabolice, &i boli ireversibile asociate
cu destructur ri ale substratului neuronal, printre care demen#a senil &i sindromul
Alzheimer.
o Cele mai frecvente simptome ale depresiei sunt absenteismul, apatia, incapacitatea de
concentrare, dezinteres pentru lumea înconjur toare, dezorganizarea cognitiv-afectiv .
o Sindromul Alzheimer afecteaz toate fa#etele vie#ii psihice. Unele sunt greu de sesizat:
tendin#a de a vorbi foarte mult la telefon, reac#ii extravagante nejustificate, pierderea
memoriei (cel mai evident simptom) .asociat cu st ri de confuzie, iritabilitate, agita#ie,
dificult #i de ra#ionament, dificult #i de concentrare, orientare, exprimare. Bolnavul, în final,
nu mai poate în#elege &i utiliza limbajul, nu-&i recunoa&te rudele &i nu poate mânca neajutat.

Dezvoltarea cognitiv#

La nivel cognitiv asist m la o sc dere a ritmului proces rii informa#iei, începând cu procesele
perceptive care prelucreaz mai lent informa#ia datorit sc derii abilit #ilor senzoriale.
Se constat performan#e mai sc zute la probele de inteligen# academic , mai ales dac se
aplic cu limit de timp. Capacitatea de înv #are este mai redus &i asist m la o relativ
sc dere a performan#elor mnezice. Aceast involu#ie va fi un factor de stres intrinsec pentru
b trân, care con&tientizeaz toate aceste probleme &i ca urmare, capacitatea de coping este
redus .
Dac inteligen#a academic , utilizat în rezolvarea de probleme este evident în involu#ie,
achizi#iile inteligen#ei experien#iale sunt stabile &i neafectate. De aici rezult cele dou
imagini contradictorii ale b trânului: „s-a prostit“ &i „este în#elept“. Cercet rile au dovedit
existen#a unei bru&te c deri intelectuale cu pu#in timp înaintea mor#ii, reac#ie care se nume&te
„pic tura terminal “.

Personalitate ,i integrare social#

Din punct de vedere cognitiv-afectiv, b trâne#ea poate fi o perioad de consolidare &i


stabilitate, dar poate fi &i o perioad de mare instabilitate &i implicit involu#ie. Afectiv,
aceast vârst e marcat de o serie de evenimente care pot avea efecte dezintegratoare asupra
psihicului. B trânul e obligat s se adapteze, s gestioneze o serie de elemente stresoare de
tipul pensionare, s n tate precar , pierderea rudelor, prietenilor, sc derea veniturilor.
B trânii consum foarte mult energie psihic în încercarea de a î&i asuma aceste probleme &i
de a le face fa# . Doliul pentru pierderea unei persoane apropiate este mai accentuat în
compara#ie cu alte vârste. Efectul aceste situa#ii este cre&terea tulbur rilor psihice, în special
a depresiilor.
Conform Erickson (1968) ultima criz este generat de conflictul „integrare versus
disperare“. Integrarea presupune dragoste fa# de ceilal#i &i absen#a egoismului, acceptarea
propriei vie#i &i asumarea întregii vie#i a&a cum a fost, absen#a regretelor pentru ceea ce ar fi
putut face, acceptarea mor#ii, acceptarea propriilor imperfec#iuni &i pe cele ale celorlal#i.
Robert Peck (1955) descrie trei crize specifice vârstei a treia &i anume:
a. Diferen#ierea dintre Eu-l intim &i Eu-l profesional
Pensionarea este un eveniment esen#ial la aceast vârst . Identificarea Eu-lui cu Eul
profesional este o asociere fericit &i eficient pentru perioada adult , dar acum se impune
renun#area la carier &i reg sirea propriilor atribute ale Eu-lui. Acesta este motivul pentru
care pensionarea e tr it ca o traum &i are efecte destructurante.
b. Transcenden#a s n t #ii fizice &i acceptarea simptomelor inerente involu#iei fizice
Declinul fizic e factorul generator al celei de a doua crize. Persoanele care se vor concentra
pe starea de s n tate fizic risc s dezvolte sentimente depresive, spre deosebire de cei care
accept c s n tatea fizic nu mai poate fi cea de la 20 de ani sau se orienteaz spre alte
activit #i, cum ar fi rela#iile sociale.
c. Transcenden#a Eu-lui versus preocuparea pentru Eu
Aceast criz se asociaz sentimentului mor#ii. Non-acceptarea mor#ii se asociaz cu tr iri
depresive, acceptarea mor#ii ca un fapt inevitabil &i natural confer o stare de bine &i
echilibru.
Cercet ri efectuate de Bernice Neugarten (1973) au demonstrat c persoanele care dispun sau
î&i formeaz capacit #i de coping î&i p streaz aceste capacit #i &i la vârsta a treia. Alte
caracteristici ale personalit #ii care r mân constante sunt impulsivitatea, sim#ul ordinii,
respectul fa# de sine sau sentimentul de umilin#
Din punctul de vedere al atitudiniilor se constat la aceast vârst dou direc#ii de evolu#ie: a.
dezangajare / demisie presupune cre&terea preocup rii fa# de sine &i absen#a intereselor
pentru al#ii, pentru lumea exterioar ; b. activism presupune men#inerea preocup rilor
prezente la vârstele anterioare &i dep &irea pierderii persoanelor apropiate prin g sirea de
substitute, fie prin investitii afective in persoane, fie compensarea prin activit #i.
BIBLIOGRAFIE

Abraham, K. (1924b), The influence of oral eroticism on character formation. Selected


papers of Karl Abraham, New York: Basic Books, 1927
Ainsworth, M. D. S. & Bowlby (1991), An ethological approach to personality
development, American Psychologist, 46
Ainsworth, M. D. S., Bell, S. M. & Stanton, D. S. (1971), Individual differences in strange-
situation behavior of one-year-olds, The origins of human social relations, New
York Academic Press
Ainsworth, M. D. S., Blehar, M. C., Waters, E. & Wall, S. (1978), Patterns of attachment,
Hillsdale, NJ Erlbaum
Als, H. (1978), Assessing an assessment: Conceptual considerations, methodological issues
and a perspective on the future of the Neonatal Behavioral Assessment Scale,
Monographs of the Society for Research in Child Development, 43, Serial no. 177
Arnheim, R. (1954), Art and visual perception, Berkeley: University of California Press
Baerends, G., Beer, C. & Manning, A. (1975), Function and evolution in behavior, Oxford,
U. K.: Clarendon Press
Baillargeon, R. (1987), Object permanence in 3 * and 4 * year-old infants, Developmental
Psychology, 22
Bandura & Hustin, (1961), Identification as a process of incidental learning. Journal of
Abnormal and Social Psychology, 63, 311-318
Bandura, A. (1962), Social learning through imitation, Nebraska symposium on motivation,
Lincoln: University of Nebraska Press
Bandura, A. (1965), Influence of model’s reinforcement contingencies on the acquisition of
imitative responses, Journal of Personality and Social Psychology, 1
Bandura, A. (1977), Social learning theory, Englewood Cliffs, NJ: Prentince-Hall
Bandura, A. (1986), Social foundations of thought and action: A social cognitive theory,
Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall
Bandura, A. & Kupers, C. J. (1964), The transmission of patterns of self-reinforcement
through modeling, Journal of Abnormal and Social Psychology, 69
Bandura, A. & McDonald, F. J. (1963), Influence of social reinforcement and the behavior
of models in shaping children’s moral judgments, Journal of Abnormal and Social
Psychology, 67
Bandura, A. & Walters, R. H. (1963), Social learning and personality development, New
York: Holt, Rinehart & Winston
Bandura, A., () The stormy decade: Fact or fiction? Psychology in the school, 1, 224-231
Barten, S. S. & Franklin, M. B. (1978), Developmental processes: Heinz Werner’s selected
writings (Vols. 1&2), New York: International Universities Press
Bateson, P. P. G. (1966), The characteristics and context of imprinting, Biological Reviews,
41
Baumrind, D. (1967), Child care practices anteceding three patterns of preschool behavior,
Genetic Psychology Monographs, 75
Baumrind, D. (1971), Harmonious parents and their preschool children, Developmental
Psychology, 41, 99-102
Baumrind, D. (1989), Rearing competent children, Child development today and tomorrow,
San Francisco: Jossey-Bass
Beautrais A. L ., Fergusson D. M., Shannon F. T. (1982), Life Events and Childhood
Morbidity:A Prospective Study, Pediatrics, 70, 935-940
Benjamin, J. (1988), The bonds of love. New York: Pantheon
Bercowitz, L. (1962). Aggression: A Social Psychological Analysis. New York: McGraw
Hill.
Bergman, A. (1999), Ours, yours, mine: Mutuality and the emergence of the separate self.
Northvale, NJ: Jason Aronson
Berkowitz, M. W. & Gibbs, J. C. (1985), The process of moral conflict resolution and
moral development, Peer conflict and psychological growth, San Francisco: Jossey-
Bass
Bettelheim, B. (1976), The uses of enchantment: Thee meaning and importance of fairy
tales. New York: Knopf
Bickerton, D. (1984), The language biogram hypothesis, The Behavioral and Brain
Sciences, 7
Bickerton, D. (1999), Creole languages, the language biogram hypothesis, and language
acquisition, Handbook of child languages acquitsion, San Diego: Academic Press
Birch, A. (2000) Psihologia dezvolt rii, Bucure&ti: Ed. Tehnic .
Blatt, M. M. & Kohlberg, L. (1975), The effects of classroom moral discussion upon
children’s level of moral judgment, Journal of Moral Education, 4
Block, J. (1981) Some enduring and consequential structure of personality. In A. I. Rabin et
al. (Eds.) Further Explorations in Personality, New York: Willey-Interscience.
Bonchi,, E. (2006), Teorii ale dezvolt rii copilului, Cluj-Napoca: Editura Dacia
Borke, H. (1975), Piaget’s mountains revisited: Changes in the egocentric landscape,
Developmental Psychology, 11
Bower, T. G. R. (1982), Development in infancy, San Francisco: W. H. Freeman
Bowlby, J. (1969) Attachment, Vol. 1 of Attachment and loss. London: Hogarth Press
Bowlby, J. (1973) Separation, Vol. 2 of Attachment and loss. New York
Bowlby, J. (1982), Attachment and loss, (Vol. 1), New York: Basic Books
Bowlby, J. (1988), A secure base, New York: Basic Books
Breuer, J. & Freud, S. (1895) Studies on hysteria (A. A. Brill, trans.). New York: Nervous
and Mental Disease Publishing Co., 1936.
Bronfrenbrenner, U. (2000) Two Words of Childhood: US and URSS. New York, Russel
Sage
Broughton, J. M. (1983), Women’s rationality and men’s virtues, Social Research, 50
Brown, R. (1965), Social psychology, New York: Free Press
Brown, R. (1973), A first language: The early stages, Cambridge, MA: Harvard University
Press
Brown, R. & Herrnstein, R. J. (1975), Psychology, Boston: Little, Brown
Brunner, Jolly & Sylva (1980), Play: Its Role in Development and Evolution, New York,
NY: Basic Books.
Bryan, J. H. (1975), Children's cooperation and helping behaviors. In E. M. Hetherington
(Ed.), Revieiv of child development research (Vol. 5), Chicago: University of
Chicago Press.
Bryan, J. H. & Walbek, N. (1970), Preaching and practicing generosity: Children’s action
and reactions, Child Development, 41
Buss, et al (1998), The New Science of the Mind, John Wiley and Sons, New Jersey
Camp, B. (2002), Language power: 12 to 24 months, Denver: Bright Beginnings.
Cattell, R. E. (1963), Personality Role. Mod, and Situation, "Psychological Review", 70. În
A. Neculau, (coord.), Ia&i, Psihologia Social , Polirom, 1996, p. 159.
Chelcea, S. (2003), Comportamentul prosocial, în Neculau, A. (coord.), Manual de
psihologie social , Ia&i: Polirom
Ciuperc#, C. (2000), Cuplul modern, între emancipare &i disolu#ie, Bucure&ti: Editura
Tipoalex,
Ciuperc#, E. & Ciuperc#, C. (2003), Individul &i lumea de lâng el, Editura SPER, colec#ia
Caiete Experien#iale
Clarke-Stewart, K. A. (1977), Child care in the family: A review of research and some
propositions for policy, New York, Academic
Coffer, C. N. & Appley, M. H. (1964), Motivation: Theory and research. New York: John
Wiley
Colby, A., Kohlberg, L. & Kauffman, K. (1987), Theoretical introduction to the
measurement of moral judgment. In A. Colby & L. Kohlberg (Eds.), The
measurement of moral judgment (Vol. 1), Cambridge, UK: Cambridge University
Press
Cole, M. & Cole, S. R. (2001), The development of children (4th ed.), New York: Freeman
Condon, W. S. & Sander, L. W. (1974), Neonate movement is synchronized with adult
speech: Interactional participation and language acquisition, Science, 183, 99-101.
Conger, J. J. & Peterson, A. (1984), 3rd Ed). Adolescence and youth; Psychological
development in a changing world. New York; Harper & Row.
Crain, S. (1991), Language acquisition in the absence of experience, Behavioral and Brain
Sciences, 14
Crain, W. (1995), Love of nature, Holistic Education Review, 4
Crain, W. (2004), Theories of Development: Concepts and Applications (5th Edition), New
Jersey: Pearson Education Inc.
Darwin, C. (1859), The origin of species, New York: Modern Library
Denney, N. V. (1981), Free clasification in preschool children, Child Development, 43,
1161-1170
Doty, D. H. & Glick. H. W. (1994), Typologies as a Unique Form of Theory Building:
Towards Improved Understanding and Modeling, Academy of Management
Review 19, 230-251
Edwards, C. P. (1981), The comparative study of the development of moral judgment and
reasoning. In R. L. Munroe, R. Munroe & B. B. Whiting (Eds.), Handbook of
cross-cultural development, New York: Garland Press.
Erikson, E. H. (1959), Identity and the life cycle, Psychological Issues, 1, 1.
Erikson, E. H. (1963), Childhood and society (2nd ed.), New York: W. W. Norton
Erikson, E. H. (1963), Childhood and society (2nd Edition), New York: W. W. Norton &
Company Inc.
Erikson, E. H. (1986), Psychosocial Development: Ways of coping with conflicts. În Duane
Schultz, Theories of Personality (3th. edition), Brooks & Cole Publishing
Company, Pacific Grove, California, p. 245-269.
Fantz, R. L. (1958), Pattern vision in young infants. Psy- chological Record, 8, 43-47
Farber, B. A. (1983), Stress and Burnout in the Human Service Professions, New York:
Pergamon Press,
Fogel, A. (2001), Infancy: Infant, family, and society (4th ed.). St. Paul, MN: West
Freedman, D. G. (1974), Human infancy: An evolutionary perspective. New York: John
Wiley
Freud, A. (1936), The ego and the mechanism of defense. New York: International
Universities Press, 1946
Freud, A. (1958), Adolescence. Psychoanalytic Study of the Child, 13, 255-278
Freud, S. (1909), Analysis of a phobia in a five-year-old boy (A & J. Strachey, trans.).
Collected papers (Vol. 3), New York: Basic Books, 1959.
Freud, S. (1915b), The unconscious (J. Riviere, trans.). Collected papers (Vol. 4), New
York: Basic Books, 1959.
Freud, S. (1920), A general introduction to psychoanalysis. (J. Riviere, trans.), New York:
Washington Square Press, 1965.
Freud, S. (1923), The ego and the id (J. Riviere, trans.). New York: W. W. Norton, 1960.
Freud, S. (1924), The passing of the Oedipus complex. (J. Riviere, trans.). Collected papers
(Vol. 2), New York: Basic Books, 1959.
Freud, S. (1926), Inhibitions, symptoms, and anxiety (J. Strachey, trans.). New York:
Norton, 1959.
Freud, S. (1933), New introductory lectures on psychoanalysis (J. Strachey, trans.). New
York: Norton, 1965.
Freud, S. (1992), Introducere în psihanaliz , Bucure&ti: Editura Didactic &i Pedagogic
Friedman & Rosenmann (1974) Type A Behavior and Your Heart, New York, Knopf
Gardner, H. (1973), The arts and human deivlopment. New York: John Wiley
Gardner, H. (1983), Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences. New York:
Basic,
Garvey, C. (1973), Social Speech and Social Interaction: Egocentrism Revised. Child
Development, 44, 562-568
Gelman, R. (1969), Conservation acquisition: A problem of learning to attend to relevant
attributes, Journal of Experimental Child Psychology, 7
Gesell, A. & Amatruda, C. S. (1941), Developmental diagnosis: Normal and abnormal
child developmen,. New York: Hoeber.
Gesell, A. & Ilg, F. L. (1946), The child from five to ten. In A. Gesell & F. L. Ilg (Eds.),
Child development, New York: Harper & Row, 1949
Gesell, A. (1928). An Atlas of Infant Behavior, New Haven: Yale University Press
Gesell, A. (1946). The ontogenesis of infant behavior. In L. Carmichael (Ed.), Manual of
child psychology (2nd ed.). New York: John Wiley, 1954
Gesell, A. & Ilg, F. L. (1943), Infant and child in the culture of today, In A. Gesell & F. L.
Ilg (Eds.), Child development, New York: Harper & Row, 1949.
Gesell, A., Ilg, F. L. & Ames, L. B. (1956), Youth: The years ten to sixteen. New York:
Harper
Gilligan, C. (1982), In a different voice, Cambridge, MA: Harvard University Press
Ginsburg, H. & Opper, S. (1988), Piaget's theory of intellectual development (3rd ed.).
Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall
Gleitiman, H. (1996), Basic psychology (4th ed.), New York: W. W. Norton
Goldberg, S. (1995), Introduction. In S. Goldberg, R. Muir & J. Kerr (Eds.), Attachment
theory, Hillsdale, NJ: Analytic Press
Goldstein, K. (1939), The organism: A holistic approach to biology derived from
pathological data in man, New York: American Book
Greenberg, J. R. & Mitchell, S. A. (1983), Object relations in psychoanalytic Theory,
Cambridge, MA: Harvard University Press.
Gutman, D. (1987), Reclaimed powers, New York: Basic Books
Haan, N., Smith, M. B. & Block, J. (1968), Moral reasoning of young adults: Political-
social behavior, family background, and personality correlates, Journal of
Personality and Social Psychology, 10
Haber, R. N. (1969), Eidetic images, Scientific American, 220
Hall, G. S. (1916), Adolescence. New York:Appleton
Hart, B. & Risley, T. R. (2003), The early catastrophe, American Educator, 27
Hetherington, E. M. & Parke, R. D. (1977), Contemporary readings in child psychology,
New York: McGraw-Hill.
Hofer, M. A. (1981), The roots of human behavior: An introduction to the psychobiology of
early development, San Francisco: W. H. Freeman.
Hogan, R. (1973), Moral conduct and moral character: A psychological perspective.
Psychological Bulletin, 79
Holstein, C. B. (1973), Irreversible, stepwise sequence in the development of moral
judgment: A longitudinal evaluation, Paper presented at the biannual meeting of the
Society for Research in Child Development
Hutt, C. (1972), Males and Females, Baltimore: Penguin
Iacob, L. (1998), Repere psihogenetice. Caracterizarea v rstelor &colare. În Psihologia
&colar , voulm coordonat de Andrei Cosmovici &i Lumini#a Iacob, Ia&i, Polirom,
1998
Jacobi, J. (1965), The Way of individualization (R. F. C. Hull, trans.). San Diego: Harcourt
Brace Jovanovich, 1967.
Johnson, J. S. & Newport, E. L. (1989), Critical period effects in second language learning:
The influence of maturational state on the acquisition of English as a second
language, Cognitive Psychology, 21
Jung C. C. (1931), Marriage as a psychological relationship (R. F. C. Hull, trans.). In C. G.
Jung, The collected works of C. G. Jung: Vol. 20. The development of personality,
Princeton: Princeton University Press, 1953
Jung C. C. (1933), Modern man in search of a soul, (W. S. Dell & C. F. Baynes, trans.).
New York: Harvest Book.
Jung C. C. (1945), The relations between the ego and the unconscious (R. F. C. Hull, trans.).
In C. G. Jung, The collected works of C. G. Jung: Vol. 7. Two essays in analytic
psychology, Princeton: Princeton University Press, 1953.
Jung C. C. (1961), Memories, dreams, reflections, (A. Jaffe, Ed., R. & C. Winston, trans.).
New York: Vintage Books.
Jung C. C. (1964), Approaching the unconscious. In C. G. Jung (Ed.), Man and his symbols.
New York: Dell.
Kagan, J. (1984), The nature of the child, New York: Basic Books.
Kamii, C & DeVries, R. (1977), Piaget for education, In M. C. Day & R. K. Parker (Eds.),
The preschool in action (2nd ed.), Boston: Allyn & Bacon
Kamii, C. K. (1985), Young children reinvent arithmetic, New York: Teachers College
Press.
Kanner, L. (1943), Autistic disturbances of affective contact. Nervous Child, 2, 217-250.
Karen, R. (1994), Becoming attached, New York: Warner Books (Oxford University Press
paperback, 1998)
Keniston, K. (1971), The perils of principle, In K. Keniston (Ed.), Youth and dissent, San
Diego: Harcourt Brace Jovanovich.
Kohlberg, L. & Gilligan, C. (1971), The adolescent as philosopher. Daedalus, 100
Kohlberg, L. & Kramer, R. (1969), Continuities and discontinuities in childhood and adult
moral development, Human Development, 12
Kohlberg, L. (1958), Global Rating Guide with new materials, School of Education,
Harvard University
Kohlberg, L. (1963), Moral development and identification. In H. W. Stevenson (Ed.) Child
Psychology, University of Chicago Press.
Kohlberg, L. (1963), The development of children's orientations toward a moral order: I.
Sequence in the development of moral thought, Human Development, 6
Kohlberg, L. (1966), Cognitive stages and preschool education, Human Development, 9
Kohlberg, L. (1976), Moral stages and moralization: The cognitive-developmental
approach, In T. Lickona (Ed.), Moral development and behavior: Theory, research,
and social issues, New York: Holt, Rinehart & Winston.
Kohlberg, L. (1981), Essays on moral development (Vol. 1), New York: Harper & Row
Kris, E. (1952), Psychoanalytic explorations in art. New York: International University
Press.
LeBoyer, F. (1975), Birth Without Violence. NY: Alfred Knopf.
Levinson, D. (1977), The mid-life transition. Psychiatry, 40, 99-112
Levinson, D. (1996), The seasons of a woman’s life. New York: Ballantine Books.
Levy, D. M. (1989), Maternal Overprotection, New York, Norton
Liebert, R. M., Poulos, R. W. & Marmor, G. S. (1977), Developmental psychology (2nd
ed.). Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall
Lipsitt, L. P. (1975), The synchrony of respiration, heart rate, and sucking behavior in the
newborn. Biologic and clinical aspects of brain development, Readings in child
development and relations (2nd ed.). New York: Macmillan, 1977
Lorenz, K. (1935), Companions as factors in the bird's environment, In K. Lorenz, Studies in
animal and human behavior (Vol. 1), Cambridge, MA: Harvard University Press
Lorenz, K. (1963), On aggression, San Diego: Harcourt Brace Jovanovich
Lovaas, O. I. (1973), Behavioral treatment of autistic children, University Programs
Modular Studies Morristown, NJ: General Learning Press
Lovaas, O. I. (1977), The autistic child, New York: Halstead Press
Lyons, N. P. (1983), Two perspectives: On self, relationships, and morality, Harvard
Educational Review, 53
Maccoby, E. & Nagy, J. C. (1974), The psychology of sex differences, Stanford, CA,
Stanford University Press
Mahler, M. S. (1968), On human symbiosis and the vicissitudes of individualization. Vol. 1:
Infantile psychosis (in collaboration with M. Furer). New York: International
University Press.
Mahler, M. S., Pine, E. & Bergman, A. (1975), The psychological birth of the human
infant. London: Hutchinson.
Malinowski, B. (1927), Sex and repression in savage society, San Diego: Harcourt Brace
Jovanovich, 1967.
Martin et al (1977), Maternal alcohol ingestion and ciggarette smoking and their effects on
new born conditioning. Alcoholism: Clinical and Experimental Research, 1, 243-
247
Maslow, A. (1943), A dynamic theory of human motivation, Psychological Review, 50
Maslow, A. (1954), Motivation and personality (2nd ed.), New York: Harper & Row
Mead, M. (1928), Coming of age in Samoa. New York. In D. E. Papalia si S. W. Olds,
Human Development, McGraw-Hill Book Company, New York, 1986.
Mead, M. (1964), Continuities in cultural evolution, New Haven: Yale University Press
Meltzoff, A. N. (1988), Infant imitation and memory: Nine-month-olds in immediate and de-
ferred tests, Child Development, 59
Mendras, H. & Dirn, L. (1987), De quelques tendances majeures de transformation de la
société française, La Revue Tocqueville, vol. 8, 1986-1987, p. 3-38.
Mitrofan, I. (2003), Cursa cu obstacole a dezvoltarii umane, Ia&i: Polirom
Mitrofan, N. (1997), Testarea psihologic a copilului mic, Bucure&ti: Editura Press Mihaela
SRL
Mogo,, Gh. & Ianculescu, A. (1973), Compendiu de anatomie &i fiziologie,. Editura
(tiin#ific , Bucure&ti
Mogo,, Gh. & Ianculescu, A. (1973), Manual de anatomie si fiziologie, Bucuresti: Editura
(tiin#ific
Munn, N. L., Fernald, L D. & Fernald, P. S. (1974), Introduction to psychology (3rd ed.),
Boston: Houghton Mifflin
Mussen, P. H. & Eisenberg-Berg, N. (1977), Roots of caring, sharing, and helping, San
Francisco: W. H. Freeman
Neugarten, B. L. (1964), A development view of adult personality. In J. E. Birren (Ed.)
Relations of development and aging. Chicago: University of Chicago Press.
Neugarten, B. L. (1968), The Awarness of Middle Age, in „Middle Age and Aging”,
Chicago, University of Chicago Press, p. 93-98.
Neugarten, B. L. (1968), Adult personality. Toward a psychology of the life cycle. In B. I.
Neugarten (Ed.), Middle age and aging. Chicago: University of Chicago Press.
Overton (1998), Properties and Plasticity of Excitatory Synapses on Dopaminergic and
GABAergic Cells in the Ventral Tegmental Area, In The Journal of Neuroscience,
May 15, 1999, 19 (10): 3723-3730
Papalia, D., Olds, S. (1986), Human Development, McGraw-Hill
Parten M. B. (1932), Social participation among preschool children. Journal of Abnormal
Social. Psychology 27, 243-269
Parten M. B. (1932), Social play among preschool children. Journal of Abnormal and Social
Psychology, 27, 243-269
Pavlov, I. P. (1927), Conditioned reflexes, London: Oxford University Press
Pavlov, I. P. (1928), Lectures on conditioned reflexes (Vol. 1), New York: International
Publishers
Piaget, J. (1936), The construction of reality in the child (M. Cook), New York: Ballantine
Books
Piaget, J. (1952), Autobiography. In E. Boring, H. S. Langfeld, H. Werner & R. M. Yerkes
(Eds.), A history of psychology in autobiography (Vol. 4), Worcester, MA: Clark
University Press
Piaget, J. (1964), Development and learning. In R. Ripple & V. Rockcastle (Eds.), Piaget
rediscovered, Ithaca, NY: Cornell University Press
Piaget, J. (1970), Piaget’s theory. In P. H. Mussen (Ed.) Handbook of child psychology (4th
ed.) (Vol. 1, W. Kessen, Ed). New York: John Wiley, 1983.
Piaget, J. (1972), Intellectual evolution from adolescence to adulthood. Human
development, 15, 1-2.
Piaget, J. (1983), Jean Piaget's views on the psychology of language and thought In R. W.
Rieber (Ed.), Dialogues on the psychology of language and thought. New York:
Plenum
Piaget, J. & Inhelder, B. (1966), The psychology of the child, New York: Basic Books
Piaget, J. & Szeminska, A. (1941), The child's conception of number, New York: W. W.
Norton
Piatelli-Palmarini, M. (1979), Language and learning: The debate between Jean Piaget and
Noam Chomsky, Cambridge, MA: Harvard University Press
Pitariu (1987)
Power, F. C, Higgins, A. & Kohlberg, L. (1989), Lawrence Kohlberg's approach to moral
education, New York: Columbia University Press
Rawls, J. (1971), A theory of justice, Cambridge, MA: Harvard University Press
Reimer, J., Paolitto, D. P. & Hersh, R. H. (1983), Promoting moral growth (2nd ed.), New
York: Longman
Rest, J. (1973), The hierarchical nature of moral judgment: The study of patterns of
preference and comprehension of moral judgments made by others, Journal of
Personality, 41
Rubin, Z. (1961), Does Personality really change after 20? Psychology Today, 15, 18-27
Rushton, J. P. (1975), Generosity in children: Immediate and long term effects of modeling,
preaching, and moral judgment, Journal of Personality and Social Psychology, 31
Sachs, J. S. (1976), Development of speech. In E. C. Carterette & M. P. Friedman (Eds.),
Handbook of perception (Vol. 7), New York: Academic Press
chiopu, U., Verza, E. (1997), Psihologia vârstelor, Bucure&ti: Editura Didactic &i
Pedagogic
Schwartz, B. (1989), Psychology of learning and behavior (3rd ed). New York: W. W.
Norton
Scrimshaw, N. S. (1976), Malnutrition,learning and behavior, American Journal of Clinical
Nutrition, 20, 493-502
Searles, H. F. (1965), Collected papers on schizophrenia and related subjects, New York:
International Universities Press
Selye, H. (1950), The stress concept, Handbook on Stress and Anxiety, San Francisco,
Jossey-Bass, 127-143
Simpson, E. L. (1974), Moral development research: A case study of scientific cultural bias,
Human Development, 17
Sinclair, H. (1971), Sensorimotor action patterns as a condition for the acquisition of syntax.
In R. Huxley & E. Ingram (Eds.), Language acquisition: Methods and models, New
York: Academic Press
Skinner, B. F. (1938), The behavior of organisms, Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall
Skinner, B. F. (1953), Science and human behavior. New York: Macmillan
Skinner, B. F. (1969), Contingencies of reinforcement, Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall
Skinner, B. F. (1974), About behaviorism. New York: Knopf
Slobin, D. I. (1973), Cognitive prerequisites for the development of grammar. In C. A.
Ferguson & D. I. Slobin (Eds.), Studies of child language development, New York:
Holt, Rinehart & Winston
Slobin, D. I. (1985), Introduction. In D. I. Slobin (Ed.), The crosslinguistic study of language
acquisition (Vol. 1). Hillsdale, NJ: Erlbaum
Steinberg, L. (1984), Early temperamental antecedents of adult Type A behavior, University
of Wisconsin, Madison,
Stern, D. N. (1985), The interpersonal world of the infant, New York: Basic Books.
Sternberg, R. (1988), The Triarchic Mind: A New Theory of Intelligence. NY: Viking Press
chiopu, U. & Verza. E. (1997), Psihologia vârstelor, ciclurile vie#ii. Editura Didactic &i
Pedagogic , Bucure&ti
Tanner, J. M. & Inhelder, B. (Eds.) (1971), Discussions on child development, The
Proceedings of the Meetings of the World Health Organization Study Group on the
Psychological Development of the Child, Geneva, 1953-1956. New York:
International Universities Press
Thain, M. & Hickman, M. (1994), The Penguin dictionary of biology (9th ed.), London:
Penguin
Thorndike, E. L. (1905), The elements of psychology. New York: Seiler
Tmbergen, N. (1951), The study of instinct. Oxford: Clarendon Press
Tolman, E. C. (1948), Cognitive maps in rats and man. Psychological Review, 55
Torrance (1962), Tests of Creative Thinking: Directions manual and scoring guide,
Tronto, J. C. (1987), Beyond gender difference to a theory of care, Signs: Journal of
Women in Culture and Society, 12
Turiel, E. (1966), An experimental test of the sequentiality of developmental stages in the
child's moral judgments, Journal of Personality and Social Psychology, 3
Turner, E. W. & Rommetveit, R. (1967), Experimental manipulation of the production of
active and passive voice in children, Language and Speech, 10
Valliant, G. E. (2000), Adaptive mental mechanisms. Their role in a positive psychology.
American Psychologist, 55, 89-98.
Vîgotsky, L. S. (1967), Thought and Language, Cambridge MA: MIT
Von Franz, M. L. (1964), The process of individualization. In C. G. Jung (Ed.). Man and his
symbols. New York: Dell.
Vygotsky, L. S. (1931), The history of the development of the higher mental functions,
Excerpt in M. Colo, V. John-Steiner, S. Scribner & E. Soubenrwin (Eds.), L S.
Vygotsky: Mind in society. Cambridge, MA: Harvard University Press
Wachs, T. (1997), Relation on infants' performance on Piaget's scales between 12 and 24
months and their Stanford Binet performance at 31 months. Child Development,
46, 929-935
Walker, L. J. (1984), Sex differences in the development of moral reasoning: A critical
review, Child Development, 55
Walker, L. S. & Pitts, R. G. (1998), Naturalistic conceptions of morality, Developmental
Psychology, 34
Watson, J. B. (1913), Psychology as the behaviorist views it. Psychological Review, 5, 158-
177.
Watson, J. B. (1924), Behaviorism. New York: W. W. Norton, 1970.
Watson, R. I. (1968), The great psychologists from Aristotle to Freud (2nd ed.). Philadelphia:
Lippincott.
Weitz, C. (1979), Introduction to antropology, Englewood Cliffs, New Jersey
Werner, H. (1948), Comparative psychology of mental development (2nd ed.). New York:
Science Editions
Werner, H. (1956), On physiognomic perception, In G. Kepes (Ed.), The new landscape,
Chicago: Theobald
Werner, H. (1957), The concept of development from a comparative and organismic point
of view. In D. B. Harris (Ed.), The concept of development,. Minneapolis:
University of Minnesota Press
Werner, H. & Kaplan, B. (1956), The developmental approach to cognition: Its relevance
to the psychological interpretation of anthropological and ethnolinguistic data,
American Anthropologist, 58
Werner, H. & Kaplan, B. (1963), Symbol formation, New York: John Wiley
White, R. W. (1960), Competence and the psychosexual stages of development. In M. Jones
(Ed.), Nebraska symposium on motivation, Lincoln: University of Nebraska Press
Whitmont, E. C. & Kaufmann, Y. (1973), Analytic psychotherapy. In R. Corsini (Ed.).
Current psychotherapies, Itasca, IL: F. E. Peacock.
Whitmont, E. C. (1969), The symbolic quest: Basic concepts of analytical psychology. New
York: Putnam’s.
Williams, C. D. (1959), The elimination of tantrum behavior by extinction procedures,
Journal of Abnormal and Social Psychology, 5
Wordsworth, W. (1807), Ode: Intimations of immortality from recollections of early
childrenhood. In W. E. Williams (Ed.). Wordsworth, London: Penguin, 1985
Zani, B. & Palmonari, A., (2003), Manual de Psihologia comunit #ii, Ia&i: Polirom